ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1137/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1137/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 54 din 6 iunie 2013, Tribunalul Dolj, în baza art. 197 alin. (2) și alin. 3 teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.S., în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la 14 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.S. la cate 4 luni închisoare pentru faptele din 07 ianuarie 2013 și 08 ianuarie 2013 săvârșite împotriva părții vătămate V.M.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, astfel încât acesta va executa pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 21 februarie 2013 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului P.S.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
În baza art. 17 C. proc. pen. și art. 348 C. proc. pen. raportat la art. 1349 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 30.000 lei reprezentând daune morale către partea vătămată M.G.V.V.
A fost obligat inculpatul la 2.084 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la data de 18 martie 2013, a fost înregistrat la instanță rechizitoriul nr. 20/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului P.S., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2), (3) teza I cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. și pentru săvârșirea a două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. (2) din C. pen., în final cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen.
În actul de sesizare s-a reținut că inculpatul P.S., în vârstă de 39 ani, are o relație de concubinaj cu partea vătămată V.M., din această relație rezultând minorul M.A.S. Dintr-o relație anterioară V.M. mai avea doi copii minori: M.G.V.V., în vârstă de 12 ani și 7 luni și M.C.C., în vârstă de 8 ani și 10 luni.
În perioada 26 decembrie 2011-17 decembrie 2012 minora M.G.V.V. a locuit în Complexul de Servicii Specializate de Tip Rezidențial Copii Craiova - Casa Voinicelului. In data de 17 decembrie 2012 minora a părăsit centrul de plasament pentru a-și petrece sărbătorile împreună cu familia la locuința din satul Mărăcinele, județul Dolj.
După ce a revenit acasă inculpatul P.S. i-a solicitat în mai multe rânduri lui M.G.V.V. să întrețină reporturi sexuale, însă a fost refuzat de către minoră.
La un moment dat, profitând de faptul că V.M., concubina sa, nu este în locuință, a luat hotărârea de a întreține raporturi sexuale cu minora M.G.V.V. În acest sens, i-a propus din nou minorei să întrețină raporturi sexuale, însă fiind refuzat a tras-o de mână până în camera acestuia și a asigurat ușa de acces cu zăvorul.
Minora a încercat să plece din cameră, însă inculpatul a împins-o în pat, a prins-o cu o mână de brațe și a dezbrăcat-o de pantaloni și chiloți. De asemenea, inculpatul și-a dat jos pantalonii, după care a întreținut raporturi sexuale cu aceasta.
La un moment dat, M.C.C. a intenționat să intre în cameră, însă a găsit ușa încuiată. Sora sa, de teama inculpatului, i-a răspuns că se schimbă și să nu intre. în același timp, minorul a auzit din cameră un zgomot produs de catarama curelei pantalonilor inculpatului și nu a mai insistat.
La scurt timp, a revenit la domiciliu și V.M., dar inculpatul i-â solicitat să se ducă la un vecin pentru a-i aduce o sticlă de vin.
După ce concubina sa a plecat, P.S. i-a comunicat minorei că dacă spune cuiva ceea ce s-a întâmplat o va omorî, după care a împins-o din nou în cameră și a mai întreținut o dată raport sexual cu aceasta. între timp, a revenit la domiciliu V.M. care a observat că cei doi se aflau închiși în cameră, și a început să-i reproșeze concubinului său faptul că s-a culcat cu fiica sa. P.S. a ieșit din cameră, iar V.M. a observat că fiica sa plângea și a întrebat-o dacă inculpatul s-a legat de ea, aceasta confirmând acest fapt. întrucât V.M. a continuat să-i reproșeze faptul că a întreținut raporturi sexuale cu fiica sa, P.S. a devenit agresiv și a lovit-o pe concubină cu palma peste față, amenințând-o că, în cazul în care va spune ceva „le va aranja".
În urma celor două raporturi sexuale, inculpatul a folosit bucăți de material textil pentru a se șterge, obiecte care au fost ridicate ulterior de lucrătorii de poliție în cadrul efectuării cercetării la fata locului.
În aceeași zi, inculpatul i-a propus lui M.G.V.V. să întrețină raporturi sexuale și cu vecinul lor, martorul M.C.M., pentru o sumă de bani, aspecte confirmate atât de minora M.G.V.V., cât și de martorul M.C.M., propunerea fiind refuzată atât de partea vătămată, cât și de martor. Tot în aceeași seară, V.M. și fiica sa au convenit ca în momentul în care vor reuși, să plece de acasă să meargă la poliție pentru a reclama fapta.
A doua zi, în data de 08 ianuarie 2013, pe fondul reproșurilor aduse de V.M. în legătură cu fapta săvârșită, P.S. a devenit din nou agresiv și a lovit-o cu pumnii și cu o nuia pe concubina sa. în aceeași zi, înjurai orelor 10
00
-11
00
M.G.V.V. a reușit să fugă din locuință pentru a merge la postul de poliție, însă a fost ajunsă din urmă de P.S. care i-a solicitat să se întoarcă la locuința comună.
În data de 09 ianuarie 2013 V.M. a sesizat Secția 6 Poliție Rurală Giubega în legătură cu faptul că, fiica sa în vârstă de 12 ani și 7 luni a fost violată de concubinul P.S., fiind demarate cercetările în cauză.
Conform raportului de constatare medico-legală din 01 februarie 2013 întocmit de I.M.L. Craiova a rezultat că minora M.G.V.V., în vârstă de 12 ani, prezintă deflorare veche (mai veche de 8-10 zile) a cărei dată de producere nu poate fi precizată. La nivelul vestibulului vaginal și membranei himeniale prezintă infiltrate hemoragice ce pot data din 07 ianuarie 2013 ce se puteau produce posibil și în condițiile unui raport sexual. Pe corp nu a prezentat leziuni traumatice. Susnumita prezintă o dezvoltare somatică corespunzătoare unei vârste mai mari de 12 ani. Examenul microscopic al frotiurilor efectuate din secreția vaginală nu a evidențiat spermatozoizi.
În urma examinării bucăților de material textil ridicate din camera minorei conform buletinului de analiză nr. 10 din 23 ianuarie 2013 întocmit de I.M.L. Craiova a rezultat că au fost evidențiate frecvente capete de spermatozoizi și rari spermatozoizi întregi, precum și celule epiteliale
Din fișa de evaluare psihologică din 06 februarie 2013 întocmită de S.I.S.C.R.C. Craiova, a rezultat că minora M.G.V.V. prezintă simptomatologia specifică abuzului fizic, emoțional și sexual.
Din concluziile raportului de constatare medico-legală din 19 ianuarie 2013 întocmit de I.M.L. Craiova a rezultat că V.M., în vârstă de 40 ani, prezintă leziuni traumatice ce pot data din 07 ianuarie 2013 și 08 ianuarie 2013. Au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure și cu un corp dur, alungit. Necesită 3-4 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.
Inculpatul P.S. a recunoscut că a întreținut în data de 07 ianuarie 2013 două raporturi sexuale cu M.G.V.V., însă a precizat că nu a forțat-o pe minoră, aceasta fiind de acord să întrețină raporturi sexuale cu el.
Aceste aspecte au fost însă infirmate de întreg materialul probator administrat în cauză, iar conform raportului de constatare tehnico-științifică din 06 martie 2013 emis de Serviciul Criminalistic-Laboratorul Poligraf a rezultat că inculpatul a prezentat modificări specifice comportamentului simulat în cadrul răspunsurilor vizând violul comis asupra părții vătămate M.G.V.V.
Inculpatul P.S. a recunoscut, de asemenea, că în data de 07 ianuarie 2013 a agresat-o pe concubina sa, V.M., precizând însă alte circumstanțe de producere a infracțiunii.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului P.S., care în ziua de 07 ianuarie 2013 a întreținut, prin constrângere, două raporturi sexuale cu minora vătămate M.G.V.V., în vârsta de 12 ani, fiica concubinei sale V.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) teza I cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen.
Fapta aceluiași inculpat, care în seara zilei de 07 ianuarie 2013 și dimineața de 08 ianuarie 2013 a agresat-o fizic pe concubina sa V.M., aplicându-i lovituri cu pumnii și cu un băț, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) din C. pen., în final cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.
Prin Ordonanța nr. 20/P/2013 din 21 februarie 2013, I.P.J. Dolj - Serviciul Investigații Criminale a dispus reținerea învinuitului P.S. pe o durată de 24 ore pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată, prev. de art. 197 alin. (1) și (3) teza I din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., iar prin ordonanța cu același număr din 21 februarie 2013 Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului P.S., pentru comiterea aceleiași infracțiuni.
Trecând la soluționarea cauzei, instanța a audiat inculpatul care a arătat că recunoaște că a întreținut relații intime cu partea vătămată, însă cu acordul acesteia, au fost audiate părțile vătămate și martorii T.C., M.C.C., M.C.M. și B.I.D.
Din ansamblul actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut că starea de fapt reținută prin rechizitoriu corespunde realității și prin urmare ca dovedită vinovăția inculpatului, constând în săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2), (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. și săvârșirea a două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. (2) din C. pen., în final cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen., constând în fapta inculpatului P.S., care în ziua de 07 ianuarie 2013 a întreținut, prin constrângere, două raporturi sexuale cu
minora vătămate M.G.V.V., fiica concubinei sale V.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) teza I cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen.
Fapta aceluiași inculpat, care în seara zilei de 07 ianuarie 2013 și dimineața de 08 ianuarie 2013 a agresat-o fizic pe concubina sa V.M., aplicându-i lovituri cu pumnii și cu un băț, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) din C. pen., în final cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.
Apărarea inculpatului potrivit căreia a întreținut relații sexuale cu partea vătămată cu acordul acesteia nu poate fi primită, din probatoriul administrat în cauză rezultând contrariul.
Astfel, fratele părții vătămate, singura persoana care a fost acasă în seara respectivă, când s-a săvârșit fapta, relatează că aceasta a plâns după ce a ieșit din camera unde fusese închisă cu inculpatul, fapt ce dovedește dezacordul ei față de cele întâmplate, starea de tulburare în care aceasta se găsea.
Aceasta stare de tulburare a fost observată de altfel și de mama minorei, partea vătămată Vârvorea Mihaela, care si-a dat seama de cele întâmplate, făcându-i reproșuri inculpatului.
A doua zi, la data de 08 ianuarie 2013, M.G.V.V. a reușit să fugă din locuință pentru a merge la postul de poliție, însă a fost ajunsă din urmă de P.S. care a amenințat-o (declarația martorului B.I.D.-fila 54)
Toate aceste aspecte au infirmat susținerile inculpatului privind existența consimțământului părții vătămate M.G.V.V. la întreținerea raporturilor sexuale.
De asemenea, săvârșirea de către inculpat a două infracțiuni de lovire față de partea vătămata V.M., rezultă atât prin declarațiile inculpatului, cât și ale martorilor T.C. și M.C.M.
La individualizarea pedepselor, tribunalul s-a raportat la limitele speciale prevăzute de lege, gradul concret de pericol social, împrejurările în care au fost săvârșite faptele, urmările produse, persoana inculpatului, precum și de împrejurarea că între părți exista, chiar daca doar faptic, o relație de familie, ceea ce presupune o anumită încredere acordată de minora inculpatului și o limitarea a posibilităților acesteia de a se apăra.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de 21 februarie 2013 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului P.S.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.
Partea vătămată M.G.V.V. s-a constituit parte civilă în termenul legal prev. de art. 15 C. proc. pen. cu 50.000 lei reprezentând daune morale.
Instanța, constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 1357 C. civ. privind răspunderea pentru fapta proprie, în baza art. 346 C. proc. pen. a admis acțiunile civile așa cum au fost formulate și a obligat inculpatul la 30.000 lei daune morale către partea vătămată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul P.S.
Reprezentantul parchetului a criticat sentința pentru nelegalitate, în sensul că instanța de fond a reținut o greșită încadrare juridică a infracțiunii de viol, deoarece în mod nelegal a reținut forma agravantă prev.de art. 197 alin. (2) C. pen., astfel încât încadrarea corectă era în dispozițiile art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.
A mai arătat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă, solicitând astfel, majorarea acesteia și admiterea apelului în sensul criticilor formulate.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și redozarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia sub minimul special prevăzut de lege, cu reținerea circumstanțelor atenuante, deoarece este la primul conflict cu legea penală, este singurul întreținător al fiului său minor, iar partea vătămată a dat declarații contradictorii.
Pe latură civilă a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale, deoarece nu sunt justificate pe deplin.
Prin Decizia penală nr. 288 din 30 septembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul P.S., împotriva sentinței penale nr. 54 din 6 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 5939/63/2013.
S-a desființat în parte sentința pe latură penală și rejudecând:
Au fost descontopite pedepsele.
În baza. art. 197 alin. (1) și alin. (3) teza a I-a, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.S. la pedeapsa de 14 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedepsele de câte 4 luni închisoare pentru faptele din 07 ianuarie 2013 și 08 ianuarie 2013 comise împotriva părții vătămate V.M.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 14 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., ca pedeapsă complementară.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen. s-a dedus detenția, în continuare, de la 06 iunie 2013 la zi și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei va fi virat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Dolj.
Examinând sentința penală apelată, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea a constatat că apelurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Astfel, s-a constatat că prima instanță a reținut în mod greșit forma agravantă prev. de art. 197 alin. (2) C. pen., cu privire la infracțiunea de viol comisă de inculpatul P.S., stabilind astfel o greșită încadrare juridică cu privire la această faptă.
În acest sens, din probatoriul administrat pe parcursul procesului penal, Curtea a constatat că, în cauză, nu este incidență niciuna din împrejurările la care se referă forma agravantă a infracțiunii de viol prev. de
art. 197 alin. (2) C. pen., fapta inculpatului P.S., astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu și constând în aceea că a întreținut, prin constrângere, două raporturi sexuale cu minora M.G.V.V., fiica concubinei sale, V.M., realizând, sub aspect constitutiv elementele infracțiunii prev.de art. 197 alin. (1) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea a apreciat că prima instanță a realizat o justă individualizare a acesteia, atât ca întindere, cât și ca modalitate de executare, pedeapsa de 14 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și e) C. pen., ca pedeapsă complementară, fiind de natură să atingă scopul preventiv educativ, astfel cum este definit în dispozițiile art. 52 C. pen.
Pe de altă parte, s-a apreciat în favoarea inculpatului nu se justifică reținerea circumstanțelor judiciare atenuante, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, avându-se în vedere atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, vârsta fragedă a minorei, și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, precum și împrejurarea că acesta a recunoscut nuanțat comiterea infracțiunilor, arătând că relațiile sexuale cu partea vătămată ar fi avut loc cu acordul acesteia, împrejurare nesusținută de probele administrate în cauză.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea a constatat că în mod just, constatând îndeplinite condițiile art. 1357 C. civ. și conform art. 346 C. proc. pen., instanța de fond l-a obligat pe inculpat la plata daunelor morale către partea civilă M.G.V.V., cuantumul acestora fiind corect stabilit și corespunzând prejudiciului de natură nepatrimonială cauzat acesteia prin faptele comise.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul
P.S., solicitând casarea deciziei, în baza dispozițiilor art. 385
9
pct. 17
2
din C. proc. pen.
Examinând recursul, în raport cu motivul de casare invocat și cu prevederile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată căacesta este fondat, pentru considerentele următoare:
Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecință, instanța urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât și cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior.
Legea nr. 2/2013 a impus o limitare a devoluției căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a cazului prevăzut de pct. 17
2
al art. 385
9
alin. (1) C. proc. pen., scopul urmărit de legiuitor, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.
Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385
10
alin. (1) și (2) C. proc. pen., se constată că inculpatul nu a motivat recursul în termenul prevăzut în art. 385
10
alin. (2) C. proc. pen.
În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat, în susținerea recursului formulat, a invocat cazul de casare
prevăzut de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de viol în infracțiunea de act sexual cu un minor, deoarece fapta s-a săvârșit cu acordul părții vătămate.
Înalta Curte constată că nu poate analiza incidența cazului de casare invocat în recursul inculpatului, acesta fiind circumscris condiției prevăzută de art. 385
10
alin. (2) C. proc. pen., și anume aceea a invocării cu cel puțin 5 zile înainte de primul termen de judecată, condiție care nu este îndeplinită în cauză.
Pe de altă parte, chiar dacă ar fi fost formulată în termenul legal, critica invocată de inculpat nu mai poate face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar, întrucât tinde la modificarea situației de fapt, stabilită în mod definitiv de instanțele de fond și de apel.
Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este fondat, raportat la intrarea în vigoare a noului C. pen. la data de 1 februarie 2014 și, în consecință, a incidenței instituției aplicării legii penale mai favorabile, prevăzută de art. 5 din noul C. pen.
Astfel, examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârșirea infracțiunilor de către inculpat, se constată că, se impune aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la pedeapsa principală pentru infracțiunea de viol, cea complementară și cea accesorie, astfel cum sunt reglementate în noua lege.
Sub aspectul incriminării, infracțiunea de viol, astfel cum a fost săvârșită de inculpat, prevăzută de art. 197 alin. (1) și alin. (3) teza I C. pen., se regăsește în noul C. pen. în dispozițiile art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. c) C. pen.
În condițiile noului C. pen., se constată că limitele de pedeapsă pentru această infracțiune sunt de la 5 la 12 ani închisoare, spre deosebire de cele din legea veche, care sunt de la 10 la 25 de ani închisoare, astfel că dispozițiile noului C. pen., sunt mai favorabile inculpatului și se impun a fi aplicate.
Referitor la infracțiunile de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior, astfel cum au fost săvârșite de inculpat, aceastea se regăsesc în prezent incriminate în infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen., raportat la art. 199 C. pen., limita minimă a pedepsei rămânând aceeași, 3 luni închisoare, limita maximă, de 2 ani închisoare, fiind majorată cu o pătrime, ca urmare a incidenței art. 199 C. pen.
Având în vedere că individualizarea pedepsei nu mai poate fi reapreciată de către instanța de recurs, care are obligația de a efectua o transpunere proporțională a pedepselor stabilite în baza legii anterioare în intervalul de pedeapsă prevăzut de legea nouă, mai favorabilă, se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru pentru săvârșirea infracțiunii de viol, în mod corespunzător, la un cuantum spre care s-a orientat și instanța de fond, și se vor menține pedepsele de câte 4 luni închisoare închisoare aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, legea penală mai favorabilă este legea veche, întrucât dispozițiile art. 39 lit. b) C. pen. actual impun, în mod obligatoriu, în cazul contopirii pedepselor cu închisoarea, aplicarea aplicarea unui spor de o treime, din totalul celorlalte pedepse, la pedeapsa cea mai grea.
Având în vedere condamnarea pentru infracțiunea de viol, inculpatului i s-a interzis, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. anterior, care în prezent au corespondent în dispozițiile art. 66 lit. a), b) și f) C. pen.
Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă pentru infracțiunea de viol, Înalta Curte va da eficiență și dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă și în consecință va reduce proporțional și pedeapsa complementară în raport de noua reglementare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385
15
pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul P.S. împotriva Deciziei penale nr. 288 din 30 septembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Va casa, în parte, decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 54 din 6 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Dolj, numai în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, aplicarea art. 5 C. pen. și cuantumul pedepsei și rejudecând cauza în aceste limite:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de viol prevăzută de art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen. și reduce pedeapsa de la 14 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., la 9 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b), f) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de lovire prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen., raportat la art. 199 C. pen. și va menține pedepsele de câte 4 luni închisoare (2 fapte).
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele de mai sus și va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b), f) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b), f) C. pen.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 21 februarie 2013 la 31 martie 2014, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul P.S. împotriva Deciziei penale nr. 288 din 30 septembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 54 din 6 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Dolj, numai în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, aplicarea art. 5 C. pen. și cuantumul pedepsei.
Rejudecând cauza în aceste limite:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de viol prevăzută de art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen. și reduce pedeapsa de la 14 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., la 9 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b), f) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de lovire prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen., raportat la art. 199 C. pen. și menține pedepsele de câte 4 luni închisoare (2 fapte).
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele de mai sus și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b), f) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b), f) C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 21 februarie 2013 la 31 martie 2014.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2014.