ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3717/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 47 din 31 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, în Dosarul cu nr. 10969/63/2010, în baza art. 320 1 pct. 8 C. proc. pen., s-a respins cererea privind aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (1) - (6) C. proc. pen., iar în baza art. 174, 175 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.P. (fiul lui S. și S., cetățean român, nu știe carte, fără ocupație, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale, deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova) la pedeapsa închisorii de 17 ani și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., ca pedeapsă complementară; s-au aplicat prevederile art. 64 lit. a), b), c), e) C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen.; în baza art. 88 C. pen., rap.

la art. 350 C. proc. pen. și art. 300 2 C. proc. pen., rap. la art. 160 b din același cod, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv de la 19 iunie 2010 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a luat act că D.Ș., D.I.V., D.M., D.L. și C.M. nu s-au constituit părți civile. A fost obligat inculpatul la 700 RON onorariu avocat oficiu, din care 400 RON la urmărirea penală; a fost obligat același inculpat la 1.431 RON către Institutul de Medicină Legală Craiova, reprezentând contravaloarea actelor medico-legale și la 1.500 RON cheltuieli judiciare ale statului. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 531/P/2010, din 09 septembrie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpatului D.P., pentru săvârșirea infracțiuni de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174, 175 lit. c) C. pen.

Raportat la împrejurările faptei, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174, 175 lit. c) C. pen., dar și anumite circumstanțe personale ale acestuia - fără antecedente penale, instanța de fond a apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins numai prin o executare efectivă a pedepsei, cuantumul acesteia fiind raportat la criteriile general valabile stabilite de prev. art. 72 C. pen., aplicându-i-se deci pedeapsa închisorii, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen., ca pedeapsă complementară. În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, având în vedere declarațiile numiților D.L., D.Ș., D.I.V., D.M. și C.M. (care nu s-au constituit părți civile în procesul penal), instanța de fond a luat act de aceste manifestări de voință.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel - în termen legal - inculpatul D.P., criticând sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia penală nr. 151 din 27 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.P. (deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova) împotriva Sentinței penale nr. 47 din 31 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, în dosarul cu nr. 10969/63/2010. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 31 ianuarie 2011 la zi. A fost obligat apelantul la 400 RON cheltuieli judiciare statului, din care, 200 RON onorariu avocat oficiu, sumă ce va fi virată din fondurile Ministerului Justiției, în contul Baroului Dolj.

Instanța de apel a constatat din probele administrate în cauză că prima instanță a făcut o justă încadrare juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului, constatând că acesta, în urma unui conflict spontan cu victima, care era mătușa sa, i-a aplicat multiple lovituri în față, după care a strâns-o de gât, sugrumând-o practic până când s-a produs decesul. Ulterior, victima a fost împinsă peste prag și a căzut cu fața în jos, într-o zonă pavată cu dale din beton, cauza morții (consemnată în raportul de constatare medico-legală) fiind insuficiența cardio-respiratorie acută urmare a unui traumatism vertebro-medular-cervical cu fractură de coloană vertebrală cervicală mielică. De asemenea, s-a reținut că loviturile au fost aplicate din față, iar hiperextensia coloanei vertebrale cervicale s-a putut produce în condițiile unei heteropropulsii cu impact frontal.

Prin urmare, s-a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție directă, exercitând acțiunea de comprimare violentă a unei zone vitale (gâtul victimei), cu consecința sugrumării, urmată de împingerea violentă și impactul cu o zonă pavată cu dale din beton, ceea ce a determinat moartea instantanee a victimei, care era o persoană de 76 de ani și era mătușa inculpatului. Cu privire la pedeapsa aplicată, având în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., precum și dispozițiile art. 52 din același cod, s-a apreciat că pedeapsa de 17 ani închisoare constituie o justă individualizare, în măsură să își atingă scopul coercitiv și educativ asupra inculpatului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.P., fără a indica motivele ce stau la baza promovării acestuia.

La termenul de judecată din 21 octombrie 2011, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuție excepția tardivității recursului. Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat a susținut că recursul este declarat în termenul legal prevăzut de lege, în raport de data când i-a fost comunicată copia de pe minuta hotărârii, respectiv 01 iulie 2011, recursul fiind declarat la data de 14 iulie 2011. Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului declarat în cauză, ca tardiv formulat. Examinând recursul declarat, respectiv actele și lucrările din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că acesta este tardiv introdus. Astfel, este certă data de comunicare a hotărârii în cauză, respectiv 1 iulie 2011, la Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, inculpatul semnând personal în acest sens, în vreme ce exercitarea căii de atac a recursului s-a realizat abia la data de 14 iulie 2011, rezultând în aceste condiții depășirea termenului legal de 10 zile.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul de față urmează să fie respins, ca tardiv introdus. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul D.P. împotriva Deciziei penale nr. 151 din 27 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2011.