ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3782/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3782/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 257 din data

de 18 iunie 2012 a Tribunalului Dolj,

în

baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 320

1

alin. (1) – (4) și (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.N., la

pedeapsa închisorii de 6 ani și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 320

1

alin. (1) – (4) și (7) C. proc. pen., a fost

condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 10 luni.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din

Legea nr. 61/1991, republicată cu aplic. art. 320

1

alin. (1) – (4) și

(7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de

3 luni.

În baza art. 33 - 34 și art. 35 alin.

(1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.N. să execute pedepsele cele mai grele,

respectiv de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen.

S-a aplicat inculpatului art. 64 lit. a)

teza a Ii-a, lit. b) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 alin. (1) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. rap. la art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată

inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv de la 13 martie 2012 la

zi și a fost menținută starea de arest preventiv.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008

s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul C.N. în vederea

introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice

Judiciare.

În baza art. 320

1

alin. (5)

C. proc. pen. a fost disjunsă acțiunea civilă, stabilindu-se termen la 02 iulie

2012.

În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen.

s-a dispus confiscarea unui cuțit de bucătărie cu prăsele de culoare neagră,

corp delict.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul C.N. la 250 lei cheltuieli judiciare avansate

de stat la urmărirea penală și instanța de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 46/P/2012 din 09 aprilie 2012

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată,

în stare de arest preventiv, a inculpatul C.N., cercetat sub aspectul comiterii

infracțiunilor de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20/174, 175 lit. i)

C. pen.; ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii

publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.; portul, fără drept, în locurile

și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală

a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului

prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplic. art.

33 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-au

reținut următoarele:

în

luna ianuarie 2012, inculpatul C.N. zis „M." locuia la adresa de domiciliu

din com. Catane, jud. Dolj, împreună cu membrii familiei și se afla în relații

conflictuale cu frații G.A. și G.M. din toamna anului 2011 când, pe fondul unui

conflict spontan, aceștia l-au agresat verbal și fizic.

În după-amiaza zilei de 16 ianuarie 2012,

în jurul orelor 16,00, inculpatul a mers la barul aparținând PF P.C., din

localitate, unde se aflau aproximativ 20 consumatori și, după ce a cumpărat

țigări și o sticlă de bere, s-a așezat la o masă cu B.V.

La scurt timp, l-a observat în incinta

barului pe G.A. consumând băuturi alcoolice împreună cu alte persoane. Acesta

se afla în stare de ebrietate, fapt care i-a întărit inculpatului convingerea

că este momentul oportun să se răzbune.

Inculpatul C.N. a părăsit barul,

aspect ce a fost sesizat de G.A., care a realizat că acesta se va întoarce să-l

bată și i-a chemat telefonic pe frații săi, G.M. și G.A., care au venit

însoțiți de cumnatul și unchiul lor, D.P. și, respectiv, G.S.

După aproximativ 20 minute, inculpatul

a revenit la bar împreună cu cei 5 copii, C.M. zis „M.", C.F. zis „B.",

C.A. zis „D.", C.B., C.I. zis „M." și doi nepoți, S.A. zis „D."

din comuna Negoi și I.B. zis „P.".

C.N. și cei care îl însoțeau s-au

așezat la o masă, la distanță de câțiva metri de cei din familia G., au

cumpărat o sticlă de lichior, iar după câteva minute inculpatul i-a chemat pe

frații G.M. și G.A. și au discutat în legătură cu starea conflictuală dintre

ei.

În timpul discuției, G.M. a fost lovit

în cap cu o sticlă, mai întâi de S.A., iar apoi, în aceeași zonă, cu o altă sticlă,

de C.M.. Intre membrii celor două familii s-a declanșat un scandal, inculpatul

și cei care îl însoțeau aruncând cu sticle în direcția fraților G., răsturnând

și distrugând mese, scaune și monitorul calculatorului, tulburând totodată

ordinea și liniștea publică.

În acest context, inculpatul C.N. a

mers la G.A. și l-a înjunghiat, de mai multe ori, cu un cuțit ce îl avea asupra

lui.

Cuțitul folosit la agresiune i-a

scăpat inculpatului din mână și a fost luat de martorul C.S. care l-a predat

martorului B.V., iar organele de politie l-au ridicat de pe masa de biliard cu

ocazia cercetării locului faptei.

După consumarea agresiunii asupra

părții vătămate G.A., câțiva membrii din grupul inculpatului au ieșit din bar

și s-au înarmat cu ciomege și scânduri pe care le-au rupt dintr-un gard din

apropiere și cu aceste obiecte au spart geamurile de la ușa de acces.

Inculpatul, împreună cu fiii și

nepoții, au plecat acasă cu o autoutilitară, cu care veniseră la bar, iar

frații G.M. și G.A. au fost transportați la Spitalul Băilești, iar apoi la

Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova unde ultimul dintre ei a fost

internat și supus unei intervenții chirurgicale.

Din raportul de constatare

medico-legală și certificatul medico-legal emise de Institutul de Medicină Craiova

a rezultat că partea vătămată G.A. a fost internată în Spitalul Clinic Județean

de Urgență Craiova în perioada 16 ianuarie - 30 ianuarie 2012 cu diagnosticul

„Plăgi tăiate (trei) toracice penetrante bilateral. Hemotorax stâng. Plăgi

tăiate (două) antebraț drept cu secțiune tendoane musculatură extensoare. Șoc

Traumatic. Șoc hemoragie".

În concluziile certificatului

medico-legal avizat de Comisia de Control și Avizare a Actelor Medico-legale de

pe lângă Institutul de Medicină Legală Craiova s-a menționat că leziunile

traumatice prezentate de G.A. s-au putut produce prin lovire cu corp

tăietor-înțepător, leziunile au putut fi produse în data de 16 ianuarie 2012 și

au necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale cu consecința punerii în primejdie a

vieții.

Cu ocazia audierilor, partea vătămată G.A.

a susținut în mod constant că a fost înjunghiată de inculpatul C.N. în

împrejurările mai sus expuse.

S-a reținut că

declarațiile părții vătămate se coroborează cu cele ale martorilor P.C., B.V., G.A.,

C.S., B.P. și G.S., care au precizat că singura persoană ce a avut cuțit în

mână în timpul conflictului a fost inculpatul C.N.

De asemenea, martorii A.F., B.C., B.F.,

B.O. și D.P., persoane ce se aflau în bar în momentul conflictului, dar care nu

au observat cuțitul în mâna inculpatului, au declarat că au aflat ulterior că

cel care l-a înjunghiat pe G.A. a fost C.N.

Pe parcursul

urmăririi penale, inculpatul C.N. a avut o atitudine oscilantă în legătură cu

faptele săvârșite.

Inițial,

acesta a negat chiar și prezența în bar, în timpul conflictului, susținând că

se afla la o soră în com. Lipovu. Ulterior, acesta a revenit asupra

declarațiilor date și a confirmat prezența în bar în momentul conflictului, dar

a negat că l-ar fi înjunghiat cu cuțitul pe G.A., precizând că acest lucru a

fost făcut de fiul său, C.M.

Cu ocazia prezentării materialului de

urmărire penală în data de 09 aprilie 2012, inculpatul C.N. a recunoscut

săvârșirea agresiunii comise asupra părții vătămate G.A. Inculpatul a susținut

că G.A. îl doborâse la podea pe fiul său, C.A. și avea în mână o sticlă, moment

în care a intervenit trăgându-l de haine, după care l-a înjunghiat de două ori

cu un cuțit, ce îl avea asupra sa, iar când s-a ridicat l-a mai înjunghiat o

dată.

S-a arătat în actul de sesizare că

susținerile inculpatului în ceea ce privește împrejurările în care l-a

înjunghiat pe G.A. sunt infirmate de materialul probator administrat în cauză.

Din actele de urmărire penală

efectuate în cauză a rezultat că, în timpul conflictului, a suferit leziuni

traumatice și G.M. ce au necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale (certificat

medico-legal, emis de I.M.L. Craiova).

S-a reținut că autorii agresiunii au

fost S.A. și C.M., față de care s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea

competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești pentru

continuarea cercetărilor sub aspectul infracțiunii de loviri sau alte violențe,

prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a dispus disjungerea

cauzei și declinarea competenței în favoarea aceleiași unități de parchet, în

vederea continuării cercetărilor fată de C.M., C.F., C.A., C.B., C.I., S.A. și I.B.,

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de distrugere și ultraj contra bunelor

moravuri și tulburarea odinii și liniștii publice, prev. de art. 217 alin. (1)

și art. 321 C. pen. întrucât din probele administrate a rezultat că, prin

acțiunile lor, au distrus bunuri din incinta barului administrat de P.C. și au

tulburat ordinea și liniștea publică.

Din relatarea inculpatului C.N. a

rezultat că administratorul barului a fost despăgubit pentru distrugerile

provocate in timpul conflictului.

S-a reținut că vinovăția inculpatului C.N.

este dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la

fața locului și planșa foto anexă; declarațiile părții vătămate; actele

medico-legale; declarațiile martorilor; declarațiile inculpatului.

În drept, s-a reținut în actul de

sesizare că faptele inculpatului C.N. realizează sub aspect constitutiv

elementele infracțiunilor de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20/174,

175 lit. i) C. pen., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și

liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. și portul, fără drept, în

locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea

corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a

cuțitului prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată.

Prin ordonanța nr. 46/P/2012 din 13

martie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a dispus reținerea învinuitului

C.N., pe o durată de 24 ore pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 20/174,

175 lit. i) C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen. și art. 2 alin. (1) pct. 1 din

Legea nr. 61/1991 republicată și a solicitat instanței de judecată arestarea

preventivă.

Prin încheierea de ședință din data de

14 martie 2012, pronunțată în dosarul nr. 3173/63/2012, Tribunalul Dolj a admis

propunerea de arestare preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 zile,

fiind emis mandatul de arestare preventivă din 14 martie 2012. Măsura arestării

preventive nu a fost prelungită.

La data de 10 aprilie 2012, Parchetul

de pe lângă Tribunalul Dolj a înaintat Tribunalului Dolj, în conformitate cu art.

264 C. proc. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul instanței la aceeași dată,

sub nr. 4580/63/2012.

Întrucât prin Legea nr. 202/2010 au

fost aduse modificări Codului de procedură penală, prin dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., atât în privința procedurii de judecată - în cazul în care

inculpatul, până la începerea cercetării judecătorești recunoaște în totalitate

faptele din actul de inculpare și achiesează la probele administrate în faza de

urmărire penală, cât și în privința cuantumului pedepsei stabilite de lege,

care va fi redus cu 1/3, norme care sunt de imediată aplicare, s-a procedat la

audierea inculpatului C.N. care a care a recunoscut în totalitate fapta dedusă

judecății și starea de fapt astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu,

solicitând ca judecată să aibă loc în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, probe pe care le cunoaște și le însușește.

Analizând probele aflate la dosarul de

urmărire penală, prima instanță a reținut că starea de fapt expusă în actul de

sesizare al instanței este corectă și dovedită cu probele administrate în

cauză.

În concluzie, procedându-se conform

dispozițiilor art. 320

1

alin. (4) C. proc. pen., luându-se act de

probatoriile administrate și de declarația inculpatului, s-a constatat că

faptele acestuia întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de

tentativă la omor calificat, prev. de art. 20/174, 175 lit. i) C. pen.; ultraj

contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art.

321 alin. (1) C. pen.; portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care

s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar

putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, prev. de art. 2 alin. (1)

pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Vinovăția inculpatului fiind pe deplin

stabilită și dovedită, în baza probatoriului administrat la urmărirea penală,

care se bazează pe declarații de martori, raport de constatare medico-legală din

01 februarie 2012, declarațiile părții vătămate, prima instanță l-a condamnat

pe inculpat la pedeapsa închisorii pentru fiecare dintre infracțiunile reținute

în dispozitivul rechizitoriului.

La individualizarea pedepsei au fost

avute în vedere prevederile art. 320

1

C. proc. pen. și art. 72 C.

pen. relativ la gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în

care a fost comisă, consecințele produse, dar și circumstanțele personale ale

inculpatului. Totodată, la individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute

în vedere limitele de pedeapsă așa cum se reduc prin voința legiuitorului în

baza dispozițiilor art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen., dar și

circumstanțele personale ale inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu

antecedente penale.

S-a reținut că, deși inculpatul C.N. a

recunoscut atât în faza de urmărire penală, cât și în instanță activitatea

infracțională dedusă judecății, este lipsit de antecedente penale și are o

vârstă înaintată, totuși, față de gravitatea infracțiunilor deduse judecății,

amploarea și impactul pe care infracțiuni de acest gen le produc, prima

instanță a apreciat că o pedeapsă peste limita minimă prevăzută de legiuitor,

așa cum a fost ea modificată prin dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., cu executare, va fi în măsură să realizeze atât funcția de

constrângere, cât și cea de exemplaritate a pedepsei la care face referire art.

52 C. pen.

Totodată, s-a apreciat că, în funcție

de dispozițiile legii penale care reglementează limitele de pedeapsă pentru

infracțiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. c) C.

pen., dar și obligativitatea aplicării unei pedepse complementare, ținând cont

de cuantumul pedepsei ce va fi individualizată judiciar pentru această

infracțiune, s-a aplicat față de inculpat și pedeapsa complementară constând în

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen.

pe o durată de 2 ani.

Au fost aplicate prevederile art. 33 -

34 și art. 35 alin. (1) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

principală cea mai grea, respectiv de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă

complementară.

Întrucât conform art. 71 alin. (2) C.

pen., condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-c) ca pedeapsă accesorie, a fost aplicată

inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a Ii-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (1) C.

pen.

În ceea ce

privește dreptul de a alege, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că

interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor

deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși

urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității,

reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, motiv

pentru care prima instanță nu a interzis exercițiul acestui drept.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. rap. la art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată

inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv de la 13 martie 2012 la

zi și a fost menținută starea de arest preventiv.

Deși partea vătămată a fost prezentă

la termenul de judecată din data de 07 mai 2012 solicitând amânarea cauzei

pentru a-și angaja un apărător, prima instanță a apreciat că nu poate soluționa

acțiunea civilă deoarece la acel termen de judecată nu s-a explicat acesteia că

se poate constitui parte civilă în cadrul procesului penal, această obligație

procedurală revenind instanței de judecată. Deși ulterior a fost citată cu

mențiunea de a se prezenta în instanță și de a-și preciza pretențiile civile,

întrucât pe dovada de comunicare a procedurii de citare apare semnătura

fratelui părții vătămate, instanța de fond nu a avut certitudinea că partea

vătămată a luat la cunoștință de drepturile procedurale pe care i le-a făcut

cunoscute instanța ulterior, conform dispozițiilor art. 320 C. proc. pen.

Ca atare, s-a apreciat că în

respectivul moment procesual nu se poate soluționa acțiunea civilă, motiv

pentru care, în baza art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen., a fost

disjunsă acțiunea civilă și a fost stabilit termen la 02 iulie 2012 pentru

soluționarea acesteia.

În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen.

s-a dispus confiscarea unui cuțit de bucătărie cu prăsele de culoare neagră,

corp delict.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel inculpatul C.N., criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a

pedepsei aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 alin.

(1) lit. i) C. pen., solicitând aplicarea unei pedepse mai blânde față de

circumstanțele personale, constând în comportarea sa sinceră în cursul

procesului, de recunoașterea și regretarea faptelor săvârșite și de lipsa

antecedentelor penale, precum și de situația familială și vârsta sa.

Prin decizia penală nr. 259 din 5

septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova

-

Secția Penală și pentru Cauze cu Minori a fost respins apelul inculpatului C.N.

declarat împotriva sentinței penale nr. 257 din data de 18 iunie 2012,

pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 4580/63/2012, ca nefondat.

S-a dedus detenția preventivă de la 18

iunie 2012 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

A fost obligat inculpatul la plata

sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei

reprezentând onorariu avocat oficiu, urmând a fi avansată din fondurile

Ministerului Justiției.

Curtea de apel, examinând motivele de

apel invocate, cât și din oficiu, hotărârea atacată, conform prevederilor art. 378

alin. (1) C. proc. pen., a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect

situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste

aprecieri a ansamblului probator administrat la urmărirea penală (inculpatul

arătând, prin declarația dată, că recunoaște comiterea faptei și solicită ca

judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală conform

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.), dând faptelor comise

încadrarea juridică corespunzătoare, precum și o corectă individualizare a

pedepselor aplicate.

Susținerea privind incidența

circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., a

fost apreciată ca fiind neîntemeiată.

Cât privește „conduita bună", în

sensul art. 74 lit. a) C. pen., instanța de apel a reținut că aceasta nu se

reduce, în mod exclusiv, la absența antecedentelor penale (care, de altfel,

reprezintă o situație de normalitate), întrucât recunoașterea unor împrejurări

ca circumstanță atenuantă judiciară nu este posibilă decât dacă împrejurările

luate în considerare reduc în asemenea manieră gravitatea faptei în ansamblu

sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului,

încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a

satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei, or,

în cauză, față de împrejurările în care inculpatul a comis infracțiunile de

tentativă la omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea

ordinii și liniștii publice (acesta a lovit victima de mai multe ori cu

cuțitul, în loc public, în prezența mai multor persoane, pe fondul unei relații

conflictuale anterioare și cu scopul de a se răzbuna), lipsa antecedentelor

penale și faptul că până la data comiterii faptei a avut un comportament normal

în rândul comunității unde trăiește nu justifică reducerea pedepsei sub minimul

special prevăzut de lege.

În același sens, s-a apreciat că

atitudinea de recunoaștere a faptei nu atrage automat reținerea circumstanței

atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., cu consecința

reducerii pedepsei, întrucât pe de o parte, comportarea sinceră în cursul

procesului în sensul dispozițiilor legale menționate nu se reduce la

recunoașterea săvârșirii infracțiunii pe fondul existenței la dispoziția

organelor judiciare a probelor care dovedesc săvârșirea infracțiunii dincolo de

orice dubiu rezonabil, iar pe de altă parte, în speță, poziția de recunoaștere

a faptelor reținute în actul de sesizare a instanței a fost valorificată de

inculpat prin prisma dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. în raport

cu dispozițiile art. 72 C. pen. și, astfel, nu se justifică reținerea

circumstanțelor atenuante prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și

nici reducerea pedepsei, întrucât acestei poziții procesuale nu i se poate

acorda o dublă valență juridică.

S-a mai reținut că prima instanță a

făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C.

pen., ținând cont atât de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite

de inculpat, dar și de circumstanțele personale ale acestuia - lipsa

antecedentelor penale, recunoașterea faptei de către inculpat, indiscutabil un

element ce trebuie reținut întrucât sugerează asumarea deplină a răspunderii

pentru consecințele juridice ale acesteia, precum și celelalte date personale

ale acestuia, cum ar fi vârsta înaintată - stabilind inculpatului pentru

infracțiunea de tentativa la omor calificat o pedeapsă de 6 ani închisoare,

pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului special și jumătatea maximului

prevăzut de lege pentru infracțiunea consumată, respectiv cea prevăzută de art.

174-175 lit. i) C. pen., reduse cu o treime, așa cum prevedea încadrarea

juridică dată faptei în raport de art. 20 C. pen. și art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen.

Prin raportare la condițiile generale

de individualizare a răspunderii penale reglementate de dispozițiile art. 72 C.

pen., curtea de apel a constatat că pedeapsa aplicată de 6 ani închisoare

pentru infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

a fost just dimensionată și este aptă să răspundă scopului pedepsei prev. de art.

52 C. pen., ca și pedepsele stabilite pentru celelalte infracțiuni reținute în

sarcina inculpatului.

Împotriva deciziei anterior

menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.N.,

solicitând casarea acesteia și

redozarea pedepsei aplicate, prin raportare și la circumstanțele personale,

criticile fiind circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând recursul

declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul

cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța

de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță

cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul a

săvârșit infracțiunile ce i-au fost reținute în sarcină, de altfel acesta

recunoscând comiterea faptelor în fața primei instanțe, solicitând să

beneficieze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Sub aspectul individualizării

pedepselor aplicate, criticile formulate de către recurentul inculpat nu sunt

întemeiate, înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă

individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice

acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii

finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că în cauză, în

procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute

de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele aplicate inculpatului au fost stabilite

într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii

infracțiunilor, precum și circumstanțelor personale ale acestuia.

De altfel, ca să-și poată îndeplini

funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al

legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau

neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului

de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât

și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de

reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai

printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana

căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul

adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Este neîndoielnic că faptele săvârșite

prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă

prevăzute de legiuitor pentru aceste infracțiuni, precum și împrejurările în

care au fost comise și modul de acționare.

Existența uneia sau unora din

împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a altora

asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe

atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din

redactarea dată textului art. 74 C. pen. rezultă că recunoașterea unor astfel

de împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței

de judecată. în această apreciere se va ține seama de pericolul social concret

al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de

urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana

infractorului.

Recunoașterea circumstanțelor

atenuante este atributul instanței de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea

acesteia.

În prezenta cauză, înalta Curte

constată că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea

inculpatului, cu consecința reducerii pedepsei, având în vedere gradul de

pericol social sporit al faptelor comise de inculpat, care rezultă din limitele

de pedeapsă stabilite de legiuitor, modul concret în care a fost derulată

activitatea infracțională, urmările produse, precum și datele ce caracterizează

persoana inculpatului.

Pe de altă parte, referitor la

împrejurarea recunoașterii de către inculpat a săvârșirii faptelor, această

atitudine procesuală nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanța

atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., astfel cum

în mod corect a reținut și instanța de prim control judiciar, deoarece a fost

evidențiată prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., în

condițiile existenței acordului de vinovăție al inculpatului, dispozițiile art.

320

1

C. proc. pen. fiind aplicate cu prioritate față de cele ale art.

74 alin. (1) lit. c) C. pen., altfel însemnând ca aceleiași situații de fapt să

i se acorde o dublă valență juridică, iar nu aceasta a fost intenția

legiuitorului.

Ca atare,

apreciind că în cauză nu se justifică reținerea în favoarea inculpatului a

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., pedepsele aplicate apar

ca fiind temeinice și legale, circumstanțele personale ale inculpatului fiind

deja avute în vedere de instanță cu prilejul aplicării sancțiunii.

Astfel fiind, înalta Curte constată că

pedepsele aplicate inculpatului se încadrează în limitele prevăzute de lege,

fiind apte să răspundă scopului preventiv și de reeducare al pedepsei,

consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., cât și principiului

proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale

inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte,

modalitatea de executare a pedepsei, respectiv cea în regim de detenție, fiind,

de asemenea, corect stabilită, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege

pentru schimbarea modalității de executare.

În lumina acestor considerații,

criticile formulate de recurentul inculpat apar ca nefiind întemeiate,

circumstanțele reale ale comiterii faptelor și cele personale ale inculpatului

nefiind de natură a atrage adoptarea unei soluții de redozare a pedepselor,

astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine

casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 385

17

alin.

(4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din

pedeapsa aplicată

inculpatului

durata reținerii și a arestării preventive de la 13 martie 2012 la 19 noiembrie

2012.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu,

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 259 din 5 septembrie

2012 a Curții de Apel Craiova - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive de la 13 martie 2012

la 19 noiembrie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

noiembrie 2012