ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 351/2014

Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpații M.A., I.A. și T.A. împotriva Deciziei penale nr. 112 din data de 03 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr.  552 din 9 decembrie 2011, Tribunalul Dolj, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în art. 181 alin. (1) C. pen. formulată de inculpatul M.A., ca neîntemeiată.

În baza art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.A. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 138 alin. (1) din Legea nr. 295/2004 rap. la art. 279 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. a) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpatul M.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-au aplicat inculpatului prevederile art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în art. 182 alin. (2) teza ultimă formulată de inculpatul I.A., ca neîntemeiată.

În baza art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.A. la pedeapsa închisorii de 8 ani și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 138 alin. (1) din Legea nr. 295/2004 rap. la art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 86

4

C. pen. rap. la art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării executării pedepsei sub supraveghere pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 5557 din 11 decembrie 2003 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 1137 din 16 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. a) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., art. 86

4

C. pen. rap. la art. 83 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpatul I.A. să execute pedepsele cele mai grele de 10 ani închisoare, ca urmare a adăugării prin cumul și a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 5557 din 11 decembrie 2003 a Judecătoriei Craiova la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-au aplicat inculpatului prevederile art. 64 lit a teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în art. 180 alin. (2) C. pen. formulată de inculpatul T.A., ca neîntemeiată.

În baza art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul T.A. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 138 alin. (1) din Legea nr. 295/2004 rap. la art. 279 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 85 C. pen. s-a anulat beneficiul suspendării condiționate pentru pedeapsa de 1 an închisoare dispusă prin Sentința penală nr. 295 din 06 februarie 2009 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă prin nerecurare la 19 mai 2009.

În baza art. 85 C. pen. rap. la art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. a) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpatul T.A. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II -a, lit. b) C. pen.

S-au aplicat inculpatului T.A. prevederile art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a constatat că partea vătămată P.G.A. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 346 C. proc. pen. au fost obligați în solidar inculpații M.A., I.A. și T.A. la plata sumei de 2835,96 lei către Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova cu dobânzile legale aferente sumei de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a debitului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul T.A. arma neletală (pistol), marca R.

S-au confiscat 3 tuburi cartușe arse, un încărcător, un mâner din metal cu gravuri reprezentând doi dragoni, așa cum au fost ele particularizate în raportul de expertiză din 16 septembrie 2009.

A fost obligat fiecare dintre inculpații M.A., I.A. și T.A. la câte 2500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în luna septembrie 2007, inculpații M.A., I.A. (fost I.A.) și T.A. (fost B.A.) zis "B.", veri primari, locuiau în cart. Fața Luncii din Craiova și se aflau în relații conflictuale cu victima P.G.A. zis "P." și membrii familiei acesteia.

Această stare conflictuală s-a declanșat în perioada anilor 2000 - 2002, în timp ce se aflau în străinătate și a continuat după revenirea în țară.

Pe fondul stării tensionate în care se aflau, în ziua de 08 august 2007 victima P.G.A. a avut un conflict cu M.A. și fratele său I.V. zis "A." în zona Stației P. de pe B-dul Ș. din Craiova, iar apoi, în aceeași zi, cu fratele lor M.I. zis D. în Parcul N. din Craiova.

În ziua de 30 septembrie 2009, la locuința victimei, situată pe str. H. din Craiova, a avut loc comemorarea surorii sale P.A., de la decesul căreia trecuseră 5 ani, eveniment la care au fost invitați prieteni și rude apropiate.

În acest context tinerii prezenți au hotărât ca în după-amiaza aceleiași zile să meargă să joace fotbal pe un teren cu gazon sintetic, situat în apropierea Stadionului I. din Craiova, unde fuseseră și cu alte ocazii.

La data respectivă, victima lucra la SC E.R. SRL, administrată de numitul B.Ș., care i-a pus la dispoziție un telefon mobil, cu numărul de cartelă x1 pentru a-l folosi în activitatea pe care o desfășura. De pe acest telefon mobil, P.G.A. l-a contactat pe administratorul terenului de fotbal, martorul P.V.M., care i-a confirmat că terenul este liber la orele 19,00.

În jurul orelor 18,30, P.G.A. împreună cu frații săi P.C. zis A., P.L., P.A. și rudele sale Z.A. zis O., Z.F. zis C., B.Ș. zis "I.", T.T. zis B., P.V., T.I. și V.I. au plecat cu patru autoturisme către terenul de fotbal.

Deplasarea au făcut-o pe str. H., iar apoi pe str. D. până la intersecția cu str. I.D., unde au fost așteptați de inculpații I.A., T.A., M.A., frații acestuia M.I. zis "D.", I.V. zis "A.", precum și alte rude ale acestora, bărbați, femei și copii.

Inculpații aflaseră că victima și rudele sale merg să joace fotbal și i-au așteptat în apropierea acestei intersecții, întrucât cunoștea că este locul pe unde vor trece.

Victima P.G.A. a fost nevoită să oprească autoturismul ce-l conducea marca M., cu numărul de înmatriculare 0001, în care se mai aflau P.C., P.L., P.A. și fiul acestuia V.I. în vârstă de 11 ani, întrucât mai multe persoane se poziționaseră în mijlocul străzii.

La scurt timp, o persoană din grupul agresorilor i-a spart geamul din spate al autoturismului, fapt pentru care P.G.A. a coborât de la volan, iar în apropierea autoturismului, în partea stângă, i-a observat pe învinuiții M.A., I.A. și T.A., având fiecare în mână câte un pistol.

Cei trei inculpați au tras cu pistoalele în direcția victimei, producându-i leziuni prin împușcare, ce au necesitat pentru vindecare 50 zile îngrijiri medicale, cu consecința punerii în primejdie a vieții.

În urma actului de agresiune, P.G.A. a căzut pe sol, iar pentru a-l apăra, au intervenit frații săi P.C. și P.L.

În acest context, P.C. l-a lovit cu o bară metalică pe M.I. zis D. Acesta era înarmat cu o sabie și lovise cu ea pe P.L. ce venise în ajutorul victimei, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7 - 8 zile îngrijiri medicale.

În aceleași împrejurări, P.L. l-a lovit pe I.V., provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 45 - 50 zile îngrijiri medicale.

În timpul conflictului a mai suferit vătămări corporale și martorul Z.A. zis "O." (8 - 9 zile îngrijiri medicale). Cu ocazia audierii, acesta a menționat că nu formulează plângere.

Starea gravă în care se afla P.G.A. a impus transportarea de urgență la Spitalul nr. I Craiova, unde a fost supus unei intervenții chirurgicale.

Din certificatul medico-legal nr. 3679/2007 a rezultat că P.G.A. a prezentat la examinare leziuni de violență ce au putut data din data de 30 septembrie 2007, leziunile s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și împușcare, au fost aplicate din față lateral-stânga și au necesitat 30 zile îngrijiri medicale, cu punerea în primejdie a vieții.

Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpații M.A., I.A. și T.A.

Reprezentantul parchetului a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit s-a reținut în sarcina inculpaților M.A. și T.A. circumstanța prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., întrucât la săvârșirea faptei nu a participat niciun minor; instanța de fond a omis să aplice dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2008, privind prelevarea unor probe biologice de la inculpați, în condițiile în care aceștia au fost condamnați pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat; în mod greșit s-a dispus confiscarea în baza art. 118 lit. b) C. pen. de la inculpatul T.A. a unei arme neletale (pistol) marca R., întrucât arma respectivă nu a fost găsită de organele de poliție, iar prin Sentința penală nr.  295 din 6 februarie 2009 a Judecătoriei Craiova s-a dispus confiscarea aceleiași arme; prima instanță nu a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate celor trei inculpați, nu a apreciat în mod corect pericolul social al faptelor și perseverența manifestată de unii dintre inculpați (I.A. și T.A.) în săvârșirea unor fapte antisociale.

Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii primei instanțe și modificarea acesteia în sensul criticilor formulate mai sus.

Inculpatul M.A. a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond, achitarea sa pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar pentru infracțiunea prev. de art. 138 din Legea nr. 295/2004, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În susținerea apelului declarat a arătat că el nu a fost prezent la fața locului în momentul derulării conflictului, întrucât se afla pe raza municipiului Drobeta-Turnu Severin. Au fost invocate în acest sens depozițiile martorilor M.F., N.M., T.M. ș.a. și s-a arătat că prima instanță a acordat relevanță juridică declarațiilor date de partea vătămată și membrii familiei sale, deși acestea sunt subiective.

S-a arătat, totodată, că din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine că el a tras cu arma, la fața locului fiind prezente mai multe persoane care dețineau arme, că nu s-a găsit arma asupra inculpatului și nu s-a efectuat o expertiză balistică.

În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de tentativă de omor calificat, din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 180 C. pen., arătându-se că din cuprinsul raportului medico-legal întocmit în cauză, rezultă că leziunile din zona abdomenului au necesitat pentru vindecare 15 zile de îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața părții vătămate.

Totodată, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin reținerea în favoarea sa a dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., dat fiind faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale.

Inculpatul T.A. a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond, modificarea acesteia, în sensul schimbării încadrării juridice dată faptei de tentativă de omor calificat, din infracțiunea prev. de art. 20 rap. 174, 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

În susținerea apelului declarat, a arătat că agresiunea exercitată de el nu realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de tentativă la omor calificat, întrucât leziunea provocată părții vătămate este una minoră și a fost produsă cu bilă de cauciuc, în acest sens, a solicitat instanței să constatate că partea vătămată nu a depus plângere prealabilă și să dispună încetarea procesului penal pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

S-a arătat, totodată, că în mod greșit prima instanță a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr.  295 din 6 februarie 2009 a Judecătoriei Craiova, întrucât faptele deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu fapta pentru care a fost condamnat prin sentința menționată și prin urmare, sunt incidente dispozițiile privind concursul de infracțiuni.

În concordanță cu una dintre criticile formulate de parchet, a arătat că în mod greșit s-a dispus confiscarea armei neletale marca R. de la inculpatul T.A., în condițiile în care aceeași armă a fost confiscată prin Sentința penală nr.  295 din 6 februarie 2009 a Judecătoriei Craiova.

Inculpatul I.A. a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond, modificarea acesteia în sensul achitării sale în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. 174, 175 lit. i) C. pen. și în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 295/2004.

În susținerea apelului declarat a arătat că situația de fapt reținută în cuprinsul rechizitoriului nu corespunde adevărului, că din cuprinsul concluziilor raportului de constatare medico-legală rezultă că actele de violență au fost aplicate din față, lateral stânga și că partea vătămată în declarațiile date nu a indicat în mod constant că inculpații s-au aflat în această poziție, menționând în unele dintre declarații alte persoane.

A precizat, totodată, că martorul P.A. în declarațiile date nu-l indică și pe el ca fiind prezent la locul faptei și înarmat, iar martorii Z.F. și A. au revenit asupra declarațiilor date, astfel că există dubiu cu privire la participarea sa la săvârșirea faptelor.

În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 rap. 174, 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., arătându-se că ceea ce diferențiază cele două infracțiuni este latura subiectivă și că el nu a acționat cu intenția de a suprima viața părții vătămate.

S-a solicitat, totodată, reducerea pedepsei aplicate inculpatului, prin reținerea în favoarea sa a dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 112 din 3 aprilie 2013 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul T.A., împotriva Sentinței penale nr. 552 din 9 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 7187/63/2010, a desființat, în parte, sub aspectul laturii penale hotărârea atacată și a înlăturat dispozițiile art. 75 lit. c) C. pen., cu privire la infracțiunile prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., reținute în sarcina inculpaților M.A. și T.A.

A aplicat dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen., cu privire la infracțiunile prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., reținute în sarcina inculpaților M.A. și T.A.

A înlăturat dispozițiile art. 118 lit. b) C. pen., privind confiscarea de la inculpatul T.A. a unei arme neletale (pistol) marca R.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de la inculpați, de probe biologice, în vederea introducerii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicată inculpatului T.A., în pedepsele componente de 7 ani și 6 luni și 2 ani închisoare aplicate în prezenta cauză și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară și 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 295 din 06 februarie 2009 a Judecătoriei Craiova.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat inculpatul T.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 138 alin. (1) din Legea nr. 295/2004 rap. la art. 279 alin. (1) C. pen.

În baza art. 85 C. pen., a anulat beneficiul suspendării condiționate privind pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 295 din 6 februarie 2009 a Judecătoriei Craiova.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

A respins apelurile inculpaților M.A. și I.A. ca nefondate.

A obligat pe inculpatul M.A. la 2.000 lei cheltuieli judiciare statului.

A obligat pe inculpatul I.A. la 2.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, că în mod greșit au fost reținute disp. art. 75 lit. a) C. pen. față de inculpați, în ceea ce privește tentativa la infracțiunea de omor calificat, întrucât la comiterea faptei nu a participat numai un minor, cei trei inculpați fiind majori.

Cei trei inculpați fiind condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, infracțiune ce se regăsește printre cele pentru care pot fi prevalate probe biologice fapt pentru care instanța a dispus introducerea profilelor genetice în S.N.D.G.J.

De asemenea, instanța de apel în mod corect a reținut că în cauză nu pot fi încadrate disp. art. 118 alin. (4) C. pen., întrucât confiscarea pistolului marca R., fusese dispusă anterior prin Sentința penală nr.  295/2009 a Judecătoriei Craiova.

În ceea ce privește critica privind greșita individualizare a pedepselor Curtea de Apel Craiova a reținut că în procesul individualizării pedepselor de către instanța de fond, s-a făcut o corectă apreciere a circumstanțelor atenuante în care au fost săvârșite faptele, dar și datele care caracterizează persoana fiecăruia dintre inculpați.

Împotriva Deciziei penale nr. 112 din 3 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova au declarat recurs inculpații M.A., I.A. și T.A.

Examinând cauza prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte apreciază că recursurile inculpaților M.A., I.A. și T.A. sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Recurentul inculpat M.A., invocând cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 și 17

2

C. proc. pen., a solicitat schimbarea încadrării juridice din tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., respectiv art. 73 lit. b) C. pen.

Totodată, în motivele scrise inculpatul a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. De asemenea recurentul inculpat a mai solicitat aplicarea prevederilor art. 86

1

C. pen.

Inculpatul T.A., prin intermediul apărătorului din oficiu, invocând cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 și 17

2

C. proc. pen., a solicitat achitarea întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat și a criticat anularea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr.  295/2009 a Judecătoriei Craiova, întrucât faptele deduse judecății sunt concurente cu fapta pentru care a fost condamnat anterior.

La termenul din 24 ianuarie 2014, recurentul inculpat T.A., prin apărător ales, a depus alte motive de recurs, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., reținerea circumstanțelor prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 73 lit. b) C. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului T.A. din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. în art. 26 rap. la art. 180 alin. (1) C. pen. Totodată a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Inculpatul I.A., prin motivele scrise a solicitat schimbarea încadrării juridice din tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și redozarea sancțiunii prin aplicarea prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 73 lit. b) C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. De asemenea, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

În plus recurentul inculpat prin motivele scrise depuse la termenul din data de 24 ianuarie 2014 a invocat și cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 5 C. proc. pen., întrucât instanța de apel a procedat la soluționarea cauzei în absența lui, în condițiile în care prezența inculpatului era obligatorie, întrucât a fost încarcerat la Penitenciarul B. În consecință a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei instanței de apel în vederea rejudecării apelului declarat de inculpat.

Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., instanța constată că primul termen a fost acordat în cauză la data de 22 noiembrie 2013, dată în raport de care Înalta Curte va calcula termenul de 5 zile prev. de art. 385

10

C. proc. pen.

Se constată că motivele scrise de recurs formulate de inculpatul M.A. au fost depuse la data de 9 ianuarie 2014, iar la 29 ianuarie 2014 și 3 februarie 2014 au fost depuse concluziile scrise, cele formulate de T.A. au fost depuse la data de 17 ianuarie 2014, iar concluzii scrise la 29 ianuarie 2014 și inculpatul I.A. a depus motive scrise de recurs la termenul din 24 ianuarie 2014, iar concluzii scrise la 29 ianuarie 2014.

• Potrivit dispozițiilor art. 385

10

C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat, iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. în cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. (1) și (2) instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3), se examinează din oficiu.

Legiuitorul nu a avut în vedere vreo derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o astfel de situație ar fi fost menționată expres în textul de lege, așa încât orice interpretare care excede prevederilor legale menționate nu poate fi luată în considerare de către instanța de recurs.

Înalta Curte constată că a fost adusă la cunoștința recurenților inculpați M.A., I.A. și T.A. obligativitatea depunerii motivelor de recurs, în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat care trebuie depus la instanță cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată și sancțiunea nedepunerii motivelor în termenul prevăzut de lege, respectiv neexaminarea cazurilor de casare care nu se iau în considerare din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Astfel, recurenți inculpați au fost citați pentru primul termen de judecată în recurs, de la data de 22 noiembrie 2013, cu această mențiune precizată anterior.

La termenul din 22 noiembrie 2013, inculpații I.A. și T.A. au depus cereri scrise de amânare a cauzei, iar apărătorul inculpatului M.A. a solicitat un termen pentru pregătirea apărării.

Or, în condițiile în care, după declararea apelului - 4, 5 și 8 aprilie 2013, înregistrarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție - 29 mai 2013, emiterea citațiilor pentru termenul din 22 noiembrie 2013 și primirea acestor citații - 14 iunie 2013, Înalta Curte constată că recurenții au fost informați cu privire la obligațiile legale ce le incumbă referitoare la depunerea motivelor de recurs, așa încât împrejurarea nerespectării termenului prevăzut de lege în acest sens, le este culpabilă.

În consecință, nerespectarea termenului de motivare a recursului prevăzut de art. 385

10

C. proc. pen. atrage sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului pentru nerespectarea termenelor procedurale, reglementat în art. 185 C. proc. pen., cu consecința că instanța de recurs nu poate lua în considerare decât cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu, respectiv cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 1, 3, 4, 5, 6, 13, 14, 15 C. proc. pen.

Față de cele arătate, în ceea ce privește recursurile declarate de inculpații M.A., I.A. și T.A. care nu au motivat căile de atac în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte, constată că motivele circumscrise cazurilor de casare prev de art. 385

9

pct. 12 și 17

2

C. proc. pen., referitoare la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii/schimbarea încadrării juridice/greșita aplicare a legii în ceea ce privește anularea suspendării condiționate, nu vor putea fi analizate, nefiind invocate în termenul legal de 5 zile, astfel că instanța va avea în vedere doar cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

În ce privește motivul de nelegalitate invocat de recurentul inculpat I.A., respectiv judecarea cauzei în absența inculpatului atunci când prezența acestuia este obligatorie, circumscris cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 5 C. proc. pen., Înalta Curte constată că această critică este nefondată.

Inculpatul a atașat dosarului o cerere prin care solicită citarea la Penitenciarul B., Anglia, unde este încarcerat, însă această cerere a fost expediată din localitatea Craiova, România, conform plicului existent la dosar instanță recurs. De asemenea, se constată că în afara acestui înscris recurentul inculpat nu a prezentat nicio dovadă în sensul că ar fi arestat, fiind o simplă afirmație contrazisă chiar de tatăl inculpatului, care prezent la dezbaterile din recurs a precizat că fiul său nu a fost niciodată arestat ci locuiește în Birmingham.

Cu ocazia concluziilor orale de la dezbateri și a concluziilor scrise depuse la dosar, al apărătorul ales al recurentului inculpat nu a mai susținut și acest motiv de recurs.

Verificând, din oficiu, hotărârea atacată doar în ceea ce privește criticile circumscrise cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., respectiv aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, instanța de ultim control judiciar constată că pedepsele aplicate inculpaților se încadrează în limitele prevăzute de lege.

Critica privind aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. nu poate fi primită având în vedere că această solicitare trebuia adresată instanței de fond înainte de citirea actului de sesizare a instanței, sau în termenul prevăzut de O.U.G. nr. 121/2011, la acest moment procesual fiind tardivă.

Pe de altă parte, instanțele anterioare nu au avut cum să analizeze o astfel de cerere având în vedere că apărarea inculpaților a vizat, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. față de infracțiunea de tentativă la omor calificat, respectiv achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. față de infracțiunea prev. de art. 138 din Legea nr. 295/2004 și, numai în subsidiar schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

De altfel, recurentul inculpat M.A. prin motivele scrise de recurs, dar și prin concluziile scrise depuse de apărătorul său a încercat, fără însă a invoca un caz de casare în acest sens, să antameze starea de fapt, încercând să inducă ideea că nu inculpatul a comis infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., vizând astfel o soluție de achitare fundamentată pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Posibilitatea instanței de recurs de a reaprecia faptele a fost înlăturată odată cu abrogarea cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. prin apariția Legii nr. 2/2013. Opțiunea legiuitorului de a limita posibilitatea instanței de recurs de a reevalua faptele, are în vedere caracterul diferit al celor două căi de atac, apelul și respectiv recursul. Apelul este o cale de atac devolutivă, în cadrul căreia se administrează probe cu privire la situația de fapt. Recursul este o cale de atac în care se verifică aspecte de drept. O instanță cum este cea de recurs, ale cărei competențe nu includ și administrarea nemijlocită a probelor cu privire la fapte, nu poate schimba situația de fapt stabilită pe baza probelor administrate nemijlocit de către instanța de fond și cea de apel. Deși nu poate schimba faptele reținute ca urmare a unei cercetări judecătorești constând în administrarea nemijlocită a probelor, instanța de recurs poate da o altă semnificație juridică faptelor stabilite de către instanța de apel. În consecință, instanța de recurs ar fi putut examina în cauza de față critica încadrată în art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., respectiv stabilirea consecințelor juridice ale faptelor și analiza existenței elementelor constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, dacă ar fi fost respectat termenul de indicare a motivelor de recurs.

Cât privește critica privind nereținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 73 lit. b) C. pen., instanța de recurs constată că nu este întemeiată, întrucât reținerea unor împrejurări drept circumstanțe atenuante cu efecte asupra cuantumului pedepsei aplicate de instanța de apel, presupune ca instanța de recurs să depășească limitele controlului judiciar instituit prin Legea nr. 2/2013. Instanța de apel în urma analizării situației de fapt reținute de instanța de fond și a aprecierii probatoriului administrat în faza de urmărire penală, în cursul cercetării judecătorești și, completat în calea de atac, a stabilit că nu se impune reținerea niciunei circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.

În același timp, instanța de recurs constată că prin solicitarea de a se reține circumstanța legală prev. de art. 73 lit. b) C. pen. se tinde la modificarea stării de fapt, stabilită cu titlu definitiv de instanțele competente să devolueze cauza în fapt și în drept, respectiv, instanța de fond și instanța de apel, în cazul ambelor fiind admisibilă administrarea oricăror probe pentru corecta și completa stabilire a faptelor.

Critica referitoare la schimbarea modalității de executare a pedepsei, comună inculpaților, vizează procesul de individualizare judiciară a pedepsei. Ținând cont de regulile stricte ce reglementează soluționarea recursului ca a doua cale de atac, Înalta Curte nu are însă posibilitatea de a examina hotărârea recurată din perspectiva criticii invocate, întrucât aceasta nu se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", astfel cum a fost modificat după data de 15 februarie 2013, prin Legea nr. 2/2013. Individualizarea pedepsei, chiar și numai în ce privește modalitatea de executare a acesteia, este o chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea elementelor de cuantificare și de stabilire a sancțiunii și nu verificarea aplicării pedepselor în limitele prevăzute de lege.

Critica privind greșita anulare a suspendării condiționate a pedepsei formulată de inculpatul T.A. poate fi examinată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., având în vedere că vizează aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Inculpatul a susținut că faptele pentru care este cercetat în prezenta cauză sunt concurente cu fapta pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr.  285/2009 a Judecătoriei Craiova.

Conform dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. două sau mai multe infracțiuni sunt concurente când au fost săvârșite de aceeași persoană înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele.

Dispozițiile art. 85 C. pen. prevăd că în situația în care se descoperă că cel condamnat a mai săvârșit o infracțiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei, instanța va proceda la anularea suspendării și va aplica, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă.

În baza examenului propriu, Înalta Curte constată că faptele din prezenta cauză au fost comise până la data rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 295 din 06 februarie 2009 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare, astfel că în mod corect s-a procedat la anularea suspendării executării pedepsei de 1 an, aplicându-se regulile concursului de infracțiuni pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare fiind corect stabilită.

Față de cele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.A., I.A. și T.A. împotriva Deciziei penale nr. 112 din data de 03 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 275 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.A., I.A. și T.A. împotriva Deciziei penale nr. 112 din data de 03 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 275 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 30 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - NN