ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 134/2014

Asupra recursurilor de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 457 din 1 noiembrie 2012, Tribunalul Dolj, în baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.N.M. în prezent aflat în Penitenciarul de Minori și Tineri Craiova, la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului detenția preventivă de la 9 martie 2012 la zi și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.B. la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata reținerii preventive din data de 17 aprilie 2012 (ordonanța de reținere nr. 157/P/2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj). În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la fiecare dintre cei doi inculpați.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat o bucată de lemn (corp delict) și un topor cu lungimea de 112 cm (corp delict), anexate dosarului. S-a admis acțiunea civilă promovată în cauză de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 4.797,48 RON către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație de la data de 1 februarie 2012 și până la data plății efective a debitului. S-a admis în parte acțiunea civilă promovată în cauză de partea civilă C.G.M. și au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 15.562,72 RON despăgubiri civile (10.000 RON daune morale și 5.562,72 RON despăgubiri materiale) către partea civilă C.G.M.

Au fost obligați inculpații la câte 250 RON cheltuieli judiciare către partea civilă C.G.M. și la câte 250 RON fiecare cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: La data de 25 mai 2012 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 154/P/2012 din data de 25 mai 2012 prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C.N.M. și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C.B. fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20, 174, 175 lit. c) C. pen. În fapt, s-a reținut că în luna februarie 2012, inculpații C.B.

și C.N.M. locuiau într-un imobil din comuna P., jud. Dolj, situat în apropierea locuinței părții vătămate C.G.M., frate și respectiv unchi al celor doi. Cele două familii dețin câte o stână la marginea localității, la o distanță de aproximativ 150 m de locuințele lor. În după amiaza zilei de 01 februarie 2012, în jurul orelor 17,00, partea vătămată C.G.M. și cumnatul său, martorul I.V. au plecat la stână să dea nutreț și apă la animale. Partea vătămată a rămas să scoată apă cu ciutura la o fântâna situată în apropierea stânei, iar martorul I.V. a mers să pregătească nutrețul pentru animale. În acest timp, la fântână a venit inculpatul C.B. și soția sa, martora C.A., care de asemenea doreau să dea apă și nutreț la animalele lor.

În aceste împrejurări, inculpatul a reproșat părții vătămate că nu a plătit un impozit pentru un autoturism ce-l cumpărase în urmă cu 2 ani și care anterior aparținuse inculpatului, acesta fiind înregistrat în evidențele fiscale ale Primăriei P. cu un debit de 120 RON. În urma refuzului părții vătămate de a plăti această sumă de bani, între cei doi s-a declanșat un conflict verbal, ce a degenerat în acte de violență, inculpatul suferind vătămări corporale, ce au necesitat pentru vindecare 7 - 8 zile îngrijiri medicale. După terminarea conflictului, C.G.M. a mers la stână unde-l aștepta I.V., urmând ca împreună să aducă animalele la adăpat. Despre conflictul dintre cei doi a aflat și inculpatul C.N.M., fiul lui C.B., căruia bunica sa, martora C.A.Z., i-a solicitat telefonic să meargă să vadă ce s-a întâmplat.

Inculpatul C.N.M. s-a înarmat cu un topor, iar tatăl său C.B. cu o furcă și s-au deplasat la stâna părții vătămate C.G.M., care observându-i a realizat că cei doi intenționează să-l agreseze fizic și pentru a se apăra, s-a înarmat și el cu o furcă. Cei doi inculpați l-au atacat pe C.G.M., care a reușit să se apere până în momentul în care a fost lovit de inculpatul C.N.M. cu muchia toporului în zona temporo-parietală dreapta. În urma acestei lovituri, partea vătămată a căzut pe sol, iar inculpații au continuat să o lovească cu obiectele pe care le aveau în mână în diferite zone ale corpului, provocându-i numeroase leziuni traumatice, așa după cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr. 660/A1/2012 emis de Institutul de Medicină Legală Craiova.

Actul de agresiune a fost perceput în mod direct de martorul I.V. care se afla în incinta stânei, la mică distanță de locul conflictului. După plecarea celor doi inculpați, martorul a înștiințat-o telefonic pe sora sa I.I. cu privire la agresiunea suferită de concubinul ei, iar ulterior, amândoi l-au dus acasă pe acesta. În seara aceleiași zile, C.G.M. a fost transportat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, unde a fost internat cu diagnosticul: Politraumatism forte. Fracturi cominutive parieto-temporale dreapta cu denivelare. Hemoragie meningee. Plăgi ale pielii capului. Fracturi costale 8 - 9 dreapta. Contuzii de trunchi și membre. Din certificatul medico-legal nr. 238/A2/2012 și raportul de constatare medico-legală nr. 660/A1/2012 emise de Institutul de Medicină Legală Craiova a rezultat că leziunile suferite de C.G.M.

au putut fi produse cu sau de corpuri dure, au necesitat 65 - 70 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și au fost de natură să pună în primejdie viața sus-numitului. S-a mai reținut că pe parcursul urmăririi penale, doar inculpatul C.N.M. a recunoscut săvârșirea agresiunii, cu precizarea că se afla acasă și auzind gălăgie la fântâna de lângă stână, a mers la locul conflictului unde s-a înarmat cu un lemn dintr-un gard și l-a lovit pe unchiul său C.G.M., aplicându-i loviturile la întâmplare. Inculpații C.N.M. și C.B. au negat că l-au lovit pe C.G.M. cu un topor și respectiv o furcă, în incinta stânei acestuia. S-a constatat că materialul de urmărire penală administrat în cauză dovedește că agresiunea suferită de partea vătămată a avut loc în împrejurările reținute în starea de fapt, respectiv în incinta stânei, fapta fiind comisă prin acțiunile conjugate ale celor doi inculpați care l-au lovit pe C.G.M.

cu toporul și furca. Astfel, pe parcursul urmăririi penale, partea vătămată C.G.M. a susținut în mod constant că după conflictul de la fântână, a mers la stână, unde-l aștepta cumnatul său, iar la scurt timp au venit peste el inculpații C.N.M. și C.B., înarmați cu un topor și respectiv o furcă. Partea vătămată a precizat că a fost lovit mai întâi cu toporul în partea dreaptă a capului, pe care purta o căciulă, de C.N.M., iar în urma loviturii recepționate a căzut pe sol, cei doi inculpați continuând să-l lovească până a ajuns în stare de inconștiență. S-a mai reținut că susținerile părții vătămate au fost confirmate de martorul I.V., care se afla la mică distanță de locul conflictului. De asemenea, martorul U.V.

a relatat că în timp ce se afla în sala casei l-a văzut pe C.G.M. intrând în stână, iar în urma lui pe cei doi inculpați. Cu ocazia cercetării locului faptei în incinta stânei, a fost identificată o bucată de lemn cu lungimea de 55 cm, ce prezenta pete de culoare brun-roșcată ce păreau a fi de sânge. În urma examinării acestui obiect, Institutul de Medicină Legală Craiova prin buletinul de analiză nr. 40/2012, a concluzionat că a fost identificat sânge de origine umană ce poate aparține grupei A cu aglutinina beta distrusă sau grupei AB cu antigenul B distrus. Din buletinul de analiză nr. 43/2012 emis de aceeași instituție, a rezultat că partea vătămată C.G.M. are grupa sanguină A, ceea ce conduce la concluzia că sângele identificat pe bucata de lemn îi poate aparține.

De menționat este și faptul că inculpatul C.N.M. a confirmat că în momentul aplicării loviturilor s-a rupt o bucată din obiectul folosit la agresiune, ceea ce conduce la concluzia că bucata de lemn găsită de organele de cercetare în incinta stânei este cea desprinsă din obiectul corp delict. Din declarația părții vătămate confirmată de martorul I.V. a rezultat că în momentul agresiunii purta pe cap o căciulă de miel de culoare brumărie. În urma examinării acestei căciuli ce prezenta o tăietură în formă de "L", cu laturile de 4 și respectiv 3 cm și a caracteristicilor fracturii craniene suferite de partea vătămată, Institutul de Medicină Legală Craiova, prin adresa cu nr. 660/2012 a precizat că leziunile craniene (fractură cominutivă parieto-temporal dreapta cu denivelare), au fost produse cu cea mai mare probabilitate prin lovire cu muchia unui topor.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 147653/2012, Inspectoratul de Poliție al Județului Dolj - Serviciul Criminalistic, a concluzionat că fractura suferită de partea vătămată în zona temporo-parietal dreapta se putea produce prin lovire cu orice obiect de forma rectangulară, inclusiv toporul pus la dispoziție, ce a fost ridicat cu ocazia unei percheziții efectuate la domiciliul inculpaților. Toate aceste argumente au condus la concluzia că declarațiile părții vătămate corespund în totalitate adevărului, în sensul că a fost agresat în incinta stânei, fiind lovit de inculpatul C.N.M. cu toporul și de inculpatul C.B. cu furca. La această concluzie poate conduce și atitudinea celor doi inculpați care au dat declarații contradictorii pe parcursul urmăririi penale cu privire la împrejurările conflictului.

S-a reținut că situația de fapt reținută în rechizitoriu este probată cu: proces-verbal de cercetare la fața locului încheiat la 01 februarie 2012, orele 17,30 însoțit de planșe foto; sesizarea numitului B.N.; declarațiile numitului C.G.M. din data de 01 februarie 2012; din data de 09 martie 2012; din data de 15 martie 2012; din data de 18 aprilie 2012; copia biletului de ieșire din spital eliberat bolnavului C.G.M.; fișa de constatări preliminare; raportul de constatare medico-legală nr. 660/A1 din 7 martie 2012 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova; certificatul medico-legal nr. 238/A2 din 13 februarie 2012 eliberat de Institutul de Medicină Legală Craiova urmare examinării numitului C.G.M.; adresa nr. 660/A1 din 11 aprilie 2012 a Institutul de Medicină Legală Craiova; buletinele de analiză nr. 40 și nr. 43 din 30 martie 2012 și 29 martie 2012 eliberate de Institutul de Medicină Legală Craiova; declarațiile martorilor: I.V.

(1 februarie 2012; 9 martie 2012); T.A. (9 martie 2012); U.V. (29 martie 2012); proces-verbal din 20 aprilie 2012 întocmit cu ocazia deplasării la locuința martorului U.V.; declarațiile martorilor: C.A.Z. (29 martie 2012); B.N. (29 martie 2012); I.I. (20 martie 2012); D.M.L. (29 martie 2012); C.A.Z. (1 februarie 2012; 9 martie 2012); C.G. (3 februarie 2012; 9 martie 2012) și R.I. (12 aprilie 2012); proces-verbal de percheziție domiciliară însoțit de planșe fotografice; raport de constatare tehnico-științifică nr. 147653 din 14 mai 2012 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Dolj; declarațiile inculpaților C.N.M. (3 februarie 2012; 9 martie 2012) și C.B. (1 februarie 2012, 9 martie 2012); certificat medico-legal nr. 208/A2 din 06 februarie 2012 eliberat de Institutul de Medicină Legală Craiova numitului C.B.

Prin ordonanța nr. 157/P/2012 din 09 martie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a dispus reținerea învinuitului C.N.M. pe o durată de 24 ore pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c) C. pen. și s-a solicitat instanței arestarea preventivă a inculpatului. Prin încheierea de ședință din data de 09 martie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 2972/63/2012, Tribunalul Dolj a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 22 din 29 martie 2012. Măsura arestării preventive a fost prelungită succesiv până la data de 27 mai 2012, inclusiv. Prin Ordonanța nr. 157/P/2012 din 17 aprilie 2012 s-a dispus reținerea învinuitului C.B.

pe o durată de 24 ore pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c) C. pen. și s-a solicitat instanței de judecată arestarea preventivă. Prin încheierea de ședință din 18 aprilie 2012 în Dosarul nr. 4906/63/2012, Tribunalul Dolj a dispus față de inculpatul C.B. măsura obligării de a nu părăsi localitatea, măsură rămasă definitivă prin respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj. La data de 25 mai 2012, urmărirea penală efectuată în cauză a fost finalizată, a fost întocmit rechizitoriul, dosarul fiind înaintat instanței de judecată. Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați: partea vătămată C.G.M.; inculpații C.N.M.; C.B.; martorii U.V.; C.A.Z.; C.A.; I.I.; M.M.A.; B.I.V.; B.N.; D.M.L.; I.V.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și în faza de judecată, instanța a constatat că starea de fapt a fost corect expusă în actul de sesizare urmând a o reține ca atare. Prima instanță a reținut că pe tot parcursul procesului penal inculpații au negat că locul conflictului s-ar fi situat în incinta stânei părții vătămate. Mai mult, doar inculpatul C.N.M. a recunoscut că l-a lovit pe partea vătămată, însă a precizat că a făcut acest lucru cu un par luat din gard și motivat de faptul că partea vătămată îl lovea pe tatăl său. S-a constatat că aceste susțineri ale inculpaților sunt contrazise de întreg materialul probator administrat în cauză, în special de declarațiile martorului I.V.

și cele ale martorului U.V. Astfel, s-a constatat că martorul U.V. în declarația dată pe parcursul urmăririi penale și menținută în fața instanței de judecată, arată că a văzut din sala casei sale când C.G.M. se îndrepta spre stâna lui, iar în urma acestuia veneau C.N.M. care avea în mână un topor, iar apoi C.B. înarmat și el cu o furcă sau o coasă, l-a urmărit cu privirea până când aceștia au intrat în stâna lui C.G. A precizat că din acel moment nu a mai putut vedea ce se întâmplă însă a auzit gălăgie, țipete și un câine care lătra. Martorul I.V. a menționat în declarațiile sale că a auzit cum partea vătămată se înjura la fântână cu inculpatul C.B. și nu după mult timp acesta a venit la stână fiind nervos.

După el au venit inculpații - C.B. înarmat cu o furcă și C.N.M. cu un topor. Partea vătămată văzându-i s-a înarmat și el cu o furcă și au început să se lovească. S-a reținut astfel că aceste declarații coroborate cu cele constatate cu ocazia cercetării la fața locului, respectiv urmele de sânge și locul răvășit demonstrează că versiunea inculpaților nu corespunde realității. Mai mult, declarațiile inculpaților din 03 februarie 2012, 09 martie 2012 date pe parcursul urmăririi penale, declarațiile acestora de învinuiți, declarațiile din fața judecătorului cu ocazia judecării propunerii de arestare preventive, sunt contradictorii, cei doi prezentând mai multe variante de derulare a conflictului.

În esență, inculpații au încercat să inducă, ideea că inculpatul C.B. a fost lovit cu furca de partea vătămată, și mușcat de câinele acestuia. Astfel, inculpatul C.N.M. văzându-l pe tatăl său lovit și căzut la pământ, l-a lovit pe partea vătămată pentru a-l apăra. Numărul loviturilor și poziționarea acestora, așa după cum sunt descrise în certificatul medico-legal nr. 238/A2 din 13 februarie 2012, aspectele relatate de martorii audiați în cauză și, nu în ultimul rând, cele menționate în certificatul medico-legal nr. 208/A2 din 06 februarie 2012 eliberat inculpatului C.B., certificat în care nu se consemnează nicio leziune rezultată din mușcătura unui câine, demonstrează că nici această susținere a inculpaților nu corespunde realității.

S-a mai arătat că, reținând, situația de fapt descrisă în actul de inculpare nu se poate constata că inculpatul C.N.M. a acționat în stare de provocare câtă vreme el și tatăl său, înarmați, au intrat în stâna părții vătămate și acolo i-au aplicat părții vătămate lovituri ce i-au pus în primejdie viața. S-a constatat că în drept, fapta inculpaților C.N.M. și C.B. care, în după-amiaza zilei de 01 februarie 2012, prin acțiuni conjugate, l-au lovit pe C.G.M., cu un topor și o furcă, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65 - 70 zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie, realizează sub aspectul conținutului elementele unei tentative la omor calificat, prevăzută de dispozițiile art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c) C. pen.

Inculpații C.N.M. și C.B. aveau la data comiterii faptelor vârsta de 21 și, respectiv 44 ani. Potrivit fișelor de cazier judiciar nu erau cunoscuți cu antecedente penale. Așa după cum rezultă din declarațiile martorilor C.A.Z. (mama inculpatului C.B. și a părții vătămate), B.N. (nașul celor doi), în familia C. exista o stare conflictuală mai veche, iar cele întâmplate în 01 februarie 2012 sunt și urmarea unor mai vechi discuții în familie. Astfel, având în vedere pe de o parte modul și împrejurările de comitere a faptelor, urmările produse, circumstanțele în care a avut loc conflictul, dar și circumstanțele ce caracterizează persoana fiecăruia dintre cei doi inculpați, iar pe de altă parte limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanța l-a condamnat pe inculpatul C.N.M.

la 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., iar pe inculpatul C.B. la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., natura infracțiunii comise, modul de comitere a faptei demonstrând că inculpații sunt incompatibili cu exercițiul acestor drepturi. Întrucât inculpatul C.N.M. a fost cercetat și, ulterior, judecat în stare de arest preventiv și având în vedere și pedeapsa aplicată, potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen. s-a dedus din durata pedepsei închisorii perioada detenției preventive de la 09 martie 2012 la zi și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului C.B. durata reținerii preventive din data de 17 aprilie 2012. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la fiecare dintre cei doi inculpați. Potrivit dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpați o bucată de lemn și un topor cu lungimea de 112 cm. Întrucât partea vătămată C.G.M. a fost internat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, ocazie cu care respectiva unitate sanitară a efectuat cheltuieli în sumă de 4797,48 RON potrivit adresei depusă la dosar (dosar urmărire penală) instanța a obligat pe inculpați, în solidar, la plata acestei sume ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data de 01 februarie 2012 și până la data plății efective a debitului.

Pe parcursul procesului, partea vătămată C.G.M. s-a constituit parte civilă în procesul penal solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 40.000 RON despăgubiri civile, din care suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale și suma de 20.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale. Partea civilă și-a motivat cererea arătând că în perioada în care s-a aflat internat în spital a avut angajat un cioban pe care l-a plătit cu suma de 4000 RON pentru de 4 luni. În această perioadă au mai murit din animale și aceasta din cauza faptului că nu partea civilă s-a îngrijit de animale, apreciind că dacă s-ar fi ocupat personal și ar fi vândut animalele ar fi câștigat în jur de 10.000 RON din vânzarea acestora.

A menționat că atunci când a fost internat în spital a cheltuit diverse sume de bani pentru achiziționarea medicamentelor și pentru îngrijiri, fiind nevoit să se împrumute de la B.I. cu suma de 400 euro. În susținerea pretențiilor formulate, partea civilă a solicitat și instanța a încuviințat audierea martorilor M.M.A. și B.I.V. Astfel, din declarația martorilor I.V. și M.M.A. instanța a reținut că pe perioada în care partea civilă nu a putut să desfășoare activitate în gospodărie a fost ajutat de martorul I.V. căruia, pentru munca prestată i-a dat 15 iezi a căror valoare, așa după cum declară martorul B.I.V., este de 3750 RON. Același martor, B.I.V. a precizat că în perioada în care partea civilă a fost internat în spital l-a împrumutat cu suma de 400 euro, bani ce îi erau necesari pentru acoperirea cheltuielilor determinate de împrejurarea că se afla internat.

Nicio probă nu demonstrează că atunci când C.G. nu s-a putut ocupa personal de îngrijirea animalelor ar fi murit din acestea. Având în vedere cele arătate, instanța a constatat că cererea părții civile privind obligarea inculpaților la plata despăgubirilor materiale este întemeiată în parte, în limita sumei de 5562,72 RON (curs BNR din 1 noiembrie 2012: 1 euro - 4.5318 lei). Sub aspectul daunelor morale instanța a apreciat că suma de 10.000 RON reprezintă o reparație justă a prejudiciului moral cauzat de inculpați părții civile, care a fost nevoit să rămână internat, a fost supus unor intervenții chirurgicale, pentru o perioadă de timp nu s-a putut ocupa de familia sa și de propria gospodărie.

Pentru toate aceste motive, instanța a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă C.G.M. și a obligat inculpații, în solidar, la plata sumei de 15.562,72 RON despăgubiri civile către partea civilă C.G.M. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații C.N.M. și C.B. Prin Decizia penală nr. 241 din 2 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de inculpații C.N.M. și C.B., împotriva Sentinței penale nr. 457 din 1 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 9465/63/2012. A fost desființată sentința penală în parte, în ce privește latura penală și latura civilă. S-a reținut aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., pentru fiecare dintre cei doi inculpați și reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.N.M.

la 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani și reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.B. la 5 ani închisoare și ped. complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani. S-au redus despăgubirile civile la care au fost obligați inculpații către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova la 3359 RON, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație de la data de 01 februarie 2012 la data plății efective a debitului. S-au redus despăgubirile civile la care au fost obligați inculpații către partea civilă C.G.M., la 7000 RON daune morale și 3894 RON despăgubiri materiale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Inculpatul C.B. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și pronunțarea unei soluții de achitare în baza art. 11 pct 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. c) C. proc. pen. În motivarea apelului, s-a arătat că fapta nu a fost săvârșită de inculpatul C.B., partea vătămată fiind lovită numai de inculpatul C.N.M., conflictul fiind inițiat de partea vătămată care a aplicat lovituri inculpatului C.B. cu o furcă, în urma loviturilor inculpatul fiind doborât la pământ. În motivarea apelului s-a arătat că soluția de condamnare s-a datorat unei situații de fapt greșit reținute de prima instanță, inclusiv cu privire la locul desfășurării conflictului.

S-a arătat că în realitate conflictul s-a desfășurat în apropiere de fântână și nu în oborul părții vătămate, fapt dovedit cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, care se coroborează cu declarația inițială a martorului I.V. și a lui C.G. S-a mai arătat că inculpatul C.B. nu a aplicat nicio lovitură părții vătămate și nu era înarmat cu niciun obiect, dimpotrivă partea vătămată a fost cea care l-a lovit pe inculpat cu o furcă și în aceste condiții a intervenit inculpatul C.N.M. pentru a-l apăra pe tatăl său. Inculpatul C.N.M., a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul, art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. e) C. proc.

pen. coroborat cu art. 44 C. pen. în motivarea apelului s-a arătat că inculpatul s-a aflat în legitimă apărare, săvârșind fapta pentru a îndepărta atacul direct, imediat și injust îndreptat de partea vătămată împotriva tatălui său, inculpatul C.B., în timp ce se aflau la fântână, partea vătămată aplicând acestuia mai multe lovituri cu o furcă, până l-a doborât la pământ. În faza de apel au fost audiați inculpații, care au susținut aceeași apărare, în sensul că incidentul s-a desfășurat la fântână, în condițiile în care partea vătămată a asmuțit un câine asupra inculpatului C.B. și a aplicat acestuia mai multe lovituri cu o furcă până l-a doborât la pământ și în aceste împrejurări a intervenit inculpatul C.N.M.

care a rupt un par dintr-un gard și a aplicat părții vătămate mai multe lovituri, pentru a-l apăra pe tatăl său. Inculpații au mai precizat că niciunul dintre inculpați nu s-a deplasat la stâna părții vătămate, conflictul desfășurându-se în integralitate la fântână. Pentru dovedirea acestei situații de fapt, în faza de apel, inculpații au solicitat suplimentarea probei cu martori, probă care a fost încuviințată de instanța de apel, fiind audiați martorii L.I., J.V. și de asemenea s-a dispus din oficiu reaudierea martorului I.V. Examinând apelurile formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, motivele de apel invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., instanța de apel a constatat că, sub aspectul situației de fapt, aceasta a fost corect reținută de prima instanță, pe baza unui material probator just administrat și apreciat, fiind corect reținut că desfășurarea conflictului a avut loc în două etape, respectiv un prim conflict a avut loc în zona fântânii între inculpatul C.B. și partea vătămată, pe fondul unor neînțelegeri anterioare în legătură cu achitarea taxei reprezentând impozitul anual pentru un autoturism care a fost vândut fără perfectarea formelor legale de către inculpat părții vătămate și un al doilea conflict, care a avut loc la stâna părții vătămate între acesta și cei doi inculpați. Astfel, în timp ce se aflau la fântână, inculpatul C.B.

și partea vătămată au început să se certe, inculpatul reproșând părții vătămate că nu a achitat impozitul auto deși autoturismul îl vânduse părții vătămate cu doi ani în urmă, debitul fiscal rămânând în sarcina inculpatului pentru că nu s-au perfectat actele necesare. În aceste împrejurări, între cei doi a izbucnit un conflict care a degenerat în acte de violență, partea vătămată aplicând inculpatului o lovitură cu furca, în urma loviturii aplicate acesta suferind vătămări ce au necesitat 7 - 8 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. nr 208/A2 din 06 februarie 2012 emis de IML Craiova (dosar urmărire penală), iar după terminarea conflictului, partea vătămată C.G.M. a mers la stână unde-l aștepta martorul I.V., urmând ca împreună să aducă animalele la adăpat.

Despre conflictul dintre cei doi a aflat și inculpatul C.N.M., fiul lui C.B., căruia bunica sa, martora C.A.Z., i-a solicitat telefonic să meargă să vadă ce s-a întâmplat. În aceste condiții, pe fondul acestei stări tensionate, inculpatul C.N.M. s-a înarmat cu un topor, iar tatăl său, inculpatul C.B. s-a înarmat cu o furcă și s-au deplasat la stâna părții vătămate C.G.M., împrejurare în care inculpatul C.N.M. a lovit pe partea vătămată cu muchia toporului în zona capului. În urma acestei lovituri, partea vătămată a căzut la pământ, iar inculpații au continuat să o lovească cu obiectele pe care le aveau în mână în diferite zone ale corpului, provocându-i numeroase leziuni traumatice, așa după cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr. 660/Al/2012 emis de Institutul de Medicină Legală Craiova.

Referitor la locul desfășurării conflictului, apărările inculpaților sunt nefondate. Astfel pe tot parcursul procesului penal cei doi inculpați au susținut că a existat un singur conflict, care s-a desfășurat la fântână, în sensul că partea vătămată a lovit cu o furcă pe inculpatul C.B., până l-a doborât la pământ, după care a continuat să îl lovească, iar în aceste condiții inculpatul C.N.M. a intervenit pentru a-l apăra pe tatăl său, s-a înarmat cu un par pe care l-a luat dintr-un gard și a lovit de mai multe ori pe partea vătămată, după care conflictul s-a terminat. Au mai susținut inculpații că nu s-au deplasat la stâna părții vătămate și niciunul dintre ei nu a avut topor asupra lui. Pentru dovedirea acestor apărări, în faza de apel s-a solicitat de către inculpați administrarea probei cu martorii L.I.

și J.V. și de asemenea s-a dispus din oficiu reaudierea martorului I.V., martorii fiind audiați la termenul de judecată din data de 27 iunie 2013, declarațiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei. Depozițiile acestor martori propuși de inculpați, nu sunt însă elocvente în sensul celor susținute de inculpați în apărare. Astfel, martora L.I. a relatat că a fost prezentă numai la prima parte a conflictului, care s-a desfășurat la fântână, și a văzut când partea vătămată a lovit pe inculpatul C.B. cu o furcă, în urma loviturii inculpatul fiind doborât la pământ. A precizat martora că la conflict era prezentă și soția inculpatului, martora C.A., care văzând că soțul său este lovit de partea vătămată a început să strige după ajutor și în aceste condiții la locul faptei s-a îndreptat și inculpatul C.N.M.

care avea în mână un par, martora relatând că și-a continuat apoi deplasarea către domiciliu astfel că nu cunoaște ce s-a mai întâmplat. A mai precizat martora că de la locuința ei, a mai auzit gălăgie în continuare pentru aproximativ o oră, însă nu a putut preciza dacă zgomotele se auzeau de la fântână sau de la stână (dos. inst. de apel). Martorul J.N. a relatat de asemenea că locuiește la aproximativ 20 de metri de fântână și a auzit din curtea sa gălăgie, a privit să vadă ce se întâmplă și a văzut pe partea vătămată și pe inculpatul C.B. în timp ce se certau, partea vătămată având asupra ei o furcă și era însoțită de un câine. A mai precizat martorul că era prezentă la locul conflictului și soția inculpatului.

Martorul a relatat că nu a asistat la conflict, întrucât a dorit să evite posibilitatea ca ulterior să fie propus ca martor astfel că a intrat în casă și nu știe nimic din ce s-a întâmplat în continuare (dos. inst. de apel). Se constată astfel că depozițiile acestor doi martori sunt relevante numai în sensul dovedirii momentului declanșator al conflictului, care a avut loc la fântână, continuarea acestui conflict, care a avut loc la stâna părții vătămate și care este dovedită cu celelalte probe administrate, nefiind percepută în mod direct de acești doi martori, întrucât nu au mai asistat în continuare la desfășurarea evenimentelor.

Împrejurarea că cei doi inculpați s-au deplasat la stâna părții vătămate unde i-au aplicat acesteia lovituri, așa cum s-a arătat mai sus, este dovedită cu depozițiile martorului U.V., audiat la urmărirea penală și instanța de fond, care a relatat că a văzut din sala casei sale când partea vătămată se îndrepta spre stâna lui, iar în urma acestuia veneau inculpatul C.N.M. care avea în mână un topor, iar apoi inculpatul C.B. înarmat și el cu o furcă sau o coasă, l-a urmărit cu privirea până când aceștia au intrat în stâna lui C.G. A precizat că din acel moment nu a mai putut vedea ce se întâmplă însă a auzit gălăgie, țipete și un câine care lătra. Martorul I.V., audiat la urmărirea penală, la instanța de fond și în apel, menționează în declarațiile sale că a auzit cum partea vătămată se înjura la fântână cu inculpatul C.B.

și nu după mult timp acesta a venit la stână fiind nervos. După el a venit inculpatul C.B. înarmat cu o furcă și C.N.M. cu un topor. Partea vătămată văzându-i s-a înarmat și el cu o furcă și au început să se lovească. Se observă că acest martor a dat mai multe declarații pe parcursul procesului penal, iar în primele sale declarații date la urmărirea penală a relatat că s-a deplasat la fântână împreună cu partea vătămată iar în acel loc s-au întâlnit cu inculpatul C.B. și soția acestuia. Partea vătămată și inculpatul, și-au adresat reciproc injurii, iar în aceste condiții partea vătămată i-a aplicat două lovituri cu furca inculpatului C.B., în urma loviturilor aplicate, inculpatul fiind doborât la pământ, conflictul fiind aplanat de soția inculpatului care a intervenit între cei doi și a strigat după ajutor.

Martorul a mai relatat că el împreună cu partea vătămată au plecat apoi la stână, însă imediat au venit și cei doi inculpați, fiecare fiind înarmat, inculpatul C.N.M. cu un topor și inculpatul C.B. cu o furcă, ambii inculpați aplicând lovituri părții vătămate. În declarațiile pe care le-a dat ulterior la urmărirea penală, la instanța de fond și apel, martorul a menținut cele declarate în legătură cu desfășurarea conflictului la stână, însă în legătură cu prima parte a conflictului, care a avut loc la fântână, a precizat doar că părțile în proces s-au certat. Se constată că această revenire a martorului asupra depozițiilor inițiale nu este justificată, astfel că va fi reținută în contextul probator prima declarație dată la urmărire penală (dos.

urm. pen.) în sensul că inițial conflictul a fost declanșat de partea vătămată care a aplicat lovituri cu o furcă inculpatului C.B., depozițiile inițiale ale martorului coroborându-se cu toate celelalte probe administrate, respectiv certificatul medico-legal nr. 208/A2 din 06 februarie 2012 emis de IML Craiova (dos. urm. pen.), din care rezultă că inculpatul C.B. a suferit leziuni ce au necesitat 7 - 8 zile îngrijiri medicale, declarațiile martorei L.I. audiată la instanța de apel și declarațiile martorei C.A. Având în vedere întreg ansamblul probator administrat, inclusiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, se constată că apărarea inculpaților, în sensul că întreaga desfășurare a conflictului ar fi avut loc la fântână, este nefondată, realitatea fiind cea reținută de prima instanță, în sensul că incidentul s-a desfășurat în doua etape, așa cum s-a arătat anterior.

Apărarea inculpatului C.B. în sensul că nu a aplicat nicio lovitură părții vătămate, a fost în mod corect înlăturată de prima instanță, vinovăția inculpatului fiind deplin dovedită cu depozițiile martorilor oculari I.V. și U.V. Apărarea inculpatului C.N.M. în sensul că ar fi acționat în legitimă apărare, ca reacție la atitudinea agresivă a părții vătămate care îl lovea pe tatăl său cu o furcă, este nefondată, materialul probator neconducând la stabilirea unei situații de fapt care să justifice reținerea acestei cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei. Potrivit art. 44 C. pen., este în legitimă apărare inculpatul care săvârșește fapta pentru a îndepărta un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia, sau a unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesul public.

Este de asemenea în legitimă apărare și acela care, din cauza tulburării sau temerii, a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul. Or, în speță din probele dosarului, rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile legitimei apărări, întrucât nu este îndeplinită condiția referitoare la iminența atacului, în condițiile în care, după ce partea vătămată a lovit pe inculpat cu o furcă, acest conflict s-a terminat, partea vătămată plecând la stână. Decizia inculpaților de a se înarma și a merge la stână după partea vătămată pentru a continua conflictul a fost luată pe fondul unei stări de tulburare determinată de acțiunea părții vătămate care îl lovise pe inculpatul C.B.

în timp ce se aflau la fântână, însă nu se mai poate susține că atacul ar fi fost iminent și actual, dat fiind că incidentul se finalizase. Totodată, în condițiile în care nu s-a dovedit existența unei stări de legitimă apărare, nefiind îndeplinită condiția referitoare la iminența atacului, nu se poate susține nici că inculpatul a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-ar fi produs atacul, nefiind aplicabile nici dispozițiile art. 44 alin. (3) C. pen. De asemenea, pentru aceleași considerente nu sunt îndeplinite nici condițiile pentru reținerea circumstanței atenuante a depășirii legitimei apărări, prev. de art. 73 alin. (1) lit. a) C. pen., care presupune aceleași condiții de de existență, cu deosebirea că în acest caz, apărarea nu este proporționala cu atacul, fiind mult mai puternică.

Se constată ca fiind însă întemeiate, criticile formulate de inculpați cu privire la reținerea provocării. Pentru reținerea acestei circumstanțe legale, conform dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții: infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei și provocarea să se fi produs printr-o violență sau printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. În speță sunt îndeplinite cumulativ toate aceste condiții sus-menționate, având în vedere că partea vătămată a avut o atitudine provocatoare față de inculpatul C.B., pe care l-a lovit în mod repetat cu o furcă, ceea ce a produs o puternică tulburare acestui inculpat, cât și inculpatului C.N.M.

(fiul inculpatului C.B.), care a fost înștiințat de bunica sa de cele întâmplate, fiind chemat pentru a-i sări în ajutor tatălui său. În aceste condiții, chiar dacă practic incidentul se finalizase prin plecarea părții vătămate de la locul conflictului către stână, acțiunea celor doi inculpați de a se înarma fiecare cu un topor și respectiv un par și a se deplasa imediat la locul unde se afla partea vătămată, a fost o decizie luată spontan, pe fondul acestei stări de puternică tulburare și emoție, determinată de acțiunea provocatoare a părții vătămate, fiind pe deplin îndeplinite condițiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. În consecință, constatând că sunt îndeplinite condițiile prev de art. 73 lit. b) C. pen.

pentru ambii inculpați, instanța de apel, admițând apelurile inculpaților, a făcut aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen., reducând cuantumul pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, luând în considerare modalitatea și împrejurările de comitere a faptelor, modul cum au acționat fiecare dintre inculpați, dar, și circumstanțele personale ale inculpaților, respectiv vârsta acestora și conduita anterioară bună: elemente în raport de care se apreciază că scopul pedepsei astfel cum a fost definit de art. 52 C. pen. se va realiza prin aplicarea unor pedepse de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani pentru inculpatul C.N.M.

și respectiv de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru inculpatul C.B., urmând ca pedepsele aplicate prin hotărârea apelată să fie reduse în sensul celor mai sus menționate. Referitor la modalitatea de executare, s-a constatat că aceasta a fost corect stabilită de prima instanță, prin raportare la gravitatea faptelor comise și a urmărilor produse, valoarea socială lezată, care este una fundamentală, astfel că instanța de apel apreciază că pentru realizarea scopului pedepselor este necesară efectuarea efectivă a acestora în regim de detenție. În ce plivește despăgubirile civile, s-a constatat că acestea nu au fost criticate de inculpați.

Instanța de apel, analizând din oficiu hotărârea atacată sub acest aspect, constată că sub aspectul cuantumului, despăgubirile materiale au fost corect stabilite de instanța de fond, pe baza probelor administrate, respectiv depozițiile martorilor M.M.A. și B.I.V., fiind demonstrat cuantumul despăgubirilor materiale în limita sumei de 5562,72 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor necesare pe perioada spitalizării, respectiv alimentație specială, medicamente și alte asemenea cheltuieli, la care se adaugă sumele achitate unei persoane care a realizat activitățile necesare în gospodărie pe perioada cât partea vătămată a fost în imposibilitate de a munci.

De asemenea daunele morale au fost corect stabilite la limita sumei de 10 000 RON, raportat la urmările grave ale faptei comise de cei doi inculpați, partea vătămată fiind nevoită să suporte o intervenție chirurgicală, fiind lipsită o perioadă de timp de posibilitatea desfășurării unei activități normale în familie și societate, însă având în vedere împrejurarea că inculpații au acționat în stare de provocare, reținând culpa părții vătămate în declanșarea acestui conflict, culpă apreciată de instanța de apel la 30%, se vor reduce corespunzător despăgubirile civile acordate părților civile C.G.M. la 7000 RON daune morale și 3894 RON despăgubiri materiale. Se vor reduce corespunzător culpei și despăgubirile acordate părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova pentru cheltuielile de spitalizare, la suma de 3359 RON, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație de la data de 01 februarie 2012 la data plății efective a debitului.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații C.N.M. și C.B. Motivele de recurs formulate de ambii recurenți inculpați au fost depuse la dosar și susținute cu ocazia dezbaterilor la termenul fixat pentru judecarea cauzei, 16 ianuarie 2014. În ceea ce îl privește pe inculpatul C.N.M., acesta a reiterat întocmai în cuprinsul motivelor de recurs criticile formulate în apel, solicitând, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., iar, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, prin reducerea cuantumului acesteia. În ceea ce îl privește pe inculpatul C.B., acesta a reiterat întocmai, în cuprinsul motivelor de recurs, criticile formulate în apel, solicitând, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., iar, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, prin reducerea cuantumului acesteia. Prin raportare la dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., recurentul inculpat C.N.M. a menționat că a săvârșit fapta în stare de legitimă apărare, iar recurentul inculpat C.B. că nu el este autorul faptei. Cu referire la sancțiunea penală ce i-a fost aplicată, fără a se invoca vreun motiv de casare dintre cele prevăzute de art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen., ambii inculpați au susținut că aceasta a fost greșit individualizată sub aspectul cuantumului. Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc.

pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385 9 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385 9 C. proc. pen. Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385 10 C. proc. pen. prevede în alin. (2 1 ), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că decizia recurată a fost pronunțată la data de 2 iulie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești (15 februarie 2013). În acest caz, decizia atacată este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ sus-menționat; trebuie precizat că în speța dedusă judecății nu pot fi aplicate dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 11 din lege (referitoare la aplicarea în continuare a cazurilor de care prevăzute de Codul de procedură penală anterior modificării), întrucât acestea vizează exclusiv cauzele penale aflate la data intrării în vigoare a legii, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului. Prin Legea nr. 2/2013, unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, controlul judiciar realizat prin intermediul recursului restrângându-se și limitându-se doar la chestiuni de drept.

Totodată, în realizarea aceluiași scop de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385 9 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, în cauză, atât recurentul inculpat C.N.M. și C.B. au criticat decizia penală pronunțată în apel sub aspectul netemeiniciei pedepselor ce le-au fost aplicate, considerate prea mari în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptei și datele lor personale, situație exclusă, însă, din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., astfel, cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de ambii recurenți inculpați, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, însă, că ambii recurenți inculpați, prin apărătorul lor ales, au depus la dosar memoriul cuprinzând motivele de recurs în ședința publică din data de 16 ianuarie 2014 (primul termen de judecată acordat în cauză fiind la data de 28 noiembrie 2013), încălcându-și, astfel, obligația ce le revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, față de această împrejurare, Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc.

pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de cei doi recurenți acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Față de considerentele arătate mai sus, nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. așa cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumei de câte 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.N.M. și C.B. împotriva Deciziei penale nr. 241 din 2 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.N.M., timpul reținerii și arestării preventive de la 09 martie 2012 la 16 ianuarie 2014. Obligă recurenții inculpați C.N.M. și C.B. la plata sumei de câte 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 16 ianuarie 2014. Procesat de GGC - GV