Decizia nr. 2630/2014 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 119/2009 a Tribunalului Dolj

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 5, 14 Legea nr. 39/2003 și art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 25 rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. S-a dispus ca inculpatul B., să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii preventive de 24 h din data de 14 iunie 2006 și a arestului preventiv de la 1 septembrie 2006 la 29 septembrie 2006.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 5, 14 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata C. la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (2), (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. aceeași inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. aceeași inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. S-a dispus ca inculpata C., să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reținerii preventive de 24 h din data de 14 iunie 2006 și a arestului preventiv de la 1 septembrie 2006 la 29 septembrie 2006.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. același inculpat a fost condamnat la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. S-a dispus ca inculpatul E., să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului E. perioada reținerii preventive de 24 h din data de 14 iunie 2006 și arestului preventiv de la 1 septembrie 2006 la 29 septembrie 2006.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 5, 14 din Legea nr. 39/2003 și art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. aceeași inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. aceeași inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. S-a dispus ca inculpata A., să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei A. perioada reținerii preventive de 24 h din data de 14 iunie 2006 și a arestului preventiv de la 1 septembrie 2006 la 29 septembrie 2006.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei D., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. și art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. cu aplic. art. 998 - 999 C. civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de ANAF București, DGFP Dolj și au fost obligați în solidar inculpații C., E., A. și B., între ei dar și cu partea responsabilă civilmente SC F. SA Craiova, prin lichidator judiciar SC G. SA București - Filiala Craiova la plata sumei de 666.060 lei despăgubiri civile cu dobânzile legale aferente de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale și până la achitarea integrală a debitului către partea civilă. În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea actelor false. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligați fiecare dintre inculpații B., C., E., A. la plata sumei de câte 500 lei fiecare cheltuieli judiciare statului. Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: 1. La data de 11 noiembrie 2002, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni între A. București în calitate de vânzător și SC H. SRL Craiova în calitate de cumpărător. Obiectul contractului a constat în vânzarea unui număr de 1.574.166 acțiuni având valoarea nominală de 25.000 lei fiecare, totalizând 39.354.150 lei, reprezentând 98,98% din valoarea capitalului social subscris și vărsat al SC I. SA Craiova. Asociat unic la SC H. SRL Craiova era mama inculpatului B., numita J. căreia i-au fost cesionate cu titlu gratuit cele 14.020 părți sociale de către D. care însă a păstrat calitatea de administrator. La negocierile cu A. București societatea a fost reprezentată de martorii K. și L. împuterniciți scriptic de D. iar în fapt de către inculpatul B. însă, din declarațiile celor doi martori a rezultat că inculpatul B. era cel care conducea în fapt activitatea societății. În luna octombrie 2003 SC M. SRL Craiova administrată de inculpata C. a obținut cu titlu de rambursare TVA de la DGFP Dolj suma de 4.369.688.088 lei în baza cererii de rambursare din 23 septembrie 2003 formulată în scris de inculpata A. în calitate de contabilă și semnată de inculpata C. Solicitarea a avut ca temei tranzacția a jumătate din imobilul situat în Craiova, între SC T. SRL Craiova administrată de inculpatul E., în calitate de vânzător și SC M. SRL Craiova reprezentată de inculpata C. în calitate de cumpărător, conform facturii fiscale din 7 august 2003 în sumă totală de 28.560.000.000 lei din care TVA 4.560.000.000 lei. Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că partea din imobil ce a fost tranzacționată a fost supraevaluată în scopul obținerii rambursării de TVA. Astfel, conform procesului-verbal de licitație al DGFP Dolj, întreg imobilul a fost adjudecat de SC N. Teleorman la prețul de 1.516.000.000 lei. Această societate a vândut, la data de 1 aprilie 2003, partea de imobil ce a făcut obiectul cererii de rambursare TVA, către SC M. SRL Craiova administrată de O. și P. cu suma de 5.985.462.000 lei. În cursul lunii iulie 2003, în urma unei discuții purtate de inculpații B. și E. cu martorul R. s-a stabilit ca inculpatul O. să preia părțile sociale ale SC T. SRL Craiova, împreună cu partea de imobil ce aparținea societății urmând ca plata prețului, convenit la o sumă egală cu cea de cumpărare, să se facă la o dată ulterioară, inculpatul B. garantând în acest sens cu un automobil, aparținând SC M. SRL Craiova. Calitatea de persoană interpusă a inculpatului E. pentru inculpatul B. a rezultat și din faptul că acesta a dobândit, la data de 5 septembrie 2003, calitatea de șofer la SC J. SA Craiova, unde acționar majoritar era SC S. SRL Craiova administrată de inculpatul B. S-a menționat că, în sprijinul dovedirii că obiectul tranzacției din data de 7 august 2003 prin care a fost vândută jumătate din imobilul Ș. a fost supraevaluat vine și faptul că SC F. SA Craiova reprezentată de inculpata C. a vândut ulterior partea de imobil în cauză către Asociația Creștin Catolic Ortodoxă la data de 1 iunie 2005 pentru suma de 130.000 euro, echivalentul a 4.708.210.000 lei, negocierile fiind purtate de inculpatul B. S-a stabilit că, din examinarea tuturor rapoartelor de expertiză tehnică și evaluare judiciară și extrajudiciară, rezultă o valoare tehnică și de înlocuire reală mult inferioară prețului la care imobilul a fost tranzacționat între SC T. SRL Craiova și SC M. SRL Craiova, având ca bază numai prezumtiva destinație finală a imobilului în cauză, ceea ce ar fi presupus cheltuieli și investiții ce nu au fost efectuate niciodată. S-a concluzionat că această prezumtivă destinație a fost declarată în scopul supraevaluării imobilului de către experții tehnici extrajudiciari pentru a justifica activitatea infracțională ce a avut ca scop obținerea unei rambursări ilegale de TVA. O altă dovadă a supraevaluării prețului imobilului s-a considerat că o reprezintă și valoarea la care, în cursul anului 2005 a fost tranzacționat de către SC F. SA Craiova fostă SC M. SRL prin inculpata C. la prețul pieței, și anume 4.708.210.000 lei, tranzacție care, în fapt, a fost negociată de inculpatul B., aspect confirmat de declarațiile martorilor Ț., U. și V. S-a menționat că, la data de 27 iunie 2005 s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare către Asociația Creștin Catolic Ortodoxă, printr-o operațiune de vânzare-cumpărare în sens invers, însă proprietarul imobilului devine R., socrul inculpatului B. și nu SC F. SA Craiova cum era firesc. În declarația sa, martorul R. a declarat că nu a avut cunoștință de împrejurările încheierii tranzacției, fiind rugat de ginerele său inculpatul B. să semneze contractul de vânzare-cumpărare. O altă dovadă că imobilul a fost supraevaluat este și polița de asigurare a proprietății din 6 septembrie 2005, în valoare de 5.000.000.000 lei, încheiată cu SC X. SA, în vederea obținerii de către SC Y. SRL Craiova a unui credit în valoare de 2,4 miliarde lei ROL. În urma cererii de rambursare TVA din 23 septembrie 2003, inspectorii DGFP Dolj i-au pus în vedere administratorului C. să întocmească contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul cumpărat de la SC T. SRL Craiova. Contractul a fost încheiat la data de 6 octombrie 2003 și, deși în realitate SC M. SRL Craiova nu a achitat imobilul achiziționat de la SC T. SRL Craiova, inculpata A., din dispoziția inculpaților C. și E., a întocmit și semnat fără drept în numele SC T. SRL Craiova un nr. de 47 de chitanțe, cu valori cuprinse între 30.000.000 lei și 1.030.000.000 lei cu scopul de a atesta plata parțială în numerar a imobilului. Pentru restul prețului, de 20 miliarde lei, SC T. SRL reprezentată de inculpatul E. a încheiat cu SC M. SRL reprezentată de inculpata C. un act adițional la contractul de vânzare-cumpărare, iar la data de 9 februarie 2004, prin intermediul inculpatei D. SC M. SRL i-a cesionat 50 acțiuni pe care le deținea la SC J. SA Craiova, valoarea pentru o acțiune stabilindu-se la 400.000.000 lei ROL. Din expertiza de evaluare efectuată în cauză s-au constat însă că, de fapt, SC J. SA Craiova avea un activ net negativ, acțiunile neavând valoare de activ, neputând fi deci ofertate sau solicitate pe piață. Cererea de rambursare de TVA a fost aprobată pentru suma de 4.369.688.088 lei și a fost virată de către DGFP Dolj suma de 3.821.189.393 lei, diferența reprezentând compensarea datoriilor restante ale SC M. SRL către bugetul de stat. În luna aprilie 2004 părțile sociale ale SC T. SRL au fost cesionate scriptic de către inculpatul E., fratelui său Z., acesta plecând la scurt timp din țară. 2. Tot în vederea obținerii ilegale de TVA de la bugetul de stat, la data de 4 decembrie 2003, SC I. SRL, fostă SC M. SRL Craiova, prin cererea întocmită de inculpata A. și semnată de inculpata C. a solicitat rambursarea sumei de 2.292.508.355 lei ROL rezultată din decontul de TVA aferent lunii noiembrie 2003. În urma controlului efectuat la SC I. SRL Craiova s-a constatat că singurele mijloace fixe achiziționate au fost utilaje de turnătorie și anume o "linie formare A." în valoare de 6.128.500.000 lei conform facturii fiscale emise de SC H. SRL și anexele liniei de formare cu o valoare de 7.199.366.720 lei. În rechizitoriu s-a arătat că ambele facturi au fost întocmite de către inculpata A., contabilă atât a furnizorului SC H. SRL cât și a cumpărătorului SC I. SRL, din dispoziția inculpatei D., administrator al furnizorului și au fost semnate de aceasta și de C. în calitate de reprezentant al cumpărătorului. Verificând circuitul mijloacelor fixe care au stat la baza tranzacției generatoare de TVA pentru SC I. SRL s-a constatat că achiziționarea utilajelor este numai o operațiune scriptică, având un caracter fictiv, deoarece acestea au provenit inițial de la SC I. SA Craiova fiind tranzacționate scriptic pe circuitul SC S. SRL - SC H. SRL - SC I. SRL în care inculpații B., C. și A. aveau calități succesive. Astfel, în mod artificial s-a creat aparența folosirii utilajelor ca retehnologizare a activității SC I. SA Craiova cu bunuri care îi aparțineau deja. În acest sens, în rechizitoriu s-a menționat că: Utilajele: sită poligonală, amestecător, bandă transportoare, vibrator și cărucior, au fost achiziționate de SC H. SRL de la SC S. SRL Craiova (acționar majoritar fiind inculpatul D.), în baza facturilor fiscale nr. x1 din 31 octombrie 2003, în valoare de 6.128.500.000 lei ROL, nr. x2 din 5 noiembrie 2003, în valoare de 7.100.739.520 lei ROL și nr. x3 din 5 noiembrie 2003, în valoare de 98.627.200 lei ROL. Aceste facturi au fost întocmite de inculpata A., contabilă și la SC S. SRL Craiova, care a și semnat prima factură pentru furnizor, deși nu avea acest drept. SC H. SRL Craiova, care ulterior și-a schimbat denumirea în SC W. SRL Craiova, avea la data achiziționării și tranzacționării în aceeași zi a utilajelor în cauză, ca asociați, pe AA., fratele inculpatului B., cu 50% din părțile sociale și SC BB. SRL Craiova - acționar unic fiind J., mama inculpatului B., iar administrator inculpata D., societate care era acționar la SC I. SA Craiova, care, la rândul ei, era acționar majoritar la SC I. SRL Craiova. - La rândul său SC S. SRL Craiova a achiziționat utilajele de turnătorie de la SC I. SA Craiova, prin factura fiscală x4 din 31 octombrie 2003, cu valoare de 13.328.000.0900 lei ROL, întocmită din dispoziția inculpatei C., de martora CC. - inginer la compartimentul desfacere al SC I. SA Craiova, unde și inculpata avea calitatea de șef compartiment comercial. Din actele depuse la dosarul cauzei, a rezultat așadar că fiecare cumpărător al utilajelor a dispus de acestea în aceeași zi în care le-a achiziționat. Cu ocazia percheziției efectuate la SC I. SA, s-a constat că linia de formare A. și anexele descrise în facturi este montată și nu a suferit, modificări structurale, fiind oprită din activitate din anul 2005. Din listele de inventar, semnate de inculpatul A. rezultă că SC I. SA Craiova deține o linie de formare, dar aceasta fiind de tip AFA 20. Acest fapt este confirmat de declarațiile martorilor DD. și EE. fost director general respectiv director de producție precum și de etichetele de pe utilajele în cauză. La data de 19 decembrie 2003 a achiziționat prin acționarul majoritar SC BB. SRL Craiova o altă linie de formare AFA de la SC FF. SA la prețul de 1.600.000.000 lei. Această linie a fost ulterior vândută de inculpatul B. prin SC Y. SA Craiova către SC F. SA Balș cu suma de 2.499.000.000 lei conform facturii fiscale din 18 octombrie 2005. Linia de formare ce a funcționat la SC I. SA până în anul 1995 a fost dezafectată, o parte din componente fiind folosite ca piese de schimb pentru linia AFA, alte componente au fost folosite ca materie primă iar restul au fost vândute ca fier vechi către SC GG. SRL Constanța. Componentele unei linii A., achiziționate de SC I. SA de la SC S. SA București pentru suma de 900.000.000 lei au fost folosite pentru retehnologizarea liniei AFA. Prin urmare, SC I. SA Craiova, avea în patrimoniu în luna octombrie 2003 o singură linie de formare AFA cu anexe ce a făcut obiectul unui circuit scriptic, fictiv în realitate, ce a dat posibilitatea ca inculpații să beneficieze de o nouă rambursare ilegală de TVA de 2.128.000.000 lei ROL. Totodată, în rechizitoriu s-a subliniat faptul că, conform declarației inculpatei C., utilajele în cauză ar fi fost achiziționate cu scopul declarat al retehnologizării activității de turnare a fontei la SC I. SA Craiova, acționar majoritar al SC I. SRL Craiova, obligație asumată prin contractul de privatizare al SC I. SA Craiova, deși, după cum s-a arătat mai sus, aceste bunuri nu au părăsit niciodată fizic hala ..., unde erau montate din anul 1982 până în prezent. După virarea de către Trezoreria Craiova a sumei sus-menționate în contul SC I. SRL Craiova, deschis la B. la 22 decembrie 2003, la 9 minute după momentul virării, inculpata C. a ridicat în numerar suma de 1.620.000.000 lei ROL, cu justificarea achiziții fier, fără să existe ulterior documente care să ateste operațiuni de achiziții fier. Aspectele menționate au fost reținute de prima instanță pe baza probelor administrate, respectiv: procese-verbale ale organelor de control fiscal, procese-verbale ale organelor de poliție, sesizări ale Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, sesizări ale Comisariatului Gărzii Financiare Dolj, documente de evidență contabilă, rapoarte de expertiză tehnică și evaluare, înscrisuri bancare, proces-verbal de percheziție însoțit de planșe fotografice, adresa de constituire parte civilă a D.G.F.P. Dolj, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților. În drept, prima instanță a constatat, în primul rând că, în ceea ce îi privește pe inculpatul B., C., E. și A. sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sa sprijinirea unui astfel de grup. S-a menționat că inculpatul B. este inițiatorul și coordonatorul întregului grup infracțional și a acționat prin persoane interpuse, în speță inculpata C., A. și E. în scopul obținerii ilegale de rambursare de TVA în baza unor operațiuni comerciale fictive ori cu bunuri supraevaluate, al inițierii unor fluxuri financiar - bancare cu sume provenite din rambursări ilegale de TVA pentru spălarea banilor proveniți din infracțiuni. În ceea ce o privește pe inculpata D. s-a menționat că nu s-a făcut dovada că aceasta ar fi participat împreună cu ceilalți inculpați la săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost cercetați și nici că ar fi avut un rol în grupul acestora, cu atât mai mult cu cât nu se poate reține în sarcina acestei inculpate săvârșirea vreunei infracțiuni. Faptul că aceasta a avut diferite calități în societățile administrate în fapt de inculpatul B. nu înseamnă că a aderat la grupul infracțional organizat. În consecință, s-a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. În al doilea rând s-a reținut că faptele inculpaților C., B.,. E. și A., astfel cum au fost descrise mai sus, constând în obținerea rambursării de TVA în condițiile și împrejurările arătate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave pentru C. și respectiv de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave pentru ceilalți inculpați. S-a menționat că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002 care prevede ca determinarea rambursării TVA-ului de la organele fiscale să fie cu rea-credință, deoarece în cauză, din probele administrate nu se poate reține că inculpații B., C., E. au fost de rea-credință prin prezentarea față de partea civilă D. Dolj a unei situații neconforme cu realitatea, pe care, dacă ar fi cunoscut-o, această parte nu ar mai fi rambursat TVA-ul solicitat, cu atât mai mult cu cât societățile comerciale prin intermediul cărora au fost efectuate tranzacțiile au vândut bunurile prin inducerea în eroare cu privire la valoarea bunurilor, valoare ce a fost stabilită prin raport de expertiză. În consecință s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice. În ceea ce o privește pe D., din nou s-a apreciat că fapta sa - constând în semnarea unui act adițional la un contract de vânzare-cumpărare, prin care SC M. SRL Craiova a cesionat un număr de 50 acțiuni cu suma de 400.000.000 lei/acțiune și în semnarea, în calitate de administrator al societății, a facturilor fiscale întocmite de inculpata A. - nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, deoarece nu s-a făcut dovada folosirii vreunor manopere frauduloase. În al treilea rând s-a reținut că fapta inculpaților C. și B., astfel cum au fost descrise anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 C. pen. și respectiv de instigare la spălarea de bani prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002. Referitor la inculpata D., din nou s-a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni deoarece, din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpata ar fi cunoscut că ceilalți inculpați au săvârșit faptele în scopul de a ascunde sau disimula originea ilicită a bunurilor provenite din infracțiuni și nici că ar fi ajutat pe aceștia în scopul de a se sustrage de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei În al patrulea rând, față de inculpata A. s-a reținut și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (după schimbarea încadrării juridice din fals intelectual), prev. de art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fapta constând în completarea și semnarea fără drept, din dispoziția inculpaților C. și E. a unui nr. de 47 chitanțe în numele SC T. SRL. Pentru B., față de mențiunile din fișa de cazier, s-a reținut, pentru toate infracțiunile, starea de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen. Reținând infracțiunile menționate la mai sus prima instanță a aplicat inculpaților pedepsele arătate. Pe latură civilă s-a constatat ca fiind fondată cererea de constituire ca parte civilă formulată de ANAF București, DGFP Dolj și au fost obligați în solidar inculpații C., E., A. și B., în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC F. SA Craiova prin lichidator judiciar SC G. SA București - Filiala Craiova, la plata sumei de 666.060 lei despăgubiri civile cu dobânzile legale aferente de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale și până la achitarea integrală a debitului. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, inculpații și partea civilă. În apelul Parchetului sentința a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie referitor la următoarele aspecte: greșita achitare a inculpatei D. pentru infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată; omisiunea instanței de aplicare a pedepsei complementare constând în interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen.; omisiunea de a menționa ce acte urmează a fi anulate; greșita aplicarea a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 656/2002; nerespectarea dispozițiilor art. 191 C. proc. pen.; greșita individualizare a pedepselor. Partea civilă ANAF - DGFP Dolj a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând desființarea acesteia sub aspectul laturii civile și obligarea inculpaților în solidar și în solidar și cu partea responsabilă civilmente, la plata întregii sume cu care s-a constituit parte civilă de 1.208.357 RON, compusă din suma de 660.060 lei debit și 542.294 lei accesorii calculate până la data de 27 iulie 2006. De asemeni s-a cerut obligarea în continuare la plata accesoriilor aferente debitului de 660.060 lei RON, de la data de 27 iulie 2006 și până la data stingerii obligațiilor, conform art. 119 și 120 C. proc. fisc. În esență s-a susținut că este greșită obligarea inculpaților la plata doar a debitului cu dobânzile legale de la data rămânerii definitive a hotărârii deoarece art. 119 și art. 120 C. proc. fisc. prevăd că, pentru neachitarea la termenul de scadență, de către debitor, a obligațiilor de plată, se datorează majorări de întârziere, iar acestea se calculează nu de la data rămânerii definitive a hotărârii ci de la ziua imediat următoare termenului de scadență. Inculpatul E., a depus primele motive de apel la data de 29 iunie 2009 criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând desființarea acesteia și achitarea. în esență, s-a arătat că instanța de fond a făcut o apreciere greșită a probelor administrate. Inculpata C. nu a depus la dosar motive scrise, formale, de apel. În concluziile scrise, depuse după încheierea dezbaterilor, aceasta a solicitat, în primul rând, desființarea sentinței și trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, deoarece rechizitoriul nu cuprinde fapta reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia. Inculpatul B. a depus primele motive de apel la data de 11 septembrie 2009, prin apărător ales avocat HH. și a criticat sentința pentru nelegalitate sub următoarele aspecte: 1. Inculpatul a fost trimis în judecată, prin rechizitoriu, fără reținerea disp. art. 33 lit. a) C. pen. privind concursul de infracțiuni iar prima instanță a adăugat aceste dispoziții fără a le pune în discuția părților și fără a-și motiva în fapt și în drept această completare a actului de sesizare. 2. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru inițierea și constituirea unui grup infracțional organizat dar și pentru instigare la faptele pretins săvârșite de grup deși această ultimă faptă, de instigare, exclude posibilitatea de a fi reținută, pentru că aceiași atitudine nu poate fi interpretată în două feluri. 3. Fapta de spălare de bani este neprecizată în rechizitoriu, nefiind evidențiată nici latura obiectivă și nici cea subiectivă, mai ales că art. 23 din Legea nr. 656/2002 prevede trei ipoteze de omitere. Cu toate acestea, prima instanță a individualizat fapta direct prin hotărâre, prin indicarea lit. a), fără ca acest lucru să fie pus în discuție pe parcursul cercetării judecătorești sau al dezbaterilor. 4. În mod greșit a fost condamnat inculpatul pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. deoarece nu a fost trimis în judecată și pentru instigarea sau complicitatea la fals, astfel că nu este dovedit mijlocul fraudulos de care s-ar fi folosit. 5. În dispozitivul hotărârii se face mențiunea anulării actelor false, fără a se preciza care sunt acestea. Pentru aceste aspecte de nelegalitate (în opinia apărării inculpatului D.) s-a solicitat restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale sau trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond. Inculpatul B. a criticat sentința și pentru netemeinicie fiind invocate, în continuare, în esență, următoarele aspecte:

Nu poate fi reținută infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în lipsa comiterii uneia sau mai multora din infracțiunile grave definite la art. 2 din aceiași lege. Pentru că nici una din infracțiunile de înșelăciune sau de spălare de bani nu subzistă, nu poate subzista nici infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat. S-a mai menționat faptul că rechizitoriul nu a stabilit vreun moment sau vreo împrejurare în care cei 5 trimiși în judecată să fi luat decizia de a comite faptele, să fi stabilit modalitatea de participare sau să fi discutat de beneficiile financiare ce ar rezulta. În consecință s-a solicitat achitarea pentru lipsa atât a laturii obiective cât și a celei subiective.

Referitor la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. s-a solicitat achitarea tot pentru lipsa elementelor constitutive.

Privitor la infracțiunea prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 s-a menționat că nu există elementele constitutive ale acestei infracțiuni în sensul că nu a existat și nu s-a dovedit scopul ascunderii originii pretins ilicite a sumelor de bani ridicate din conturile bancare.

Ca și ultim motiv de apel s-a menționat că în mod greșit a fost reținută starea de recidivă pentru inculpatul D. întrucât intervenise reabilitarea de drept. Inculpata A. a depus la dosar motivele de apel prin apărătorul ales, la data de 20 noiembrie 2009, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte: 1. Sentința este nelegală fiind încălcate disp. art. 300 C. proc. pen. privind obligativitatea de a se verifica din oficiu actul de sesizare a instanței, ocazie cu care s-ar fi constatat că acesta a fost întocmit înainte de a se termina urmărirea penală. 2. Instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor de înșelăciune și constituire a unui grup infracțional organizat, din infracțiuni tip, așa cum a fost sesizată prin rechizitoriu, în infracțiuni în formă continuată, fără a respecta disp. art. 334 C. proc. pen. 3. Sentința este netemeinică și nelegală ca urmare a renunțării la audierea a 7 martori care au fost audiați și la urmărirea penală și a respingerii cererilor privind efectuarea unei expertize tehnice și a unei expertize contabile, probe ce erau concludente și utile. 4. În mod greșit prima instanță a menținut încadrarea juridică dată de organul de urmărire penală și a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în disp. art. 36 din Legea nr. 345/2002. 5. În mod greșit instanța de fond a menținut încadrarea juridică și a dispus condamnarea inculpatei C. pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 5 și 14 (spălarea de bani), în condițiile în care acesteia nu i s-a reținut nici o participație la infracțiunile de spălare de bani. 6. Instanța de fond nu a nominalizat actele falsificate a căror anulare a dispus-o. Dacă aceste acte false sunt factura de vânzare-cumpărare a imobilului, din data de 7 august 2003 și cele 48 de chitanțe, atunci SC T. SRL trebuie să restituie suma de 8.000.839.981 ROL, către SC M. SRL. 7. În rezolvarea laturii civile instanța de fond a obligat inculpații în solidar între ei și în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 666.060 lei despăgubiri civile cu dobânda legală aferentă, ignorând prevederile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 care prevăd că nici un fel de accesorii nu vor putea fi adăugate creanțelor născute anterior deschiderii procedurii. 8. Instanța a ignorat prev. art. 3 și 4 C. proc. pen. privind rolul activ pe care trebuia să-l aibă în aflarea adevărului cu privire la persoana inculpatei, mai ales că acest lucru era necesar la individualizarea judiciară a pedepsei. 9. Pe fondul cauzei s-a menționat că instanța de fond a făcut o apreciere eronată a probelor administrate iar la o analiză profundă se putea constata că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată iar consecința trebuia să fie achitarea sa. Prin încheierea din data de 11 aprilie 2012 instanța a admis doar cererea inculpaților de a fi audiați martorii pe care instanța de fond nu i-a audiat și a respins celelalte probe - a se vedea considerentele respectivei încheieri. Au fost audiați martorii: II., JJ., KK., DD., LL., V., MM. Nu au putut fi audiați martorii K. (plecat definitiv din țară) și R. (decedat). În perioada 25 iunie 2012 - 25 octombrie 2012 inculpata C. a formulat o multitudine de cereri prin care solicită noi probatorii, o parte din acestea fiind de fapt probe asupra cărora instanța de apel s-a mai pronunțat, conform celor arătate mai sus. Toate aceste cereri au fost puse în discuție la termenul din 25 octombrie 2012 instanța respingându-le ca inutile și neconcludente (a se vedea practicaua încheierii respective). Prin Decizia penală nr. 348 din 16 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și de inculpații B., C., NN. și OO. împotriva Sentinței penale nr. 119 din 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/63/2006, a desființat, în parte sentința și, rejudecând: I. A menținut schimbarea de încadrare juridică, dispusă de prima instanță, a faptei săvârșită de inculpata A. din infracțiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. A respins celelalte cereri privind schimbarea încadrării juridice formulate de inculpați. A înlăturat disp. art. 37 lit. b) de la încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului B. A înlăturat referirea la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 14 din Legea nr. 39/2003, din încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, pentru inculpații B., C. și D. II. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 a condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat același inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002. În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii preventive de 24 h din data de 14 iunie 2006 și a arestului preventiv de la 1 septembrie 2006 la 29 septembrie 2006. III. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 5, din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 C. pen. a condamnat inculpata C. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (2), (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 C. pen. a condamnat aceeași inculpată la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat aceiași inculpată pentru infracțiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002. În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele urmând ca inculpata C. să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 teza a II-a, b), c) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reținerii preventive de 24 h din data de 14 iunie 2006 și a arestului preventiv de la 1 septembrie 2006 la 29 septembrie 2006. IV. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 C. pen. a condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 C. pen. a condamnat același inculpat la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele urmând ca inculpatul E., să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului E. perioada reținerii preventive de 24 h din data de 14 iunie 2006 și arestului preventiv de la 1 septembrie 2006 la 29 septembrie 2006. V. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 C. pen. a condamnat inculpata A. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 C. pen. a condamnat aceeași inculpată la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. În baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 C. pen. a condamnat aceeași inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele urmând ca inculpata A., să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei A. perioada reținerii preventive de 24 h din data de 14 iunie 2006 și a arestului preventiv de la 1 septembrie 2006 la 29 septembrie 2006. VI. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 5, din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 C. pen. a condamnat inculpata D. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 C. pen. a condamnat aceeași inculpată la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat aceiași inculpată pentru infracțiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002. În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele urmând ca inculpata D. să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 teza a II-a, b), c) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reținerii preventive de 24 h din data de 14 iunie 2006 și a arestului preventiv de la 1 septembrie 2006 la 29 septembrie 2006. VII. A respinge apelul declarat de ANAF - Direcția Finanțelor Publice Dolj. VIII. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. cu aplic. art. 998 - 999 C. civ. A admis în parte acțiunea civilă formulată de ANAF București, DGFP Dolj și obligat în solidar pe inculpații C., E., A., D. și B. și cu partea responsabilă civilmente SC F. SA Craiova prin lichidator judiciar SC G. SA București - Filiala Craiova la plata sumei de 132.553 lei despăgubiri civile cu dobânzile legale aferente de la data rămânerii definitive a prezentei și până la achitarea integrală a debitului către partea civilă. În baza art. 348 C. proc. pen.a anulat actele false respectiv: factura fiscală din 7 august 2003, 47 de chitanțe, actul de cesionare a celor 50 de acțiuni de la SC J. SA Craiova, facturile x3 din 31 octombrie 2003, x1 din 31 octombrie 2003 și x4 din 31 octombrie 2003 și x2 din 5 noiembrie 2003 și x5 din 5 noiembrie 2003. IX. A admis cererea de reexaminare și a dispus scutirea avocatului PP. de plata amenzii aplicate prin încheierea din 19 ianuarie 2011. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a decide astfel, curtea a reținut că se impun unele considerații prealabile privind trimiterea în judecată a inculpaților. Astfel a reținut că cercetările în prezenta cauză au demarat la sesizarea Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor care, în urma unei anchete proprii, a remarcat că faptul că C., B. și J., prin intermediul societăților pe care le administrează au desfășurat activități din care rezultă indiciile unor operațiuni de spălare de bani. Au fost semnalate organelor de urmărire penală mai multe operațiuni considerate "suspecte" printre care și restituirile de TVA de care a beneficiat SC M. SRL. De asemenea, Oficiul Național a sesizat trei astfel de rambursări posibil frauduloase - cererea din 10 iulie 2003, cererea din 23 septembrie 2003 și cererea din 4 decembrie 2003 - iar organele de urmărire penală au analizat și au trimis inculpații în judecată doar pentru două rambursări (cele menționate de ultimele două cereri). Pentru prima dintre rambursări s-a considerat că aceasta are la bază operațiuni reale și s-a dispus neînceperea urmăririi penale (a se vedea rechizitoriul). Faptul că Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor a efectuat o sesizare către organele de urmărire penală nu înseamnă însă, în mod automat, că avem și o infracțiune de spălare a banilor. Asupra acestui aspect vom reveni ulterior. O a doua precizare a vizat faptul că mențiunile din partea introductivă a rechizitoriului privind privatizarea SC I. SA Craiova, privind cumpărarea acțiunilor de la A. București de către SC H. SRL și referirea la clauzele acestui contract, s-au făcut doar pentru a contura faptul că inculpatul B. este cel care a coordonat, în fapt, tot grupul de societăți implicat în cele două restituiri de TVA, întrucât o parte din banii astfel obținuți au fost "dirijați" către plata acțiunilor cumpărate și, totodată, prin fictivitatea vânzării-cumpărării liniei tehnologice AFA 30, s-a încercat că se creeze aparența îndeplinirii obligației de retehnologizare a SC I. SA, obligație asumată prin contractul de privatizare. Astfel, potrivit rechizitoriului, contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni ale SC I. SA s-a încheiat în 11 noiembrie 2002, cumpărător fiind SC BB. SRL (fostă SC H. SRL) Craiova. SC H. SRL Craiova fusese înființată la data de 5 aprilie 2002, având ca asociat unic pe inculpata D. Prin actul adițional din data de 1 octombrie 2002, aceasta din urmă s-a retras din societate și a cesionat toate părțile sociale, cu titlu gratuit, numitei J., mama inculpatului B., inculpata B. păstrându-și însă calitatea de administrator. Pentru a fi acceptată la negocieri SC H. SRL Craiova își majorase anterior capitalul printr-un aport în natură, cu o fabrică de pâine ce aparținuse SC S. SA Craiova unde acționar majoritar cu 80% era inculpatul B. Acest fapt, coroborat cu împrejurarea că inculpata B. a cedat gratuit părțile sociale de la SC H. SRL către mama inculpatului B. a condus, în opinia instanței, la concluzia că încă de la început, inculpata B. a avut calitatea de persoană interpusă și că cel care conducea toate aceste firme era de fapt inculpatul B. S-a remarcat și faptul că, la negocierile de cumpărare cu A. cumpărătorul a fost reprezentat de martorii K. și L., acesta din urmă fiind o altă persoană apropiată inculpatului B. II. Considerații privind încadrarea juridică a faptelor. a) Infracțiunea de grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Instanța a reținut că în motivele de apel inculpații au invocat în mod constant că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni deoarece nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege. Art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 definește grupul infracțional organizat ca fiind "grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.". Infracțiunea de grup infracțional organizat este o infracțiune de sine-stătătoare și, dacă este urmată de comiterea uneia sau mai multor infracțiuni din cele care intră în scopul grupului, va exista concurs de infracțiuni (art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003). Prin urmare, susținerea inculpatului B. că dacă nu există nici una din celelalte infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată nu ar putea să existe nici infracțiunea de grup infracțional organizat (a se vedea pct. 6 din motivele de apel) a fost apreciată ca neîntemeiată. În plus, instanța a constatat că subzistă și celelalte infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată astfel că discuția referitor la acest aspect devine practic inutilă. Tot datorită faptului că legea prevede concursul de infracțiuni, este neîntemeiată și susținerea aceluiași inculpat, de la pct. 2 din motivele de apel, conform căreia reținerea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional exclude automat forma instigării la comiterea uneia sau alteia din infracțiunile ce intră în scopul grupului. Legea română permite ca aceiași atitudine psihică, dublată în plan obiectiv de aceiași acțiune sau inacțiune, să determine, în anume cazuri, un concurs de infracțiuni (de exemplu situația concursului ideal de infracțiuni). În ceea ce privește celelalte critici legate de această infracțiune - menționate, atât în motivele de apel depuse de inculpații B. și E., cât și în cele depuse de inculpata A. (a se vedea pct. 9 lit. c) din motivele de apel ale acesteia) instanța a precizat că, datorită specificului de clandestinitate al activităților infracționale, grupările infracționale nu vor avea niciodată o organizare "la vedere", cu "statut" și funcții bine definite. De aceea, disp. art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin care este definit grupul infracțional organizat, trebuie privite și interpretate într-un sens mai larg întrucât este puțin probabil ca o grupare infracțională să întocmească în prealabil un "statut" sau "contract" în care să precizeze "atribuțiile" membrilor săi sau "scopurile" grupării. De asemeni, nici o grupare infracțională nu-și va "marca" momentul de început al activității sau momentul de sfârșit. Grupurile infracționale, chiar dacă dovedesc o anumită organizare, dau dovadă de o largă flexibilitate astfel că, oricând este posibilă ieșirea sau intrarea altor membrii în grup, participarea unor membrii doar la anumite acțiuni etc. Esențial este însă faptul că, dacă se analizează activitatea grupării pe un anumit interval de timp, se constată că aceasta are un anumit scop. De exemplu: trafic de droguri, trafic de persoane sau, așa cum este cazul în speță, infracțiuni de natură economică pentru obținerea unor beneficii personale. Prin urmare, punctul de vedere al instanței, a fost că va exista grup infracțional organizat în sensul art. 2 din Legea nr. 39/2003, ori de câte ori se face dovada că minim 3 persoane au acționat în mod coordonat la comiterea mai multor infracțiuni, urmând eventual un anumit "modus operandi", la mai multe intervale de timp, chiar dacă, în concret sarcinile s-au modificat de la caz la caz. În speță, instanța a constatat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de grup infracțional organizat. Astfel, inculpatul B. este omul din spatele tuturor firmelor implicate în cele două operațiuni de restituire TVA și principalul beneficiar iar "oamenii" săi își schimbă rolurile după cum, le dictează interesele "patronului". C. a fost director comercial la societatea preluată SC I. SA dar și administrator la propria societate - SC M. SRL care a finalizat operațiunile de restituire de TVA. D. a îndeplinit când "rolul" de jurist, când pe cel de administrator la firmele inculpatului D. iar E., deși în fapt era șoferul lui D., în drept desfășura