ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1488/2014

CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1488/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând

asupra recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 579 din

19 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, în Dosarul nr.

19391/63/2011, au fost condamnați inculpații:

fost condamnat la:

- 5 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a,

lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 3 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a,

lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) și alin. (2)

din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C.

pen.;

- 1 an închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.;

- 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 27 alin. (1) din

Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.;

- 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr.

161/2003 Titlul III cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33,

art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea aceea

de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 83

închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 415 din 7 octombrie 2009

a Tribunalului Dolj, pedeapsă pe care inculpatul o execută alături de pedeapsa rezultantă

de mai sus, în final, 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

S-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C.

pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88

durata detenției preventive de la 3 octombrie 2007 la 5 noiembrie 2007 și de la

30 august 2011 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

- 5 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit.

b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- 3 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a,

lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr.

161/2003 Titlul III cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33,

art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea pentru

fiecare dintre cei trei V.T.G., P.M.I. și S.N. așa încât fiecare dintre inculpați

să execute câte 5 ani închisoare fiecare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

S-au interzis

inculpaților V.T.G., P.M.I. și S.N. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a ll-a, lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88

dintre inculpați durata detenției preventive de la 30 august 2011 la zi și s-a menținut

starea de arest pentru fiecare dintre cei trei inculpați.

- 5 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a,

lit. b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 3 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a,

lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.;

- 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) C. pen.;

- 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr.

161/2003 Titlul III cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33,

art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea

de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86

4

pentru pedeapsa de 3 ani și 6 luni aplicată inculpatului prin sentința penală

nr. 34 din 30 ianuarie 2008 a Tribunalului Dolj, pedeapsă pe care inculpatul o va

executa alături de pedeapsa rezultantă de mai sus, în final, 8 ani și 6 luni închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a,

lit. b) C. pen.

S-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88

durata detenției preventive de la 30 august 2011 la zi și s-a menținut starea de

arest a inculpatului.

- 5 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a,

lit. b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- 1 an închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002;

- 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr.

161/2003 Titlul III.

În baza art. 33,

art. 34 și art. 36 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus și cu pedeapsa

de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 301 din 25

noiembrie 2009 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 69 din

12 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, în pedeapsa cea mai grea, așa încât inculpatul

va executa pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

S-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C.

pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88

preventive de la 14 aprilie 2009 la 25 noiembrie 2009 și de la 30 august 2011 la

zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

- în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat

pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

- 3 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a,

lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr.

161/2003, Titlul III cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 85

de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2455 din 22

octombrie 2009 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 409

din 23 decembrie 2010 a Tribunalului Dolj.

În baza art. 33,

art. 34 și art. 36 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa

cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

S-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C.

pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

- 2 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a,

lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C.

proc. pen.

- 8 luni închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

- 2 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr.

161/2003 Titlul III cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

În baza art. 33,

art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea,

aceea de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

S-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a,

lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 86

1

P.I. și C.N.F. pe durata termenelor de încercare de 6 ani (compus din 3 ani cuantumul

pedepsei și 3 ani intervalul de timp fixat de instanță) pentru inculpatul P.I. și

respectiv 4 ani (compus din 2 ani cuantumul pedepsei și 2 ani intervalul de timp

fixat de instanță), pentru inculpatul C.N.F.

În baza art. 86

3

de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte

la datele fixate la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Dolj ;

- să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare

ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență;

S-a atras atenția

fiecăruia dintre inculpați asupra dispozițiilor art. 86

4

revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a aplicat dispozițiile

art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 88

inculpatului P.I. perioada detenției preventive de la 30 august 2011 la zi și s-a

dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului.

S-a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului C.N.F. perioada detenției preventive de la 30

august 2011 la zi și s-a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului.

- 5 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

ll-a, lit. b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 36

alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 3 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

ll-a, lit. b) C. pen. aplicată prin sentința penală nr. 125 din 16 martie 2010 a

Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 170 din 10 septembrie 2010

a Curții de Apel Craiova, în pedeapsa cea mai grea, așa încât, în final, inculpatul

va executa pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

S-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit.

b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 36

alin. (3) C. pen., se deduce din pedeapsa aplicată perioada efectiv executată de

la 27 octombrie 2009 la 30 august 2011.

- 5 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

ll-a, lit. b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 86

5

pedepsei de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. aplicată inculpatului prin sentința

penală nr. 125 din 16 martie 2010 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală

nr. 170 din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova.

În baza art. 36

alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea,

aceea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

S-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C.

pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 36

alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada efectiv executată de

la 27 octombrie 2010 la 16 martie 2010.

În baza art. 118

alin. (1) lit. e), lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul V.T.G. suma de

15.975 RON; de la inculpatul S.N. suma de 14.400 RON; de la inculpatul P.M.I. suma

de 10.650 RON; de la inculpatul G.R.I. suma de 5.775 RON; de la inculpatul C.N.F.

suma de 1.300 RON și de la inculpatul P.I. suma de 7.000 RON reprezentând sumele

de bani dobândite prin săvârșirea faptelor.

A fost menținut

sechestrul asigurător asupra sumelor de 1.000 euro și 400 dolari SUA ridicate de

la domiciliul inculpatului G.R.I. cu ocazia percheziției efectuată la 30 august

2011.

A fost ridicat

sechestrul asigurător instituit asupra autoturismului marca X. proprietatea numitului

C.C.

A fost obligat

fiecare inculpat la câte 1.200 RON cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Craiova, inculpații

C.C., V.T.G., P.M.I., S.N., G.R.I., I.C.S., P.I., C.N.F., M.S.G. și V.E.G.

Prin decizia penală

nr. 185 din 28 mai 2012 de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori, s-au admis în parte apelurile declarate de D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial

Craiova și inculpații I.C.S., V.E.G., P.I. împotriva sentinței penale nr. 579 din

19 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 19391/63/2011.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Dolj și inculpații

Prin decizia penală

nr. 3876 din 27 noiembrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

în Dosarul nr. 19391/63/2011, au fost admise recursurile, a fost casată decizia

penală atacată și trimisă cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova, s-a menținut

starea de aresta a inculpaților C.C., V.T.G., P.M.I., S.N., G.R.I. și I.C.S.; onorariile

apărătorilor din oficiu pentru recurenții inculpați C.C., V.T.G., P.M.I., S.N.,

G.R.I. și C.N.F., au fost plătite din fondul Ministerului Justiției, iar onorariile

parțiale pentru inculpații V.E.G., P.I., I.C.S. și M.S.G., în sumă de câte 120 RON,

au fost plătite din fondul Ministerului Justiției.

În rejudecare;

Prin decizia penală

nr. 282 din 24 septembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, au fost respinse apelurile declarate de inculpații C.C., V.T.G.,

P.M.I., S.N., G.R.I., P.I., C.N.F., M.S.G., împotriva sentinței penale nr. 570 din

19 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 19391/63/2011, ca

nefondate.

A fost admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.,

Serviciul Teritorial Craiova și inculpații V.E.G. și I.C.S.

A fost desființată

în parte sentința penală apelată și în rejudecare:

art. 7 din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul P.I. la pedeapsa principală

de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 și art. 36 alin. (1) C. pen., a fost contopită

pedeapsa stabilită mai sus cu pedepsele stabilite în cauza dedusă judecății și pedeapsa

de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2455 din 22

octombrie 2009 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 409

din 23 decembrie 2010 a Tribunalului Dolj, inculpatul urmând să execute pedeapsa

cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

Au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C.

pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 381

aplicată inculpatului P.I. durata detenției preventive de la 13 februarie 2008 la

14 martie 2008 și respectiv de la 30 august 2011 la 19 decembrie 2011.

art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la

art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.E.G. la pedeapsa de 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 și art. 36 alin. (1) C. pen., a fost contopită

pedeapsa stabilită mai sus cu pedepsele stabilite în cauza dedusă judecății și pedeapsa

de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a, lit. b) C. pen. aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 125

din 16 martie 2010 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 170 din

10 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, inculpatul urmând să execute pedeapsa

cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

Au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C.

pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

art. 86

5

a fost anulată suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante stabilite

inculpatului I.C.S. prin sentința penală nr. 301 din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului

Gorj.

A fost descontopită

pedeapsa rezultantă stabilită prin sentința penală nr. 301 din 25 noiembrie 2009

a Tribunalului Gorj în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea

lor.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) și art. 36 alin. (1) C. pen. au fost

contopite pedepsele sus menționate cu pedepsele stabilite în prezenta cauză, inculpatul

I.C.S. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a,

lit. b) C. pen.

dispoziția de ridicare a sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului

marca X. proprietatea numitului C.C. și în baza art. 112 lit. h) raportat la

art. 118

2

lit. i) și lit. ș) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (2)

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art. 381

preventiv de la 19 decembrie 2011 la zi.

În baza art. 350

P.M.I., S.N., G.R.I. și I.C.S.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații C.C., V.T.G., P.M.I., S.N.,

G.R.I., P.I., C.N.F., M.S.G. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum

de 550 RON fiecare, din care 400 RON reprezintă onorariu apărător oficiu.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor

declarate de Parchet și inculpații V.E.G. și I.C.S., au rămas în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor

din oficiu ai inculpaților, în sumă de 400 RON fiecare, s-a dispus a fi avansate

din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a decide

astfel instanța de control judiciar a reținut că instanța de prim control judiciar

a reținut că probatoriul luat în ansamblu a demonstrat comiterea infracțiunilor

de către inculpați, în sensul că inculpatul C.C. a inițiat constituirea grupului

infracțional, cu scopul copierii datelor de pe cărțile de credit și apoi, după ce

au fost atrași și ceilalți inculpați, fiecare cu roluri clar determinate și după

inscripționarea cardurilor au efectuat tranzacțiile frauduloase, cauzând prejudicii

importante. Implicarea inculpaților în activitatea infracțională descrisă a fost

demonstrată cu listingurile privind apelurile sau datele găsite în telefoane, cu

prilejul perchezițiilor informatice efectuate, din examinarea convorbirilor purtate

de inculpați, prin deținerea de echipamente de skimming, rapoartele de constatare

tehnico-științifice, răspunsurile unităților bancare, răspunsurile autorităților

italiene, perchezițiile efectuate, care se coroborează, în parte, cu recunoașterea

faptelor de către inculpații V.T.G., P.M.I., S.N., G.R.I. și C.N.F.

La stabilirea

cuantumului pedepselor și alegerea modalității de executare, s-au avut în vedere

împrejurările în care s-au comis infracțiunile, pericolul social concret al acestora,

contribuția fiecăruia în cadrul grupului, limitele de pedeapsă prevăzute de lege,

starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpații C.C.,

G.R.I., nerecunoașterea faptelor pentru o parte din apelanți (C.C., P.I., I.C.S.,

M.S.G. și V.E.G.) dar și numărul impresionant de retrageri de bani, reținute pentru

inculpații care au recunoscut faptele (V.T.G., P.M.I., S.N. și G.R.I.).

În raport de materialul

probator administrat în ambele faze ale procesului penal, Curtea a constat că nu

pot fi primite criticile vizând achitarea inculpaților apelanți pentru faptele deduse

judecății.

Astfel, Curtea

a reținut că la 26 octombrie 2009 Banca A.R., Agenția Craiovița Nouă a sesizat B.C.C.O.

Craiova, cu privire la efectuarea în cursul nopții de 26 octombrie 2009, Ia ATM

-ul Angenției Craiovița a unui număr de 86 de tranzacții cu cardul, efectuate în

intervalul orar 3:37-6:22, cu consecința golirii ATM-ului în cauză, comunicând totodată

desfășurătorul tranzacțiilor efectuate precum și un număr de 13 chitanțe retragere

numerar.

Având în vedere

sesizarea sus amintită, în noaptea următoare, (26 din 27 octombrie 2009), lucrătorii

B.C.C.O. Craiova au organizat o acțiune de supraveghere a ATM-urilor de pe raza

municipiului Craiova, acțiune în cadrul căreia au surprins în jurul orei 2:40, în

apropierea complexului F., un autoturism marca V.G. de culoare vișinie, din care

a coborât un tânăr cu constituție atletică, ce purta o șapcă de culoare albă și

care s-a îndreptat spre ATM-ul Băncii A.R. SA, efectuând o serie de operațiuni.

În acest interval, autoturismul marca V.G. s-a deplasat prin zonă, situându-se constant

în apropiere. Considerând comportamentul persoanelor amintite suspect, s-a procedat

la oprirea și legitimarea acestora, conducătorul autoturismului V.G. fiind identificat

în persoana inculpatului V.E.G., iar persoana ce a efectuat operațiunile bancare

ca fiind inculpatul M.S.G.

Cu ocazia controlului

corporal asupra inculpatului M.S.G. au fost găsite patru carduri de culoare aurie,

prevăzute cu bandă magnetică și care nu prezentau nici un fel de date de identificare,

dar pe care se afla lipit câte un fragment de hârtie pe care erau inscripționate

olograf mai multe cifre, un fragment de hârtie pe care erau notate olograf cu pixul

pe 10 rânduri combinații de cifre, suma de 2.000 RON în bancnote de 100, 50 și 10

RON și o chitanță tip ATM, reprezentând o retragere de numerar în valoare de 1.000

RON, precum și telefonul mobil marca Y. De asemenea, în ATM-ul situat în apropiere

s-a găsit o a doua chitanță de același fel.

Trecându-se la

percheziționarea autoturismului marca V.G., condus de V.E.G., în torpedoul mașinii

au fost găsite trei carduri de același fel (de culoare aurie, prevăzute cu bandă

magnetică ce nu prezentau nici un fel de date de identificare și pe care se afla

lipit câte un fragment de hârtie pe care erau inscripționate olograf mai multe cifre),

iar în cotiera integrată banchetei din spate, alte trei carduri similare, împreună

cu suma de 9.600 RON, constituită din bancnote din cupiura de 100, 50, 10 și 5 RON.

Procedându-se

la compararea cifrelor aflate pe fragmentele de hârtie atașate cardurilor, s-a constatat

că acestea corespund integral cifrelor aflate pe fragmentul de hârtie găsit asupra

inculpatului M.S.G., fiind vorba de numere de ordine pentru identificarea fiecărui

card în parte, ce aveau corespondent (pe fragmentul de hârtie) PI N-urile aferente.

Fiind conduși

la sediul D.I.I.C.O.T., cei doi inculpați au declarat faptul că în aceeași noapte

s-au deplasat împreună la mai multe ATM-uri ale unor bănci de pe raza municipiului

Craiova, de unde au retras ilegal, folosind carduri bancare falsificate, suma de

Ambii inculpați

au fost condamnați pentru faptele mai sus reținute, prin sentința penală nr. 125

de la 16 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 617/63/2010.

De asemenea, Curtea

a reținut că în aceeași noapte, a fost identificat inculpatul P.I. în apropierea

locului în care fuseseră reținuți inculpații V.E.G. și M.S.G., acesta încercând

să se sustragă de la control, fiind necesară urmărirea în trafic a autoturismului

marca XX condus de inculpat.

Deși asupra inculpatului

P.I. nu s-au găsit la controlul corporal niciun fel de carduri bancare, Curtea a

reținut că această împrejurare nu are semnificația reclamată de acesta, în sensul

că nu a efectuat operațiuni frauduloase de retragere numerar cu carduri bancare

donate.

Dimpotrivă, acest

lucru demonstrează că în cursul manevrelor de sustragere de la control (pe traseul

cât a fost urmărit în trafic de echipajele de poliție), inculpatul a aruncat toate

cardurile pe care le avea asupra sa, fără a mai distinge dacă acestea erau contrafăcute

sau valabile. Această concluzie se impune ținând cont că inculpatul P.I. este surprins

în aceeași noapte de camerele video ale ATM-urilor Băncii R.D. de pe str. N.T. și

str. G.E. efectuând tranzacții cu cardul, tranzacții despre care inculpatul a arătat

că au fost realizate cu carduri valabile, aparținând membrilor familiei sale. De

altfel, Curtea reține că inculpatul P.I. nu a oferit nicio explicație plauzibilă

a modului în care au dispărut din posesia sa cardurile pretins valabile folosite

la efectuarea tranzacțiilor surprinse de camerele de supraveghere ale ATM-urilor.

De asemenea, Curtea constată că potrivit listing-ului comunicat de Banca R.D. numărul

de card aparținând numitului P.G. nu apare printre cele utilizate la ATM-urile în

cauză.

Nu în ultimul

rând, Curtea a constatat și că tranzacțiile efectuate în intervalul orar 23:36:03-1:18:03,

în care inculpatul s-a aflat în raza ATM-uriloraparținând Băncii R.D. Agenția S.

din municipiul Craiova și, respectiv, Agenția G. din municipiul Craiova aparțin

aceluiași lot de carduri contrafăcute (copii ale cardurilor emise de unități bancare

din Italia) cu care au derulat operațiuni frauduloare inculpații M.S.G. și V.E.G.

Totodată, s-a

reținut că toate elementele de fapt mai sus menționate, coroborate cu împrejurarea

că datele informatice existente pe cardurile utilizate de inculpat la bancomatele

amintite au fost copiate pe alte blank-uri și utilizate pentru alte retrageri frauduloase

în dimineața imediat următoare, în municipiul București (de către membrii aceluiași

grup, G.R.I., S.N., P.M.I. și V.T.G.), ca și în cazul celor folosite de inculpații

M.S.G. și V.E.G, conturează în mod pertinent și suficient participarea inculpatului

P.I., alături de aceștia din urmă la grupul infracțional organizat în scopul efectuării

de tranzacții frauduloase cu instrumente electronice de plată falsificate al cărui

lider a fost inculpatul C.C.

În ceea ce privește

apartenența inculpaților M.S.G. și V.E.G. la grupul infracțional organizat și implicit

a rolului de lider deținut de inculpatul C.C., Curtea a avut în vedere că imediat

după prinderea în flagrant a inculpaților M.S.G. și V.E.G., acesta din urmă a fost

contactat de inculpatul C.C., de la un post telefonic, căruia i-a comunicat că a

fost prins de organele de poliție.

Aceste elemente

rezultă din coroborarea datelor relevate de percheziția informatică a telefonului

mobil utilizat de inculpatul V.E.G., în a cărui agendă telefonică a fost identificat

contactul C.C., cu listingul convorbirilor telefonice derulate în noaptea de 26

din 27 octombrie 2009, potrivit căruia inculpatul V.E.G. și inculpatul C.C. au avut

diverse convorbiri în intervalul orar 23:29-3:02, ultima fiind cea în care inculpatul

C.C. a fost anunțat despre prinderea celor doi în flagrant.

De asmenea, conținutul

mesajului SMS trimis de inculpatul C.C. către inculpatul V.E.G. la data de 26

octombrie 2009 ora 22:59:11 „vezi k se face 1 să le separați pe alea de sunt până

în 1 cu ce faceți după 1” demonstrează fără echivoc rolul de coordonator pe care

îl deținea inculpatul C.C. în activitatea grupului infracțional, acesta transmițând

indicații celor doi (M.S.G. și V.E.G.) să separe cardurile folosite înainte de ora

1:00, ora Italiei (ora 0:00 în România) de cele folosite după această oră, pentru

a se putea valorifica eficient limita maximă zilnică de retragere (250 euro=1.000

RON), respectiv pentru a se realiza două retrageri înainte ca frauda să fie descoperită

de titularii de drept ai cardurilor.

În acest context,

Curtea apreciază că în mod evident SMS-ul mai sus citat nu se referă la pariuri

sportive, așa cum a susținut (la instanța de fond) apelantul inculpat C.C., și nici

la fețe (în fața judecătorului învestit cu propunerea de arestare preventivă), inculpatul

neoferind, de altfel, nicio explicație referitoare la utilitatea unei asemenea separări

a biletelor de pariuri, sau cu atât mai puțin a fețelor, înainte de o anumită oră,

aceste apărări fiind neplauzibile și nesincere.

De asemenea, rolul

de lider deținut de inculpatul C.C. în cadrul grupului infracțional rezultă și din

transcrierile convorbirilor telefonice derulate între acesta și inculpatul V.T.G.

în data de 10 ianuarie 2010 din care rezultă că îl trage la răspundere pe inculpatul

V.T.G. pentru modul cu privire la sume de bani pe care acesta le-ar fi luat peste

plafonul cuvenit din activitatea infracțională, prevalâdu-se totodată de poziția

sa dominantă în raport cu ceilalți membri: „Ascultă aici ce-ți spun: tu și cu S.N.,

știi destul de bine că eu v-am dat viață vouă”, sau „Bă, am și eu o întrebare pentru

tine: m-ai furat vreodată”. De asemenea, din conținutul de ansamblu, al convorbirii

mai sus menționate, rezultă că discuția dintre cei doi nu se referă la un împrumut

nerestituit, ci la faptul că inculpatul V.T.G. și-ar fi însușit sume de bani fără

aprobarea inculpatului C.C.: „Bă, ți-am luat 20 de milioane, îți spun 100%!. (...)

Atunci când am rămas eu cu mama, am fost în ultima zi pe pe la discotecă (...) mai

rămâne (...) am zis: „Hai mă, luăm și noi (...) Atâta! Să moară familia mea dacă

te mint cu ceva (...)”.

În același sens

converg și celelalte interceptări telefonice dintre cei doi inculpați nominalizați

mai sus din care rezultă că inculpatul C.C. se ocupă de organizarea pe echipe a

membrilor grupului în vederea realizării scopului infracțional, în sensul că o echipă

compusă din inculpatul C.C., V.T.G., I.C.S. aflată în Italia realiza activitățile

de skimming, după care datele obținute erau transferate în țară, unde erau copiate

pe carduri care erau folosite la ATM de ceilalți membri ai grupului. Într-una din

aceste convorbiri, inculpatul C.C. îi ordină inculpatului V.T.G să se deplaseze

în Italia, asumându-și și costurile ocazionate de efectuarea deplasării cu avionul,

pentru a lucra împreună, iar în următoarea convorbire, la aceeași dată inculpatul

V.T.G. îi aduce la cunoștință date referitoare la urmărirea penală ce se desfășura

cu privire la inculpații V.E.G. și M.S.G., precum și la iminența riscului de a fi

descoperită întreaga componență a grupului infracțional, ca urmare a identificării

seriilor cardurilor bancare capturate și a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere

cu ocazia retragerilor frauduloase de la ATM-uri din București din luna noiembrie

2009.

În consecință,

Curtea constată că nu pot fi primite criticile inculpaților C.C., V.T.G., M.S.G.

și G.R.I. privind inexistența probelor cu privire la existența grupului infracțional

organizat și nici nu poate fi reținută teza subsidiară a constituirii unei asocieri

în vederea săvârșiri de infracțiuni.

Faptele probatorii

conținute de notele de redare a convorbirilor telefonice derulate în perioada sus

menționată între inculpați, din care au fost citate mai sus doar câteva pasaje și

doar exemplificativ, dovedesc că grupul constituit și condus de inculpatul C.C.

avea o structură piramidală, fiecare inculpat având roluri stabilite, aceștia acționând

după un plan stabilit și sub coordonarea liderului. Astfel, inculpații C.C., I.C.S.

și ulterior și inculpatul V.T.G., au avut rolul, în perioada sus amintită de a efectua

activitățile de skimming în Italia, datele obținute fiind trasferate electronic

în țară, unde erau transcrise pe carduri blank, acestea fiind folosite ulterior

de membrii grupului (S.N., G.R.I., V.T.G., P.M.I., M.S.G., V.E.G.) care efectuau

retragerile de numerar în mod fraudulos de la ATM.

Faptul că unii

dintre inculpați au ocazional roluri multiple în cadrul grupului, cum este cazul

inculpatului V.T.G., acesta participând în ultimă fază și la activitățile de skimming,

deplasându-se în acest scop în Italia, la chemarea inculpatului C.C., după ce, anterior,

se ocupase în țară, de retrageri de numerar de la ATM-uri, nu este de natură să

transforme pluralitatea constituită de infractori într-una ocazională, sau într-o

asociere în scopul săvârșirii de infracțiuni în sensul dispozițiilor art. 323

câtă vreme aceștia au acționat în mod continuu și coordonat, în vederea realizării

scopului infracțional

Curtea de Apel

a apreciat ca fiind nefondate criticile formulate de inculpatul C.C. privind condamnarea

de către prima instanță sub o altă încadrare juridică decât cea conținută în actul

de sesizare. În acest sens, din dispozitivul rechizitoriului rezultă că acesta a

fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42

alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003 ca autor și nu ca instigator, așa

cum a invocat apelantul inculpat, instanța de fond procedând în mod corect la condamnarea

acestuia conform încadrării conținute în dispoziția de trimitere în judecată, nefiind

necesară punerea în discuție a unei eventuale schimbări a acesteia, dispozițiile

art. 334 C. proc. pen. nefiind incidente. Dispozițiile art. 25 C. pen. coninute

în dispoziția de trimitere în judecată se referă la infracțiunea prevăzută de

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, nefiind aplicabile în bloc tuturor infracțiunilor

enumerate după aceasta.

Neîntemeiate au

fost apreciate și criticile inculpaților apelanți C.C., P.I., V.T.G., P.M.I., S.N.

și G.R.I. privind achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din

Legea nr. 365/2002 neputând fi primite apărările acestora vizând imposibilitatea

reținerii acesteia în concurs cu infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din

Legea nr. 365/2002 sau neîndeplinirii condiției privind autenticitatea mijloculului

de plată folosit.

Astfel, art. 24

din Legea nr. 365/2002 incriminează, în alin. (1), falsificarea unui instrument

de plată electronică, iar, în alin. (2), punerea în circulație sau deținerea în

vederea punerii în circulație a unui astfel de instrument falsificat în timp ce

art. 27 alin. (1) din aceeași lege sancționează efectuarea de operațiuni financiare

prin utilizarea unui instrument de plată, fără consimțământul titularului său, astfel

încât nu se poate considera că infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) ar fi

absorbită natural în conținutul art. 27 alin. (1), ci dimpotrivă acestea se află

în concurs cu conexitate etiologică, infracțiunea prevăzută de art. 24 alin.

(2) fiind săvârșită în scopul folosirii la ATM a cardului falsificat.

Potrivit art.

33 lit. a) teza a ll-a C. pen., există concurs chiar dacă una dintre infracțiuni

a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni.

De asemenea, Curtea

a reținut că dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 nu condiționează

realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare

prin utilizarea unui instrument de plată fără consimțământul titularului, de autenticitatea

instumentului de plată folosit, o asemenea condiție neputând fi dedusă din textul

legal care incriminează infracțiunea.

Nu au fost primite

nici criticile privind neefectuarea cercetării judecătorești, dată fiind specificitatea

probatiunii în cazul infracțiunilor deduse judecății. Astfel, față de acuzațiile

aduse inculpaților și de probatoriul administrat în faza de urmărire penală, acestea

constând preponderent în înscrisuri, relații comunicate de unitățile bancare, transcrieri

ale unor convorbiri telefonice, relații comunicate de autoritățile italiene,

procese-verbale de percheziție domiciliară, sau după caz, informatică, instanța

de fond nu putea dispune readministrarea acestora, acestea fiind obținute prin procedee

probatorii unice, realizabile exclusiv în faza urmăririi penale.

În ceea ce privește

reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate de instanța de fond apelanților

inculpați P.M.I., S.N., V.T.G., M.S.G., I.C.S. Curtea s-a constat că acestea respectă

toate criteriile de individualizare stabilite de art. 72 C. pen. respectiv limitele

de pedeapsă prevăzute de textul de lege, gradul de pericol social și împrejurările

comiterii faptelor circumstanțele reale în care au fost săvârșite, împrejurările

care atenuează răspunderea penală și datele care circumstanțiază persoana inculpaților,

nefiind incident niciun motiv de reducere a acestora.

În acest sens,

Curtea a reținut că pedepsele aplicate acestora pentru infracțiunea de grup infracțional

organizat prevăzut de art. 7 din Legea nr. 39/2003 sunt egale cu minimul special,

iar în raport de datele ce caracterizează persoana inculpaților, și că nu se identifică

elemente care ar putea fi reținute drept circumstanțe atenuante. Pretinsa atitudine

sinceră a inculpaților V.T.G. și S.N. s-a limitat la recunoașterea săvârșirii infracțiunilor

scop, niciunul dintre aceștia nerecunoscând că au acționat în cadrul unui grup infracțional

organizat, încercând să-și minimizeze participarea la activitatea infracțională.

Lipsa antecedentelor

penale în cazul acestor inculpați a fost just evaluată de instanța de fond prin

aplicare unor pedepse orientate spre minimul special, neputându-se face aplicarea

dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., față de împrejurarea că în cazul

acestora nu sunt relevate date privind existența unei conduite generale conformă

ordinea de drept, fiind persoane fără ocupație, efectuarea de operațiuni frauduloase

cu carduri bancare constituind principala sursă de venit a acestora.

În ceea ce privește

criticile formulate de inculpatul C.N.F., care a solicitat reindividualizarea modalității

de executare a pedepsei, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 86

1

a constat că acesta,deși se află la primul conflict cu legea penală fiind și încadrat

în muncă anterior arestării sale preventive, a înțeles să-și completeze veniturile

în mod ilicit, săvârșind infracțiunile deduse judecății, element ce conturează concluzia

că simpla aplicare a pedepsei nu este suficientă pentru a realiza reeducarea și

reinserția socială a inculpatului și că aceasta trebuie dublată de un regim strict

de supraveghere în sensul dispozițiilor art. 86

3

Sechestrul asigurător

asupra autoturismului în cauză a fost dispus în vederea confiscării, prin ordonanța

din 31 august 2011, acesta fiind achiziționat de inculpatul C.C. (așa cu chiar acesta

a declarat în fața judecătorului învestit cu soluționarea propunerii de arestare

preventivă) ulterior începerii activității infracționale, cu bani obținuți din săvârșirea

de infracțiuni în Italia, actele de proprietate fiind întocmite pe numele fratelui

său, C.C.

Totodată, Curtea

a reținut că în cursul judecării cauzei au intrat în vigoare dispozițiile art. 118

2

așa cum stabilesc dispozițiile art. 12 alin. (2) C. pen. care consacră retroactivitatea

legii care prevede măsuri de siguranță sau măsuri educative.

Potrivit acestor

dispoziții, unt supuse confiscării și alte bunuri decât cele menționate la art.

118, în cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea unei infracțiuni

de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori de aderare sau

sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup [lit. i)], sau pentru infracțiuni

săvârșite prin intermediul sistemelor informatice și al mijloacelor de plată electronice

[lit. ș)], dacă fapta este susceptibilă să îi procure un folos material și pedeapsa

prevăzută de lege este închisoarea de 5 ani sau mai mare.

De asemenea, potrivit

alin. (3) al aceluiași articol, pentru aplicarea dispozițiilor alin. (2) se ține

seama și de valoarea bunurilor transferate de către persoana condamnată sau de un

terț unui membru de familie, persoanelor cu care persoana condamnată a stabilit

relații asemănătoare acelora dintre soți ori dintre părinți și copii, în cazul în

care conviețuiesc cu acesta, persoanelor juridice asupra cărora persoana condamnată

deține controlul.

În consecință,

fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile lege sus citate, Curtea

a constatat că în mod greșit instanța de fond a dispus ridicarea sechestrului asigurător

asupra autoturismului menționat, această măsură impunându-se a fi menținută în vederea

aducerii la îndeplinire a confiscării extinse.

Împotriva acestei

decizii, inculpații C.C., P.I., V.T.G., S.N., G.R.I., C.N.F., M.S.G. V.E.G. și persoana

interesată C.C. a declarat, în termen legal, recursurile de față.

Inculpatul C.C.

a solicitat prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

pen., privind aplicarea legii penale mai favorabile, următoarele:

- schimbarea încadrării

juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracțiunea

prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., urmând a se aplica acestuia o pedeapsă,

raportat la prevederile art. 375 alin. (1) C. proc. pen., orientată spre minimul

special prevăzut de lege, minimul de 1 an;

- schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002,

în infracțiunea prevăzută de art. 311 alin. (2) C. pen. și din infracțiunea prevăzută

de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, în infracțiunea prevăzută de art. 313

- referitor la

infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, apărarea a apreciat că

nu se impune schimbarea încadrării juridice, întrucât aceste texte reprezintă legea

penală mai favorabilă inculpatului, ținându-se seama de faptul că limitele de pedeapsă

sunt de la 6 luni la 5 ani, iar în noua reglementare, art. 314 alin. (2) C.

pen., aceste limite de pedeapsă sunt de la 2 ani la 7 ani;

- schimbarea încadrărilor

juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. (anterior), raportat la

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, în infracțiunea prevăzută de art. 47,

raportat la art. 250 alin. (1) și alin. (2) C. pen. (actual), precum și din infracțiunea

prevăzută de art. 42 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III),

în infracțiunea prevăzută de art. 47, raportat la art. 360 alin. (1) și alin. (2)

- ca toate pedepsele

ce urmează a fi aplicate să fie orientate către minimul special prevăzut de lege,

astfel cum au apreciat și instanțele anterioare, iar în atare situație, contopirea

pedepselor să fie realizată conform prevederilor vechiului C. pen. și cuantumul

pedepsei rezultante să fie apropiat de perioada de detenție pe care a executat-o

deja, urmând a se avea în vedere data la care a fost încarcerat, vârsta pe care

o avea la data comiterii faptei, o vârstă fragedă, capacitatea redusă de discernământ

în raport cu vârsta sa, precum și faptul că a înțeles să-și schimbe atitudinea procesuală,

regretând faptele săvârșite.

Referitor la cealaltă

faptă comisă anterior, s-a susținut că se impune revocarea suspendării condiționate

a executării pedepsei de 1 an închisoare și executarea acesteia alături de pedepsa

rezultantă din prezenta cauză.

Persoana interesată

C.C. a solicitat:

- în principal,

casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel

întrucât acesta instanță a încălcat normele procesuale cât și cele substanțiale,

acesta nefiind citat în cauză la momentul la care s-a luat măsura sechestrului asigurător

împotriva bunurilor proprietatea acestuia.

- în subsidiar,

casarea hotărârii atacate și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond,

respectiv, ridicarea măsurii sechestrului asigurător.

Inculpatul P.I.,

invocând incidența cazului de casare prevăzuut de art. 385

9

pct. 17

2

- în principal,

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea

pentru toate faptele reținute în sarcina sa;

- în subsidiar,

să fie dată relevanță noilor încadrări juridice prevăzute de actualul C. pen., dispoziții

care reduc substanțial limitele de pedeapsă pentru infracțiunile deduse judecății,

față de prevederile în vigoare la data condamnării,  și prin reținerea unei slabe

participații penale, o reindividualizare a cuantumului pedepselor și suspendarea

sub supraveghere a executării pedepsei rezultante în condițiile art. 86

1

Inculpatul V.T.G.

a solicitat:

- schimbarea încadrării

juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracțiunea

prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.;

- o reindividualizare

a pedepeselor și aplicarea unei pedepse rezultante sub minimul special prevăzut

de lege, ținându-se seama de dispozițiile art. 72, art. 74 și art. 76 C. pen. (anterior),

iar ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere, în condițiile

art. 86

1

Inculpatul S.N.,

invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C.

proc. pen., în raport cu dispozițiile art. 5 C. pen., a solicitat:

- schimbarea încadrării

juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracțiunea

prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., și, în raport cu această nouă încadrare

juridică, aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special;

- pentru infracțiunea

prevăzută de Legea nr. 365/2002, de asemenea, aplicarea legii penale mai favorabile.

- în privința

concursului de infracțiuni, aplicarea legii vechi, pe care a apreciat-o a fi mai

favorabilă;

- o reindividualizare

a pedepsei rezultante în sensul aplicării unui cunatum egal cu perioada executată

în stare de arest preventiv, iar în situația în care se va aprecia necesară aplicarea

unei pedeapse într-un cuantum mai mare, să se dispună suspendarea executării acesteia

sub supraveghere, în condițiile art. 86

1

Inculpatul G.R.I.,

invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C.

proc. pen. (anterior), coroborat cu art. 5 C. pen., a solicitat:

- schimbarea încadrării

juridice a faptelor astfel:

- din infracțiunea

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracțiunea prevăzută de în art.

367 alin. (1) și alin. (3) C. pen.;

- din infracțiunea

prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, în infracțiunea prevăzută

de art. 313 alin. (1) C. pen.;

- din infracțiunea

prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, în infracțiunea prevăzută

de art. 250 alin. (1) C. pen.;

- din infracțiunea

prevăzută de art. 42 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III),

în infracțiunea prevăzută de art. 360 alin. (1) și alin. (2), C. pen., cu aplicarea

art. 35 alin. (1) C. pen.;

- în procesul

de reindividualizare a pedepselor să se aibă în vedere participația sa la comiterea

faptei, împrejurarea că a recunoscut faptele comise și că o pedeapsă sub minimul

special i-ar acorda șanse sporite de reintergare socială, ținându-se seama și de

faptul că este tatăl unui copil minor.

- aplicarea

art. 33, art. 34 C. pen. (anterioar) în privința concursului de infracțiuni pentru

stabilirea pedepsei rezultante, apreciind că vechile reglementări sunt favorabile;

Inculpatul C.N.F.

a formulat recursul contestând suma cu privire la care s-a dispus confiscarea, 1.300

RON în situația în care suma retrasă a fost în cuantum de doar 200 RON, cât a încercat

inițial să retragă.

Inculpatul M.S.G.,

invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C.

proc. pen., raportat la art. 5 C. pen., a solicitat:

- aplicarea legii

penale mai favorabile în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea

nr. 39/2003, în sensul schimbării încadrării juridice în infracțiunea prevăzută

de art. 367 alin. (1) C. pen., iar în raport cu această nouă încadrare, aplicarea

unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege, egală cu perioada

deja executată în stare de arest preventiv;

- în situația

în care se va aplica o pedeapsă mai mare decât perioada deja executată, să se dispună

suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, conform art. 86

1

penale, că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de

detenție.

Inculpatul V.E.G.,

invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C.

proc. pen., raportat la art. 5 C. pen., a solicitat:

- aplicarea legii

penale mai favorabile în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea

nr. 39/2003, în sensul schimbării încadrări

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3876/2012
Asupra recursurilor de față; Prin sentința penală nr. 579 din 19 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 19.391/63/2011, s-a dispus, în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamna
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 328/2014
Asupra recursurilor de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 323 de la data de 21 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 13694/63/2011, în baza art. 7 alin. (1) și (3)
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3681/2013
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele: Prin sentința penală nr. 70 din 10 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, în Dosarul nr. 7278/63/2011, în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) Legea nr.
ÎCCJ 2010-11-17
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4096/2010
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 483 din 17 noiembrie 2009, Tribunalul Dolj, în baza disp.art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a uneia din f
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1021/2011
. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe aceiași inculpați la câte 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.; În baza art. 23 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 a condamnat pe a
Sursă