ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 785/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 785/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra recursului, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 461 din data de 23 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dolj

în Dosarul nr. 9830/63/2013, în baza art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea

art. 74 lit. a) C. pen., rap. la art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul

G.I. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

S-a făcut aplicarea dispozițiile art. 64

lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C.

proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării

preventive de la 03 martie 2013 la zi și a fost menținută starea de arest.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr.

76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul G.I., în vederea

introducerii în S.N.D.G.J.

A fost respinsă acțiunea civilă formulată

de părțile civile F.M., F.C. și M.F.

A fost obligat inculpatul la plata sumei

de 5200 RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 4356 RON, reprezentând

contravaloarea actelor medico-legale întocmite de I.M.L. Craiova, iar suma de 600

RON reprezintă onorariu avocat oficiu la urmărirea penală și instanță.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a constatat că. rechizitoriul nr. 140/P/2013 al Parchetul de pe lângă Tribunalul

Dolj, inculpatul G.I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de

omorul calificat prev. de art 175 lit. i) C. pen., reținându-se că la începutul

lunii martie 2013, inculpatul G.I. zis „R." locuia împreună cu fratele său

martorul G.C. zis „B." într-un imobil de pe raza com. C., jud. Dolj, ce se

învecina cu gospodăria victimei F.G. zis „J.".Inculpatul G.I. și victima F.G.

se aflau în relații conflictuale de o perioadă lungă de timp.

În dimineața zilei de 02 martie 2013, inculpatul

a mers la locuința vărului său G.I. din aceeași localitate să-l ajute la sacrificarea

unui porc. În jurul orelor 18,00, a plecat către casă, iar când trecea prin fața

gospodăriei vecinului său F.G. a avut un conflict cu acesta cu acte de violență,

lovindu-l repetat la cap, corp și peste mâini cu un obiect contondent. După consumarea

agresiunii, victima F.G. a fost auzită de martorul D.G. când striga după ajutor

la concubina sa I.F. Martorul a mers în locul de unde striga F.G. și l-a găsit căzut

în marginea drumului. Acesta i-a spus că a fost bătut, are mâna dreaptă ruptă și

să-l ajute să ajungă în casă. Martorul, împreună cu concubina sa N.S. l-au luat

pe brațe și l-au transportat pe F.G. în camera unde se afla concubina, sa I.F. După

plecarea celor doi martori, I.F. a aflat de la concubinul ei că a fost bătut de

„R.", poreclă sub care este cunoscut inculpatul G.l. În dimineața zilei următoare,

respectiv 03 martie 2013, în jurul orelor 06.00, I.F. a constatat că F.G. decedase.

Aceasta a mers la familia D. și le-a relatat că pe timpul nopții concubinul ei a

decedat. De asemenea, i-a spus martorului D.G. că după ce l-au lăsat în cameră,

concubinul i-a relatat că a fost bătut de R.

În urma efectuării necropsiei victimei

F.G., Institutul de Medicină Legală Craiova prin raportul medico-legal nr. 726/A3/2013

a concluzionat că moartea a fost violentă, s-a datorat șocului traumatic și hemoragie

consecința unui politraumatism cu fractură de humerus drept, cubitus stâng, fracturi

costale C 6, C 7 stânga și hemotorax stâng. Leziunile de violență s-au putut produce

prin lovire cu corp dur, între traumatism și deces există legătură de cauzalitate

directă, necondiționată, iar în sângele recoltat de la cadavru s-a evidențiat prezența

a 0,65 gr‰ alcool etilic.

În timpul conflictului a suferit vătămări

corporale și inculpatul G.I.

Din raportul de constatare medico-legală

nr. 738/Al/2013 s-a reținut că a prezentat la examinare plagă de 1/0,2 cm cu margini

neregulate acoperite cu crustă hematică față dorsală falanga dreaptă proximală deget

III mâna dreaptă și o escoriație de circa 0,8/0,2 cm față dorsală mâna stângă, leziuni

ce pot data din 02 martie 2013, cu privire la care s-a concluzionat că necesită

pentru vindecare 5-6 zile îngrijiri medicale.

Cu ocazia audierii, G.I. a negat că l-a

agresat fizic pe F.G. și a declarat că în ziua de 02 martie 2013 a fost la vărul

său G.I. să-l ajute la sacrificarea unui porc, iar la orele 18,00, a plecat acasă,

unde s-a culcat până în ziua următoare.

Analizând actele și lucrările dosarului,

respectiv: procesul verbal de cercetare și planșa foto anexă; actele medico-legale

și planșa foto efectuată cu ocazia necropsiei; declarațiile martorilor menționați

anterior, dar și declarațiile inculpatului, pe parcursul întregului penal, prima

instanță a apreciat că starea de fapt reținută prin actul de sesizare este corectă

și dovedită și constă în aceea că inculpatul G.I., în seara zilei de 02 martie 2013,

în loc public, l-a lovit cu obiect contondent în repetate rânduri peste cap, corp

și mâini pe victima F.G., producându-i leziuni traumatice ce au condus la deces.

Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea

faptei, probele administrate în cauză au dovedit comiterea infracțiunii cu vinovăție.

Astfel, s-a arătat că martora I.F. - concubina

victimei a relatat că după ce acesta a fost lăsat în cameră, de către soții D.,

i-a spus că a fost bătut de numitul „R."- poreclă sub care este cunoscut în

comună inculpatul.

De asemenea, audiați fiind martorii D.G.

și N.S. au confirmat că I.F. a venit la locuința lor și le-a relatat aceste aspecte.

Martorul G.C., a relatat că, după lăsarea

întunericului, fratele său G.I., a venit la geamul camerei în care se afla și i-a

spus că „s-a apucat cu vecinul lor J.", poreclă sub care era cunoscută victima

F.G. Cu ocazia cercetării locului faptei s-a constatat că, din locul în care a fost

găsită victima în stradă de către martorul D.G., se observa o cărare de stropi de

culoare brun-roșcată către locuința inculpatului, care continua până în camera unde

acesta dormise noaptea.

Din concluziile preliminare emise de Institutul

de Medicină Legală Craiova, s-a reținut că inculpatul G.I. a prezentat la examinare

o plagă de 1x0,2 cm pe degetul trei mâna dreaptă și o escoriție de 0,8x0\ 2 cm fața

dorsală mâna stângă.

Declarațiile inculpatului în sensul că

a suferit leziunea de la mâna dreaptă în aceeași zi (02 martie 2013) în timp ce

l-a ajutat pe vărul său G.I. la sacrificarea și tranșarea unui porc, sunt infirmate

însă de martorii H.M., l.G.G., G.I., N.E.B., G.F., N.A. și S.I., ce au fost prezenți

la acel eveniment și nu au confirmat rănirea inculpatului.

Existența leziunilor pe mâinile inculpatului

coroborat cu faptul că de la locul conflictului a fost identificată o cărare de

stropi de culoare brun-roșcată până în locuința au condus instanța la concluzia

că inculpatul a suferit leziunile de la mâini în timpul conflictului cu victima.

Cu ocazia cercetării locului faptei în

data de 03 martie 2013, din locuința inculpatului au fost ridicate un prosop, o

pereche de pantaloni tip bluejeans, o pereche de cizme și doi lănteți de la poarta

de la intrare, bunuri pe care se observau pete de culoare brun-roșcată.

De asemenea, din locuința

:

victimei

F.G. a fost ridicată o pereche de cizme de culoare albastră pe care le purtase victima

când a fost agresată fizic, care prezentau pe fețele anterioare și laterale pete

de culoare brun-roșcată, despre care prin raportul de expertiză cu nr. 2896536 din

25 aprilie 2013 s-a concluzionat că analizele genetice ale probeior biologice de

pe cizmele victimei au evidențiat 4 urme de sânge uman, având profil genetic identic

cu profilul genetic al inculpatului G.I.

Față de cele menționate anterior prima

instanță a apreciat că, în drept, fapta inculpatului G.I., constând în aceea că,

în seara zilei de 02 martie 2013, în loc public, l-a lovit cu obiect contondent

în repetate rânduri peste cap, corp și mâini pe F.G., provocându-i leziuni ce au

condus la deces, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat,

prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen.

Reținând vinovăția inculpatului G.I., prima

instanță i-a condamnat, iar la individualizarea pedepsei, având în vedere pericolul

social concret al faptelor săvârșite, dar și persoana inculpatului, care nu este

cunoscut cu antecedente penale, dar a avut o atitudine nesinceră, s-a orientat la

aplicarea unei pedepse de 12 ani închisoare. Apreciind că scopul preventiv-educativ

al pedepsei aplicate poate fi realizat numai prin privarea de libertate a inculpatului,

s-a dispus, ca executarea pedepsei aplicate să se realizeze în regim de detenție.

S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen. De asemenea a fost

dedusă prevenția de la 03 martie 2013 la zi și a menținut starea de arest.

Constatând că inculpatul a comis o infracțiune

de violență din cele prevăzute în anexa 1 a Legii nr. 76/2008, infracțiune pentru

care a fost condamnat la pedeapsa închisorii, conform accepțiunii dată termenului

de art. 4 lit. b) din lege, prima instanță în baza art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul G.I., în vederea

introducerii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare - S.N.D.G.J.

Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a

constatat că la termenul din 11 septembrie 2013 a fost audiat numitul F.C. - fiul

victimei, ce a învederat instanței că înțelege să se constituie parte civilă cu

suma de 8000 RON daune materiale, reprezentând cheltuielile de înmormântare și pomenire

a victimei. A mai arătat că frații săi M.F. și F.M. nu se pot prezenta în fața instanței

pentru a se constitui părți civile, întrucât lucrează în străinătate.

Prima instanță a constatat că potrivit

dispozițiilor art. 1357 alin. (1) C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu,

printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Întrucât

partea civilă F.C. nu a făcut dovada încercării unui prejudiciu material efectiv,

constând în suportarea cheltuielilor de înmormântare și pomenire a victimei conform

datinilor creștinești, acțiunea civilă a fost respinsă, ca nedovedită.

Împotriva acestei sentințe în termen legal

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul G.I.

Prin decizia penală nr. 368 din 25 noiembrie

2013 Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Dolj,

a înlăturat circumstanța

atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. și a majorat pedeapsa aplicată de

la 12 ani la 15 ani închisoare. Apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat.

Pentru a decide astfel instanța de apel

a reținut că, sub aspectul situației de fapt, prima instanță a făcut o temeinică

evaluare a materialului probator existent în cauză, reținând în mod corect că în

noaptea de 02 martie 2013, inculpatul G.I. a lovit în mod repetat victima F.G. cu

un obiect contondent în zona capului și a trunchiului, provocându-i leziuni ce au

condus în final la decesul victimei.

Pentru a reține aceste aspecte s-au avut

în vedere în principal mențiunile din procesul verbal de cercetare la fața locului

întocmit la data de 03 martie 2013 din care rezultă că de la locul în care a fost

găsită victima de către martorii D.G. și N.S. și până la locuința inculpatului s-a

descoperit o cărare de stropi de culoare brun roșcată ce par a fi de sânge, urme

similare fiind găsite și pe clanța de la ușa de acces de la imobilul folosit de

inculpat precum și pe holul din apropierea ușii de la intrare și pe găleata din

acest hol - planșele foto.

Așa cum rezultă din raportul de constatare

medico - legală nr. 738/A din 21 mai 2013 în urma examinării de specialitate s-a

reținut că inculpatul prezenta o plagă de 1/0,2 cm la falanga proximală deget 3

mâna dreaptă, leziunea traumatică putându-se produce în data de 02 martie 2013,

data comiterii faptei. Această leziune s-a produs cel mai probabil în timpul agresării

victimei, așa explicându-se și urmele găsite de la locul în care s-a comis fapta

și până la domiciliul inculpatului, precum și faptul că pe cizmele purtate de victimă

la data agresiunii (obiecte ridicate de la domiciliul numitului F.G. la data de

03 martie 2013) au fost identificate urme de sânge despre care s-a stabilit că prezintă

profil genetic identic cu profilul genetic al numitului G.I. (concluziile raportului

de expertiză).

Toate aceste probe materiale de necontestat

se coroborează integral cu declarațiile martorei I.F. din care rezultă că victima

i-a relatat, înainte de a deceda, că a avut un conflict cu inculpatul (identificat

după porecla „R."), precum și cu declarațiile martorilor D.G. și N S., persoane

care au găsit victima căzută într-un șanț în zona în care a fost agresată și au

ajutat-o să ajungă la el

:

acasă.

Deși inculpatul a negat în permanență comiterea

faptei, indicând că nici măcar nu s-ar fi întâlnit cu victima în seara de 02 martie

2013 instanța de apel a reținut că apărarea sa nu este susținută de martorii audiați

în cauză, fratele inculpatului declarând că cel din urmă i-ar fi spus că ar fi avut

un conflict cu „J." - porecla victimei în comunitate (declarația dată în faza:de

urmărire penală și consemnată) iar ceilalți martori (H.M., S.I. și I.G.) infirmând

apărarea inculpatului că leziunea descoperită la mâna dreaptă s-ar fi produs cu

ocazia sacrificării unui porc în dimineața zilei de 02 martie 2013.

În mod legal prima instanță a apreciat

că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă anterior, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174

rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., fiind săvârșită în public, în sensul

art. 152 C. pen.

Vinovăția, sub forma intenției, rezultă

fără dubiu din natura, numărul și intensitatea loviturilor aplicate victimei, în

condițiile în care acesteia i-au fost produse patru fracturi (humerus drept, cubitus

stâng și fracturi costale la C6 și C7 în zona stângă a toracelui) fracturi care

nu se puteau produce decât prin aplicarea unor lovituri cu intensitate mare, lovituri

repetate cu un corp dur, urmate de abandonarea victimei fără ajutor pe marginea

drumului unde s-a produs agresiunea.

Instanța de prim control judiciar a apreciat

fondat apelul Parchetului sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate inculpatului,

respectiv reținerea în favoarea acestuia a dispozițiilor art. 74 lit. a) C.

pen. exclusiv în considerarea faptului că nu este cunoscut cu antecedente penale.

Recunoașterea unor date sau împrejurări

ale realității ca circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanțele

avute în vedere de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul

său, sau îl caracterizează într-o asemenea manieră pe inculpat încât numai aplicarea

unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită

satisface imperativul unei juste individualizări a pedepsei.

În cauză însă inculpatul a comis o infracțiune

de o gravitate extremă, fără nici o justificare plauzibilă, aducând atingere unor

valori .sociale deosebit de importante, a avut o conduită procesuală nesinceră și

nu a manifestat în nici un moment regret pentru fapta comisă, circumstanțe în raport

de care reducerea pedepsei sub minimul special exclusiv în considerarea faptului

că acesta nu a mai fost condamnat penal anterior este total nejustificată.

Vârsta inculpatului, existența unui conflict

anterior între acesta și victimă precum și faptul că nu are antecedente penale și

a fost un angajat care nu a creat probleme, reprezintă împrejurări ce au fost luate

în considerare la individualizarea sancțiunii în limitele impuse de art. 72 C.

pen. respectiv pentru stabilirea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut

de lege,

însă, în opinia instanței de apel, nu pot primi relevanță ca

circumstanțe atenuante în sensul art. 74 lit. a) C. pen. În raport de această dispoziție

nu a mai fost analizat motivul de apel privind greșita reținere în cauză a incidenței

art. 76 lit. a) C. pen.

Referitor la omisiunea primei instanțe

de a se pronunța cu privire la corpurile delicte atașate la dosar s-a reținut că

acestea reprezintă mijloace de probă care se păstrează în condițiile art. 109 C.

proc. pen. de către organul de urmărire penală sau de instanța de judecată până

la soluționarea definitivă a cauzei putând fi restituite persoanei căreia îi aparțin

doar în cazul în care prin această restituire nu se stânjenește aflarea adevărului.

Deși o parte din bunuri aparțin inculpatului G.I. instanța nu a dispus restituirea

lor, apreciind că nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 109 alin. (5) C.

proc. pen., având în vedere poziția procesuală în cauză și interesul evident de

a împiedica derularea normală a procesului (bunurile indicate la pct. 8 - 11 în

adresa de înaintare a Parchetului) iar celelalte nu sunt supuse nici confiscării

și nici nu aparțin vreunei persoane (suport pământ, suport ciment, bucăți de lemn

decupate din lănteții de la poarta de acces în curtea inculpatului).

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul, cale de atac nemotivată nici în fapt, nici în drept. În fața instanței

de recurs, prin apărătorul său, a solicitat, în esență, în principal, achitarea

întrucât nu există probe care să conducă la condamnarea sa, iar, în subsidiar, aplicarea

legii penale mai favorabile și reindividualizarea sancțiunii. Cazul de casare invocat

este cel prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

Examinând recursul declarat prin prisma

dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este fondat, numai sub aspectul aplicării

legii penale mai favorabile:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013,

recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate

împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în

competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare

la recurs. În consecință, instanța urmează să analizeze respectarea termenul de

declarare a căii de atac, cât și cazurile de casare în conformitate cu normele C.

proc. pen. anterior.

Verificând îndeplinirea cerințelor formale

prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior, constată

că recurentul nu a motivat calea de atac promovată în termenul legal, recursul fiind

motivat oral, în fața instanței de recurs la termenul de judecată din data de 4

martie 2014, cu ocazia dezbaterilor.

În conformitate cu dispozițiile art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat iar motivele de

recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat,

care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen

de judecată. În cazul în care nu sunt respectate dispozițiile art. 385

10

alin. (1) și (2), în temeiul alin. (2

1

) al aceluiași art., instanța ia

în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată

a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori, la data de 25 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie

2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute

în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul

normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare

la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior

modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare

a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului,

ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă,

o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au

fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de

aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare,

fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului,

reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. deși a fost menținut și nu a suferit

nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, se constata că

potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost

exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu,

fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar,

respectarea condițiilor formaie prevăzute în art. 385

10

alin. (1) și

(2) C. proc. pen.

Având în vedere că recursul inculpatului

nu a fost motivat în scris și depus la dosar cu cel puțin 5 zile înainte de primul

termen de judecată, instanța nu va proceda la examinarea critica circumscrisă acestui

caz de clasare, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute în art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

De altfel, instanța constată că recurentul

inculpat a criticat decizia atacată sub aspectul greșitei condamnări, întrucât,

acesta a apreciat că, în cauză, nu au fost administrate probe care să conducă la

condamnarea sa, critică ce vizează, în realitate, reevaluarea situației de fapt

și reaprecierea probatoriului și, care, în această situație nu poate fi subsumată

cazului de casare prev. de art. 385

9

pct..17 C. proc. pen. ci, fostului

caz prev. de art. 385

9

pct. 18 din același Cod, abrogat în prezent, ca

urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 2/2013, caz în care criticile recurentului

inculpat nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control

judiciar, judecata în recurs limitându-se, așa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare,

la motivul de casare expres prevăzut de lege și în care nu se mai regăsește și eroarea,

gravă de fapt invocată de inculpat.

În ceea ce privește aplicarea legii mai

favorabile, instanța de recurs constată că este în prezența situației descrise de

art. 5 C. pen. și anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea

definitivă a cauzei.

Cum fapta reținută în sarcina inculpatului

a fost comisă sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii

a intrat în vigoare noul C. pen., Înalta Curte va supune analizei în mod comparativ

influența modificărilor legislative privitoare la elementele constitutive ale infracțiunii

și regimul sancționator.

Recurentul inculpat a fost trimis în judecată

pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174- art. 175

lit. i) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 174 C.

pen. anterior, uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20

de ani și interzicerea unor drepturi.

Potrivit disp. art. 175 lit. i) C.

pen. anterior - omorul săvârșit în public se pedepsește cu închisoare de la 15 la

25 de ani și interzicerea unor drepturi.

În noul C. pen. omorul este incriminat

în dispozițiile art. 188 C. pen., având același conținut ca și în vechea reglementare,

precum și aceleași limite de pedeapsă.

Totodată se constată că în noua reglementare,

omorul calificat prev. de art. 189 C. pen. nu mai conține elementul circumstanțial

referitor la omorul săvârșit în public. Prin urmare, omorul săvârșit în această

împrejurare nu mai este incriminat sub imperiul noii legi, fapta devenind astfel

un omor simplu, cu limite de pedeapsă mai scăzute.

Dacă legea nouă nu prevede o agravare a

sancțiunii pentru fapta comisă, înlăturând un element circumstanțial pe care legea

veche îl prevedea și astfel sancționa fapta mai sever, se va aplica legea nouă reținându-se

încadrarea juridică a infracțiunii în varianta simplă.

Cum în vechea reglementare omorul calificat

este sancționat cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, Înalta Curte consideră că

dispozițiile noului C. pen. reprezintă legea penală mai favorabilă în raport de

încadrarea juridică a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, care este de

omor simplu, beneficiind astfel și de o reducere substanțială a limitelor de pedeapsă,

astfel încât, legea nouă va retroactiva și va reglementa raporturile juridice născute

sub imperiul legii vechi.

Față de situația expresă Înalta Curte în

procesul de aplicare a legii penale mai favorabile, va reduce proporțional pedeapsa

aplicată de instanța de apel în raport cu limitele prevăzute de legea nouă. Nici

chiar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs

nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii, fiind obligată să reducă proporțional

sancțiunea stabilită de instanța de apel (către minimum, mediu, sau maximul special),

în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul

special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu

poate stabili o sancțiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța

de apel a stabilit aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche,

așa cum nu este posibilă nici situația inversă.

Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege

mai favorabilă, Înalta Curte va da eficiență și dispozițiilor art. 12 din Legea

nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până

la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare

se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport

cu infracțiunea comisă și în consecință va reduce proporțional și pedeapsa complementară

în raport de noua reglementare.

Astfel, se constată că potrivit hotărârii

de condamnare inculpatului i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior,

pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie,

pe durata executării pedepsei, a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, respectiv:

a) dreptul de a alege și de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând

exercițiul autorității de stat.

Aceste pedepse au corespondent în art.

66 lit. a) și b) C. pen. respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile

publice sau în orice alte funcții publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție care implică

exercițiul autorității de stat.

Așadar, Înalta Curte va constata că pedeapsa

complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 2 ani are corespondent

în art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut pentru o

perioadă de 1 an, în condițiile art. 68 C. pen.

De asemenea pedeapsa accesorie a interzicerii

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. anterior are corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a se executa

în acest conținut, în condițiile art. 65 C. pen.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va

admite recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 368 din

25 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Va casa, în parte decizia penală recurată

și sentința penală nr. 461 din 23 octombrie 2013 a Tribunalului Dolj și, rejudfecând:

În baza art. 386 C. proc. pen., va schimba

încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută

de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior în

infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen.

În baza art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 5 C. pen., va dispune condamnarea inculpatul G.I. la o pedeapsă de 10 ani închisoare

și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1)

lit. a) și b) C. pen.

Va face aplicarea dispozițiilor art. 65

C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 03 martie 2013 la 05 martie 2014.

Onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

G.I. împotriva deciziei penale nr. 368 din 25 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte decizia penală recurată

și sentința penală nr. 461 din 23 octombrie 2013 a Tribunalului Dolj și, rejudecând:

În baza art. 386 C. proc. pen., schimbă

încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută

de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior în

infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen.

În baza art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplecarea

art. 5 C. pen., condamnă inculpatul G.I. la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 1

an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și

b) C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor art. 65

C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 03 martie 2013 la 05 martie 2014.

Onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 05

martie 2014.