ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4154/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 19 din 12 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 4854/63/2010, în baza art. 2 pct. 1 din legea 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 lit. c) și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu începere de la data executării pedepsei principale. În baza art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani cu începere de la data executării pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul D.C., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 7 din data de 18 februarie 2010 emis de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 2341/63/2010 să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.C. perioada reținerii și arestării preventive din data de 17 februarie 2010 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului D.C. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 lit. c) și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.M.

la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu începere de la data executării pedepsei principale. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul S.M., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 8 din data de 18 februarie 2010 emis de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 2341/63/2010 să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani cu începere de la data executării pedepsei principale. În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.M. perioada reținerii și arestării preventive din data de 17 februarie 2010 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului S.M. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.R.C. la pedeapsa de 3 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 pct. 1 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu începere de la data executării pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen.

s-a dispus ca inculpatul D.R.C., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 13 din data de 19 martie 2010 emis de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 3439/63/2010, în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu începere de la data executării pedepsei principale. În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.R.C. perioada arestării preventive din data de 19 martie 2010 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului D.R.C. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată, raportat la art. 118 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea cantității de 269,16 gr de cannabis rămasă după efectuarea analizelor de laborator și depusă în camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. - D.C.J.S.O. conform dovezii seria X. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații S.M. și D.R.C. la plata sumelor de câte 1.500 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat și inculpatul D.C.

la plata sumei de 1.800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei reprezintă onorariu avocat oficiu. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, la data de 09 aprilie 2010 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 4854/63/2010 rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova nr. 22D/P/2010 prin care inculpații D.C., S.M. și D.R.C. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv astfel: - D.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și trafic internațional de droguri de risc, fapte prevăzute și pedepsite de art. 2 pct. 1 și art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.

, în final cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.; - S.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și complicitate la trafic internațional de droguri de risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în final cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen. și - D.R.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la trafic de droguri de risc și complicitate la trafic internațional de droguri de risc, fapte prev. și ped.

de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 pct. 1 și art. 26 C. pen. raportat la art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 în final cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen. În fapt, s-a reținut că la data de 26 ianuarie 2010, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, a fost sesizată cu privire la faptul că două persoane neidentificate la acel moment, l-au contactat pe un tânăr din municipiul Craiova, în vederea comercializării cantității de aproximativ 2 kg de hașiș, contra sumei de 3.000 euro, drogurile provenind din străinătate, cel mai probabil din Grecia . Totodată, din informațiile deținute la data de 26 ianuarie 2010, a rezultat faptul că cele două persoane neidentificate, la data de 26 ianuarie 2010, îl contactaseră pe un anume „M.”, identificat ulterior ca fiind S.M., cu scopul ca acesta să găsească cumpărători pentru cele 2 kg de hașiș.

După sesizarea D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, în cauză, s-a procedat la introducerea investigatorului sub acoperire, cu numele de cod „M.M.”, precum și la solicitarea Tribunalului Dolj pentru obținerea de autorizații de interceptare și înregistrare de convorbiri telefonice ale numitului „M.”, emițându-se autorizația din 27 ianuarie 2010, din 29 ianuarie 2010 pentru un anume „M.” și din 16 februarie 2010 pentru o persoană numită „M.”, precum și înregistrarea audio-video în mediu ambiental și localizarea posturilor telefonice. Urmare exploatării autorizațiilor de interceptare și înregistrare a convorbirilor și comunicărilor, precum și a datelor furnizate de investigatorul sub acoperire, cu numele de cod „M.M.” s-a stabilit faptul că în ziua de 13 februarie 2010, inculpatul S.M.

s-a întâlnit în gara centrală din Craiova cu cele două persoane care îl contactaseră pentru ca acesta să găsească cumpărători în vederea vânzării cantității de droguri pe care o aveau. Cu această ocazie, inculpatul S.M. a purtat discuții referitoare la aducerea și comercializarea drogurilor cu cele două persoane prezentate ca fiind „I.” și „M.”, identificate ulterior ca fiind inculpatul D.C. și fiul său, D.R.C. În Grecia urma să plece doar D.C. pentru a aduce drogurile. Din actele atașate la filele 41-43 a rezultat că inculpatul D.C. s-a întors din Grecia cu un autocar al firmei MURAT, plecând din Grecia spre România în cursul zilei de 15 februarie 2010. După ce a revenit în România, în seara zilei de 16 februarie 2010, inculpatul D.C.

a ajuns pe raza mun. Craiova, însă nu a procedat, de îndată, la comercializarea cantității de droguri pe care o adusese, ci s-a deplasat în mun. Tg. Jiu, căutând ca persoanele cu care discutase despre cumpărarea acestei cantități de droguri, să vină în această localitate pentru a se realiza tranzacția. Anterior momentului la care inculpatul D.C. zis „I.” a plecat cu drogurile din Craiova în mun. Tg. Jiu, materialul probator administrat în cauză a atestat faptul că acesta s-a întâlnit cu fiul său, inculpatul D.R.C. zis „M.” căruia i-a dat o mostră din a cele droguri pentru a-l convinge pe „cumpărător” că drogurile sunt de calitate și merită efortul de a veni la Tg. Jiu. Așa cum se înțeleseseră anterior, atât inculpatul S.M.

cu numitul „M.”, cât și cu inculpatul D.C., în cursul zilei de 17 februarie 2010, inculpatul S.M. a luat din nou legătura cu investigatorul sub acoperire, autorizat în cauză, cu numele de cod „M.M.”, căruia i-a spus că marfa era pe teritoriul României și putea fi cumpărată, dar pentru aceasta era necesar să se deplaseze în mun. Tg. Jiu. Totodată, din interceptările efectuate în zilele de 16, 17 februarie 2010, conform autorizațiilor Tribunalului Dolj, a rezultat că inculpatul S.M. era, într-un fel, supărat pe inculpatul D.C., dar și pe „M.”, pe motiv că „I.” adusese o cantitate mai mică decât cea pentru care el discutase cu investigatorul, autorizat în cauză. Urmare discuțiilor telefonice, în seara zilei de 17 februarie 2010, investigatorul sub acoperire a revenit pe raza mun.

Craiova și a luat legătura cu inculpatul S.M., care a insistat să se deplaseze cu investigatorul sub acoperire în mun. Tg. Jiu pentru a se face tranzacția de droguri, pentru care „lucrase” de aproximativ trei săptămâni. După ce investigatorul sub acoperire a venit la Craiova și a luat legătura cu inculpatul S.M., la discuțiile finale privind tranzacționarea drogurilor aduse din Grecia de inculpatul D.C., a participat și inculpatul D.R.C., acesta hotărând să nu mai meargă și el în acea noapte la Tg. Jiu pentru tranzacționarea drogurilor. În urma acestor discuții, inculpatul D.R.C. a transmis tatălui său că tranzacția de droguri se putea realiza deoarece „ cumpărătorul” era de încredere. Ajunși în mun.

Tg. Jiu, s-a stabilit ca locație pentru efectuarea tranzacției de droguri, benzinăria M. Tg. Jiu, situată pe str. Victoriei, unde inculpatul S.M. și investigatorul sub acoperire au ajuns în jurul orei 23:00, iar inculpatul D.C., zis „I.”, câteva minute mai târziu. După ce a intrat în local și l-a reîntâlnit pe inculpatul S.M., inculpatul D.C., zis „I.” a făcut „cunoștință” și cu investigatorul sub acoperire, autorizat în cauză, cu numele de cod „M.M.”. În aceste condiții, investigatorul sub acoperire a primit de la inculpatul D.C., zis „Iulian”, o pungă din material plastic de culoare albastră cu drogurile în ea, iar acesta a primit de la investigatorul sub acoperire, autorizat în cauză, un număr de 8 bancnote din cupiura de 500 lei, cu un total de 4 000 lei, reprezentând prețul drogurilor.

Din această sumă, de 4 000 lei, inculpatul D.C., zis „I.” l-a „recompensat” pe inculpatul S.M. cu o bancnotă din cupiura de 500 lei, pentru efortul depus în „afacerea realizată”. Profitând de momentele de euforie ale inculpaților, investigatorul sub acoperire a părăsit localul benzinăriei M. Tg. Jiu și, prezentându-se lucrătorii B.C.C.O. Craiova, împreună cu procurorul D.I.I.C.O.T. și procedându-se la imobilizarea celor doi inculpați. Conform procesului-verbal de flagrant, asupra inculpatului D.C. au fost descoperite 7 (șapte) bancnote din cupiura de 500 lei, înseriate la ora 19:30 la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, iar în imediata apropiere a inculpatului S.M. s-a găsit o bancnotă din cupiura de 500 lei, înseriată și ea la ora 19:30 la D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Craiova, dovada strânsei legături care se stabilise între cei doi inculpați. Conform adresei din 18 februarie 2010, a Laboratorului Central de Analize și Profil al Drogurilor București, proba înaintată era constituită din 276,32 grame cannabis și s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis, care face parte din Tabelul Anexă nr. III, din Legea nr. 143/200, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Prin încheierea din data de 18 februarie 2010, Tribunalul Dolj a admis propunerea formulată de DIICOT- Serviciul Teritorial Craiova și a dispus arestarea preventivă a inculpaților D.C.

și S.M., pe o perioadă de câte 29 de zile, începând cu data de 18 februarie 2010 până la data de 18 martie 2010, inclusiv, fiind emise mandatele de arestare preventivă din 18 februarie 2010, măsura preventivă fiind prelungită ulterior pentru fiecare inculpat, prin încheierea din 12 martie 2010 a Tribunalului Dolj, până la data de 17 aprilie 2010, inclusiv. Prin încheierea din data de 19 martie 2010, Tribunalul Dolj a admis propunerea formulată de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și a dispus arestarea preventivă a inculpatului D.R.C., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 19 martie 2010 și până la data de 17 aprilie 2010, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă din 19 martie 2010. Ulterior, după înregistrarea dosarului la instanță măsura arestării preventive a fost menținută prin încheierile din datele de 12 aprilie 2010, 07 iunie 2010, 28 iulie 2010, 17 septembrie 2010, 08 noiembrie 2010 și 14 decembrie 2010 ale Tribunalului Dolj.

Analizând probele administrate, prima instanța a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul S.M. a aflat de la numitul R.M. faptul că inculpatul D.C. are de vânzare droguri, care erau aduse din Grecia. Faptul că respectivele droguri urmau să fie aduse din Grecia, a rezultat din observarea transcrierii convorbirilor telefonice purtate între S.M. și R.M. (respectiv între „M.” și „M.” - filele 111-126 dosarul de urmărire penală). Deși inculpatul D.C. a negat constant faptul că ar fi adus respectivele droguri din Grecia, declarând în fața instanței că respectivele droguri erau cumpărate din țară, anterior întâlnirii cu inculpatul S.M. și arătând că plecarea sa în Grecia nu a fost determinată de aducerea drogurilor, instanța nu a reținut această apărare.

Astfel, pe de o parte, s-a apreciat că explicația dată de inculpat cu privire la plecarea sa în Grecia nu poate fi avută în vedere deoarece, deși acesta a recunoscut că i-a spus inculpatului S. că-i va aduce drogurile când se întoarce din Grecia, pe de altă parte a susținut că plecarea sa în Grecia nu a avut ca și scop aducerea de droguri, ci intenția sa de a se angaja. Având în vedere că acesta nu a stat în Grecia decât 2 zile și în condițiile în care acesta susținea că dorea să se angajeze în luna februarie să culeagă căpșuni, această apărare nu a fost primită de către instanță (întrucât dacă intenționa să se angajeze în Grecia, evident nu s-ar fi întors în țară după 1 zi). Faptul că drogurile erau aduse din Grecia, a rezultat fără dubiu din discuțiile purtate între S.M.

și R.M. (filele 120-121). În data de 13 februarie 2010 cei trei inculpați S.M., D.C. și D.R.C. s-au întâlnit în gara centrală din Craiova, în acest sens fiind atât declarațiile celor trei inculpați care au recunoscut faptul că s-au întâlnit în data respectivă, cât și transcrierile convorbirilor telefonice dintre S., R. și o altă persoană (filele 136-147 dos. urm. pen.). Deși cei trei inculpați au încercat să acrediteze ideea că inculpatul D.R.C. nu avea cunoștință despre faptul că tatăl său intenționa să-i vândă droguri lui S., instanța nu a reținut această apărare, date fiind convorbirile telefonice purtate de D.R.C. cu inculpatul S., din care a rezultat că acesta avea cunoștință despre faptul că obiectul tranzacției ce urma să aibă loc era o cantitate de droguri deținută de tatăl său.

Inculpatul S. urmărea intermedierea vânzării drogurilor deținute de D.C. către o altă persoană, respectiv către investigatorul sub acoperire, cu care acesta ținuse legătura în toată această perioadă și care trebuia să sosească de la Constanța să cumpere respectivele droguri. La data de 16 februarie 2010, inculpatul D.C. a intrat în țară cu drogurile însă nu s-a întâlnit cu inculpatul S. și cu persoana ce urma să cumpere respectivele droguri, ci a plecat la Târgu-Jiu. Înainte de a pleca însă acesta i-a lăsat o mostră din respectivele droguri fiului său inculpatul D.R. pentru a i le arăta cumpărătorului pentru a-l convinge că marfa este de calitate. Respectiva mostră a fost arătată de inculpatul D.R.

inculpatului S. Deși în fața instanței inculpatul S. a susținut că mostra arătată de către D.R. era o mostră de parfum, nu de droguri, la urmărirea penală, fiind audiat în prezența apărătorului ales acesta a recunoscut că respectiva mostră era de droguri. Ulterior, în data de 17 februarie 2010, inculpatul S. a luat din nou legătura cu inculpatul D.R. și respectiv cu investigatorul sub acoperire, aranjând prin intermediul inculpatului D.R.C. întâlnirea dintre acesta și inculpatul D.C.. Contrar celor susținute de către inculpatul S., potrivit căruia acesta ar fi angajat respectiva întâlnire la insistențele vărului său, martorul D.C., fără a urmări altceva decât facilitarea prinderii persoanei ce comercializa drogurile, din discuțiile telefonice purtate de acesta în data de 17 februarie 2010 (filele 214-215 din dos.

urm. pen.) a rezultat că acesta urmărea un câștig propriu, respectiv o cotă parte din banii obținuți din vânzarea respectivelor droguri. După întâlnirea cu investigatorul sub acoperire, inculpatul S. s-a întâlnit cu D.R. intenționând să-l ia și pe acesta la Târgu-Jiu unde urmau să se întâlnească cu D.C. Deși inițial acesta s-a urcat în mașina celor doi, ulterior acesta s-a răzgândit și nu a mai mers cu cei doi la Târgu-Jiu pentru a se întâlni cu D.C. (filele 22-223 și filele 250-257 dosar urm. pen.). Ajunși în Târgu Jiu cei doi au stabilit ca și loc de întâlnire benzinăria Mol situată pe str. Victoria, unde au ajuns la ora 23.00. Ulterior în respectiva benzinărie a venit și inculpatul D.C., care a făcut cunoștință cu investigatorul sub acoperire „M.M.”.

Acesta din urmă avea asupra sa suma de 4.000 lei, echivalentul a 1.000 euro, sumă ce fusese stabilită ca preț al cantității de droguri ce urma să-i fie vândură de către inculpatul D. Respectiva sumă de bani era constituită din bancnote înseriate anterior la sediul D.I.I.C.O.T., respectiv 8 bancnote de câte 500 lei. După ce investigatorul sub acoperire i-a predat această sumă inculpatului D.C., acesta i-a dat una din respectivele bancnote inculpatului S. ca și plată pentru „efortul depus” pentru realizarea respectivei afaceri. După plecarea investigatorului sub acoperire, la fața locului au sosit lucrătorii BCCO care i-au imobilizat pe cei doi inculpați; potrivit procesului-verbal de flagrant asupra inculpatului D.C.

s-au găsit 7 bancnote de 500 lei, iar asupra inculpatului S. o bancnotă de 500 lei, toate cele 8 bancnote fiind din cele înseriate anterior la sediul D.I.I.C.O.T. Din analiza drogurilor predate investigatorului sub acoperire a rezultat conform raportului de constatare tehnico-științifică din 20 februarie 2010 (filele 54-56 dos. urm. pen.) prezența substanței tetrahidrocannbiol, substanță psihotropă, biosintetizată de plantă cannabis. În ceea ce privește susținerea inculpatului S.M. prin apărător privind nelegalitatea probelor inclusiv a procesului-verbal de flagrant datorită faptului că în activitățile pe care le putea desfășura investigatorul sub acoperire, conform autorizației date de către procuror nu s-a prevăzut și aceea de cumpărare de droguri, instanța a apreciat-o ca nefondată.

Astfel pe de o parte, din observarea autorizației, a rezultat, chiar din denumirea acesteia „ordonanță de autorizare a investigatorului sub acoperire și pentru procurare de droguri” că acesta a fost autorizat în acest sens (fila 31 dos. urm. pen.). Totodată din cuprinsul acesteia s-a constatat că s-a cerut prin adresa din 27 ianuarie 2010 a B.C.C.O. introducerea în cauză a respectivului investigator ca să cumpere droguri și să obțină informații despre identitatea membrilor rețelei de narcotraficanți. Pe de altă parte, potrivit acestei ordonanțe acesta a fost autorizat să obțină mijloace de probă în condițiile prevăzute de lege, fiind deci autorizat să procure respectivele droguri.

Din adresa nr. 386/2008 (filele 103-106)emisă de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a rezultat că autorizațiile date investigatorilor sub acoperire au o formă tip, nefiind necesar a se preciza detaliat fiecare activitate pe care aceștia urmează a o desfășura, datorită faptului că, spre deosebire de colaboratorii sub acoperire, aceștia sunt lucrători operativi din cadrul poliției judiciare (conform art. 224 1 alin. (2) C. proc. pen.). Având în vedere cele arătate mai sus instanța a apreciat că probele au fost legal obținute în faza de urmărire penală. De asemenea s-a mai invocat de către apărătorul aceluiași inculpat faptul că probele din prezenta cauză au fost obținute în condițiile art. 68 alin (1) C. proc.

pen., respectiv prin întrebuințarea de promisiuni și îndemnuri, fiind invocată în acest sens depoziția martorului D.C.S. Instanța a reținut că pentru a fi incident acest articol trebuie dovedit că persoana în cauză, respectiv S.M., a săvârșit respectiva faptă ca urmare a îndemnurilor, promisiunilor adresate lui. Deși inculpatul s-a apărat arătând că a săvârșit respectiva faptă ca urmare a promisiunilor vărului său că nu va fi implicat și că întreaga operațiune viza prinderea traficantului de droguri el fiind convins că prin acțiunile sale ajută organele de poliție, instanța nu a reținut această apărare. Astfel, martorul D.C. a precizat expres că niciodată nu i-a spus și nici nu i-a dat de înțeles inculpatului că respectiva operațiune ar fi monitorizată de poliție (fila 92), iar din observarea transcrierii interceptărilor telefonice a rezultat că inculpatul urmărea un câștig propriu din facilitarea respectivei tranzacții.

Instanța nu a reținut nici apărarea inculpatului S. potrivit căreia suma de 500 lei găsită asupra sa urma a fi remisă investigatorului sub acoperire ca și cost al transportului acestuia la Târgu Jiu, în condițiile în care acesta făcuse drumul pentru o cantitate prea mică de droguri. Astfel, din convorbirile telefonice și respectiv din transcrierea convorbirilor ambientale purtate între inculpați, respectiv între inculpați și investigatorul sub acoperire nu a rezultat că acesta le-ar fi cerut vreo sumă de bani ca și contravaloare a respectivului transport, prețul plătit pentru droguri fiind negociat plecând de la acest fapt, respectiv cantitatea mică de droguri ce urma să facă obiectul tranzacției.

În raport de această stare de fapt instanța a reținut că fapta inculpatului D.C. de a vinde cantitatea de 276,31 gr. cannabis, drog care potrivit tabelului anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 este considerat drog de risc, faptă săvârșită cu intenție directă, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000. S-a constatat, de asemenea, că fapta aceluiași inculpat, de a introduce în țară respectiva cantitate de droguri de risc, săvârșită de asemenea cu intenție directă realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000.

Deși prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului cu reținerea art. 37 lit. a) și b) C. pen., respectiv s-a reținut că acesta ar fi săvârșit faptele în stare atât de recidivă postexecutorie cât și post condamnatori, din observarea fișei de cazier( filele 21-22) și respectiv a sentința penală nr. 1343 din 29 mai 2008 a Judecătoriei Craiova (filele 86-87), a rezultat că acesta a fost eliberat la data de 20 iunie2008, având un rest rămas neexecutat de 323 zile. Cum prezentele fapte au fost săvârșite în data de 17 februarie 2010, s-a reținut că la acea dată pedeapsa aplicată anterior se considera a fi executată, astfel că instanța a înlăturat aplicarea disp. art. 37 lit. a) C. pen., apreciind că faptele din prezenta cauză au fost săvârșite doar în stare de recidivă postexecutorie (art. 37 lit. b) C. pen.).

S-a constatat că fapta inculpaților S.M. și respectiv D.R.C. de a ajuta la vânzarea de către inculpatul D.C. a cantității de 276,31 grame droguri de risc, droguri introduse de acesta din Grecia, fapte săvârșite cu vinovăție sub forma intenției directe, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 pct. 1 și respectiv art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000. Instanța a reținut, totodată, față de fișa de cazier a inculpatului S.M., că acesta a săvârșit prezentele fapte în stare de recidivă postexecutorie. La alegerea pedepselor, precum si la individualizarea cuantumului, instanța, conform art. 72 C. pen., a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul în care acestea au fost comise, precum și datele privind persoana inculpaților.

Instanța a reținut în favoarea tuturor inculpaților circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere atitudinea sinceră a acestora, aceștia recunoscând săvârșirea faptelor cu toate că au încercat să nuanțeze participarea lor la săvârșirea respectivelor infracțiuni. La aplicarea pedepselor instanța a avut în vedere că inculpatul D.R.C. se află la primul conflict cu legea penală, că la săvârșirea faptei un rol determinant l-a avut influența negativă a tatălui său, inculpatul D.C., că beneficiază de sprijin emoțional din partea mamei, care a constituit tot timpul un model pozitiv de comportament și un factor puternic de stabilitate în viața acestuia, motiv pentru care s-a dispus aplicarea unor pedepse sub minimul special.

În ceea ce-i privește pe inculpații S.M. și D.C., instanța a reținut că aceștia nu sunt la primul conflict cu legea penală, la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate urmând a se avea în vedere contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunilor. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații D.C., S.M. și D.R.C. În apelul formulat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova s-a arătat că în mod nelegal instanța de fond a aplicat inculpatului D.R.C., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an, încălcând astfel disp. art. 65 alin. (3) C. pen.

S-a mai arătat că, în mod nelegal, instanța de fond a dispus ca executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi aplicate inculpaților D.C., S.M. și D.R.C., să înceapă de la data executării pedepsei principale, încălcând astfel dispozițiile art. 66 C. pen. Prin motivele de apel formulate de inculpatul D.R.C. s-a arătat, în esență, că pedeapsa aplicată inculpatului, deși sub minimul special prevăzut de lege, poate suporta o reindividualizare, solicitând, ca pe lângă cele reținute de instanța de fond în favoarea sa, să fie avut în vedere și faptul că inculpatul D.C. a înmânat din bani suma de 500 lei numai lui S.M., că apelantul inculpat D.R.C. a fost identificat de către investigatorul sub acoperire cu apelativul „M.”, și că ar trebui avute în vedere declarațiile învinuitului C.D.

în privința „mostrei de droguri”pe care ar fi primit-o de la apelantul inculpat. Apelantul inculpat S.M. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit instanța de fond a respins cererea inculpatului de restituirea cauzei la procuror, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 301, 302, 320 și 300 C. proc. pen., impunându-se admiterea apelului și restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale. A arătat că verificarea regularității actului de sesizare a instanței nu se limitează prev. art. 300 alin. (1) C. proc. pen. doar la conținutul rechizitoriului, ci se extinde cu privire la toate actele procesuale și procedurale care stau la baza rechizitoriului.

În opinia apărării, procesul-verbal de sesizare din oficiu încheiat de D.I.I.C.O.T. la 28 ianuarie 2010, este lovit de nulitate absolută întrucât sesizarea organelor de urmărire penală s-a făcut prin interceptarea fără autorizație a unor convorbiri, ca urmare, se impunea a se constata de către instanța de fond și nulitatea rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, sancțiunea procesuală neputând fi decât nulitatea absolută. O altă critică a privit Ordonanța prin care procurorul a autorizat folosirea investigatorului sub acoperire, arătându-se că au fost încălcate disp. art. 224 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., potrivit cărora, ordonanța procurorului trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile prev. în art. 203 C. proc.

pen. și numele persoanelor față de care există presupunerea că au săvârșit o infracțiunile precum și activitățile pe care le poate desfășura investigatorul iar în cauză, ordonanța nu cuprinde aceste mențiuni, fiind încălcate astfel și disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen., de asemenea, prin ordonanța procurorului omițându-se autorizarea investigatorului de a cumpăra droguri. S-a mai argumentat că dispozițiile procedural penale plasează activitatea investigatorului în faza actelor premergătoare, astfel că utilizarea investigatorului sub acoperire nu mai este posibilă după începerea urmăririi penale. Într-o altă teză, s-a arătat că probatoriul administrat în cauză nu atestă vreo implicare a inculpatului S.M.

în activitatea de introducere în țară a drogurilor, întrucât instanța nu a arătat modalitatea concretă de complicitate ce i se poate reține inculpatului; activitatea inculpatului este ulterioară momentului consumării infracțiunii și nu se poate reține nici săvârșirea infracțiunii în forma complicității morale, întrucât aceasta se realizează printr-o promisiune de tăinuire sau favorizare a infractorului, iar probele nu justifică reținerea vreunei tăinuiri în sensul unei acțiuni de ascundere a bunului ori de favorizare a infractorului. Într-o ultimă teză, s-a arătat că, pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 este prea mare, întrucât nu a fost avută în vedere contribuția scăzută a inculpatului la săvârșirea infracțiunii și nici faptul că până în prezent a executat o perioadă suficientă în regim de detenție.

Inculpatul D.C. prin motivele de apel prezentate cu ocazia dezbaterilor, a solicitat desființarea sentinței și achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât în cauză nu sunt probe privind locul de unde au fost procurate drogurile; s-a mai solicitat reducerea pedepselor aplicate în raport cu împrejurările săvârșirii faptelor și datele ce caracterizează persoana inculpatului. Prin decizia penală nr. 150 din 27 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile formulate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații S.M.

și D.R.C.; a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.C.. A fost desființată, în parte, sentința apelată, în privința inculpaților S.M. și D.R.C. și repuse pedepsele componente în individualitatea lor. A fost înlăturată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 1 an, stabilită cu privire la inculpatul D.R.C. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani; s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost înlăturată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani stabilită cu privire la inculpatul S.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 din Legea nr. 143/2000. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului S.M. pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani; s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În baza art. 383 alin. (1) 1 raportat la art. 350 C. proc. pen., art. 88 C. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și s-a dedus detenția preventivă, în continuare, la zi. A fost obligat inculpatul D.C. la plata cheltuielilor judiciare statului. Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut, în esență, că sunt neîntemeiate criticile invocate de inculpatul S.M. privind nerespectarea prevederilor legale la întocmirea procesului-verbal de sesizare din oficiu și a ordonanței de autorizare a investigatorului sub acoperire. Astfel, au fost avute în vedere de către instanța de apel dispozițiile art. 332 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen. și art. 197 alin. (2) teza a II-a C. proc.

pen., apreciindu-se că eventualele neregularități invocate de apelant nu pot fi circumscrise dispozițiile art. 197 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen. care vizează exclusiv normele relative la sesizarea instanței prin rechizitoriu (art. 262-264 C. proc. pen.), prin plângerea persoanei vătămate (art. 278 1 alin. (8) lit. e) C. proc. pen.), extinderea acțiunii penale și a procesului penal și punerea în mișcare a acțiunii penale în cursul judecății (art. 335-337 C. proc. pen.), precum și dispozițiile legale privind exercitarea căilor de atac. Examinând critica formulată de inculpat prin raportare la dispozițiile art. 197 alin. (4) C. proc.

pen., s-a constatat că la termenul de judecată din 26 aprilie 2010, ce poate fi apreciat ca prim termen de judecată în raport cu dispozițiile menționate, nu a fost invocată de către apelantul inculpat sau de către apărătorul ales al acestuia, vreo împrejurare prin care să se constate încălcarea unor dispoziții legale, altele decât cele prevăzute de art. 197 alin. (2). S-a mai constatat că, ulterior, la data de 7 iunie 2010, inculpatul S.M. a invocat nerespectarea unor dispoziții privind sesizarea din oficiu a organului de urmărire penală, criticând ordonanța prin care a fost autorizată folosirea investigatorului sub acoperire.

Examinând modul în care organul de urmărire penală s-a sesizat din oficiu cu privire la faptele săvârșite de inculpați, s-a reținut că, potrivit proceselor verbale întocmite la 26 ianuarie 2010 și, respectiv 28 ianuarie 2010, sesizarea din oficiu cu privire la posibila comercializare a unei cantități de 2 kg hașiș aduse din Grecia, nu s-a realizat ca urmare a interceptării unor convorbiri telefonice ci, ca urmare a afirmațiilor numitului S.M. Apelantul inculpat a mai arătat că utilizarea investigatorului nu este posibilă după începerea urmăririi penale, însă, în cauză urmărirea penală a fost începută la data de 18 februarie 2010, în privința învinuiților D.C. și S.M. iar autorizarea investigatorului s-a dispus prin ordonanță la data de 28 ianuarie 2010, prinderea în flagrant a inculpaților în momentul comercializării drogurilor, realizându-se la 17 februarie 2010, conform procesului verbal întocmit în acest sens.

În ce privește modul în care a fost întocmită ordonanța de autorizare a folosirii investigatorului sub acoperire, au fost respectate disp. art. 224 2 alin. (4) C. proc. pen., în sensul că ordonanța cuprinde elemente de identificare a persoanelor cu privire la care existau indicii că urmează să săvârșească infracțiuni precum și mențiunea că este justificată autorizarea investigatorului sub acoperire de a procura droguri, mențiuni care se regăsesc în considerentele ordonanței întocmite la 28 ianuarie 2010 de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova. S-a apreciat că dispozițiile art. 224 2 alin. (4) lit. b) C. proc.

pen., au fost instituite tocmai pentru a se stabili un cadrul legal în care investigatorul să acționeze, astfel încât menționarea în considerentele ordonanței a activităților pe care investigatorul urma să le desfășoare, era de natură să îndeplinească cerințele dispozițiilor procedurale, atâta timp cât investigatorul a putut cunoaște din conținutul ordonanței activitățile pe care urmează să le desfășoare și neconstatându-se depășirea de către investigator a cadrului operațional stabilit de către procuror, prin ordonanță. S-a reținut că nu sunt întemeiate nici criticile formulate de inculpat, cu privire la infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, inculpatul participând la săvârșirea infracțiunii sub forma ajutorului dat în vederea realizării laturii subiective a faptei, respectiv complicitate morală.

S-a arătat că, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, respectiv interceptări și înregistrări a unor convorbiri și comunicări, inculpații s-au întâlnit în Gara Centrală din Craiova, purtând discuții și despre plecarea în Grecia a inculpatului D.C. zis I., în vederea aducerii drogurilor, ce urmau a fi comercializate în țară. În declarațiile date, inculpatul S.M. a confirmat că s-a întâlnit în locul menționat, cu inculpații, discutând despre aducerea în țară a drogurilor și despre faptul că inculpatul S. trebuia să contacteze „cumpărătorul”. În declarația dată la 18 februarie 2010, inculpatul a arătat că, s-a deplasat în Gara Craiova întâlnindu-se cu ceilalți doi inculpați, stabilindu-se că în Grecia urmează să plece D.C.

și că S. va fi sunat imediat ce drogurile vor ajunge în țară, urmând ca, acesta din urmă să-i pună pe ceilalți inculpați în legătură cu cei care urmau să cumpere drogurile. Aceste împrejurări, relatate și în declarațiile inculpatului, au avut loc înainte de introducerea în țară a drogurilor de către inculpatul D.C. care, a săvârșit această infracțiune cunoscând că, ulterior, activitatea de comercializare a drogurilor va fi realizată având în vedere asigurările date de inculpatul S. în acest sens. S-a constatat în privința inculpatului D.C., că instanța de fond a reținut, în mod corect, săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, având în vedere declarațiile inculpaților D.R.C.

și S.M. care confirmă că drogurile au fost aduse în țară de către inculpatul D.C. Referitor la criticile formulate de inculpatul D.R.C., s-a constatat că probele administrate în cauză confirmă săvârșirea de către acesta a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Atât în procesul verbal întocmit la 18 februarie 2020, de către investigatorul sub acoperire cât și în declarațiile inculpatului S.M., s-a arătat modul în care au conlucrat inculpații, respectiv întâlnirea inculpatului D.R.C. zis „M.”, cu inculpatul S. și cu investigatorul sub acoperire, în zona străzii Caracal, discuție în cadrul căreia i s-a spus investigatorului că drogurile urmai să fie aduse în mun. Tg. Jiu, inculpatul D.R.C.

cerând investigatorului să îi arate banii ce urmau a fi dați în cadrul tranzacției; contribuția apelantului inculpat la săvârșirea infracțiunii a fost relatată și de inculpatul S.M., care a arătat că a purtat discuții cu inculpatul D.R.C. în privința modului în care urmau a fi săvârșite infracțiunile. S-a concluzionat că, în raport cu probele administrate în cauză, instanța a reținut în mod corect săvârșirea de către inculpați, a infracțiunilor prev. de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 și art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 în privința inculpatului D.C. și, respectiv art. 26 C. pen. rap. la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 și art. 26 C. pen. rap. la art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, în privința inculpaților S.M.

și D.R.C., probele administrate în cauză, confirmând săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată. La individualizarea judiciară a pedepselor instanța de fond a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., având în vedere gradul de pericol social al faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modul și împrejurările în care au fost săvârșite faptele, datele ce caracterizează persoana inculpaților, în privința inculpatului D.C., reținându-se săvârșirea infracțiunilor în stare de recidivă postexecutorie, astfel că pedepsele aplicate inculpaților sunt de natură să realizeze scopul educativ preventiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen. S-a reținut că apelurile formulate de Parchet și inculpații S.M.

și D.R.C. sunt fondate în privința pedepselor complementare aplicate în cauză, având în vedere dispozițiile art. 65 C. pen. Astfel, s-a constatat că, în cauză, inculpaților D.R.C. și S.M., li s-au aplicat în mod nelegal pedepse complementare pe lângă pedepsele principale cu închisoare, care nu îndeplinesc condițiile prev. de art. 65 C. pen., respectiv pedepse de 1 an și 6 luni închisoare pentru inculpatul S.M. privind infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 și, respectiv pedeapsa de 3 luni închisoare pentru inculpatul D.R.C. în privința infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, instanța de apel înlăturând pedepsele complementare aplicate inculpaților cu încălcarea disp.

art. 65 C. pen. și aplicând, potrivit disp. art. 35 alin. (1) C. proc. pen., pe lângă pedepsele principale, pedepsele complementare stabilite inculpaților pentru celelalte infracțiunii. De asemenea, instanța a apreciat că reprezintă doar o eroare materială mențiunea făcută instanța de fond cu privire la momentul în care începe executarea pedepsei complementare, având în vedere că acest moment este stabilit în mod clar de disp. art. 66 C. pen. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații: 1. D.C. - invocând - astfel după cum rezultă din concluziile apărătorului din oficiu prezentate în considerentele încheierii de la termenul de judecată din 5 decembrie 2011, cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. și arătând că în mod greșit s-a reținut incidența dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, deoarece nu există probe privind locul de unde s-au procurat drogurile (inculpatul arătând că ele au fost obținute din țară), cuantumul pedepselor fiind excesiv (față de împrejurările comiterii faptei și datele ce caracterizează persoana inculpatului). 2. S.M. - invocând, prin concluziile apărătorului ales, cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 18 C. proc. pen. S-a arătat că în mod greșit inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, probele nedemonstrând existența de acte de complicitate și nici o eventuală tăinuire, activitatea inculpatului a fost ulterioară consumării infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel că se impune achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei (față de cantitatea de droguri, natura lor și contribuția inculpatului în desfășurarea activității infracționale). Analizând recursurile formulate prin prisma criticilor formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) și (4) raportat la art. 385 8 C. proc. pen. se constată că acestea sunt întemeiate (în ceea ce privește critica vizând, în esență, greșita individualizare a pedepselor, circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.) și vor fi admise, pentru considerentele ce urmează.

Astfel, după cum reiese din verificarea actelor dosarului instanțele, în baza probelor legal administrate și respectiv readministrate în condiție de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate în cursul cercetării judecătorești, au stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor ce li se impută, hotărârile pronunțate fiind, în aceste limite, legale, temeinice și riguros motivate. Instanța de recurs reține că inculpatul D.C. a introdus în România și apoi a vândut, cu ajutorul inculpaților S.M. și D.R.C. cantitatea de 276,31 grame cannabis, faptele realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 și art. 3 pct. 1 din aceeași lege, respectiv complicitate la comiterea infracțiunilor menționate anterior în ceea ce îi privește pe ultimii doi inculpați.

Referitor la proveniența drogurilor în mod just instanțele nu au primit apărarea inculpatului D.C. relativă la scopul plecării sale în Grecia (pentru a se angaja) susținerile sale nefiind plauzibile și necoroborându-se cu datele rezultate din convorbirile telefonice legal interceptate și declarațiile inculpaților D.R.C. și S.M. Totodată, se constată că inculpatul S.M. s-a implicat - prin acte de complicitate morală - în activitatea desfășurată de inculpatul D.C. și anterior introducerii drogurilor în România, astfel după cum reiese din conținutul discuțiilor purtate între inculpați și din declarația inculpatului S.M., inculpații discutând despre plecarea în Grecia a inculpatului D.C. în vederea procurării drogurilor și despre faptul că, ulterior, inculpatul S.M.

urma să contracteze „cumpărătorul” și să pună în legătură și pe ceilalți inculpați cu cei care urmau să cumpere drogurile. Astfel, nu pot fi primite apărările recurenților privind inexistența probelor care să dovedească proveniența drogurilor și nici cele privind implicarea inculpatului S.M. după consumarea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Referitor la aspectul individualizării sancțiunilor aplicate recurenților inculpați D.C. și S.M. instanța de recurs, observând criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., cât și scopul pedepselor, prevăzut de art. 52 C. pen., constată că acestea au fost greșit stabilite, în ceea ce privește cuantumul pedepselor principale și complementare.

Se are, astfel, în vedere nu doar împrejurarea că recurenții inculpați au comis infracțiunile în stare de recidivă postexecutorie, dar și participarea concretă la comiterea faptelor, natura și obiectul lor, profilul psihologic al inculpaților, atitudinea lor procesuală caracterizată, în principal prin sinceritate, precum și cu privire la pedeapsa complementară - nedemnitatea inculpaților de a se implica în viața societății prin alegerea lor în funcțiile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Așadar, se impunea ca circumstanței atenuante just reținută de instanțe - prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. să i se acorde, în limitele prevăzute de art. 76 C. pen., o mai mare relevanță, având în vedere că scopul pedepsei poate fi atins, în speță, și prin condamnarea recurenților inculpați la pedepse, cu executare, dar într-un cua