ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3164/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3164/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor de
față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 355 din 13 iulie 2011,
Tribunalul Dolj, în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat
pe inculpatul C.T.C.
la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 7 din Legea
nr. 39/2003, cu aplic. art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. și art. 74
lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa
de 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.
a) Teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 33 lit.
a), art. 34 C. pen., inculpatul C.T.C., va executa pedeapsa cea mai grea aceea de
2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64
lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
S-a făcut aplicarea
art. 71, art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a menținut starea de
arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării
preventive cu începere de la 9 martie 2011, la zi.
În baza art. 25 din Legea
nr. 365/2002, cu aplic. art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. și art. 74
lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M. la pedeapsa
de 3 luni închisoare.
În baza art. 7 din Legea
nr. 39/2003, cu aplic. art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. și art. 74
lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa
de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64
lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 33 lit.
a), art. 34 C. pen., inculpatul P.M., va executa pedeapsa cea mai grea aceea de
2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64
lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
S-a făcut aplicarea
art. 71, art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a menținut starea de
arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării
preventive cu începere de la 9 martie 2011, la zi.
În baza art. 25 din Legea
nr. 365/2002, cu aplic. art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. și art. 74
lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul Z.L. la pedeapsa
de 3 luni închisoare.
În baza art. 7 din Legea
nr. 39/2003 cu aplic. art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. și art. 74
lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa
de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64
lit. a) Teza a II-a lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.
În baza art. 33 lit.
a), art. 34 C. pen., inculpatul Z.L., va executa pedeapsa cea mai grea aceea de
2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64
lit. a) Teza a II-a lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
S-a făcut aplicarea
art. 71, art. 64 lit. a) Teza a II-a lit. b) C. pen.
S-a menținut starea de
arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării
preventive cu începere de la 9 martie 2011, la zi.
În baza art. 25 din Legea
nr. 365/2002, cu aplic. art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. și art. 74
lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ș.M.A.
la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 7 din Legea
nr. 39/2003, cu aplic. art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. și art. 74
lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa
de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64
lit. a) Teza a II-a lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 33 lit.
a), art. 34 C. pen., inculpatul Ș.M.A., va executa pedeapsa cea mai grea aceea de
2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64
lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
S-a făcut aplicarea
art. 71, art. 64 lit. a) Teza a II-a lit. b) C. pen.
S-a menținut starea de
arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării
preventive cu începere de la 9 martie 2011, la zi.
În baza art. 26 C.
pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 320
1
alin.
(7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul
B.F.D., la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 7 din Legea
nr. 39/2003, cu aplic. art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. și art. 74
lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa
de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64
lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 33 lit.
a), art. 34 C. pen., inculpatul B.F.D., va executa pedeapsa cea mai grea aceea de
2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64
lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 86
1
C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata
unui termen de încercare de 7 ani și 6 luni.
În baza art. 86
3
C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul B.F.D. se va supune
următoarelor măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la datele fixate la Serviciul
de Probațiune din cadrul Tribunalului Dolj
- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu,
reședință sau locuință sau orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
- va comunica și justifica schimbarea locului
de muncă.
- va comunica informații de natură a putea fi
controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 71 alin.
(2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor
prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C.
pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării
executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului
asupra disp. art. 86
4
C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării
sub supraveghere.
În baza art. 26 C.
pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 320
1
alin.
(7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul
O.R. la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 7 din Legea
nr. 39/2003, cu aplic. art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. și art. 74
lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa
de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64
lit. a) Teza a II-a lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 33 lit.
a), art. 34 C. pen., inculpatul O.R., va executa pedeapsa cea mai grea aceea de
2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64
lit. a) Teza a II-a lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 86
1
C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata
unui termen de încercare de 7 ani și 6 luni.
În baza art. 86
3
C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul O.R., se va supune următoarelor
măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la datele
fixate la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Dolj
- va anunța în prealabil
orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință sau orice deplasare care depășește
8 zile, precum și întoarcerea;
- va comunica și justifica
schimbarea locului de muncă;
- va comunica informații
de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 71 alin.
(2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor
prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C.
pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării
executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului
asupra disp. art. 86
4
C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării
sub supraveghere.
În baza art. 88 C.
pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive cu
începere de la 9 martie 2011, până la 7 mai 2011 (când a fost pus în libertate,
prin încheierea Curții de Apel Craiova nr. 100 din 7 mai 2011).
În baza art. 118 lit.
b) C. pen., s-a dispus confiscarea bunurilor ridicate de la inculpați cu prilejul
perchezițiilor domiciliare și care au fost folosite la săvârșirea infracțiunii,
astfel cum au fost nominalizate în dovada din data de 01 iunie 2011 - dosar de urmărire
penală, și care se află depuse la camera de corpuri delicte din cadrul I.P.J. Dolj.
Au fost obligați fiecare
din inculpații C.T., P.M., Z.L., Ș.M.A., B.F.D. și O.R. la câte 4.500 RON cheltuieli
judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această
sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova,
cu nr. 21 D/P/2011, au fost trimiși în judecată inculpații P.M., C.T.C., Ș.M.A.,
Z.L., pentru
săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7
din Legea nr. 39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33
lit. a) C. pen., precum
și inculpații B.M.R., O.R., și B.F.D., pentru săvârșirea
infracțiunilor
prev. de art. art. 7 din Legea nr. 39/2003,
art. 26 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33
lit. a) C. pen.
Prin același rechizitoriu
a fost trimis în judecată inculpatul M.I.M., pentru săvârșirea infracțiunilor
prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, și art. 25 din Legea
nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Din actul de sesizare
a instanței a rezultat următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal încheiat
la data de 11 februarie 2010, lucrătorii B.C.C.O. Craiova, s-au sesizat din oficiu
cu privire la capturarea unui card blank al Băncii T. - Agenția R.
Deplasându-se la fața
locului, s-a constatat că în ziua de 04 februarie 2010, ora 14:52, încercându-se
retragerea sumei de 100 RON, cardul a fost capturat de ATM-ul băncii.
Cu privire la caracteristicile
acestuia, s-a reținut faptul că respectivul card blank, cu numărul ZZZ, avea aversul
de culoare albastră, pe care este aplicată o etichetă de hârtie având notat olograf
cu marker de culoare neagră nr. RRR, pe revers găsindu-se o bandă magnetică, fără
a fi prezent nici un element de identificare a băncii emitente.
Totodată, unitatea bancară
a pus la dispoziție un CD conținând înregistrările video aferente tranzacției cu
acest card, din vizionarea lor rezultând faptul că persoana care utilizează cardul
efectuase mai multe operațiuni la acest bancomat, eliberându-i-se numerar.
Urmare activităților specifice,
a fost identificată persoana în cauză, ca fiind C.D.A.
Conform raportului de
constatare tehnico-științifică din 17 mai 2010 al Institutului pentru Tehnologii
Avansate, cardul în cauză avea banda magnetică de dimensiunile unei cărți de credit,
fiind inscripționată artizanal și putând fi utilizat ca un card bancar pentru efectuarea
de operațiuni la ATM, înșiruirea de cifre notată olograf pe eticheta de hârtie,
putând reprezenta codul PIN al unui card bancar.
Vizionând imaginile surprinse
de ATM-ul Băncii T. - Agenția R., s-a stabilit că numitul C.D.A. efectuase tranzacția
folosind un număr de 14 carduri, conform adresei din 18 noiembrie 2010 a societății
R. SA, toate fiind emise de Instituto Centrale delle Banche di Credito Cooperativo
Italy.
S-a reținut, în urma verificărilor
efectuate, respectiv a datelor comunicate de mai multe unități bancare, că în perioada
29 ianuarie 2010 - 01 februarie 2010, cu ajutorul respectivelor carduri s-au efectuat
100 de operațiuni de retragere de numerar de la mai multe ATM-uri din orașele Sibiu,
Slatina, Caracal, Balș și Craiova, suma totală ridicându-se la 55.300 RON.
Ulterior, în cadrul activităților
specifice desfășurate de B.C.C.O. Serviciul Teritorial Craiova, inclusiv a interceptării
convorbirilor telefonice purtate de C.D.A., s-a ajuns la identificarea cercului
de persoane frecventat de numitul C.D.A., și care păreau a avea același gen de activități
infracționale, printre care M.I.M., C.C., Ș.M.A., respectiv O.F.L., persoană împreună
cu care, de altfel, acesta a efectuat o călătorie în Italia în cursul lunii ianuarie
2011, împreună cu B.D., scopul călătoriei, așa cum a rezultat din discuții, fiind
tot acela de a desfășura activități de skimming.
Datele existente au fost
confirmate de cercetările ulterioare, prin rechizitoriul nr. 35D/P/2010 din 26 mai
2011, dispunându-se trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv sau în libertate,
a inculpaților N.A., O.F.L., A.M.L., S.C.I., respectiv T.M.A., în sarcina lor reținându-se
săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, respectiv
deținerea de echipamente de skimming, cu ocazia realizării acțiunii de prindere
în flagrant din ziua de 30 martie 2011, asupra acestora fiind găsite numeroase dispozitive
artizanale de acest gen, în momentul în care se încerca transportarea lor în Olanda
(via Belgia) pentru continuarea activității infracționale.
Întrucât din datele obținute,
a rezultat faptul că grupul condus de M.I.M., persoană aflată în relații strânse
cu C.D.A., avea același gen de activitate, dar legături sporadice sub acest aspect,
prin ordonanța din 28 ianuarie 2011, s-a dispus disjungerea și constituirea unui
alt dosar.
Existând suficiente indicii,
prin rezoluția din 28 ianuarie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva
învinuiților M.I.M., C.P., P.M., S.M.C. și D.E., sub aspectul comiterii infracțiunilor
prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003
Titlul III și art. 24, 25 și 27 din Legea nr. 365/2002, în cauză existând indicii
că s-au constituit într-un grup infracțional organizat specializat în comiterea
de infracțiuni cu cărți de credit urmând să plece în străinătate, respectiv Statele
Unite ale Americii și Mexic, unde să desfășoare activități infracționale. Pentru
această deplasare, membrii grupării s-au preocupat de obținerea vizelor, activitate
ce cade în sarcina numitului C.P.
Desfășurarea acestei activități
infracționale este susținută (pe lângă probele materiale administrate în cauză)
de convorbirile telefonice purtate între membrii grupului, interceptate în baza
autorizațiilor emise de Tribunalul Dolj și redate în volumul II, al dosarului de
urmărire penală.
În acest sens, au fost
folosite următoarele numere de telefon:
- RRR - utilizat de inculpatul
M.I.M.;
- SSS - utilizat de învinuitul
C.P.;
- GGG - utilizat de învinuitul
S.M.C.;
- QQQ și WWW - utilizat
de inculpatul P.M.;
- KKK - utilizat de învinuitul
D.E.;
- EEE - utilizat de inculpatul
B.M.R.;
- JJJ - utilizat de învinuitul
D.I.L.;
- NNN - utilizat de o
persoană neidentificată - P.;
- MMM - utilizat de inculpatul
C.T.C.;
- BBB și CCC - utilizate
de inculpatul Z.L.;
- ZZZ - utilizat de inculpatul
S.M.A.;
- FFF utilizat de inculpatul
O.R.;
- LLL - utilizat de o
persoană neidentificată.
În fapt, încă din luna
decembrie 2010 erau suficiente indicii că inculpatul M.I.M. era implicat în comiterea
unor infracțiuni la regimul comerțului electronic, respectiv copierea datelor de
pe carduri cu ajutorul unor dispozitive artizanale montate la ATM-urile unor bănci,
clonarea respectivelor carduri și efectuarea de tranzacții frauduloase.
Treptat, a atras în această
activitate mai multe persoane, fiecare având rolul său clar stabilit, scopul fiind
același, respectiv retragerile frauduloase de numerar.
În acest sens, în ziua
de 18 februarie 2011, M.I.M., împreună cu C.P. au părăsit România, cu destinația
Statele Unite ale Americii (via Canada), unde urma să desfășoare activități infracționale,
circumscrise criminalității informatice, respectiv montarea de aparatură de captare
a datelor de pe carduri.
Cei doi au fost conduși
la aeroport cu autoturismul marca F., de către inculpatul B.M.R., persoană care
cunoștea activitatea infracțională desfășurată și intenționa să se deplaseze în
Statele Unite ale Americii, în același scop, respectiv sprijinirea activității infracționale
având drept finalitate obținerea unor beneficii materiale frauduloase.
După despărțirea de aceștia,
inculpatul B.M.R. s-a întâlnit în Municipiul București cu un anume P., persoană
cu care are mai multe convorbiri legate de efectuarea de tranzacții frauduloase
cu ajutorul unor carduri clonate.
Ulterior, M.I.M., în repetate
rânduri, a luat legătura cu P.M. și C.T.C. pentru a-i fi trimise în Statele Unite
ale Americii, printr-un colet, mai multe dispozitive de skimming, pe care le procurase
înaintea plecării din țară, lăsându-le în păstrare numitului P.M.
În același sens, inculpatul
C.T.C. a avut o serie de discuții cu inculpatul P.M. și inculpatul B.M.R., atestând
faptul că toate aceste persoane cunoșteau existența dispozitivelor și scopul acestora,
respectiv trimiterea în Statele Unite ale Americii, în vederea continuării activității
infracționale.
Alături de colet, inculpatul
M.I.M. i-a mai lăsat inculpatului P.M. alte două dispozitive pe care cel din urmă
le-a înmânat inculpatului Z.L. pentru a le testa, acesta restituindu-i unul după
ce a constatat că nu sunt compatibile cu aplicația informatică și păstrându-l pe
cel de-al doilea cu intenția de a căuta o altă aplicație.
Datorită faptului că dispozitivele
din colet nu erau funcționale sau nu aveau soft-urile necesare exploatării, inculpatul
P.M. a luat legătura cu inculpatul Z.L., persoană ce a acționat ca specialist în
domeniu, respectiv montarea programelor necesare bunei funcționări a echipamentelor.
Nici acesta nu a reușit conectarea dispozitivelor la unitate PC, driverele și aplicația
informatică fiind incompatibile cu dispozitivul.
În același sens, la solicitarea
inculpatului M.I.M. inculpatul C.T.C., s-a deplasat la locuința acestuia în comuna
B., primind de la M.I.M., mama acestuia, un stick ce conținea o aplicație informatică,
obiect ce a fost înmânat prin intermediul inculpatului P.M. inculpatului Z.L.
Și de această dată deplasarea
a făcut-o cu autoturismul propriu inculpatul B.M.R., cunoscând informațiile prezente
pe stick.
Și această încercare s-a
soldat cu un eșec. În aceste condiții, inculpatul M.I.M. l-a contactat ulterior
pe învinuitul D.I.L., pe care l-a pus în legătură cu inculpatul C.T.C., pentru a
procura acumulatorii necesari echipamentului de skimming, tranzacția nefiind dusă
la sfârșit, întrucât D.I.L. nu a fost de acord cu primirea în schimbul acumulatorilor
a unor echipamente de skimming, solicitând suma de 1.000 euro.
Tot la solicitarea inculpatului
M.I.M., inculpatul B.F.D., a făcut legătura dintre inculpații Ș.M.A. și C.T.C.,
primul trebuind să înmâneze celui de-al doilea soft-ul necesar. Pentru a verifica
funcționalitatea lui, inculpatul C.T.C. i-a înmânat inculpatului Ș.M.A., un dispozitiv
de skimming și un cablu de descărcare date.
Pentru acest lucru inculpatul
Ș.M.A., deși era în relații tensionate cu inculpatul M.I.M., le-a cerut în schimb
o sumă mare de bani (1.000 euro).
În această activitate
mai este cooptată o persoană neidentificată, scopul fiind identic, respectiv aducerea
în stare de funcționare a dispozitivelor.
Reușind operațiunea, inculpatul
Ș.M.A. a restituit inculpatului C.T.C., întâi aplicația informatică pe un stick,
ulterior dispozitivele primite, după ce a confirmat faptul că echipamentele sunt
compatibile cu aplicația informatică, lucru ce este comunicat imediat inculpaților
M.I.M. și P.M.
Întrucât nici de data
asta inculpatul Z.L., nu a reușit să lucreze cu respectivele dispozitive, s-a hotărât
(de către inculpații M.I.M. și Ș.M.A.) punerea acestuia în legătură cu inculpatul
Ș.M.A.
Această întâlnire a avut
loc la solicitarea inculpatului P.M. și în ziua de 08 martie 2011, inculpatul Z.L.,
s-a întâlnit cu inculpatul Ș.M.A., primul înmânându-i celui de-al doilea un laptop,
pe care acesta a instalat driverele și aplicația, necesare funcționării dispozitivelor,
restituindu-i laptop-ul în doar două ore și indicându-i modul de utilizare.
Și de data aceasta, inculpatul
Ș.M.A. a luat legătura cu aceeași persoană neidentificată.
Dispozitivul fiind compatibil
cu programul, imediat inculpatul Z.L., i-a comunicat inculpatului P.M. acest lucru.
În sprijinul grupului
a acționat și inculpatul O.R., finul inculpatului M.I.M., care a făcut rost de un
receiver tip D.T., cunoscând destinația acestuia, respectiv disimularea aparaturii
pentru trimiterea unui colet și trebuind să îl ajute pe inculpatul C.T.C., în acest
sens. Ulterior, inculpatul O.R. urma să se deplaseze pe teritoriul Statelor Unite
ale Americii pentru continuarea activității infracționale împreună cu ceilalți membri
ai grupului.
După trimiterea coletului
cu echipamentul de skimming în Statele Unite ale Americii, inculpații C.T.C., O.R.
și o altă persoană din partea inculpatului P.M., urma să se deplaseze în aceeași
țară, pentru a desfășura activitatea infracțională pregătită.
Inculpatul Z.L., l-a contactat
telefonic pe învinuitul G.C.L., care s-a întors în România pentru a schimba documentele
de identitate, rugându-l să-l ia cu el în Statele Unite ale Americii, pentru a desfășura
activități de skimming, exprimându-se în acest sens că el este „blindat”.
Împotriva acestei sentințe,
au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.
- Serviciul Teritorial Craiova, cât și inculpații C.T.C., P.M., Ș.M.A., Z.L., O.R.
și B.F.
Parchetul, potrivit motivelor
scrise, a criticat soluția primei instanțe pentru netemeinicie, invocând, în esență,
că pedepsele ce au fost aplicate inculpaților au fost stabilite cu încălcarea criteriilor
prev. de art. 72 C. pen., fiind recunoscute nejustificat în favoarea inculpaților
unele circumstanțe judiciare atenuante, prev. de art. 74 lit. a) C. pen., art. 76
lit. b) C. pen., pe de o parte, iar, pe de altă parte, că în cadrul operațiunii
concrete de individualizare judiciară a pedepselor, instanța de fond trebuia să
se raporteze la limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile care intră în
scopul grupului infracțional organizat, în cauza de față, (...) acelea prev. de
art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, art. 24 alin. (1), (2) din Legea
nr. 365/2002, și art. 27 alin. (1)-(3) din Legea nr. 365/2002 și nu la limitele
de pedeapsă prevăzute de legea specială pentru infracțiunile imputate inculpaților.
În fața instanței, apelul
a fost susținut doar sub această din urmă teză.
Inculpații, atât în motivele
scrise de apel, cât și prin cele susținute de apărători, au apreciat că soluția
primei instanțe este criticabilă pentru netemeinicie, în esență, fiecare solicitând,
pe de o parte, reducerea pedepselor aplicate, în urma lărgirii efectelor circumstanțelor
judiciare prev. de art. 74 lit. a) C. pen., deja reținute, iar, pe de altă parte,
cu consecința alegerii altor modalități de executare pentru pedepsele rezultante,
fiind invocate dispozițiile prev. de art. 81 C. pen. (în special de către inculpații
O.R. și B.F.), privind suspendarea condiționată a executării, sau cele prev. de
art. 86
1
C. pen., vizând suspendarea sub supraveghere a executării.
Curtea de Apel Craiova,
secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 269 din 9 decembrie
2011 a admis apelurile declarate de inculpații C.T.C., P.M., Ș.M.A. și Z.L., împotriva
sentinței penale nr. 355 din 13 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul
nr. 15014/63/2011.
A desființat sentința
cu privire la modalitatea de executare a pedepselor principale rezultante aplicate
acestor inculpați.
În baza art. 86
1
C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor rezultante de câte 2
ani și 6 luni închisoare, aplicate inculpaților C.T.C., P.M., Ș.M.A. și Z.L., pe
durata unui termen de încercare de 7 ani și 6 luni, stabilit potrivit art. 86
2
.
În baza art. 86
3
C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpații respectivi trebuie să se
supună următoarelor măsuri de supraveghere, astfel: să se prezinte la datele fixate
la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj; să anunțe, în prealabil,
orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință sau orice deplasare care depășește
8 zile, precum și întoarcerea; să comunice informații de natură a putea fi controlate
mijloacele lor de existență.
A atras atenția inculpaților
asupra art. 86
4
C. pen.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a pedepselor, se vor suspenda
și pedepsele accesorii deja aplicate inculpaților de către prima instanță.
A constatat că inculpații
au fost arestați preventiv în perioada 9 martie 2011 - 6 septembrie 2011.
A menținut restul dispozițiilor
sentinței.
A respins, ca nefondate,
apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații
O.R. și B.F.
Onorariile de avocat,
în sumă de câte 400 RON, vizând apărarea din oficiu, în apel, a inculpaților C.T.C.,
Ș.M.A. și Z.L., până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor plăti din fondul
Ministerul Justiției, către Baroul Dolj.
A obligat pe inculpatul
B.F. la 50 RON, iar pe inculpatul O.R. la 450 RON, din care 400 RON reprezintă onorariu
apărător oficiu, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această
hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:
Verificând soluția criticată
în raport de criticile de netemeinicie ce au fost făcute, Curtea a apreciat că apelurile
declarate de inculpații C.T.C., P.M., Ș.M.A. și Z.L., sunt fondate, cu privire la
modalitatea de individualizare a executării pedepselor rezultante, pe când apelurile
declarate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații O.R. și B.F.,
au fost privite ca nefondate.
De principiu, potrivit
dispozițiilor prev. de art. 72 C. pen., la stabilirea pedepselor instanța este obligată
să aibă în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, limitele
de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările în care infracțiunile s-au consumat,
pe de o parte, dar și unele elemente ce privesc pe făptuitori, de natură a atenua
sau agrava răspunderea acestora, pe de altă parte.
În cadrul operațiunii
concrete de individualizare judiciară, aceste criterii mai sus enunțate au o importanță
egală, se iau în vedere împreună, astfel că nesocotirea unuia ori supraestimarea
altuia, antrenează netemeinicia și, implicit, nelegalitatea soluției.
În cauza de față, instanța
de fond, atunci când a stabilit limitele de pedeapsă pentru infracțiunile atribuite
fiecărui inculpat, săvârșite de aceștia în condițiile concursului real de infracțiuni
prev. de art. 33 lit. a) C. pen., a avut în vedere toate criteriile prevăzute de
lege, așezând pedepsele sub limita minimă prevăzută în legea specială, cum astfel
stabilește art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., prin recunoașterea justificată a unor
circumstanțe judiciare atenuante (acelea prev. de art. 74 lit. a) C. pen.), din
ansamblul dosarului rezultând că, anterior, fiecare dintre făptuitori au fost bine
integrați social, desfășurând activități din care realizau venituri licite, aveau
familii în întreținere.
Pentru aceste considerente
referitoare la modul în care au fost stabilite pedepsele aplicate inculpaților,
a fost respinsă și critica invocată în apelul Parchetului, aceea făcută în sensul
că judecătorul fondului trebuia să se raporteze, în cadrul activității de individualizare
a sancțiunilor, la limitele pedepselor prevăzute pentru infracțiunile ce intră în
scopul grupului infracțional, și nu la limitele de pedeapsă prevăzute pentru faptele
atribuite inculpaților.
Tot astfel, s-a apreciat
că nici critica vizând majorarea pedepselor stabilite nu poate fi primită.
Însă, alegând față de
inculpații C.T.C., P.M., Ș.M.A. și Z.L., regimul de detenție, prev. de art. 57
C. pen., cu aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b)
C. pen., ca modalitate de executare a pedepselor rezultante, Curtea a apreciat că
instanța de fond a făcut o greșită individualizare.
Într-adevăr, infracțiunile
prevăzute în Legea nr. 365/2002, privind comerțul electronic, în general infracțiunile
asociate conceptului de criminalitate organizată, prezintă un grad de pericol social
sporit, iar în momentul actual se poate aprecia că acestea se constituie într-un
adevărat fenomen, situație în raport de care organele judiciare trebuie să manifeste
o ripostă fermă, descurajantă.
Totuși, în considerarea
criteriilor la care s-a făcut deja trimitere, vizând stabilirea pedepselor, Curtea
a apreciat că scopurile acestora, la care face trimitere legea în art. 52 C.
pen., în cazul inculpaților ale căror apeluri au fost apreciate ca fondate, pot
fi satisfăcute și fără executare.
Potrivit art. 86
1
C. pen., dacă pedeapsa aplicată este de cel mult 4 ani, infractorul nu a mai fost
condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an și când se apreciază,
ținând seama de persoana acestuia, de comportamentul de după comiterea faptei, că
pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta chiar și fără executarea
pedepsei, instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Verificând situația celor
patru inculpați, din perspectiva îndeplinirii acestor condiții, s-a constatat că
fiecare este bine caracterizat, au stat în arest preventiv o perioadă de peste 6
luni, timp în care au conștientizat despre pericolul faptelor săvârșite, motive
pentru care s-a apreciat că doar pronunțarea condamnării constituie un avertisment
serios și, chiar fără executarea pedepsei, ca aceștia să nu mai săvârșească alte
asemenea infracțiuni.
Prin urmare, față de inculpații
respectivi instanța a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor.
S-a apreciat că modalitatea
aceasta de individualizare este, la rându-i, suficient de restrictivă, întrucât
inculpații, potrivit art. 86
3
C. pen., pe durata termenului de încercare
stabilit, vor fi obligați să se supună unor măsuri de supraveghere, arătate mai
jos, în dispozitiv, iar nerespectarea acestora va atrage consecințele prev. de
art. 86
4
C. pen.
Apelurile inculpaților
O.R. și B.F., care privesc stabilirea întinderii pedepselor și alegerea greșită
a modalității de executare, aceea prev. de art. 86
1
C. pen., au fost
apreciate ca nefondate, întrucât față de aceștia s-a făcut o justă individualizare
sub aspectul cuantumului pedepselor, iar modalitatea de executare aleasă, este aptă
să asigure scopurile prev. de art. 52 C. pen.
Împotriva acestei din
urmă decizii au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații O.R., B.F.D.,
P.M., C.T.C. și Ș.M.A.
În recursul său Parchetul
a invocat două motive de casare a hotărârii atacate pe care a considerat-o ca fiind
nelegală și netemeinică și anume:
S-a apreciat că nu s-a
făcut o justă individualizare a modalității de executare aleasă de instanța de apel
pentru pedepsele rezultante aplicate inculpaților P.M., C.T.C., Ș.M.A., Z.L. în
raport de prevederile art. 72 C. pen., caz de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
S-a apreciat de asemenea
că instanța de apel a omis impunerea unei măsuri de supraveghere a inculpaților
P.M., C.T.C., Ș.M.A., Z.L., din cele prevăzute obligatoriu de art. 86
3
alin. (1) C. pen., caz de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17
1
C. proc. pen.
În final, în baza
art. 385
15
pct. 15 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. reprezentanta Parchetului
a solicitat admiterea recursului cu privire la pedeapsa aplicată inculpaților P.M.,
C.T.C., Ș.M.A. și Z.L. și a măsurilor de supraveghere greșit instituite de instanță,
casarea hotărârii pronunțată de instanța de apel și rejudecând cauza sub acest aspect,
menținerea modalității de executare just aleasă de instanța de fond.
Apărătorul inculpaților
O.R. și P.M. a pus concluzii de admitere a recursurilor, casarea celor două hotărâri
judecătorești pronunțate și rejudecând să se micșoreze pedepsele aplicate acestora
solicitând totodată menținerea modalității de executare a pedepsei stabilită de
instanța de apel, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
A mai solicitat instanței
ca la individualizarea pedepselor să aibă în vedere disp. art. 72 C. pen., circumstanțele
reale ale faptei și personale ale inculpaților.
Referindu-se la circumstanțele
personale ale inculpaților, apărătorul a arătat că aceștia sunt tineri, la primul
conflict cu legea penală, au recunoscut și regretat fapta; au colaborat cu organele
de cercetare penală, aveau un loc de muncă înainte de săvârșirea faptei iar în perioada
petrecută în stare de arest preventiv au conștientizat gravitatea faptelor săvârșite.
Modalitatea de executare a pedepsei (sub supraveghere) este apreciată de către apărător
ca fiind îndestulătoare pentru atingerea scopului pedepsei prev. de art. 52 C.
pen.
În concluzie, apărătorul
a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor, reindividualizarea pedepselor
în sensul reducerii acestora și menținerea modalității de executare a pedepselor
din apel.
A solicitat respingerea
recursului declarat de Parchet ca nefondat, cu privire la motivul de netemeinicie.
Cu privire la motivul
de nelegalitate, a pus concluzii de admitere.
Apărătorul inculpatului
B.F.D. susținând oral motivele scrise de recurs a solicitat în temeiul cazului de
casare prev. de art. 385
9
pct. 12 C. proc. pen. admiterea acestuia și
achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C.
proc. pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale laturii obiective
și subiective a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.
A precizat că dorește
să corecteze o eroare de nume cuprinsă în rechizitoriu și anume aceea că B. a fost
sunat de M. și nu de P.
În subsidiar a invocat
cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. referitor la
greșita individualizare a pedepsei de către instanța de apel.
Totodată a solicitat ca
în urma reducerii pedepsei să fie aplicate disp. art. 81 C. pen.
O altă critică formulată
a fost aceea că instanța de apel nu a particularizat pedepsele raportat la gradul
de participare a fiecăruia dintre inculpați la săvârșirea infracțiunii.
Apărătorul inculpaților
Ș.M.A. și C.T.C. în temeiul cazului de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. a solicitat admiterea recursurilor și reindividualizarea pedepselor
aplicate inculpaților urmând ca acestea să fie coborâte către minimul special al
pedepsei cu aplicarea art. 81 C. pen.
A apreciat că pedepsele
aplicate inculpaților sunt prea aspre și a solicitat instanței să constate că în
perioada în care au fost judecați în stare de libertate inculpații și-au îndeplinit
toate obligațiile stabilite în sarcina lor și nu au săvârșit alte infracțiuni. A
criticat hotărârea pronunțată de instanța de apel și pentru faptul că a fost aplicat
același cuantum al pedepselor tuturor inculpaților, în mod eronat apreciindu-se
că răspunderea penală este egală fără a se face diferențe între participanți, încălcându-se
astfel prevederile art. 72 C. pen.
A mai solicitat ca instanța
de recurs să aibă în vedere și circumstanțele personale ale celor doi inculpați
care nu au antecedente penale, au avut o atitudine sinceră și cooperantă pe parcursul
procesului penal, scopul pedepsei putând fi atins în cazul acestora chiar și prin
aplicarea unei pedepse orientată sub minimul special prevăzut de lege.
Cu privire la recursul
declarat de Parchet, referindu-se și la inculpatul Z.L., același apărător a pus
concluzii de respingere a recursului Parchetului ca nefondat, arătând că legiuitorul
nu exclude aplicarea alături de disp. art. 320
1
C. proc. pen. și a circumstanțelor
atenuante prev. de art. 74, 76 C. pen.
Analizând legalitatea
și temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate conform
art. 385
6
alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție
apreciază că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova este fondat urmând a fi admis
iar recursurile declarate de inculpați sunt nefondate urmând a fi respinse pentru
următoarele considerente.
Cu privire la recursul
declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.
- Serviciul Teritorial Craiova.
Înalta Curte apreciază
că numai motivul de recurs, indicat la pct. 2 din memoriul depus la dosar este întemeiat
respectiv cel referitor la împrejurarea că instanța de apel a omis impunerea unei
măsuri de supraveghere inculpaților P.M., C.T.C., Ș.M.A., Z.L., din cele prevăzute
obligatoriu de art. 86
3
alin. (1) C. pen., caz de casare ce se circumscrie
dispozițiilor art. 385
9
pct. 17
1
C. proc. pen.
Potrivit art. 86
3
C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor
măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la
datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de
protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;
b) să anunțe, în prealabil,
orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește
8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice
schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații
de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Înalta Curte constată
că instanța de apel nu a obligat inculpații P.M., C.T.C., Ș.M.A. și Z.L. să se supună
uneia dintre măsurile de supraveghere indicate în mod obligatoriu de textul de lege
mai sus menționat la punctul c) respectiv „să comunice și să justifice schimbarea
locului de muncă”. Impunerea acestei măsuri fiind obligatorie pentru organul judiciar
și nu facultativă cum sunt cele expuse în alin. (3) al aceluiași art., Înalta Curte
va admite recursul declarat de Parchet, va casa în parte decizia penală atacată
și va dispune ca inculpații mai sus menționați să se supună și măsurii de supraveghere
prevăzută de art. 86
3
lit. c) C. pen. În sensul de a comunica și justifica
schimbarea locului de muncă pe perioada termenului de încercare.
Cu privire la recursurile
declarate de inculpații O.R., B.F.D., P.M., C.T.C. și Ș.M.A., Înalta Curte constată
că acestea sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente:
Înalta Curte apreciază
că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în urma coroborării
tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de
cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor corespunde situației
de fapt reținute în mod corect, reținându-se că sunt întrunite condițiile tragerii
la răspundere penală a inculpaților sub aspectul infracțiunilor reținute în sarcina
acestora respectiv infracțiunile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și
art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Prevederile art. 2
lit. a) din Legea nr. 39/2003, definesc noțiunea de grup infracțional organizat
ca fiind un grup structurat format din trei sau mai multe persoane care există pentru
o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor
infracțiuni grave pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau
material, cu precizarea expresă că nu constituie grup infracțional organizat, grupul
format ocazional în scopul comiterii imediate a unei sau mai multor infracțiuni
și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite
pentru membrii săi.
Se constată că inculpatul
B.F.D., prin apărător a susținut atât în fața instanței de apel, cât și în fața
instanței de recurs că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de
art. 7 din Legea nr. 39/2003, deși a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor,
întrucât actele desfășurate de acesta nu pot fi asimilate unor acțiuni de aderare,
nu se poate susține că a avut sarcini precis stabilite și că activitatea sa a avut
o continuitate în timp, că a acționat sub îndrumarea unui anumit conducător al grupului
său că a avut vreun beneficiu, singura sa contribuție fiind aceea de a da un mic
ajutor la rugămintea altor persoane implicate în cauză. A susținut că pentru aceste
considerente s-ar impune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la
art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive
ale infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat.
Din probatoriul administrat
în cauză în ambele faze ale procesului penal rezultă că la cererea inculpatului
P.M., O.R. a luat legătura cu inculpații C.T.C. și Ș.M.A. acceptând să procure un
reiceiver tip D. necesar disimulării echipamentelor electronice, aspect care a condus
automat la concluzia că acesta cunoștea activitatea grupului (cum de altfel a și
recunoscut), activitate care s-a desfășurat o bună perioadă de timp de către ceilalți
inculpați, faptul că erau îndrumați de o altă persoană aflată în Statele Unite
ale Americii, scopul desfășurării acestei activități ilicite, acceptând să îi sprijine,
mai ales că intenționa să plece și acesta în Statele Unite ale Americii unde urmau
să fie montate echipamentele respective pentru a se obține beneficiul în vederea
căruia s-a derulat întreaga activitate infracțională.
În concluzie, instanța
procedând conform art. 320
1
alin. (4) C. proc. pen., luând act de declarațiile
inculpaților P.M., C.T.C., Ș.M.A. și Z.L. care au aderat la activitatea infracțională
desfășurată de grupul infracțional organizat inițiat de un alt inculpat, constând
în activități de deținere și punere în stare de funcționare a echipamentelor de
skimming necesare copierii datelor de pe instrumente de plată electronice, echipamente
care urmau să fie trimise în Statele Unite ale Americii, în vederea continuării
activității infracționale constând în montarea acestor echipamente la terminalele
bancare, în vederea unor retrageri de bani frauduloase, corect a stabilit că activitatea
infracțională, mai sus descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii
de aderare la un grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003,
respectiv ale infracțiunii de deținere de echipamente necesare copierii datelor
de pe instrumente de plată electronice, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002,
fapte săvârșite în concurs.
De asemenea, în mod corect
a stabilit instanța de fond că faptele inculpaților B.F.D. și O.R., care au sprijinit
pe ceilalți inculpați cunoscând faptul că aceștia dețin și încearcă să pună în funcționare
echipamente de skimming, iar inculpatul O.R. a procurat un reiceiver tip D., necesar
disimulării unor astfel de echipamente, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor
de aderare la un grup infracțional organizat și complicitate la deținerea de echipamente
necesare copierii datelor de pe instrumente de plată electronice, fapte prevăzute
de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din
Legea nr. 365/2002.
Probele administrate în
cauză dovedesc mai presus de orice dubiu că inculpatul B.F.D. se face vinovat de
comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, în mod corect instanța de fond
dispunând condamnarea acestuia neexistând elemente care să facă posibilă adoptarea
unei soluții contrare celei stabilite de instanțele inferioare, în sensul achitării
inculpatului cum în mod netemeinic susține apărarea.
Pedepsele aplicate inculpaților
au fost corect individualizate de instanțe atât sub aspectul cuantumului, cât și
sub aspectul modalității de executare.
Vinovăția inculpaților
a fost pe deplin stabilită și dovedită, iar la individualizarea pedepselor s-au
avut în vedere prevederile art. 320
1
C. proc. pen. și criteriile arătate
în art. 72 C. pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor, împrejurările
în care acestea au fost comise, gradul de participare a fiecărui inculpat la săvârșirea
faptelor, urmările produse dar și circumstanțele personale ale inculpaților.
Având în vedere că toți
inculpații sunt infractori primari, că în final au recunoscut întreaga activitate
infracțională dedusă judecății, că sunt persoane integrate social, unii dintre aceștia
desfășurând înainte de săvârșirea faptelor, activități din care realizau venituri
licite, în mod corect instanța a reținut în favoarea inculpaților P.M., C.T.C.,
Ș.M.A., Z.L. și B.F.D. circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C.
pen., cu consecințele în planul stabilirii pedepselor arătate de art. 76 C.
pen.
Infracțiunile prevăzute
în Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, în general infracțiunile asociate
conceptului de criminalitate organizată prezintă un grad de pericol social sporit,
iar în momentul actual se poate aprecia că acestea se constituie într-un adevărat
fenomen, situație în raport de care organele judiciare trebuie să manifeste o ripostă
fermă, descurajantă.
Cu toate acestea, în considerarea
criteriilor prevăzute de lege vizând stabilirea pedepselor, Înalta Curte apreciază
că în mod corect prima instanță de control judiciar, ca urmare a admiterii apelurilor
declarate de inculpații C.T.C., P.M., Ș.M.A. și Z.L. a desființat sentința penală
pronunțată de instanța de fond cu privire la modalitatea de executare a pedepselor
principale rezultante aplicate acestor inculpați și, în baza art. 86
1
C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor rezultante de câte 2
ani și 6 luni închisoare aplicate acestor inculpați pe durata unui termen de încercare
de 7 ani și 6 luni stabilit potrivit art. 86
2
C. pen.
Se constată că instanța
de apel a dozat corect pedepsele aplicate acestor inculpați atât sub aspectul cuantumului,
cât și sub aspectul modalității de executare apreciind că scopul educativ și preventiv
al pedepsei poate fi atins chiar dacă acestea nu vor fi executate în regim de detenție,
raportat la conduita anterioară și persoana inculpaților care sunt la primul conflict
cu legea penală, au manifestat o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal,
au un nivel de instruire care le permite capacitatea de apreciere a conduitei în
viitor în sensul adoptării unor atitudini corecte față de regulile de conviețuire
socială și ordinea de drept.
Cu privire la pedepsele
aplicate inculpaților B.F.D. și O.R. se constată că instanța de fond a dozat corect
aceste pedepse atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare
apreciindu-se și în cazul acestor inculpați că scopul educativ și preventiv al pedepsei
poate fi atins chiar dacă pedeapsa nu va fi executată în regim de detenție.
Întrucât în cauză nu pot
fi identificate alte date care să facă posibilă reducerea cuantumului pedepselor
aplicate inculpaților sau schimbarea modalității de executare a pedepselor, Înalta
Curte în temeiul dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,
va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații O.R., B.F.D., P.M.,
C.T.C. și Ș.M.A.
Văzând și dispozițiile
art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul
Teritorial Craiova împotriva deciziei penale nr. 269 din 9 decembrie 2011 a Curții
de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Casează în parte decizia
penală atacată numai sub aspectul omisiunii instanței de apel de a obliga inculpații
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și rejudecând în fond:
Dispune ca inculpații
C.T.C., Ș.M.A., P.M. și Z.L. să se supună și măsurii de supraveghere prevăzută de
art. 86
3
lit. c) C. pen. în sensul de a comunica și justifica schimbarea
locului de muncă pe perioada termenului de încercare.
Menține celelalte dispoziții
ale deciziei atacate.
Respinge, ca nefondate,
recursurile declarate de inculpații O.R., B.F.D., P.M., C.T.C., Ș.M.A. împotriva
aceleiași decizii penale.
Obligă recurenții inculpați
O.R., B.F.D., P.M., C.T.C., Ș.M.A. la plata sumelor de câte 350 RON cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 RON, reprezentând onorariile
parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Onorariul parțial cuvenit
apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat Z.L., în sumă de 50 RON,
se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 5 octombrie
2012.