ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3403/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3403/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

recursurilor de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei,

constată următoarele:

secția penală, prin Sentința penală nr. 528 din 25 noiembrie 2011, pronunțată

în Dosarul nr. 16331/63/2011, a respins, în baza art. 320

1

alin. (8)

C. proc. pen., cererea inculpatului P.A., de judecare a cauzei în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.:

Au fost achitați

inculpații P.A., C.G.L., G.D.S. și P.C.J., pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 din C. pen.

În baza art. 25 din

Legea 365/2002 a condamnat inculpatul P.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și

b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C.

pen. și art. 350 C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.A.

timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 19 mai 2011 la

zi și a menținut starea de arest preventiv.

În baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, a condamnat pe inculpatul

C.G.L. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului C.G.L. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C.

pen. și art. 350 C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

C.G.L. timpul reținerii și al arestării preventive, începând cu data de 19 mai

2001 la zi și a menținut starea de arest preventiv.

În baza art. 25 din

Legea 365/2002 a condamnat pe inculpatul G.D.S. la pedeapsa de 2 ani

închisoare.

În baza art. 42 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 161/2003 Titlul III a condamnat inculpatul G.D.S. la

pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. și 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului

G.D.S., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și

b) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C.

pen. și art. 350 C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

G.D.S. timpul reținerii și al arestării preventive, începând cu data de 19 mai

2001 la zi și a menținut starea de arest preventiv.

În baza art. 25 din

Legea nr. 365/2002 a condamnat pe inculpatul P.C.J. la pedeapsa de 1 an

închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatului P.C.J.,

sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform

art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat

să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la

Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de

pe lângă Tribunalul Dolj, o dată pe lună, la termenul fixat de acest serviciu;

- să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) din C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

A atras atenția

asupra disp. art. 86

4

din C. pen. care stabilesc condițiile de

revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 118 lit.

b) și c) din C. pen. a confiscat următoarele bunuri: un laptop marca D.,

împreună cu un mouse tip wireless, marca L. conținând un suport optic tip CD

marca R. de culoare albastră capacitate 700 Mb, un laptop marca P. de culoare argintie,

un hard-disk marca F. capacitate 500 Gb, un hard-disk marca M., capacitate 80

Gb, un hard-disk marca S. capacitate 160 Gb, un card cu sigla P.M. prevăzut cu

bandă magnetică, un card emis de I.B., tip master card emis pe numele G.D.S. cu

nr. X, un circuit integrat având forma unei cartele SIM de la inculpatul

G.D.S.; un laptop marca T.; un laptop marca H. de culoare argintie; un laptop

marca D. de culoare argintie; o cartelă SIM cu seria Y și cartela SIM B.T. cu

seria Z; un telefon mobil I. de culoare neagră de la inculpatul P.A., mai multe

fragmente de plastic de culoare albă și un cablu prevăzut la unul din capete cu

conector USB, iar la celălalt având o terminație cu patru conductori de

diferite culori, de la inculpatul P.C.J.; un dispozitiv tip gură de bancomat

din plastic de culoare verde și un cablu prevăzut cu mufa USB de la inculpatul

G.D.S.

În baza art. 191

alin. (1) și (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații P.A., C.G.L. și

G.D.S. la plata sumei de 1.200 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare

avansate de stat.

În baza art. 191

alin. (1) și (2) C. proc. pen. obligă inculpatul P.C.J. la plata sumei de 1.100

RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Instanța a fost

sesizată prin Rechizitoriul nr. 40.D/P/2011 din 12 iulie 2011 al D.I.I.C.O.T. -

Serviciul Teritorial Craiova, consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen.

s-a și învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a

inculpaților: P.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 8 din

Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. și art. 25 din Legea nr.

365/2001 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; C.G.L. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C.

pen., art. 26 - art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.; G.D.S. pentru săvârșirea infr. prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003

raportat la art. 323 C. pen., art. 29 din Legea nr. 365/2002 își art. 42 alin.

(1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și P.C.J.

pentru săvârșirea infr. prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la

art. 323 C. pen. și art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

Actul de inculpare a

reținut, în esență, că la cererea inculpatului C.G.L., inculpatul P.A. a

confecționat un dispozitiv tip gură de bancomat destinat copierii frauduloase a

datelor despre cardurile bancare, cu scopul de a servi la falsificarea

instrumentelor de plată electronice, pe care le-a predat inculpatului G.D.S.,

acesta din urmă montând dispozitivul la ATM-uri bancare; în sarcina

inculpatului P.C.J. s-a reținut că a deținut la domiciliu un dispozitiv

software și partea mecanică a unui dispozitiv de skimming destinate

falsificării instrumentelor de plată electronice.

Hotărând soluționarea

în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art.

345 alin. (2) C. proc. pen., dar și prin achitare potrivit art. 345 alin. (3)

C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288

- art. 291 C. proc. pen., în cursul căreia au fost administrate probele strânse

la urmărirea penală și alte probe noi, în urma respingerii, în condițiile art.

320

1

alin. (8) C. proc. pen., a cererii inculpatului P.A. de

judecare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța a

examinat și apreciat materialul amintit și confirmând în mod parțial existența

faptelor ilicite deduse judecății și vinovăția penală a autorilor acestora, în

care sens a reținut următoarele:

Până la citirea

actului de sesizare, inculpatul P.A. a declarat că recunoaște săvârșirea

faptelor reținute în sarcina sa în actul de sesizare al instanței și a

solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală.

Audiat fiind inculpatul

P.A. a relatat instanței că, la cererea inculpatului C.G.L., a confecționat un

dispozitiv de skimming (dispozitiv destinat copierii frauduloase a datelor de

pe cardurile bancare) pentru inculpatul G.D.S.

Dispozitivul

confecționat l-a predat personal în ziua de 9 mai 2011, în timp ce se aflau în

barul R.A. de pe raza mun. Craiova, iar în ziua de 18 mai 2011 inculpații C. și

G. au revenit la barul R.A. întrucât dispozitivul nu funcționa, ocazie cu care

a remediat disfuncționalitatea constatată și apoi l-a restituit inculpatului G.

Potrivit declarației

inculpatului P.A., inculpatul P.C.J. nu a cunoscut activitatea infracțională

desfășurată de el și nici destinația componentelor găsite la domiciliul său și

pe care inculpatul P.A. i le-a dat să le arunce la gunoi.

Inculpatul C.G.L. a

declarat că l-a cunoscut pe inculpatul G.D.S. în cursul lunii aprilie, cu

ocazia unei petreceri, și că acesta i-a spus că este interesat de procurarea

unei guri de bancomat. Cunoscând faptul că inculpatul P.A. are cunoștințe de

electronică, inculpatul C. i-a cerut să confecționeze un astfel de dispozitiv,

iar în ziua de 9 mai 2011 a mers împreună cu inculpatul G. la barul R.A. și l-a

luat. Pentru că dispozitivul nu funcționa în ziua de 18 mai 2011 inculpații G.

și C. au revenit la barul R.A., iar inculpatul P.A. a remediat defecțiunea

constatată.

Audiat fiind,

inculpatul G.D.S. a relatat că, în ziua de 12 aprilie 2011 l-a cunoscut pe

inculpatul C. la petrecerea organizată de acesta cu prilejul sărbătoririi zilei

de naștere și că l-a întrebat dacă poate să-i facă rost de un dispozitiv tip

gură de bancomat.

Potrivit declarației

date, după aproximativ o lună de zile, C. i-a transmis telefonic că poate să

vină să ia gura de bancomat, iar în ziua de 9 mai 2011 a mers împreună cu inculpatul

C. la barul R.A. aparținând inculpatului P.A., care i-a predat personal

dispozitivul. Pentru că acesta nu funcționa în ziua de 18 mai 2011 a revenit la

barul R.A. unde inculpatul P.A. a remediat defecțiunea constatată.

Inculpatul P.C.J., cu

ocazia audierii, a declarat că nu a cunoscut faptul că inculpatul P.A.

confecționează dispozitive de skimming însă cu aproximativ 4 luni înainte ca

inculpatul P.A. să fie arestat, acesta i-a dat o hârtie mototolită pe care i-a

cerut să o arunce. Hârtia respectivă a introdus-o în buzunarul de la geacă și

aruncat-o, după câteva zile, în sufragerie, unde a fost găsită de organele de

cercetare penală.

În vederea

soluționării cauzei inculpatul G.D.S., prin intermediul apărătorilor aleși, a

depus la dosar mai multe înscrisuri: anchetă socială efectuată de Primăria

orașului Zimnicea din cuprinsul căreia rezultă că inculpatul G. este cunoscut

de membrii comunități locale ca fiind o persoană onestă, educată echilibrată și

cu spirit de inițiativă, declarațiile martorului D.D.A. și M.M., decizii ale

Înaltei Curți de Casație și Justiție în materia infracțiunilor prev. de Legea

365/2002 și Legea nr. 39/2003.

Prin Încheierea din

data de 20 octombrie 2011, în temeiul disp. art. 320

1

alin. (8) C.

proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de inculpatul P.A. de judecare a

cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

reținându-se că acesta nu a recunoscut în totalitate faptele, astfel cum au

fost reținute în actul de sesizare a instanței.

La termenul din data

de 16 noiembrie 2011 au fost audiați martorii S.I.A. și C.C.

Martora S.I.A. a

arătat că l-a cunoscut pe inculpatul G. prin intermediul internetului și că

împreună cu acesta s-a deplasat în mun. Craiova, unde s-au întâlnit cu

inculpatul C. și P.A., însă nu a cunoscut scopul întâlnirii.

Martorul C.C. a

declarat că inculpatul P.A. este un specialist în domeniul electronicii și că

nu a găsit un loc de muncă corespunzător pregătirii sale.

La același termen

s-au depus la dosarul cauzei referatul de evaluare întocmit de Serviciul de

probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj pentru inculpatul P.C.J., practică

judiciară, oferte de angajare pentru inculpatul G.D.S.

Analizând probele

administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale și cu ocazia judecării în

fond, instanța reține următoarele:

I. Deși prin

Încheierea din data de 20 octombrie 2011 instanța a respins cererea formulată

de inculpatul P.A., prin intermediul apărătorilor aleși, de judecare a cauzei

numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cu ocazia

dezbaterilor acesta a solicitat din nou judecarea sa potrivit procedurii

prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen.

Instanța a constatat

însă că judecarea unei persoane potrivit procedurii simplificate prev. de art.

320

1

C. proc. pen. are loc potrivit alin. (1) și (2) din textul de

lege menționat numai atunci când inculpatul recunoaște în totalitate faptele

reținute în sarcina sa în actul de sesizare al instanței.

Pe cale de

consecință, recunoașterea parțială sau condiționată a faptelor face ca dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen. să nu mai fie aplicabile.

Instanța a reținut

astfel că, inculpatul P.A. cu ocazia audierii nu a recunoscut împrejurarea că

inculpatul P.C.J. a cunoscut destinația componentelor găsite la domiciliul său

și nici activitatea desfășurată de inculpatul P.A. constând în confecționarea

de aparatură de skimming.

Având în vedere

această situație, instanța a respins cererea formulată de inculpatul P.A., de

judecare a cauzei potrivit disp. art. 320

1

C. proc. pen.

II. În legătură cu

infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 reținută în sarcina celor

patru inculpați, instanța a reținut că potrivit textului de lege menționat se

pedepsește, după caz, conform art. 167 sau 323 din C. pen. fapta de inițiere,

constituire, aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea

săvârșirii de infracțiuni, care nu este potrivit legii, un grup infracțional

organizat.

Pe de altă parte,

art. 2 alin. (1) din aceeași lege definește sintagma „grup infracțional

organizat" ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe

persoane, care există pentru o perioadă și acționează coordonat în scopul

comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave pentru a obține direct sau

indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. Același text de

lege stabilește că nu constituie grup infracțional organizat, grupul format

ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și

care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite

pentru membrii săi în cadrul grupului.

Din analiza și

interpretarea celor două texte de lege a rezultat astfel că elementul de

diferențiere dintre infracțiunea prev. de art. 7 și infracțiunea prev. de art.

8 din Legea nr. 39/2003 l-a reprezentat scopul inițierii, constituirii,

aderării sau sprijinirii grupului, respectiv comiterea uneia sau mau multor

„infracțiuni grave", adică a uneia dintre infracțiunile care fac parte

dintre categoriile prevăzute de art. 2 lit. b) din Legea 39/2003, în cazul

infracțiunilor prev. de art. 7, sau „săvârșirea de infracțiuni", în cazul

infracțiunilor prev. de art. 8, adică a celorlalte infracțiuni decât cele

prevăzute de textul de lege menționat.

Chiar dacă în cazul

infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 legiuitorul nu a făcut precizări

suplimentare cu privire la noțiunea de grup, din trimiterea la norma cu

caracter general - art. 323 C. pen. - și din incriminarea acelorași modalități

de săvârșite a faptei a rezultat că din punct de vedere obiectiv și subiectiv

conținutul constitutiv al celor 2 infracțiuni este identic.

Pe cale de

consecință, chiar dacă grupul nu a fost inițiat sau constituit în vederea

săvârșirii unor infracțiuni grave, în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr.

39/2003, el trebuie să aibă aceleași caracteristici ca și grupul infracțional

organizat, adică o structură organizatorică și un lider care conduce,

controlează, coordonează, supraveghează întreaga activitate, mai mulți membrii

cu roluri prestabilite între care a intervenit o înțelegere de a se asocia și a

se supune unei discipline, de a acționa potrivit unui plan.

A fost necesar

totodată, pentru a fi în prezența infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr.

39/2003, ca asocierea în vederea îndeplinirii țelului comun al grupului,

săvârșirea de infracțiuni, să fi avut o durată în timp (în acest sens Octavian

Loghin, Drept penal român - Partea specială, pag. 587, Dec. pen. nr. 21 din 8

ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Dec. pen. nr. 2226 din 12

iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

În prezenta cauză

instanța a constatat însă, că din probele administrate atât în faza de urmărire

penală, cât și în faza de judecată nu a rezultat cum și când a inițiat sau

constituit inculpatul P.A. grupul, când și cine a aderat la grupul respectiv

sau a sprijinit grupul respectiv și în ce mod. Rezultă dimpotrivă o înțelegere

spontană intervenită între 3 din cei 4 inculpați, conform căreia inculpatul

P.A. a confecționat un dispozitiv tip gură de bancomat, la cererea inculpatului

C.G.L., pentru inculpatul G.D.S.

Nici din cuprinsul

convorbirilor telefonice efectuate de inculpați și interceptate și înregistrate

de organele de urmărire penală și nici din cuprinsul proceselor-verbale de

supraveghere sau din cuprinsul celorlalte acte de la dosarul cauzei nu a

rezultat că cei 4 inculpați se cunoșteau reciproc și acționau pe baza unui plan

prestabilit.

Chiar dacă la dosarul

cauzei au existat acte întocmite de organele de urmărire penală în cuprinsul

cărora s-a reținut că inculpații din prezenta cauză sunt exponenți ai unor

grupuri infracționale din care fac parte și alte persoane, acestea nu au făcut

obiectul judecării în prezenta cauză, ci dimpotrivă față de unele dintre ele

s-a dispus prin rechizitoriul parchetului neînceperea urmăririi penale

(Proces-verbal din 18 mai 2011).

Pe de altă parte,

împrejurarea că la domiciliul inculpatului P.A. au fost identificate mai multe

echipamente electronice și mecanice, precum și faptul că acesta a recunoscut că

a confecționat în timp aproximativ 7, 8 dispozitive tip gură de bancomat nu au

fost suficiente pentru a forma instanței convingerea că inculpatul P.A. în mod

regulat a confecționat și valorificat, prin intermediul celorlalți coinculpați,

aparatură de skimming.

Având în vedere

aspectele menționate mai sus și ținând cont de faptul că pentru a se dispune

condamnarea unei persoane pentru săvârșirea unei infracțiuni a fost necesar să

existe probe certe care să înlăture instanței orice urmă de îndoială cu privire

la existența sau inexistența faptei și a vinovăției autorului ei, instanța va

dispune achitarea celor 4 inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 8 din Legea 39/2003, reținând că nu a fost realizată latura obiectivă

specifică acestei infracțiuni.

III. Din actele de la

dosarul cauzei instanța a reținut, însă, că este dovedit faptul că în cursul

lunii mai 2011, la cererea inculpatului C.G.L., inculpatul P.A. a confecționat

un dispozitiv tip gură de bancomat (aparatură de skimming destinată copierii

frauduloase a datelor de pe cardurile bancare în momentul accesării

bancomatului) pe care l-a predat inculpatului G.D.S. în noaptea de 9/10 mai

2011, la barul R.A. de pe raza mun. Craiova, aparținând inculpatului P.A.

A rezultat, totodată,

că inculpatul G.D.S. a montat dispozitivul confecționat de către inculpatul

P.A. la ATM-uri bancare în scopul copierii datelor de pe cardurile bancare și

ulterior donării cardurilor bancare, iar inculpatul P.C.J. a deținut la

domiciliul personal un dispozitiv software și partea mecanică a unui dispozitiv

de skimming destinate falsificării instrumentelor de plată electronice.

În acest sens au

existat la dosarul cauzei următoarele mijloace de probă:Procesul-verbal cu nr.

40 D/P/2011 din data de 12 mai 2011, din cuprinsul căruia a rezultat că în

noaptea de 9/10 mai 2011 în jurul orei 23:00 inculpatul C.G.L. și G.D.S. s-au

deplasat la barul R.A. din Mun. Craiova, inculpatul G.D.S. având în mână un

rucsac; Procesul-verbal de prindere în flagrant din data de 18 mai 2011 conform

căruia în autoturismul marca A. cu nr. de înmatriculare TR-AA-AAA aparținând

inculpatului G.D.S. a fost identificat pe bancheta din spate un rucsac în care

se aflau printre alte bunuri, o gură de bancomat, de culoare verde, prevăzută

cu un cap magnetic de citire și mai multe circuite electronice ce sunt

încorporate în carcasa acestuia și un cablu prevăzut la unul din capete cu mufă

USB, iar la celălalt cu o mufă cu trei pini, format din două fragmente lipite

artizanal și izolate cu pastă transparentă; planșe foto care redau imaginile

surprinse cu ocazia supravegherii și a organizării flagrantului; Raportul de

constatare tehnico-științifică din 28 iunie 2011 întocmit de Institutul pentru

Tehnologii Avansate potrivit căruia analiza dispozitivului de tip "gură de

bancomat" a condus la concluzia că dispozitivul a fost construit cu scopul

achiziționării și memorării datelor înscrise pe banda magnetică a cardurilor ce

tranzitează fanta, iar cablul prevăzut la unul din capete cu mufă USB a fost

realizat artizanal cu scopul de a realiza transferul datelor din memoria

nevolatilă a dispozitivului tip „gură de bancomat" în memoria unui sistem

de calcul, procesul-verbal de percheziție domiciliară efectuată la imobilul

inculpatului P.A., potrivit căruia au fost găsite și ridicate mai multe

echipamente și dispozitive mecanice și electronice, procesul-verbal de

percheziție domiciliară efectuată la domiciliul inculpatului P.C.J., conform

căruia au fost găsite și ridicate mai multe fragmente din material plastic de

culoare albă care alcătuiesc un dispozitiv tip „gură de bancomat", un cablu

prevăzut cu mufă USB ș.a., procesul-verbal de percheziție domiciliară efectuată

la domiciliul inculpatului G.D.S., procesele-verbale de percheziție informatică

din datele de 14 iunie 2011, 17 iunie 2011,16 iunie 2011, 6 iulie 2011, 7 iulie

2011.

În acest context,

instanța a reținut că fapta inculpatului P.A. de a confecționa un dispozitiv

tip gură de bancomat destinat copierii frauduloase a datelor de pe cardurile

bancare cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată

electronică realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 25

din Legea nr. 365/2002.

Fapta inculpatului

G.D.S. de a deține un dispozitiv „tip gură de bancomat" în scopul

falsificării instrumentelor de plată electronică realizează conținutul

constitutiv al infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, iar fapta

aceluiași inculpat constând în aceea că, fără drept, a montat un dispozitiv tip

gură de bancomat la ATM-uri bancare în scopul obținerii de date de pe cardurile

bancare realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 42

alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003.

Fapta inculpatului

C.G.L. de a-l determina pe inculpatul P.A. să confecționeze un dispozitiv tip

gură de bancomat în scopul falsificării instrumentelor de plată electronică

realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 25 C. pen rap.

la art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Fapta inculpatului

P.C.J. constând în aceea că a deținut la domiciliul personal echipamente

destinate falsificării instrumentelor de plată electronică realizează

conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2003.

Pentru infracțiunea

prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 săvârșită în calitate de autori de

către inculpații P.A. și G.D.S. și în calitate de complice de inculpatul

C.G.L., instanța a aplicat fiecăruia dintre cei trei inculpați pedeapsa

închisorii în cuantum de 2 ani.

Pentru infracțiunea

prev. de art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003 inculpatul G.D.S. a

fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

La individualizarea

pedepselor ce urmează a fi aplicate celor 3 inculpați instanța a avut în vedere

faptul că aceștia au manifestat o atitudine parțial sinceră pe parcursul

procesului penal, nu au fost cunoscuți cu antecedente penale, faptele comise nu

au avut ca urmare provocarea unor prejudicii materiale altor persoane, vârsta

inculpaților precum și faptul că sunt integrați socioprofesional -inculpații

P.A. și C. fiind administratori ai unor societăți comerciale, iar inculpatul C.

fiind căsătorit și având 2 copii.

Întrucât inculpatul

G.D.S. a săvârșit 2 infracțiuni în concurs real s-au aplicat disp. art. 33 lit.

a) și 34 lit. b) din C. pen., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea

de 3 ani închisoare.

Pe parcursul

executării pedepsei principale s-au interzis inculpaților P.A., C.G.L. și

G.D.S. exercitarea drepturilor prev. de art 64 lit. a) teza a II-a și b) C.

pen.

Întrucât inculpații

P.A., C.G.L. și G.D.S. au fost reținuți pe o perioadă de 24 de ore, la data de

19 mai 2011, și au fost arestați preventiv începând cu aceeași dată prin

Încheierea din 19 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr.

14441/63/2011, măsură care a fost menținută până la soluționarea cauzei,

instanța, în temeiul art 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților

perioada reținerii și arestului preventiv, iar în temeiul art. 350 C. proc.

pen. a menținut starea de arest preventiv a acestora.

În ceea ce îl

privește pe inculpatul P.C.J., instanța a aplicat acestuia pedeapsa de 1 an

închisoare, iar în baza art. 86

1

C. pen. a dispus suspendarea sub

supraveghere a executării acesteia.

La stabilirea

cuantumului și a modalității de executare instanța a avut în vedere criteriile

generale prevăzute de art. 72 din C. pen., lipsa antecedentelor penale, vârsta

inculpatului la data comiterii infracțiunii (19 ani), dar și împrejurarea că nu

a recunoscut săvârșirea faptei încercând să demonstreze instanței că nu

cunoștea destinația bunurilor găsite în domiciliul său și că de fapt i-au fost

predate de inculpatul P.A. pentru a le arunca la gunoi.

În temeiul art. 86

3

inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să

se prezinte la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a

infractorilor de pe lângă Tribunalul Dolj, o dată pe lună, la termenul fixat de

acest serviciu; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință

sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea,

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

existență.

IV. În baza art. 118

lit. b) și c) C. pen. au fost confiscate următoarele bunuri: un laptop marca

D., împreună cu un mouse tip wireless, marca L., conținând un suport optic tip

CD marca R. de culoare albastră capacitate 700 Mb, un laptop marca P. de culoare

argintie, un hard-disk marca F. capacitate 500 Gb, un hard-disk marca M.,

capacitate 80 Gb, un hard-disk marca S. capacitate 160 Gb, un card cu sigla

P.M. prevăzut cu bandă magnetică, un card emis de I.B., tip master card emis pe

numele G.D.S. cu nr. X, un circuit integrat având forma unei cartele SIM de la

inculpatul G.D.S.; un laptop marca T.; un laptop marca H. de culoare argintie;

un laptop marca D. de culoare argintie; o cartelă SIM cu seria Y și cartelă SIM

B.T. cu seria Z; un telefon mobil I. de culoare neagră de la inculpatul P.A.,

mai multe fragmente de plastic de culoare albă și un cablu prevăzut la unul din

capete cu conector USB, iar la celălalt având o terminație cu patru conductori

de diferite culori, de la inculpatul P.C.J.; un dispozitiv tip gură de bancomat

din plastic de culoare verde și un cablu prevăzut cu mufă USB de la inculpatul

G.D.S.

sentinței penale evocate au formulat apel în termenul legal, D.I.I.C.O.T. -

Serviciul Teritorial Craiova și inculpații P.A., C.G.L., G.D.S. și P.C.J.,

aducând critici de nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul a criticat

soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul

greșitei achitări a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8

din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., apreciind, în esență, că

inculpații și-au manifestat voința de a constitui o asociere în vederea

săvârșirii de infracțiuni informatice, probatoriul administrat demonstrând atât

existența acestei fapte, cât și vinovăția inculpaților.

Inculpatul P.A. a

criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie, apreciind, pe de o

parte, că pedeapsa aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 25 din Legea nr. 365/2002, a fost greșit individualizată, fiind prea severă,

impunându-se reducerea acesteia sub minimul special prevăzut de lege, în urma

reținerii justificate a unor circumstanțe cărora să le fie recunoscut un

caracter judiciar atenuant, cum astfel prevede art. 74 rap. la art. 76 C. pen.

(în acest sens, făcându-se vorbire de conduita bună avută înainte de săvârșirea

faptelor, de lipsa antecedentelor penale, de unele împrejurări ce privesc

faptul că a fost instruit, absolvent al Academiei Militare, inginer

electronist), iar, pe de altă parte, că modalitatea de executare aleasă -

regimul de detenție, a fost excesivă, impunându-se suspendarea condiționată sau

suspendarea sub supraveghere a executării, prevăzută de art. 81 și, respectiv,

art. 86

1

C. pen., apreciindu-se că timpul executat în arest

preventiv a fost suficient pentru reeducarea sa.

Inculpatul C.G.L. a

criticat soluția primei instanțe pentru netemeinicie, apreciind, de asemenea,

că atât pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap.

la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cât și modalitatea de executare aleasă sunt

greșit individualizate, solicitând, pe de o parte, reducerea pedepsei

principale, urmare a reținerii de circumstanțe judiciare atenuante, potrivit

art. 74 alin. (1) lit. a) și c) rap. la art. 76 C. pen., iar, pe de altă parte,

cu înlocuirea modalității de executare, apreciindu-se că suspendarea executării

sub supraveghere, prev. de art. 86

1

C. pen., a fost de natură a

satisface scopurile de care face vorbire art. 52 C. pen.

Inculpatul G.D.S. a

apreciat, într-o primă teză, că hotărârea de condamnare sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și art. 42 alin. (1) și

(3) din Legea nr. 161/2003 a fost greșită, întrucât, pe de o parte, așa cum a

rezultat din probatoriu, dispozitivul deținut de el nu era apt să fie folosit

în scopul pentru care a fost creat, respectiv pentru citirea și memorarea

datelor înscrise în cărțile de credit (fiind defect), impunându-se o soluție

corelativă de achitare, potrivit art. II pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a)

C. proc. pen., iar, pe de altă parte, a susținut că pentru existența

elementului material propriu infracțiunii prev. de art. 42 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 161/2003, a fost necesar ca dispozitivul de citire al benzii

magnetice a cardurilor să fi fost montat pe sistemul informatic (respectiv, pe

aparatul tip bancomat), activitate nedemonstrată și care nu poate să-i fie

atribuită. În acest sens, a fost invocată o soluție de achitare în baza art. II

pct. 2; lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru această ultimă

infracțiune.

Într-o teză

subsidiară, a criticat soluția primei instanțe pentru netemeinicie, apreciind

că, sub aspectul cuantumului, pedepsele aplicate sunt greșit individualizate,

în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen., impunându-se reducerea

acestora, cu alegerea unei modalități de executare, neprivativă de libertate,

pentru pedeapsa rezultantă.

Inculpatul P.C.J. a

apreciat că pedeapsa ce a fost aplicată pentru art. 25 din Legea nr. 365/2002 a

fost greșit stabilită, impunându-se reducerea acesteia, urmare a reținerii de

circumstanțe judiciare atenuante, prev. de art. 74, 76 C. pen., cu suspendarea

condiționată a executării prev.de art. 81 C. pen.

Apelul declarat de

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova a fost fondat, pe când apelurile

declarate de inculpați au fost privite ca nefondate, pentru următoarele

considerente:

infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen.

Potrivit art. 323 C.

pen., constituie infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni,

fapta persoanei de a asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în

scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni, altele decât cele arătate

în art. 167 ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de

asocieri.

Elementul material al

laturii obiective se caracterizează prin patru modalități de acțiune, anume

asocierea, inițierea, aderarea, sprijinirea, acțiuni ce au un conținut

alternativ, oricare dintre acestea fiind suficiente pentru existența elementului

material.

Asocierea implică

constituirea, prin consensul mai multor persoane, a unei pluralități

constituite de făptuitori, organizate, în scopul de a ființa în timp și de a

pregăti, organiza și aduce la îndeplinire săvârșirea uneia sau a mai multor

infracțiuni.

Inițierea presupune

nu numai gândul, ideea de a constitui o asociere, ci implică și o anumită

activitate prin care ideea este comunicată altor persoane, precum și propunerea

către persoanele cărora li se face această comunicare de a adera la ideea

asocierii.

Aderarea presupune că

există o asociere de mai multe persoane, în scopul săvârșirii de infracțiuni și

că subiectul și-a manifestat voința expres ori tacit de a face parte din grupul

respectiv de persoane între care s-a înfăptuitor asocierea.

În fine, sprijinirea

asocierii presupune o activitate desfășurată de o persoană care, nefăcând parte

din asociere, ajută sau înlesnește ca aceasta să ființeze sau chiar să

pregătească săvârșirea infracțiunii (infracțiunilor) în vederea căreia a fost constituită.

Analizând probatoriul

administrat în cauză, Curtea a constatat că în cursul lunii mai 2011, la

cererea inculpatului C.G.L., coinculpatul P.A. a confecționat un dispozitiv tip

„gură de bancomat" (aparatură de skimming destinată copierii frauduloase a

datelor de pe cardurile bancare în momentul accesării bancomatului), pe care

l-a predat coinculpatului G.D.S. în noaptea de 9/10 mai 2011, dispozitiv pe

care acesta din urmă l-a montat, ulterior, la ATM-uri bancare, în scopul

copierii datelor de pe carduri bancare și ulterior donării acestora.

Fapta aceasta a

constituit infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev.

de art. 323 alin. (1) C. pen., rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003, fiind

săvârșită în modalitatea inițierii.

Mai mult, în această

din urmă modalitate, infracțiunea respectivă se poate săvârși de către o

singură persoană.

Prin urmare,

argumentele instanței de fond, expuse mai sus, cu ocazia prezentării motivării

în fapt și în drept, a soluției atacate, ce susțin ideea că, sub aspectul

laturii obiective, infracțiunea respectivă nu s-a consumat, nu pot fi primite.

Așadar, inculpații

urmează a fi condamnați și pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. (1) C.

pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003.

prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și art. 42 alin. (1) și (3) din Legea

nr. 161/2003

Așa cum a rezultat

din probatoriu, apreciat în ansamblul său, în luna mai 2011, la insistențele

inculpatului C.G.L., coinculpatul P.A. a confecționat artizanal dispozitivul de

skimming tip „gură de bancomat", obiect ce a fost găsit asupra

coinculpatului G.D.S., și pe care acesta îl folosise în scopul copierii datelor

de pe cardurile bancare, prin montarea la ATM-urile din Craiova.

Fapta aceasta, de a

confecționa un aparat artizanal în scopul înregistrării codului PIN al

cardurilor bancare, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de

deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată

electronică, cum astfel aceasta a fost prevăzută de art. 25 din Legea nr.

365/2002.

Nu a fost important

ca dispozitivul să fie funcțional, atâta vreme cât acesta este executat

artizanal, în scopul mai sus arătat.

Prin urmare, judicios

a reținut prima instanță că inculpații au săvârșit infracțiunile mai sus

descrise, aceștia făcându-se vinovați (P.A., G.D.S. și P.C.J., în calitate de

autori, iar C.G.L., în calitate de complice), de săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 25 din Legea nr. 365/2002, iar G.D.S. și pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003.

Așadar, pentru

considerentele mai sus expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a

fost admis apelul declarat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, cu

consecința desființării sentinței sub aspectul greșitei achitări a inculpaților

pentru art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.

S-a descontopit

pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, stabilită față de inculpatul G.D.S.,

în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor,

înlăturându-se aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.

Apoi, în baza art. 8

din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., a condamnat pe fiecare dintre

inculpații P.A., C.G.L., G.D.S. și P.C.J. la pedeapsa principală de câte 3 (trei)

ani închisoare, stabilite în raport de criteriile înscrise în art. 72 C. pen.,

avându-se în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social concret al faptei

săvârșite, dedus din modul de operare adoptat, iar, pe de altă parte, unele

elemente ce privesc pe făptuitori, necunoscuți cu antecedente penale, relativ

sinceri cu învinuirile aduse.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate fiecărui

inculpat, aceștia având, în final, de executat pedeapsa rezultantă de câte 3

(trei) ani închisoare.

Referitor la

inculpatul P.C.J., s-a menținut modalitatea de executare a pedepsei, aceea

prev. de art. 86

1

C. pen., stabilindu-se însă un termen de încercare

de 5 ani, potrivit art. 86

2

C. pen.

În consecință, Curtea

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza Deciziei

penale nr. 126 din 9 aprilie 2012, a admis apelul D.I.I.C.O.T. - Serviciul

Teritorial Craiova, împotriva Sentinței penale nr. 528 din 25 noiembrie 2011,

pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 16331/63/2011.

A desființat sentința

sub aspectul greșitei achitări a inculpaților P.A., C.G.L., G.D.S. și P.C.J.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la

art. 323 C. pen.

A descontopit

pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, stabilită față de inculpatul G.D.S.,

în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, înlăturând

aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.

În baza art. 8 din

Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., a condamnat pe fiecare dintre

inculpații P.A., C.G.L., G.D.S. și P.C.J. la pedeapsa principală de câte 3

(trei) ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate fiecărui inculpat,

aceștia având, în final, de executat pedeapsa rezultantă de câte 3 (trei) ani

închisoare.

A menținut

modalitatea de executare a pedepsei aleasă față de inculpatul P.C.J., stabilind

un termen de încercare de 5 ani, potrivit art. 86

2

C. pen.

A menținut restul

dispozițiilor sentinței apelate.

A dedus din pedeapsa

rezultantă aplicată inculpatului C.G.L. perioada executată în arest preventiv

începând cu 19 mai 2011, până la 24 ianuarie 2012.

A dedus din pedeapsa

rezultantă aplicată inculpaților P.A. și G.D.S., perioada executată în arest

preventiv, începând cu 19 mai 2011, la zi, menținând starea de arest față de

aceștia.

A respins, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpații P.A., C.G.L., G.D.S. și P.C.J.

Au fost obligați

inculpații la câte 100 RON, cheltuieli judiciare statului.

au formulat, în termen legal, recursuri inculpații P.A., C.G.L., G.D.S. și

P.C.J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul-inculpat

G.D.S. a invocat, în cuprinsul motivelor scrise de recurs și în cadrul

dezbaterilor, cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 12, 13,

14 și 18 C. proc. pen.

S-a arătat astfel că,

din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 18 C. proc. pen.,

în mod greșit inculpatul G.D.S. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) și (2)

C. pen.

Contrar celor

reținute de instanța de apel, apărarea susține că această infracțiune implică o

conivență infracțională specifică, în sensul în care membrii grupului au

reprezentarea apartenenței la o structură care își propune comiterea de fapte

penale, fiecare dintre participanți atribuindu-și roluri bine definite în

raport de care își coordonează activitatea infracțională.

Este greșit a se

considera, potrivit susținerilor apărătorului recurentului-inculpat, că un

număr de 3 tineri care se întâlnesc întâmplător la o petrecere și poartă o

discuție destul de vagă în legătură cu posibilitatea procurării unor

dispozitive skimming s-au constituit într-o grupare de criminalitate nestructurată,

în sensul art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Apărarea mai

învederează că nu poate primi aserțiunea instanței de apel potrivit căreia

pentru existența infracțiunii este suficient ca membrii așa-zisului grup să se

cunoască, fără a fi necesară o grupare infracțională constituită, întrucât de

existența acestei infracțiuni este condiționată tocmai coeziunea în cadrul

grupului, comunicarea între membrii săi.

Într-un asemenea

context, se apreciază că în mod corect instanța fondului a dispus achitarea

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr.

39/2003 în condițiile neîntrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii

deduse judecății.

Reținerea în sarcina

inculpatului G.D.S. a infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003,

dar și a infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 265/2002 a format obiectul

criticilor avansate de recurentul-inculpat în cuprinsul motivelor scrise și din

perspectiva cazului reglementat în art. 385 pct. 12 C. proc. pen., iar în ceea

ce privește condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 42

alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, s-a apreciat că este incident cazul de

casare prevăzut de art. 385 pct. 13 C. proc. pen., inculpatul fiind condamnat

pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În fine, s-a

solicitat, într-un plan subsidiar, reindividualizarea judiciară a pedepsei

aplicate inculpatului G.D.S., invocându-se aspectul că inculpatul a fost

arestat preventiv de peste un an, iar detenția preventivă a fost suficientă

pentru ca pedeapsa să-și atingă scopul sancționator.

S-au învederat în

acest sens elementele ce circumstanțiază în mod favorabil persoana

inculpatului, care provine dintr-un mediu familial organizat, se află la prima

abatere și prezintă posibilități de reintegrare socială.

Recurentul-inculpat

P.A. a solicitat Înaltei Curți să mențină soluția de achitare dispusă de

instanța fondului, cu privire la infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 8

din Legea nr. 39/2003 coroborat cu art. 323 C. pen., iar în ceea ce privește

infracțiunea de fabricare ori deținere dispozitive prevăzută de art. 25 din

Legea nr. 365/2002, și-a reiterat poziția de recunoaștere a faptei, cerând a se

da eficiență juridică maximă împrejurărilor care pot constitui circumstanțe

atenuante.

S-a invocat, în

această direcție, conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii faptei,

lipsa antecedentelor penale, atitudinea manifestată de inculpat ulterior

faptelor, necesitatea și gravitatea infracțiunii ce face obiectul judecății,

neurmărirea vreunui folos material, aspecte ce țin de pregătirea profesională a

inculpatului P.A., absolvent al Academiei Militare de Marină, ofițer de

navigație, inginer electronist.

Recurentul-inculpat

P.A. a solicitat Înaltei Curți reindividualizarea judiciară a pedepsei și

schimbarea modalității de executare a pedepsei, prin aplicarea suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei și a cuantumului pedepsei aplicate, precum

și considerarea faptului că este arestat preventiv de o perioadă substanțială

de timp în care a conștientizat pericolul faptelor săvârșite.

Recurentul-inculpat

P.C.J. a arătat, în cuprinsul motivelor scrise de recurs și în cadrul

dezbaterilor, prin apărătorul său, că se impune menținerea soluției de achitare

pe care instanța fondului a dispus-o cu privire la săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 - art. 323 C. pen., fapta neîntrunind

elementele constitutive ale infracțiunii.

În legătură cu

infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, recurentul-inculpat a

solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei și acordarea unei eficiențe

juridice maxime împrejurărilor ce pot constitui circumstanțe atenuante

juridice, sens în care a cerut menținerea cuantumului pedepsei aplicate de

instanța fondului.

Recurentul-inculpat

C.G.L. a criticat decizia instanței de apel, invocând motive de nelegalitate și

netemeinicie.

O primă critică

vizează încălcarea dispozițiilor art. 4 C. proc. pen., privind rolul activ al

instanței de judecată, decurgând din neîndeplinirea de către judecătorul

fondului a obligației legale de a-i aduce la cunoștință posibilitatea legală de

a fi judecat potrivit procedurii speciale din art. 320 C. proc. pen. și

consecințele legii favorabile ale unei atare conduite procesuale, circumscris

cazului de casare reglementat în art. 385

9

pct. 10 și 17

2

C. proc. pen. Se arată în acest sens că omisiunea procedurală amintită

reprezintă o încălcare a art. 4 C. proc. pen. și art. 6 C. proc. pen., dar și a

prevederilor art. 6 parag. 3 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului raportat la art. 320

1

C. proc. pen., în condițiile în care

instanța de apel, premergător dezbaterilor - întrucât inculpatul invocase

dreptul la tăcere în baza art. 6 și 70 C. proc. pen., pe parcursul urmăririi

penale și judecății în instanță - la cererea sa l-a audiat în legătură cu

învinuirile aduse fără a-i solicita, însă, explicații în concret cu privire la

motivul de apel formulat de procuror și care viza existența elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003

raportat la art. 323 C. pen., apărarea apreciază că este evidentă încălcarea

dispozițiilor art. 378 alin. (1) C. proc. pen.

Soluția de achitare

dispusă de instanță pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 din

Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. este corectă în opinia

recurentului-inculpat C.G.L., impunându-se a fi menținută, iar condamnarea

pentru această infracțiune de către instanța de apel este considerată greșită,

în condițiile încălcării dreptului la apărare și la un proces echitabil urmare

a neaudierii sale cu privire la motivele concrete de apel ale procurorului.

În fine, o ultimă

critică privește greșita individualizare a pedepsei aplicate în raport cu

criteriile art. 73 și urm. C. pen., sub aspectul cuantumului și a modalității

de executare a pedepsei de 3 ani închisoare prin privare de libertate stabilită

de prima instanță, astfel cum a fost modificată în apel, circumscris cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În acest sens, s-au

invocat aspecte care circumstanțiază în mod favorabil persoana inculpatului -

familie organizată, doi copii minori, loc de muncă - dar și faptul că a fost

arestat preventiv în cauză de la 19 mai 2011 până la 24 ianuarie 2012. Se

solicită în consecință, ca în aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), e) și art.

76 C. pen. - să se stabilească o pedeapsă în cuantumul deja executat, ori

aplicarea unei pedepse pentru care să se facă aplicarea art. 86

1

C.

pen.

De menționat este că

în contextul criticilor comune aduse de către recurenții-inculpați cu referire

la greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate, la dosarul cauzei au

fost depuse acte în circumstanțiere.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a criticilor avansate, precum

și în conformitate cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

în raport cu întregul material probator aflat la dosarul cauzei, Înalta Curte

expune:

Sesizată cu judecarea

cauzei penale în vederea tragerii la răspundere penală a celor patru inculpați,

instanța fondului a rezolvat acțiunea penală în conformitate cu art. 345 alin.

(2) și, respectiv, alin. (3) C. proc. pen.

Astfel, instanța

fondului a constatat în baza materialului probator existent la dosarul cauzei

că inculpatul P.A. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

25 din Legea nr. 365/2002, constând în aceea că a confecționat un dispozitiv

tip gură de bancomat destinat copierii frauduloase a datelor de pe cardurile

bancare cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată

electronică, faptă pe care de altfel, inculpatul a recunoscut-o de la începutul

cercetărilor, solicitând aplicarea procedurii simplificate a judecății, în

cazul recunoașterii vinovăției - solicitare respinsă de către judecătoria

fondului în contextul în care inculpatul nu recunoștea în integralitate faptele

cum erau reținute prin actul de inculpare, în sensul recunoașterii împrejurării

că inculpatul P.C.J. a cunoscut destinația componentelor găsite la domiciliul

său.

Într-o manieră de

asemenea fundamentată, instanța fondului a procedat la sancționarea penală a

inculpatului G.D.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 din

Legea nr. 365/2002, constând în deținerea unui dispozitiv tip gură de bancomat

în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice, reținând totodată,

în sarcina inculpatului, și infracțiunea incriminată în art. 42 alin. (1) și

(3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III, în urma acțiunii de montare, fără

drept, a unui dispozitiv tip gură de bancomat la ATM-uri bancare în scopul

fraudulos de obținere de date de pe cardurile bancare.

În mod adecvat s-au

constatat întrunite exigențele tragerii la răspundere penală a inculpatului

C.G.L. pentru fapta de a-l determina pe coinculpatul P.A. să confecționeze acel

dispozitiv, prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 25 din Legea nr.

365/2002.

În fine, stabilirea

vinovăției inculpatului P.C.J. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere la

domiciliu a unor echipamente destinate falsificării instrumentelor de plată

electronică - infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 25 din Legea nr.

365/2003 - s-a fundamentat pe existența unui material probator consistent.

Prin urmare,

criticile aduse de către recurenții-inculpați cu privire la greșita condamnare

pentru aceste infracțiuni ori a neîntrunirii elementelor constitutive sunt

nefondate.

În notele scrise

depuse în apărare de recurentul-inculpat G.D.S. s-a susținut că nu este

îndeplinită cerința esențială a laturii obiective a infracț