ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3717/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 47 din 31 ianuarie

2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, în Dosarul cu nr.

10969/63/2010, în baza art. 320

1

pct. 8 C. proc. pen., s-a respins

cererea privind aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (1) - (6) C.

proc. pen., iar în baza art. 174, 175 lit. c) C. pen., a fost condamnat

inculpatul D.P. (fiul lui S. și S., cetățean român, nu știe carte, fără

ocupație, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale, deținut în Penitenciarul

de Maximă Siguranță Craiova) la pedeapsa închisorii de 17 ani și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., ca

pedeapsă complementară; s-au aplicat prevederile art. 64 lit. a), b), c), e) C.

pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen.; în baza art. 88 C. pen., rap.

la art. 350 C. proc. pen. și art. 300

2

C. proc. pen., rap. la art.

160

b

din același cod, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada

reținerii și arestului preventiv de la 19 iunie 2010 la zi și s-a menținut

starea de arest a inculpatului.

S-a luat act că D.Ș.,

D.I.V., D.M., D.L. și C.M. nu s-au constituit părți civile.

A fost obligat

inculpatul la 700 RON onorariu avocat oficiu, din care 400 RON la urmărirea

penală; a fost obligat același inculpat la 1.431 RON către Institutul de

Medicină Legală Craiova, reprezentând contravaloarea actelor medico-legale și

la 1.500 RON cheltuieli judiciare ale statului.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 531/P/2010, din 09

septembrie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv

- a inculpatului D.P., pentru săvârșirea infracțiuni de omor calificat

prevăzută și pedepsită de art. 174, 175 lit. c) C. pen.

Raportat la

împrejurările faptei, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 174, 175 lit. c) C. pen., dar și anumite circumstanțe personale ale

acestuia - fără antecedente penale, instanța de fond a apreciat că scopul

preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins numai prin o executare efectivă a

pedepsei, cuantumul acesteia fiind raportat la criteriile general valabile

stabilite de prev. art. 72 C. pen., aplicându-i-se deci pedeapsa închisorii, cu

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen., ca pedeapsă

complementară.

În ceea ce privește

latura civilă a procesului penal, având în vedere declarațiile numiților D.L.,

D.Ș., D.I.V., D.M. și C.M. (care nu s-au constituit părți civile în procesul

penal), instanța de fond a luat act de aceste manifestări de voință.

Împotriva acestei

hotărâri, a declarat apel - în termen legal - inculpatul D.P., criticând

sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală

nr. 151 din 27 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul

D.P. (deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova) împotriva Sentinței

penale nr. 47 din 31 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția

penală, în dosarul cu nr. 10969/63/2010.

S-a menținut starea

de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 31 ianuarie 2011 la zi.

A fost obligat

apelantul la 400 RON cheltuieli judiciare statului, din care, 200 RON onorariu

avocat oficiu, sumă ce va fi virată din fondurile Ministerului Justiției, în

contul Baroului Dolj.

Instanța de apel a

constatat din probele administrate în cauză că prima instanță a făcut o justă

încadrare juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului, constatând că

acesta, în urma unui conflict spontan cu victima, care era mătușa sa, i-a

aplicat multiple lovituri în față, după care a strâns-o de gât, sugrumând-o

practic până când s-a produs decesul.

Ulterior, victima a

fost împinsă peste prag și a căzut cu fața în jos, într-o zonă pavată cu dale

din beton, cauza morții (consemnată în raportul de constatare medico-legală)

fiind insuficiența cardio-respiratorie acută urmare a unui traumatism

vertebro-medular-cervical cu fractură de coloană vertebrală cervicală mielică.

De asemenea, s-a

reținut că loviturile au fost aplicate din față, iar hiperextensia coloanei

vertebrale cervicale s-a putut produce în condițiile unei heteropropulsii cu

impact frontal.

Prin urmare, s-a

apreciat că inculpatul a acționat cu intenție directă, exercitând acțiunea de

comprimare violentă a unei zone vitale (gâtul victimei), cu consecința sugrumării,

urmată de împingerea violentă și impactul cu o zonă pavată cu dale din beton,

ceea ce a determinat moartea instantanee a victimei, care era o persoană de 76

de ani și era mătușa inculpatului.

Cu privire la

pedeapsa aplicată, având în vedere criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., precum și dispozițiile art. 52 din același cod,

s-a apreciat că pedeapsa de 17 ani închisoare constituie o justă

individualizare, în măsură să își atingă scopul coercitiv și educativ asupra inculpatului.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul D.P., fără a indica motivele ce stau la

baza promovării acestuia.

La termenul de

judecată din 21 octombrie 2011, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuție

excepția tardivității recursului.

Apărătorul desemnat

din oficiu pentru recurentul inculpat a susținut că recursul este declarat în

termenul legal prevăzut de lege, în raport de data când i-a fost comunicată

copia de pe minuta hotărârii, respectiv 01 iulie 2011, recursul fiind declarat la

data de 14 iulie 2011.

Reprezentantul

parchetului a solicitat respingerea recursului declarat în cauză, ca tardiv

formulat.

Examinând recursul

declarat, respectiv actele și lucrările din dosarul cauzei, Înalta Curte

constată că acesta este tardiv introdus.

Astfel, este certă

data de comunicare a hotărârii în cauză, respectiv 1 iulie 2011, la

Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, inculpatul semnând personal în acest

sens, în vreme ce exercitarea căii de atac a recursului s-a realizat abia la

data de 14 iulie 2011, rezultând în aceste condiții depășirea termenului legal

de 10 zile.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) C.

proc. pen., recursul de față urmează să fie respins, ca tardiv introdus.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de inculpatul D.P. împotriva Deciziei penale nr. 151 din 27

iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 octombrie 2011.