ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 785/2014

Deliberând asupra recursului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 461 din data de 23 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 9830/63/2013, în baza art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., rap. la art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.I. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară. S-a făcut aplicarea dispozițiile art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 03 martie 2013 la zi și a fost menținută starea de arest.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul G.I., în vederea introducerii în S.N.D.G.J. A fost respinsă acțiunea civilă formulată de părțile civile F.M., F.C. și M.F. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 5200 RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 4356 RON, reprezentând contravaloarea actelor medico-legale întocmite de I.M.L. Craiova, iar suma de 600 RON reprezintă onorariu avocat oficiu la urmărirea penală și instanță. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că. rechizitoriul nr. 140/P/2013 al Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, inculpatul G.I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omorul calificat prev. de art 175 lit. i) C. pen., reținându-se că la începutul lunii martie 2013, inculpatul G.I.

zis „R." locuia împreună cu fratele său martorul G.C. zis „B." într-un imobil de pe raza com. C., jud. Dolj, ce se învecina cu gospodăria victimei F.G. zis „J.".Inculpatul G.I. și victima F.G. se aflau în relații conflictuale de o perioadă lungă de timp. În dimineața zilei de 02 martie 2013, inculpatul a mers la locuința vărului său G.I. din aceeași localitate să-l ajute la sacrificarea unui porc. În jurul orelor 18,00, a plecat către casă, iar când trecea prin fața gospodăriei vecinului său F.G. a avut un conflict cu acesta cu acte de violență, lovindu-l repetat la cap, corp și peste mâini cu un obiect contondent. După consumarea agresiunii, victima F.G. a fost auzită de martorul D.G. când striga după ajutor la concubina sa I.F.

Martorul a mers în locul de unde striga F.G. și l-a găsit căzut în marginea drumului. Acesta i-a spus că a fost bătut, are mâna dreaptă ruptă și să-l ajute să ajungă în casă. Martorul, împreună cu concubina sa N.S. l-au luat pe brațe și l-au transportat pe F.G. în camera unde se afla concubina, sa I.F. După plecarea celor doi martori, I.F. a aflat de la concubinul ei că a fost bătut de „R.", poreclă sub care este cunoscut inculpatul G.l. În dimineața zilei următoare, respectiv 03 martie 2013, în jurul orelor 06.00, I.F. a constatat că F.G. decedase. Aceasta a mers la familia D. și le-a relatat că pe timpul nopții concubinul ei a decedat. De asemenea, i-a spus martorului D.G.

că după ce l-au lăsat în cameră, concubinul i-a relatat că a fost bătut de R. În urma efectuării necropsiei victimei F.G., Institutul de Medicină Legală Craiova prin raportul medico-legal nr. 726/A3/2013 a concluzionat că moartea a fost violentă, s-a datorat șocului traumatic și hemoragie consecința unui politraumatism cu fractură de humerus drept, cubitus stâng, fracturi costale C 6, C 7 stânga și hemotorax stâng. Leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu corp dur, între traumatism și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată, iar în sângele recoltat de la cadavru s-a evidențiat prezența a 0,65 gr‰ alcool etilic. În timpul conflictului a suferit vătămări corporale și inculpatul G.I.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 738/Al/2013 s-a reținut că a prezentat la examinare plagă de 1/0,2 cm cu margini neregulate acoperite cu crustă hematică față dorsală falanga dreaptă proximală deget III mâna dreaptă și o escoriație de circa 0,8/0,2 cm față dorsală mâna stângă, leziuni ce pot data din 02 martie 2013, cu privire la care s-a concluzionat că necesită pentru vindecare 5-6 zile îngrijiri medicale. Cu ocazia audierii, G.I. a negat că l-a agresat fizic pe F.G. și a declarat că în ziua de 02 martie 2013 a fost la vărul său G.I. să-l ajute la sacrificarea unui porc, iar la orele 18,00, a plecat acasă, unde s-a culcat până în ziua următoare.

Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv: procesul verbal de cercetare și planșa foto anexă; actele medico-legale și planșa foto efectuată cu ocazia necropsiei; declarațiile martorilor menționați anterior, dar și declarațiile inculpatului, pe parcursul întregului penal, prima instanță a apreciat că starea de fapt reținută prin actul de sesizare este corectă și dovedită și constă în aceea că inculpatul G.I., în seara zilei de 02 martie 2013, în loc public, l-a lovit cu obiect contondent în repetate rânduri peste cap, corp și mâini pe victima F.G., producându-i leziuni traumatice ce au condus la deces. Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, probele administrate în cauză au dovedit comiterea infracțiunii cu vinovăție.

Astfel, s-a arătat că martora I.F. - concubina victimei a relatat că după ce acesta a fost lăsat în cameră, de către soții D., i-a spus că a fost bătut de numitul „R."- poreclă sub care este cunoscut în comună inculpatul. De asemenea, audiați fiind martorii D.G. și N.S. au confirmat că I.F. a venit la locuința lor și le-a relatat aceste aspecte. Martorul G.C., a relatat că, după lăsarea întunericului, fratele său G.I., a venit la geamul camerei în care se afla și i-a spus că „s-a apucat cu vecinul lor J.", poreclă sub care era cunoscută victima F.G. Cu ocazia cercetării locului faptei s-a constatat că, din locul în care a fost găsită victima în stradă de către martorul D.G., se observa o cărare de stropi de culoare brun-roșcată către locuința inculpatului, care continua până în camera unde acesta dormise noaptea.

Din concluziile preliminare emise de Institutul de Medicină Legală Craiova, s-a reținut că inculpatul G.I. a prezentat la examinare o plagă de 1x0,2 cm pe degetul trei mâna dreaptă și o escoriție de 0,8x0\ 2 cm fața dorsală mâna stângă. Declarațiile inculpatului în sensul că a suferit leziunea de la mâna dreaptă în aceeași zi (02 martie 2013) în timp ce l-a ajutat pe vărul său G.I. la sacrificarea și tranșarea unui porc, sunt infirmate însă de martorii H.M., l.G.G., G.I., N.E.B., G.F., N.A. și S.I., ce au fost prezenți la acel eveniment și nu au confirmat rănirea inculpatului. Existența leziunilor pe mâinile inculpatului coroborat cu faptul că de la locul conflictului a fost identificată o cărare de stropi de culoare brun-roșcată până în locuința au condus instanța la concluzia că inculpatul a suferit leziunile de la mâini în timpul conflictului cu victima.

Cu ocazia cercetării locului faptei în data de 03 martie 2013, din locuința inculpatului au fost ridicate un prosop, o pereche de pantaloni tip bluejeans, o pereche de cizme și doi lănteți de la poarta de la intrare, bunuri pe care se observau pete de culoare brun-roșcată. De asemenea, din locuința : victimei F.G. a fost ridicată o pereche de cizme de culoare albastră pe care le purtase victima când a fost agresată fizic, care prezentau pe fețele anterioare și laterale pete de culoare brun-roșcată, despre care prin raportul de expertiză cu nr. 2896536 din 25 aprilie 2013 s-a concluzionat că analizele genetice ale probeior biologice de pe cizmele victimei au evidențiat 4 urme de sânge uman, având profil genetic identic cu profilul genetic al inculpatului G.I.

Față de cele menționate anterior prima instanță a apreciat că, în drept, fapta inculpatului G.I., constând în aceea că, în seara zilei de 02 martie 2013, în loc public, l-a lovit cu obiect contondent în repetate rânduri peste cap, corp și mâini pe F.G., provocându-i leziuni ce au condus la deces, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen. Reținând vinovăția inculpatului G.I., prima instanță i-a condamnat, iar la individualizarea pedepsei, având în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, dar și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, dar a avut o atitudine nesinceră, s-a orientat la aplicarea unei pedepse de 12 ani închisoare.

Apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei aplicate poate fi realizat numai prin privarea de libertate a inculpatului, s-a dispus, ca executarea pedepsei aplicate să se realizeze în regim de detenție. S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen. De asemenea a fost dedusă prevenția de la 03 martie 2013 la zi și a menținut starea de arest. Constatând că inculpatul a comis o infracțiune de violență din cele prevăzute în anexa 1 a Legii nr. 76/2008, infracțiune pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii, conform accepțiunii dată termenului de art. 4 lit. b) din lege, prima instanță în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul G.I., în vederea introducerii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare - S.N.D.G.J.

Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a constatat că la termenul din 11 septembrie 2013 a fost audiat numitul F.C. - fiul victimei, ce a învederat instanței că înțelege să se constituie parte civilă cu suma de 8000 RON daune materiale, reprezentând cheltuielile de înmormântare și pomenire a victimei. A mai arătat că frații săi M.F. și F.M. nu se pot prezenta în fața instanței pentru a se constitui părți civile, întrucât lucrează în străinătate. Prima instanță a constatat că potrivit dispozițiilor art. 1357 alin. (1) C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu, printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Întrucât partea civilă F.C. nu a făcut dovada încercării unui prejudiciu material efectiv, constând în suportarea cheltuielilor de înmormântare și pomenire a victimei conform datinilor creștinești, acțiunea civilă a fost respinsă, ca nedovedită.

Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul G.I. Prin decizia penală nr. 368 din 25 noiembrie 2013 Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, a înlăturat circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. și a majorat pedeapsa aplicată de la 12 ani la 15 ani închisoare. Apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat. Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că, sub aspectul situației de fapt, prima instanță a făcut o temeinică evaluare a materialului probator existent în cauză, reținând în mod corect că în noaptea de 02 martie 2013, inculpatul G.I. a lovit în mod repetat victima F.G.

cu un obiect contondent în zona capului și a trunchiului, provocându-i leziuni ce au condus în final la decesul victimei. Pentru a reține aceste aspecte s-au avut în vedere în principal mențiunile din procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 03 martie 2013 din care rezultă că de la locul în care a fost găsită victima de către martorii D.G. și N.S. și până la locuința inculpatului s-a descoperit o cărare de stropi de culoare brun roșcată ce par a fi de sânge, urme similare fiind găsite și pe clanța de la ușa de acces de la imobilul folosit de inculpat precum și pe holul din apropierea ușii de la intrare și pe găleata din acest hol - planșele foto.

Așa cum rezultă din raportul de constatare medico - legală nr. 738/A din 21 mai 2013 în urma examinării de specialitate s-a reținut că inculpatul prezenta o plagă de 1/0,2 cm la falanga proximală deget 3 mâna dreaptă, leziunea traumatică putându-se produce în data de 02 martie 2013, data comiterii faptei. Această leziune s-a produs cel mai probabil în timpul agresării victimei, așa explicându-se și urmele găsite de la locul în care s-a comis fapta și până la domiciliul inculpatului, precum și faptul că pe cizmele purtate de victimă la data agresiunii (obiecte ridicate de la domiciliul numitului F.G. la data de 03 martie 2013) au fost identificate urme de sânge despre care s-a stabilit că prezintă profil genetic identic cu profilul genetic al numitului G.I.

(concluziile raportului de expertiză). Toate aceste probe materiale de necontestat se coroborează integral cu declarațiile martorei I.F. din care rezultă că victima i-a relatat, înainte de a deceda, că a avut un conflict cu inculpatul (identificat după porecla „R."), precum și cu declarațiile martorilor D.G. și N S., persoane care au găsit victima căzută într-un șanț în zona în care a fost agresată și au ajutat-o să ajungă la el : acasă. Deși inculpatul a negat în permanență comiterea faptei, indicând că nici măcar nu s-ar fi întâlnit cu victima în seara de 02 martie 2013 instanța de apel a reținut că apărarea sa nu este susținută de martorii audiați în cauză, fratele inculpatului declarând că cel din urmă i-ar fi spus că ar fi avut un conflict cu „J." - porecla victimei în comunitate (declarația dată în faza:de urmărire penală și consemnată) iar ceilalți martori (H.M., S.I.

și I.G.) infirmând apărarea inculpatului că leziunea descoperită la mâna dreaptă s-ar fi produs cu ocazia sacrificării unui porc în dimineața zilei de 02 martie 2013. În mod legal prima instanță a apreciat că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă anterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174 rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., fiind săvârșită în public, în sensul art. 152 C. pen. Vinovăția, sub forma intenției, rezultă fără dubiu din natura, numărul și intensitatea loviturilor aplicate victimei, în condițiile în care acesteia i-au fost produse patru fracturi (humerus drept, cubitus stâng și fracturi costale la C6 și C7 în zona stângă a toracelui) fracturi care nu se puteau produce decât prin aplicarea unor lovituri cu intensitate mare, lovituri repetate cu un corp dur, urmate de abandonarea victimei fără ajutor pe marginea drumului unde s-a produs agresiunea.

Instanța de prim control judiciar a apreciat fondat apelul Parchetului sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate inculpatului, respectiv reținerea în favoarea acestuia a dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen. exclusiv în considerarea faptului că nu este cunoscut cu antecedente penale. Recunoașterea unor date sau împrejurări ale realității ca circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute în vedere de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul său, sau îl caracterizează într-o asemenea manieră pe inculpat încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită satisface imperativul unei juste individualizări a pedepsei.

În cauză însă inculpatul a comis o infracțiune de o gravitate extremă, fără nici o justificare plauzibilă, aducând atingere unor valori .sociale deosebit de importante, a avut o conduită procesuală nesinceră și nu a manifestat în nici un moment regret pentru fapta comisă, circumstanțe în raport de care reducerea pedepsei sub minimul special exclusiv în considerarea faptului că acesta nu a mai fost condamnat penal anterior este total nejustificată. Vârsta inculpatului, existența unui conflict anterior între acesta și victimă precum și faptul că nu are antecedente penale și a fost un angajat care nu a creat probleme, reprezintă împrejurări ce au fost luate în considerare la individualizarea sancțiunii în limitele impuse de art. 72 C. pen.

respectiv pentru stabilirea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, însă, în opinia instanței de apel, nu pot primi relevanță ca circumstanțe atenuante în sensul art. 74 lit. a) C. pen. În raport de această dispoziție nu a mai fost analizat motivul de apel privind greșita reținere în cauză a incidenței art. 76 lit. a) C. pen. Referitor la omisiunea primei instanțe de a se pronunța cu privire la corpurile delicte atașate la dosar s-a reținut că acestea reprezintă mijloace de probă care se păstrează în condițiile art. 109 C. proc. pen. de către organul de urmărire penală sau de instanța de judecată până la soluționarea definitivă a cauzei putând fi restituite persoanei căreia îi aparțin doar în cazul în care prin această restituire nu se stânjenește aflarea adevărului.

Deși o parte din bunuri aparțin inculpatului G.I. instanța nu a dispus restituirea lor, apreciind că nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 109 alin. (5) C. proc. pen., având în vedere poziția procesuală în cauză și interesul evident de a împiedica derularea normală a procesului (bunurile indicate la pct. 8 - 11 în adresa de înaintare a Parchetului) iar celelalte nu sunt supuse nici confiscării și nici nu aparțin vreunei persoane (suport pământ, suport ciment, bucăți de lemn decupate din lănteții de la poarta de acces în curtea inculpatului). Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, cale de atac nemotivată nici în fapt, nici în drept. În fața instanței de recurs, prin apărătorul său, a solicitat, în esență, în principal, achitarea întrucât nu există probe care să conducă la condamnarea sa, iar, în subsidiar, aplicarea legii penale mai favorabile și reindividualizarea sancțiunii.

Cazul de casare invocat este cel prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este fondat, numai sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile: Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecință, instanța urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât și cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen.

anterior. Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior, constată că recurentul nu a motivat calea de atac promovată în termenul legal, recursul fiind motivat oral, în fața instanței de recurs la termenul de judecată din data de 4 martie 2014, cu ocazia dezbaterilor. În conformitate cu dispozițiile art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În cazul în care nu sunt respectate dispozițiile art. 385 10 alin. (1) și (2), în temeiul alin. (2 1 ) al aceluiași art., instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., se iau în considerare din oficiu. În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 25 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen. deși a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, se constata că potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formaie prevăzute în art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Având în vedere că recursul inculpatului nu a fost motivat în scris și depus la dosar cu cel puțin 5 zile înainte de primul termen de judecată, instanța nu va proceda la examinarea critica circumscrisă acestui caz de clasare, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute în art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen.

De altfel, instanța constată că recurentul inculpat a criticat decizia atacată sub aspectul greșitei condamnări, întrucât, acesta a apreciat că, în cauză, nu au fost administrate probe care să conducă la condamnarea sa, critică ce vizează, în realitate, reevaluarea situației de fapt și reaprecierea probatoriului și, care, în această situație nu poate fi subsumată cazului de casare prev. de art. 385 9 pct..17 C. proc. pen. ci, fostului caz prev. de art. 385 9 pct. 18 din același Cod, abrogat în prezent, ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 2/2013, caz în care criticile recurentului inculpat nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se, așa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivul de casare expres prevăzut de lege și în care nu se mai regăsește și eroarea, gravă de fapt invocată de inculpat.

În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, instanța de recurs constată că este în prezența situației descrise de art. 5 C. pen. și anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei. Cum fapta reținută în sarcina inculpatului a fost comisă sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii a intrat în vigoare noul C. pen., Înalta Curte va supune analizei în mod comparativ influența modificărilor legislative privitoare la elementele constitutive ale infracțiunii și regimul sancționator. Recurentul inculpat a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174- art. 175 lit. i) C. pen. Potrivit dispozițiilor art. 174 C. pen.

anterior, uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. Potrivit disp. art. 175 lit. i) C. pen. anterior - omorul săvârșit în public se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. În noul C. pen. omorul este incriminat în dispozițiile art. 188 C. pen., având același conținut ca și în vechea reglementare, precum și aceleași limite de pedeapsă. Totodată se constată că în noua reglementare, omorul calificat prev. de art. 189 C. pen. nu mai conține elementul circumstanțial referitor la omorul săvârșit în public. Prin urmare, omorul săvârșit în această împrejurare nu mai este incriminat sub imperiul noii legi, fapta devenind astfel un omor simplu, cu limite de pedeapsă mai scăzute.

Dacă legea nouă nu prevede o agravare a sancțiunii pentru fapta comisă, înlăturând un element circumstanțial pe care legea veche îl prevedea și astfel sancționa fapta mai sever, se va aplica legea nouă reținându-se încadrarea juridică a infracțiunii în varianta simplă. Cum în vechea reglementare omorul calificat este sancționat cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, Înalta Curte consideră că dispozițiile noului C. pen. reprezintă legea penală mai favorabilă în raport de încadrarea juridică a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, care este de omor simplu, beneficiind astfel și de o reducere substanțială a limitelor de pedeapsă, astfel încât, legea nouă va retroactiva și va reglementa raporturile juridice născute sub imperiul legii vechi.

Față de situația expresă Înalta Curte în procesul de aplicare a legii penale mai favorabile, va reduce proporțional pedeapsa aplicată de instanța de apel în raport cu limitele prevăzute de legea nouă. Nici chiar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii, fiind obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa cum nu este posibilă nici situația inversă.

Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, Înalta Curte va da eficiență și dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă și în consecință va reduce proporțional și pedeapsa complementară în raport de noua reglementare. Astfel, se constată că potrivit hotărârii de condamnare inculpatului i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

anterior, respectiv: a) dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen. respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. Așadar, Înalta Curte va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 2 ani are corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut pentru o perioadă de 1 an, în condițiile art. 68 C. pen.

De asemenea pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior are corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut, în condițiile art. 65 C. pen. Față de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 368 din 25 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Va casa, în parte decizia penală recurată și sentința penală nr. 461 din 23 octombrie 2013 a Tribunalului Dolj și, rejudfecând: În baza art. 386 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

anterior în infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen. În baza art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., va dispune condamnarea inculpatul G.I. la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Va face aplicarea dispozițiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 03 martie 2013 la 05 martie 2014. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 368 din 25 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează, în parte decizia penală recurată și sentința penală nr. 461 din 23 octombrie 2013 a Tribunalului Dolj și, rejudecând: În baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen. În baza art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplecarea art. 5 C. pen., condamnă inculpatul G.I. la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 03 martie 2013 la 05 martie 2014. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 05 martie 2014.