ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 108/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 108/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 307 din 18 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G.I.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 272 din Legea nr. 86/2006, a fost condamnat inculpatul G.I.I.,  la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani prev. de art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 28 aprilie 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 52 din 29 aprilie 2012 emis de Tribunalul Dolj, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 118 lit. f) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea cantității de 141,15 kg canabis și a ambalajelor cu astfel de urme, în greutate de 21,15 kg și menționate în dovadă.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra a 5 europaleți conținând 205.800 pahare plastic, ambalate în 58 cutii carton, bunuri menționate în dovada din 23 mai 2012.

A fost obligat inculpatul la 2.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului G.I.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare, și art. 272 din Legea nr. 86/2006,ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut că în dimineața zilei de 28 aprilie 2011, în jurul orei 1.00, în P.T.F. Calafat s-a prezentat, cu scopul de a intra pe teritoriul României dinspre Bulgaria, inculpatul G.I.I. la volanul autocamionului, înregistrat pe teritoriul Bulgariei, aparținând firmei de transport „R.S.S. Ltd", cu sediul în Sofia.

Cu această ocazie s-a procedat la verificarea documentelor de însoțire a mărfii, constatându-se că în interiorul mijlocului de transport se găsesc produse cosmetice și textile, conectori, utilaje industriale, precum și 5 (cinci) europaleți (ambalaje din lemn) ce ar fi trebuit să conțină, conform scrisorii de trăsură pentru transportul rutier (C.M.R.) prezentate de inculpat, 80 (optzeci) de cutii cu 288.000 de pahare din plastic, cu capacitatea de 0,200 ml. fiecare, în greutate totală de 793 de kg.

Împrejurarea că mărfuri de o asemenea natură (pahare din plastic), a căror valoare totală se ridica la suma de 2.120 de euro, făcea obiectul unui transport rutier cu destinația Olanda a ridicat suspiciuni lucrătorilor de poliție din cadrul S.T.P.F. Dolj, care au hotărât efectuarea unui control amănunțit asupra compartimentului de marfă a mijlocului de transport.

S-a constatat astfel, în prezența martorului asistent T.V., că în interiorul celor 5 (cinci) ambalaje din lemn cu pahare din plastic - care erau amplasate în centrul compartimentului de marfă, atât în partea frontală a autovehiculului cât și în spate fiind poziționate alte colete de mărimi similare - erau introduse, în pungi din material plastic, sudate termic la ambele capete, fragmente vegetale de culoare verde-oliv, fiind identificate în total un număr de 150 de astfel de ambalaje repartizate printre cele cu paharele din plastic.

După deschiderea aleatorie a uneia dintre pungi, o mostră din fragmentele vegetale a fost supusă unui test de specialitate „Duquenois-Levine - reactiv 10.08", rezultatul fiind pozitiv, în sensul că a fost evidențiată prezența T.H.C., substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis.

Pe cale de consecință, cele 150 de pungi din plastic conținând fragmente vegetale au fost ambalate și transportate în cursul aceleiași zile la L.C.A.P.D. din cadrul D.C.C.O., raportul de constatare tehnico-științifică din 14 mai 2012 concluzionând că proba înaintată este constituită din 150 de kilograme de cannabis, cu o concentrație în T.H.C. de 5,04% și că în aceasta s-a pus în evidență T.H.C., substanță psihotropă bio sintetizată de planta cannabis, ce face parte din tabelul-anexă nr. III, din Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Această situație de fapt a fost probată cu: procesul verbal de depistare; procesul verbal întocmit ca urmare a încunoștințării organelor în drept și planșa fotografică; raportul de constatare tehnico-științifică din 14 mai 2012 ; procesul verbal de percheziție în sisteme informatice; procesul verbal de verificare pe internet și înscrisul olograf descoperit în cabina autovehiculului condus de inculpat ; declarație de martor și declarațiile inculpatului.

În cadrul cercetării judecătorești s-a audiat inculpatul, care a negat comiterea infracțiunilor, susținând ca nu a cunoscut că transporta droguri.

A fost audiată martora T.R., administratora societății transportoare.

A fost depus la dosarul cauzei, la solicitarea instanței, contractul de muncă încheiat între SC R.S. S. SRL, în calitate de angajator și inculpat, în care sunt prevăzute obligațiile părților.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

Inculpatul este angajat în baza contractului de muncă la SC R.S. S. SRL cu sediul în Sofia, ca șofer, efectuând transporturi internaționale de mărfuri.

La solicitarea administratoarei societății, numita T.R., urma să efectueze un transport internațional de mărfuri (cosmetice, textile, utilaje industriale, precum și 5 europaleți conținând pahare din plastic), pentru diverși beneficiari, țările de destinație fiind Olanda și Germania.

Cei 5 europaleți conținând pahare de plastic urmau să fie predați în Olanda, societatea care a comandat transportul fiind D.S. Ltd cu sediul în Sofia.

Cei 5 europaleți conținând pahare de plastic au fost încărcați inițial de către un alt angajat (în calitate de șofer) al societății, care le-a preluat dintr-un depozit din satul Tsala Tpitsa și ulterior încărcați în autocamionul ce era condus de inculpat.

Inculpatul a asistat la încărcarea mărfurilor în autocamion, ordinea încărcării mărfurilor fiind stabilită de administratora societății și de ginerele acesteia în funcție de destinația finală, cei 5 europaleți fiind încărcați în partea din mijloc a autocamionului.

În ziua de 28 aprilie 2011 în punctul de trecere a frontierei Calafat, s-a procedat la verificarea documentelor de însoțire a mărfii, constatându-se că în interiorul mijlocului de transport condus de inculpat se găsesc pe lângă alte mărfuri 5 ambalaje de lemn conținând pahare de plastic, plasate în centrul compartimentului de marfă.

Procedându-se la verificarea acestora s-au găsit introduse în pungi din material plastic, sudate termic la ambele capete, fragmente vegetale de culoare verde-oliv, identificându-se un număr de astfel de 150 de pungi repartizate printre cele de pahare din plastic.

În urma analizei efectuate de la L.A.P.D. din cadrul D.C.C.O., s-a concluzionat prin raportul de constatare tehnico-științifică din 14 mai 2012 că cele 150 conțin 150 kg canabis.

în ceea ce privește infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 instanța a constatat următoarele:

Probele în acuzarea inculpatului sunt procesul - verbal de depistare, procesul - verbal întocmit ca urmare a încunoștințării organelor în drept, raportul de constatare tehnico-științifică din 14 mai 2012, proces - verbal de verificare pe internet și înscrisuri olograf descoperit în cabina autovehiculului condus de inculpat, declarația martorei T.R., declarațiile inculpatului.

Analizând fiecare dintre aceste probe s-a constatat că:

- procesul - verbal de depistare cuprinde constatările efectuate de lucrătorii din cadrul I.T.P.F. Giurgiu cu privire la existența în autocamionul condus de inculpat a 150 pungi din material plastic prin care s-a stabilit ulterior prin analiză că se găseau 150 kg canabis;

- raportul de constatare tehnico-științifică din care rezultă că în pungile respective se găsea canabis;

- procesul - verbal de percheziție în sistemele informatice în care se constată că în urma percheziției a 2 telefoane nu au fost identificate date care să intereseze cauza, iar cu ocazia percheziției telefonului mobil a fost identificat contactul telefonic;

- procesul - verbal de verificate pe internet din care rezultă că numărul de telefon menționat anterior este alocat rețelei de telefonie mobilă V. de pe teritoriul Olandei și că denumirea firmei, expeditoarea paharelor de plastic nu figurează pe internet, figurând însă o societate cu denumire asemănătoare;

- declarația martorei, administratora societății transportatoare, în care aceasta a arătat că șoferul are obligațiile prevăzute în contractul de muncă, precum și obligația de a asista la încărcarea mărfurilor pentru a putea constata numărul coletelor pe care urmează să le transporte, felul ambalajelor, fiindu-i interzis atât lui cât și societății transportatoare să desigileze ambalajele și să verifice conținutul acestora;

- declarațiile inculpatului în care neagă comiterea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc, precizând că nu a știut nici un moment că transportă droguri, că a asistat la încărcarea mărfurilor, ordinea de încărcare fiind stabilită de ginerele administratorei societății în funcție de ordinea în care urmau să fie descărcate, precizând însă că avusese unele suspiciuni cu privire la o parte din marfa care urma să o transporte, fiind atenționat de colegul de la care a preluat marfa să verifice documentele de însoțire a mărfurilor.

Dacă, din punct de vedere al laturii obiective a introducerii în țară de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 nu există dubii, în autocamionul condus de inculpat fiind depistată cantitatea de 150 kg canabis, din punct de vedere al laturii subiective nu se poate trage concluzia în mod indubitabil că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție cerută de lege, respectiv intenția directă pentru existența acestei infracțiuni.

Astfel, în rechizitoriu s-a precizat că elementele determinante pentru stabilirea vinovăției sunt:

- poziționarea ambalajelor cu plastic în partea centrală a compartimentului de marfă, deși din probele administrate rezultă că ordinea de încărcare a mării a fost stabilită de reprezentanții societății transportatoare și nu de inculpat.

- prezența în memoria telefonului inculpatului a unui număr atribuit rețelei V. de pe teritoriul Olandei, prezența inculpatului în repetate rânduri pe teritoriul Olandei, aspecte care nu sunt de natură să constituie elemente probatorii în cauză, în condițiile în care inculpatul era șofer profesionist efectuând frecvent transporturi internaționale, iar marfa urma să fie transportată în Olanda și Germania;

- natura și valoarea bunurilor transportate și transferarea mărfurilor dintr-un alt mijloc de transport, deși din declarația administratorei societății transportatoare rezultă că pentru efectuarea transportului nu avea nici un fel de importanță valoarea mărfii, ci spațiul pe care îl ocupau ambalajele în compartimentul de marfă și în funcție de care se stabilea costul transportului, precum și faptul că, din dispoziția sa, marfa a fost încărcată de celălalt de șofer din locul indicat de expeditorul mărfii și preluată ulterior de către inculpat.

- încălcarea îndatoririi elementare a oricărui șofer, aceea de a asista la încălcarea mărfii și de a verifica starea aparentă a acesteia.

Din contractul de muncă depus la dosarul cauzei, precum și din declarația martorei T.R. a rezultat că inculpatul angajat ca șofer la societatea transportatoare avea obligația de verificare tehnică a vehiculului, să pregătească documentele ce însoțesc transportul și care erau întocmite de expeditor, de a asista la încărcarea mărfurilor, pentru a putea constata numărul și felul ambalajelor fără a avea obligația de a verifica conținutul acestora.

Potrivit art. 8 din Convenția de la Geneva referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosea, încheiată la 19 mai 1956, la primirea mărfii transportatorul este obligat să verifice exactitatea mențiunilor din scrisoarea de trăsură referitoare la numărul de colete cât și la marcajul și la numerele lor și starea aparentă a mărfii și a ambalajului .

Potrivit convenției, această obligație cade în sarcina societății transportatore și nu a inculpatului, care are calitatea de prepus al societății.

Chiar dacă s-ar admite că această obligație ar reveni și șoferului, dispozițiile legale prevăd verificarea stării aparente a mărfurilor și nu o verificare în detaliu a conținutului ambalajului care ar fi presupus desigilarea și golirea fiecărui ambalaj pentru a putea constata prezența drogurilor ce erau disimulate în spatele paharelor de plastic.

Acest aspect a fost confirmat și de dispozițiile art. 8 pct. 3 din Convenție, care prevăd că expeditorul are dreptul de a cere transportatorului verificarea conținutului coletelor, ceea ce înseamnă că verificarea stării aparente a mărfurilor prev. la art. 8 pct. 1 lit. b) din Convenție este diferită de verificarea conținutului coletelor prev. de art. 8 pct. 3 din Convenție.

În toate declarațiile date, inculpatul a arătat că nu a cunoscut faptul că transportă droguri, că a fost atenționat de celălalt coleg să verifice documentele ce însoțesc transportul și că a solicitat autorităților bulgare efectuarea unui control al autocamionului.

Potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția (în același sens este și art. 6 parag. 2 din C.E.D.O.).

Sarcina probei revine potrivit art. 65 C. proc. pen. organului de urmărire penală și instanței de judecată, iar îndoiala profită persoanei acuzate.

În cauză, depistarea în autocamionul condus de inculpat a unei cantități de droguri, ■ poate să fundamenteze presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit infracțiunea de introducere de droguri în țară de mare risc, dar fără existența altor elemente probatorii care să confirme faptul că acesta a cunoscut conținutul transportului, acționând cu intenția de a introduce droguri de mare risc în țară, nu poate constitui o dovadă certă de vinovăție.

În consecință, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 sub aspectul laturii subiective, instanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului G.I.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 272 din Legea nr. 86/2006, instanța a reținut că inculpatul, în calitate de șofer al unui autocamion ce efectua transporturi internaționale de mărfuri, a prezentat la controlul vamal documente de transport care se referau la alte bunuri decât cele menționate în scrisoarea de trăsură.

În cauză sunt întrunite atât elementele laturii obiective cât și elementele laturii subiective ale infracțiunii prevăzute de art. 272 din Legea nr. 86/2006.

Astfel, din declarațiile inculpatului a rezultat că i s-a atras atenția de către colegul de la care preluase cei 5 europaleți, conținând pahare de plastic, să verifice documentele pentru mărfurile ce i le predase, că a avut suspiciuni cu privire la marfa respectivă, astfel încât, chiar dacă inculpatul nu a urmărit, el a acceptat producerea rezultatului socialmente periculos, respectiv o stare de pericol pentru buna și normala desfășurare a relațiilor sociale în domeniul vamal.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale a pedepsei prev. de art. 72 C. pen., împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, circumstanțele personale ale inculpatului, lipsa antecedentelor penale, astfel încât, în baza art. 272 din Legea nr. 86/2006, s-a dispus condamnarea inculpatului G.I.I.

Fiind la primul conflict cu legea penală, în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, prev. de art. 82 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 28 aprilie 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 52 din 29 aprilie 2012 emis de Tribunalul Dolj, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 118 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea cantității de 141,15 kg canabis și a ambalajelor cu astfel de urme, în greutate de 21,15 kg și menționate în dovadă.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra a 5 europaleți, conținând 205.800 pahare plastic, ambalate în 58 cutii carton, bunuri menționate în dovada din 23 mai 2012, având in vedere ca în cauza nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 118 C. pen., pentru a se putea dispune confiscarea acestora.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpatul G.I.I.

Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate, în sensul că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev.de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, deoarece probatoriul administrat confirmă săvârșirea acestei fapte de către inculpat, solicitând desființarea sentinței și condamnarea inculpatului și pentru această faptă.

Inculpatul a arătat că apelul vizează doar infracțiunea prev.de art. 272 din Legea nr. 86/2006, reținută în sarcina sa, în sensul că această faptă nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni, instanța de fond dispunând în mod greșit condamnarea sa, astfel încât a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea în temeiul dispoz. art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen..

Prin Decizia penală nr. 99 din 26 martie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au respins ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpatul G.I.I. împotriva sentinței penale nr. 307 din 18 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 10098/63/2012.

A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, examinând sentința penală apelată, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, instanța de apel a constatat că, în mod legal și temeinic, prima instanță a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului G.I.I., pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, întrucât, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

S-a reținut că, din probatoriile administrate pe parcursul procesului penal nu rezultă că inculpatul ar fi cunoscut că în autocamionul condus de către el s-ar afla droguri, astfel încât în cauză nu rezultă intenția acestuia de a introduce în țară droguri de mare risc, sub aspectul laturii subiective nefiind vorba de o intenție indirectă a acestuia, astfel cum greșit s-a reținut în cuprinsul actului de sesizare. Relevante în acest sens, sunt contractul de muncă aflat la fila 41 dosar fond, precum și declarația martorei T.R. managerul și reprezentantul legal al societății angajatoare, din care rezultă că inculpatul, angajat ca șofer la societatea transportatoare avea obligația să efectueze verificarea tehnică a vehiculului, să pregătească documentele ce însoțesc transportul și care erau întocmite de expeditor, să asiste la încărcarea mărfurilor pentru a putea constata numărul și felul ambalajelor, însă fără a avea obligația de a verifica conținutul acestora.

Pe de altă parte, potrivit art. 8 din Decretul nr. 451/1972 privind aderarea României la Convenția de la Geneva, referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosea, încheiată la 19 mai 1956, transportatorul, la primirea mărfii este obligat să verifice exactitatea mențiunilor din scrisoarea de trăsură referitoare la numărul de colete și la marcajul și numerele acestora, precum și la starea aparentă a mărfii și a ambalajului. De asemenea, potrivit aceleiași convenții, această obligație cade în sarcina societății transportatoare și nu poate reveni inculpatului, acesta având calitatea de prepus al societății, putând cel mult să verifice starea aparentă a mărfurilor și nu o verificare în detaliu a conținutului ambalajului acestora, activitate ce ar fi prepus desigilarea și golirea lor pentru a putea constata prezența drogurilor ce erau disimulate în spatele paharelor de plastic.

Curtea a mai constatat că, probatoriile administrate pe parcursul procesului penal, coroborate atât cu declarațiile inculpatului, cât și cu declarațiile martorei T.R., nu conduc la concluzia că acesta ar fi cunoscut în mod nemijlocit faptul că transporta droguri, inculpatul neavând atribuții cu privire la așezarea mărfii în autocamion, operațiune efectuată, de altfel, de martora T.R., conform propriei declarații.

Așa fiind și pentru motivele arătate, avându-se în vedere și dispozițiile art. 8 pct. 3 din Convenție, potrivit cărora expeditorul are dreptul de a cere transportatorului verificarea conținutului coletelor, s-a apreciat că prezumția de nevinovăție, în ceea ce-l privește pe inculpatul G.I.I. nu a fost răsturnată, astfel încât soluția de achitare cu privire la această faptă este legală și temeinică, apelul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova fiind nefondat.

În ceea ce privește apelul declarat de inculpat, Curtea a constatat că fapta acestuia, care în calitate de șofer al unui autocamion ce efectua transporturi internaționale de mărfuri, a prezentat la controlul vamal documente de transport care se refereau la alte bunuri decât cele menționate în scrisoarea de trăsură, realizează sub aspect constitutiv, elementele infracțiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006, privind C. vam. al României, astfel încât, în mod corect prima instanță a dispus condamnarea acestuia.

Astfel, s-a reținut că, în cazul infracțiunii sus-menționate, fapta se consumă în momentul în care la autoritățile vamale se prezintă documente vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă.

În speță, este de necontestat că inculpatul, în dimineața zilei de 24 aprilie 2011 a prezentat inițial la autoritățile vamale - punctul de trecere a frontierei Calafat, documentul de transport care se referea la alte mărfuri decât cele transportate, astfel cum rezultă din documentele vamale și de transport anexate și aflate la dosarul cauzei.

În acest sens, chiar inculpatul în declarațiile date a arătat că i s-a atras atenția de către colegul de la care a preluat cei 5 europaleți conținând pahare de plastic să verifice documentele pentru mărfurile ce i-au fost predate și că a avut suspiciuni cu privire la marfa respectivă, astfel încât apărarea acestuia în sensul că nu este vinovat și se impune achitarea în temeiul disp. art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., este nefondată.

Așa fiind, și întrucât inculpatul a folosit la autoritatea vamală acte nelegale, s-a apreciat că acesta a săvârșit infracțiunea prev. de art. 272 C. vam., fiind îndeplinite atât cerințele laturii obiective, cât și subiective ale textului de lege susmenționat, astfel încât în mod corect instanța de fond a pronunțat o soluție de condamnare a inculpatului pentru această faptă.

Împotriva deciziei menționate, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, invocând cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen., solicitând casarea ambelor hotărâri, în baza art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen. și pe fond condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri, prev. și ped de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Astfel, s-a arătat că soluția de achitare a inculpatului pentru infracțiunea menționată este rezultatul aplicării greșite a art. 8 din Convenția de la Geneva referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosea, încheiată la 19 mai 1956, instanțele apreciind că inculpatul, în calitate de șofer nu avea obligația să verifice marfa transportată.

S-a mai susținut că sunt întrunite atât cerințele laturii obiective, cât și cele ale laturii subiective ale infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din legea nr. 143/2000, iar inculpatul nu se poate apăra de răspundere penală invocând necunoașterea mărfurilor ce formau obiect al transportului, având în vedere chiar declarațiile date de acesta, în care a precizat că a participat la încărcarea mărfurilor.

Examinând recursul, prin prisma criticilor invocate, întemeiate pe dispozițiile art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen., dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Având în vedere data pronunțării deciziei recurate, în cauză sunt aplicabile dispozițiile legii noi de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Prin dispozițiile legii menționate, s-a realizat o nouă limitare a efectului parțial devolutiv al recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția legiuitorului fiind aceea de a restrânge doar la chestiuni de drept controlul judiciar realizat prin intermediul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel.

Potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Instanța de recurs reține că încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalități principale, respectiv neaplicarea de către instanța de fond și/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greșită a dispoziției legale care trebuia aplicată.

Examinând criticile de recurs, Înalta Curte constată că parchetul invocă doar formal nelegalitatea hotărârii de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, criticile vizând în esență netemeinicia soluției de achitare a inculpatului, care nu poate fi cenzurată din perspectiva nici unuia din cazurile de casare, întrucât constituie o chestiune de apreciere a probelor și nu o chestiune de drept.

Totodată, se constată că aspectele invocate în recurs au fost analizate atât de instanța de fond cât și de instanța de apel, care au răspuns acestor critici, arătând că inculpatul nu avea obligația de a verifica conținutul coletelor transportate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 192 alin. (6) C. proc. pen., onorariul interpretului de limba bulgară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova împotriva Deciziei penale nr. 99 din 26 martie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul G.I.I.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limba bulgară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14 ianuarie 2014.