ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3470/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3470/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 348 din data de 10

septembrie 2008, Tribunalul Dolj, secția penală, a dispus în baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea

inculpatului D.M.S. pentru săvârșirea inf. prev. de art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 39/20003 și art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003

și art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a), c)

și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul D.C. la pedeapsa de 4 ani

închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza ar 49 din Legea nr. 161/2003 titlul III rap.

la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.., art.

74 lit. a), c) și art. 76 lit. c) C. pen.., a condamnat inculpatul D.C. la 2

ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 49 din Legea nr. 161 /2003 titlul II

rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), c) și art.

76 lit. c) C. pen., a condamnat inculpatul D.C. la 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.,

s-a dispus ca inculpatul D.C. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen.., inculpatului i-au fost

interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003

și art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 cu aplic, art. 74 lit. a) și art.

76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul U.S. la pedeapsa de 4 ani închisoare

și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003 titlul III

rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art.

74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat inculpatul U.S. la 2 ani și

6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.,

s-a dispus ca inculpatul U.S. urmează să execute pedeapsa cea mai grea, aceea

de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost

interzise drepturile prev de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art.

2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 cu aplic, art. 74 lit. a), c) și art. 76

lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul C.A.F. la pedeapsa de 2 ani închisoare

și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 293 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), c)

și art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat inculpatul C.A.F. la 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.,

s-a dispus ca inculpatul C.F.A. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2

ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis

drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003

și art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a), c)

și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul D.L.C. la pedeapsa de 2 ani

închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 293 C. pen. cu

aplic. art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat inculpatul D.L.C.

la 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.,

s-a dispus ca inculpatul D.L.C. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2

ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza II și b Cp pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis

drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 13 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 rap. la art.

118 pct. 1 lit. a) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul D.C. a

sumei de 5.440 dolari SUA și de la inculpații D.C., U.S., C.A.F. și D.L.C. a

sumei de 1.500 euro.

În baza art. 13 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 rap. la art.

118 pct. 1 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul U.S. a unui

hard disk marca M.D.M. și unui laptop marca H., conținând hard diskul H.T.S. capacitate

40 Gb și un hard disk extern marca S. capacitate 80 Gb.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen.

cu aplic. art. 998 C. civ., s-au admis acțiunile civile formulate de părțile

civile M.L., A.L.B. și S.S.O. și au fost obligați inculpații D.C., U.S., D.L.C.

și C.F.A. la plata sumelor de 3.870 dolar SUA - către M.L., 2.400 euro - către

A.L.B. și la 1.800 euro - către S.S.O., reprezentând despăgubiri civile.

Cheltuielile judiciare avansate de stat, în ceea ce

îl privește pe inculpatul D.M.S., au rămas în sarcina acestuia, din care, suma

de 225 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, s-a dispus a fi achitată din

fondurile speciale ale M.J.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost

obligați inculpații D.C., C.A.F. și D.L.C. la plata a câte 550 lei fiecare,

cheltuieli judiciare statului, din care, câte 150 lei reprezentând onorariile

avocaților desemnați din oficiu, iar pe inculpatul U.S. la 400 lei cheltuieli

judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în

fapt că, anterior lunii octombrie 2006, inculpații D.C., zis G. și U.S., zis C.

au inițiat și constituit un grup infracțional organizat, la care au aderat

inculpații D.L.C. și C.F.A., în scopul săvârșirii de înșelăciuni prin

intermediul rețelei Internet oferind spre închiriere, în mod fictiv, pe

site-uri de comerț electronic, oficiale, sau create de aceștia, locații de lux

sau imobile în Elveția, stațiunea Aspen, insulele Maldive, Thailanda, etc.

Grupul infracțional organizat a fost sprijinit și de

inculpatul D.M.S. care i-a vândut învinuitului D.L.C., contra sumei de 600.000

lei, două cărți de identitate pe numele N.P. și R.R., folosite ulterior de

membrii grupului la deschiderea de conturi bancare și la efectuarea de

transferuri financiare a sumelor expediate de persoanele vătămate, cetățeni

străini. Inculpatul D.M.S. (fost coleg de liceu cu învinuitul D.L.C.) a intrat

în posesia cărților de identitate sus-menționate prin calitatea sa de angajat

la barul A., din municipiul Craiova, frecventat de martorul N.P., unul din

titularii cărții de identitate folosite de membrii grupului la deschiderea

contului, unde pentru garanția jocului de biliard se solicita jucătorului un

act de identitate.

Inculpatul D.M.S. ținea legătura telefonic, direct

sau prin intermediar, cu inculpatul U.S., zis C. și cu învinuitul D.L.C.,

dovadă fiind listingul convorbirilor telefonice dintre membrii grupului.

La data de 31 octombrie 2006, inculpații D.L.C. și C.F.A.

au fost prinși în flagrant, după momentul retragerii sumei de 2.400 euro din

contul deschis la R.B., în baza actului de identitate aparținând lui N.P., fără

știința acestuia, banii fiind expediați de persoana vătămată A.L.B. - cetățean

englez, care a și depus plângere penală în acest sens.

În prezența martorilor asistenți F.A.l. și P.A. au

fost găsite asupra inculpatului C.F.A. și cartea de identitate pe numele N.P.,

un fragment de hârtie conținând numărul de cont bancar cu denumirea și adresa

unei firme din Londra, un fragment de hârtie conținând număr de cont bancar și

textul „Booking deposit verbier", foaie de vărsământ emisă de R.B., pe

numele R.R., și un formular emis de R.B., la data de 18 septembrie 2005, pentru

deschidere de cont pe numele R.R.

Dindocumentele bancare existente în copie xerox la

dosarul cauzei, precum și din plângerea cetățeanului englez A.L.B., a reieșit

că suma de 2400 euro a fost expediată în contul învinuitului C.F.A., care a

folosit identitatea N.P. pentru închirierea prin website a unei case de

vacanță, compusă din șase dormitoare, saună și alte servicii, în stațiunea

Verbier-Elveția.

Pe identitatea N.P., au mai fost expediate sume de

bani de către cetățenii străini S.S.O. -Danemarca (la 16 octombrie 2006 - 1000

euro și la 31 octombrie 2006 - 800 euro), M.D. - Italia (la 30 octombrie 2006 -

300 euro și la 31 octombrie 2006 - 500 euro), T.M. - Italia (la 10 octombrie 2006

- 700 euro.

Identitatea R.P. nu a fost folosită de membrii

grupului infracțional care au deschis cont bancar la R.B., pe acest nume -

dovadă fiind formularul de deschidere cont pe numele R.R. găsit asupra

învinuitului C.F.A. - deoarece actul de identitate pe numele R.P. a fost găsit

de unul din părinții învinuitului D.L.C.

După prinderea în flagrant a membrilor grupului

infracțional organizat - care acționau ca „săgeți" - și anume inculpații D.L.C.

și C.F.A., inițiatorii și conducătorii grupului, respectiv inculpații D.C. zis G.

și U.S. zis C., au dirijat electronic părțile vătămate să expedieze banii pe

identitatea T.B., pentru a nu mai fi identificată activitatea lor infracțională.

În urma percheziției informatice asupra unui hard

disk marca M.D.M. aparținând inculpatului U.S., predat de acesta organelor de

poliție la data de 01 noiembrie 2006, efectuată în baza autorizației din 15 mai

2007 emisă de Tribunalul Dolj, au fost evidențiate fragmente de corespondență

electronică purtată de inculpatul U.S. cu cetățeanul englez A.L.B., un fișier

text denumit V., conținând descrierea și serviciile pe care le oferă cabana S.

din localitatea Verbier, un folder conținând fișiere reprezentând imagini ale

unor încăperi denumite „living", „livingl", „bedroom",

„bathroom" atașat unui fișier text conținând descrierea și facilitățile pe

care le oferă cabana, alte foldere reprezentând imagini interioare și

exterioare ale unor cabane din zone montane și tropicale, conversația

electronică în limba italiană purtată între cetățeanul italian D.M. și

inculpat, cu identitatea N.A.M., referiri la identitatea N.P., fragmente de

corespondență electronică purtată cu cetățeanul S.O.S. pe teme amoroase, în care

se fac referiri la un număr de control al transferului W.U. În urma

percheziției în sistemul informatic - hard disk-ul marca M.D.M., aparținând

învinuitului U.S. - efectuată cu programul informativ en case, versiunea 5, a

rezultat în mod cert că sistemul informatic a fost și este folosit în comun de

inculpații U.S. zis C. și D.C. zis G., care și-au extins sfera infracțională și

în domeniul anunțurilor matrimoniale, în scopul obținerii de foloase materiale

de la cetățeni străini. în hard-disk-ul sistemului informatic au fost

evidențiate mii de accesări ale unor site-uri având ca profil închirieri de

locații pentru agrement, fragmente de conversație electronică în limba italiană

cu cetățeanul D.M. - expeditorul sumelor menționate mai sus, S.O.S., multiple referiri

la datele de identificare ale cetățeanului englez A.L.B., referiri la

site-urile având ca obiect închirierea unor locații de lux, aspecte care

demonstrează preocupările inculpaților U.S., zis C. și D.C., zis G.,

inițiatorii și conducătorii grupului infracțional organizat, la care a aderat

și învinuitul D.L.C., de pregătire și săvârșire și a infracțiunilor de

înșelăciune prin intermediul sistemelor informatice, în dauna unor cetățeni

străini.

Cetățeanul danez S.O.S. - identificat în

corespondența electronică găsită pe harddisk-ul sistemului informatic

susmenționat - a formulat plângere în cauză, arătând că a expediat în România

aproximativ 3000 euro pe identitatea N.P., pentru inițierea unor relații

matrimoniale, din care o tranșă de 1000 euro a fost expediată pe identitatea N.P.,

București.

De menționat că în conversația electronică purtată de

inculpații D.C. zis G. și U.S. zis C., cu cetățeanul D.M., s-a folosit de către

utilizatori pentru primirea de bani prin W.U. identitatea N.A.M., adresă

indicată și pentru N.P. și comună cu cea pe care cetățeanul danez S.O.S. a

expediat suma de 1000 euro.

Aspecte legate de cetățenii A.L.B. și S.O.S. au fost evidențiate

și în telefonul marca N., aparținând inculpatului D.C., pus la dispoziție de

acesta și accesat în prezența și cu acordul lui D.C., la rubrica Mesaje, în

care s-au găsit memorate un număr de 87 (optzeci și șapte) de mesaje

recepționate de la C., cu referire directă la cetățenii străini susmenționați.

La percheziția domiciliară efectuată în ziua de 07

iunie 2007 în locuința folosită de inculpatul U.S., au fost găsite înscrisuri

cu identitatea N.P. - identitate folosită de inculpații D.L.C. și C.F.A., la

deschiderea contului bancar și retragerea sumelor de bani expediate de părțile

vătămate în baza unui act de identitate în posesia căruia au intrat cu ajutorul

inculpatului D.M.S. Cu ocazia aceleiași percheziții au mai fost găsite la

domiciliul inculpatului U.S. înscrisuri în limba engleză referitoare la oferte

de închiriere a unor vile în Ibiza, cu suma de 3.400 euro ceea ce denotă în mod

clar preocupările inculpaților.

În sistemele informatice percheziționate s-au

evidențiat sute de fișiere text și mii de fișiere imagine în care sunt descrise

și prezentate vile de lux în diverse regiuni exotice ale lumii, contracte de

închiriere pentru apartamente în New York, Olanda, Spania, contracte de

rezervare ale unor imobile și modalități de plată pentru închirierea unui

imobil.

La data de 02 august 2007, în baza autorizației de

percheziție din 01 august 2007 a Tribunalului Dolj, a fost efectuată o

percheziție domiciliară la un imobil din Constanța, închiriat de numitul M.S.D.,

folosit și de inculpatul D.C., imobil de unde au fost ridicate două laptopuri,

marca F.S., despre care martorul S.B. a declarat că erau folosite împreună de

către M.S.D. și de inculpatul D.C.

Percheziția informatică efectuată cu programul

informatic E.C. în baza autorizației din 03 august  2007 a Tribunalului Dolj,

asupra sistemelor informatice susmenționate, a relevat date în format electronic

referitoare la închirieri și vânzări de autoturisme de lux, însă probatoriul

administrat în cauză nu condus la concluzia că și aceste sisteme informatice au

fost folosite de inculpatul D.C. zis G., în calitate de membru al grupului

infracțional organizat.

Activitatea inculpatului D.C. zis G. în cadrul

grupului infracțional organizat, s-a constatat a fi altfel o continuare a

activității infracționale pe care acesta a desfășurat-o începând cu luna martie

2005, când a oferit spre vânzare pe Internet, în calitate mincinoasă de

reprezentant al firmei M.R. SA, din Craiova, treizeci de telefoane mobile

pentru care partea vătămată-cetățean englez M.L. a plătit suma totală de 3.870 dolar

SUA, pentru care s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Starea de fapt expusa mai sus a fost probată cu:

proces-verbal de prindere în flagrant din data de 31 octombrie 2006 însoțit de

planșe fotografice; plângerile părților vătămate S.S.O. și A.L.B.; plângerea

părții civile M.L.; documente bancare de deschidere cont (contract pentru

serviciul R.D., titular R.R., cerere înscriere client - persoane fizice, pe

numele R.R., cerere înscriere client - persoane fizice, pe numele N.P. și

extrasul de cont, foi de vărsământ, documente de transfer W.U., fișa specimen

de semnături persoane fizice – R.R. și N.P.); acte pe numele N.P.;

procese-verbale de verificare a agendelor telefonice; procese-verbale de

percheziție domiciliară; procese-verbale de percheziție în sisteme informatice

însoțite de rapoarte de analiză E.C.; declarațiile martorilor; declarațiile

inculpaților; declarațiile inculpaților.

În ceea ce îl privește pe inculpatul D.M.S., din

probatoriul administrat în cauză nu a rezultat că acesta a sprijinit grupul

infracțional organizat al celorlalți inculpați.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate

inculpaților, pentru fiecare dintre faptele reținute în sarcina acestora,

instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev.

de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă, prevăzute de textele de lege incriminatoare,

gradul de pericol social concret al faptelor dat de modalitatea și

împrejurările săvârșirii acestora, persoana infractorilor, circumstanțele

atenuante, elemente în raport de care s-a orientat la pedeapsa cu închisoare,

cu executare în regim privativ de libertate, iar ca pedeapsă complementară

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

considerându-se că numai astfel se va contribui la atingerea scopului preventiv

și educativ conform art. 52 C. pen.

Ca pedeapsă accesorie, instanța de fond a interzis

inculpatului drepturile prev. de art. 64 C. pen. lit. a) teza a ll-a și lit. b)

C. pen., deoarece nu se justifică interzicerea tuturor drepturilor, în raport

de infracțiunile săvârșite.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel atât

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, cât și inculpații D.C., D.L.C., U.S. și

C.A.

Aspectul de nelegalitate și netemeinicie invocat de

parchet, a privit greșita achitare a inculpatului D.M.S., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. nr. 39/2003 și art.

2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, câtă vreme probatoriul administrat a

demonstrat că grupul infracțional organizat a fost sprijinit de acest inculpat

care, contra sumei de 600.000 lei, a vândut coinculpatului D.L.C. două cărți de

identitate pe numele N.P. și R.R., folosite ulterior de membrii grupului la

deschiderea de conturi bancare și la efectuarea de transferuri financiare a

sumelor expediate de persoanele vătămate - cetățeni străini.

Critica de netemeinicie invocată de parchet, în

motivele scrise, constând în aceea că greșit au fost aplicate inculpaților D.C.,

U.S., C.A. și D.L.C., pedepse mai mari pentru săvârșirea infracțiunii de

asociere, constituire și sprijinire a unui grup infracțional organizat, fapte

prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2

lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, decât pedepsele aplicate acelorași

inculpați pentru infracțiunile care a intrat în scopul grupului infracțional,

fiind astfel încălcate art. 7 alin. (2) din lege, nu a mai fost susținută de

procurorul de ședință.

Inculpații, atât în motivele scrise, cât și prin cele

susținute oral de apărătorii lor, au apreciat, într-o primă teză, că nu se fac

vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003, întrucât existența grupului infracțional, cum astfel acesta este

definit de art. 2 lit. a) din legea nr. 39/2003, nu a fost demonstrată, că

activitățile lor sunt, mai degrabă, independente, necoordonate, considerente

pentru care a fost propusă o soluție corespunzătoare de achitare, iar, într-o

teză subsidiară, hotărârea primei instanțe a fost criticată pentru

netemeinicie, atât pedepsele, cât și modalitățile de executare, fiind apreciate

ca greșit stabilite, pe de o parte, impunându-se reducerea acestora, cu

suspendarea condiționată a executării prevăzută de art. art. 81, 82 C. pen., pe

de altă parte.

Inculpatul C.F.A., în calitate de autor, iar

inculpatul D.L.C., în calitate de instigator, au mai solicitat instanței să

aprecieze că prin săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 293 C. pen., s-a

adus o vătămare minimă valorilor sociale ocrotite prin textul incriminator,

considerente pentru care, în aplicarea dispoz. art. 181 C. pen., s-ar justifica

o soluție de achitare, corelativ cu aplicarea unei amenzi administrative.

Prin Decizia penală nr. 205 din 22 octombrie 2009 a

Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori au fost admise apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și de inculpații D.C., U.S.,

C.A.F. și D.L.C.

S-a desființat sentința sub aspectul laturii penale,

și rejudecând; I- în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 2 lit.

b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 lit. a), c) rap. la art. 76

lit. b) C. pen.a fost condamnat inculpatul D.M.S. la pedeapsa de 2 ani

închisoare.

În baza art. 71 C. pen.inculpatului i s-au interzis

drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen.s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei, pe durata prev. de art. 82 C. pen., cu

aplic. art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus

suspendarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei

principale.

II- S-au descontopit pedepsele rezultante aplicate inculpaților

D.C. și U.S., în pedepsele componente, repuse în individualitatea lor,

înlăturându-se aplicarea art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen.

S-a redus de la câte 4 ani închisoare, la câte 3 ani

închisoare, pedeapsa aplicată inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 și art. 2 lit. b) pct. 18

din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 lit. a), c) rap. la art. 76 lit. b) C.

pen.

S-au recontopit pedepsele aplicate celor doi

inculpați, astfel că, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., aceștia

vor executa pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

III- S-au înlăturat pedepsele accesorii constând în interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.,

pe perioada prev. de art. 71 C. pen., aplicate față de inculpații C.A.F. și D.L.C.

În baza art. 86

1

C. pen.s-a dispus

suspendarea sub supraveghere a pedepselor rezultante, de câte 2 ani închisoare,

aplicate celor doi inculpați, pe durata unui termen de încercare de 4 ani,

stabilit potrivit art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata

termenului de încercare, cei doi condamnați trebuie să se supună următoarelor

măsuri de supraveghere, astfel:

- să se prezinte în ultima zi lucrătoare a fiecărui

trimestru la judecătorul desemnat cu supravegherea sau la Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,

cât și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de

existență;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de

domiciliu, ori reședință și orice deplasare care depășește 8 zile.

S-a atras atenția celor doi inculpați asupra

dispozițiilor prev. de art. 86

4

C. pen.

S-a aplicat art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

ll-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata

termenului de încercare, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Onorariul de avocat, în sumă de 400 lei, vizând

apărarea din oficiu, în apel, a inculpatului D.L., până la prezentarea

apărătorului ales, se va plăti din fondurile M.J.L.C., către Baroul de Avocați

Dolj.

S-a reținut din probatoriu, apreciat în ansamblul

său, că inculpatul D.M.S. i-a vândut coinculpatului D.L.C., contra sumei de

600.000 lei, două cărți de identitate, pe numele N.P. și R.R., folosite

ulterior de către ceilalți inculpați, constituiți în grup infracțional

organizat, la deschiderea de conturi bancare și la efectuarea de transferuri

financiare a sumelor expediate de cetățenii străini amintiți în actul de

sesizare, persoane vătămate.

Același probatoriu a stabilit că inculpatul D.M.S.,

fost coleg de liceul cu inculpatul D.L.C., a intrat în posesia cărților de

identitate amintite, în virtutea calității sale de angajat al barului A. din

mun. Craiova, frecventat de martorul N.P., unul dintre titularii cărții de

identitate folosite de membri grupului la deschiderea contului, unde pentru

garanția jocului de biliard se solicita jucătorului un act de identitate.

Prin urmare, atâta vreme cât acest inculpat a

comercializat, în scopul obținerii unui folos material, documente ce nu-i

aparțineau, către ceilalți membri ai grupului organizat, pe care îi și

cunoștea, vinovăția sa la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 39/2003 și art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, apare pe

deplin dovedită, considerente pentru care inculpatul respectiv urmează a fi

condamnat la pedeapsa închisorii.

La individualizarea pedepsei, cât și la alegerea

modalității de individualizare a executării, Curtea de Apel a avut în vedere

gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, decurs din urmările

produse, pe de o parte, dar și unele elemente ce privesc pe făptuitor, sincer

în raport cu învinuirile aduse, cooperant pe perioada cercetării și urmăririi

penale, cât și pe perioada judecății, cu o bună comportare anterioară,

împrejurări cărora le va fi recunoscut un caracter atenuant, cu efectul

prevăzut de art. 76 lit. b) C. pen., în planul stabilirii pedepsei.

Întrucât, s-a apreciat că scopurile pedepsei aplicate

vor fi atinse și ără executarea efectivă a acesteia, în baza art. 81 C. pen.,

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate acestui

inculpat, pe perioada prevăzută de art. 82 C. pen.

Cât privește pe inculpații D.C. și U.S., Curtea a

apreciat că încadrarea juridică dată activității infracționale a acestora este

corectă, faptele primului inculpat, așa cm acestea au fost reținute de prima

instanță, întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunilor de constituire de

grup organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu

referire la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, înșelăciune prin

sisteme informatice în formă continuată, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003

rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.,

instigare la fals privind identitatea, prevăzută de art. 25 rap. la art. 293 C.

pen. și înșelăciune prin sisteme informatice prevăzută de art. 49 din Legea nr.

161/2003 rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen., pe când faptele secundului,

întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunilor de constituire a unui grup

infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003,

cu referire la art. 2 lit. b) cpt. 18 din Legea nr. 39/2003, înșelăciune prin

sisteme informatice, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003, rap. la art. 215

alin. (1), (3) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.

Nu poate fi primită apărarea făcută de acești

inculpați, în apelurile scrise, anume că activitățile lor nu ar fi fost

coordonate, ci, mai degrabă independente, că grupul din care au făcut parte nu

a avut continuitate și nici structură determinată, asta deoarece probatoriul

demonstrează existența grupului infracțional organizat, cât și activitățile lor

conjugate, coordonate, mai mult, cei doi inculpați, în cadrul grupului, având

calitatea de lideri.

Însă, s-a apreciat că stabilind în limita a 4 ani

închisoare, pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1), (3) din

Legea nr. 39/2003 și art. 2 lit. b) pct. 18 din aceeași lege, prima instanță a

făcut în cauză o greșită individualizare, astfel că, lărgind efectele

circumstanțelor personale atenuante deja reținute, prevăzute de art. 74 lit. a),

c) C. pen., urmează ca pedeapsa pentru infracțiunea respectivă să fie redusă la

3 ani închisoare, față de ambii inculpați, sens în care au fost apreciate ca

fondate apelurile inculpaților.

Au fost menținute celelalte pedepse, apreciate ca

judicios stabilite.

Referitor la modalitatea de individualizare a

executării pedepsei rezultante, Curtea a apreciat că, în considerarea rolului

preponderent avut de cei doi inculpați în cadrul grupului infracțional

organizat, scopurile pedepselor, instituite de art. 52 C. pen., nu pot fi

atinse decât prin executarea acestora în regim de detenție, în condițiile

prevăzută de art. 71 C. pen., rap. la art. 74 lit. a) teza ll-a și lit. b) C.

pen.

În privința inculpaților C.A.F. și D.L.C., Curtea a

apreciat că prima instanță, pe baza unui probatoriu concludent, ce a fost bine

apreciat, a reținut o situație de fapt exactă, încadrând judicios activitatea

infracțională a acestora, C.A.F., săvârșind infracțiunile prevăzută de art. 7 alin.

(1) din legea nr. 39/2003, cu referire la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003,

fals privind identitatea prevăzută de art. 293 C. pen., iar lui D.L.C.,

fiindu-i imputate justificat infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 39/2003 cu referire la art. 2 lit. b) pct. 18 din aceeași lege și,

instigare la fals privind identitatea, prevăzută de art. 25 rap. la art. 293 C.

pen.

Sub aspectul întinderii lor, pedepsele aplicate

acestor inculpați, au fost apreciate ca just individualizate în raport de

criteriile înscrise în art. 72 C. pen.

Însă, în raport de împrejurarea că sunt infractori

primari, având o bună conduită anterioară săvârșirii faptelor, cu atitudine de

recunoaștere a învinuirilor, executarea pedepselor rezultante în regim de

detenție, este excesivă, de aceea, referitor la acești inculpați, s-a dispus

înlăturarea aplicării dispoz. art. 64 alin. (1) lit. a) teza ll-a și lit. b) C.

pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., iar în baza art. 86

1

C. pen., se va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepselor rezultante de

câte 2 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit

potrivit art. 86

2

C. pen.

Pe durata acestui termen de încercare, inculpații se

vor supune unor măsuri de supraveghere, cum astfel stabilește art. 86

3

.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.,

Serviciul Teritorial Craiova, precum și inculpații D.M.S., D.C. și U.S.

Prin motivele scrise de recurs Parchetul a invocat

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., susținând

că la individualizarea pedepselor și la stabilirea modalității de executare a

acestora nu s-a ținut seama de împrejurările în care au fost săvârșite faptele și

de gradul de pericol social al acestora, impunându-se pentru o egalitate de

tratament juridic aplicarea față de cei patru inculpați a unor pedepse în regim

de privare de liberatate.

Cu ocazia dezbaterilor, s-a susținut un motiv de

recurs suplimentar, referitor la greșita condamnare a inculpaților C. și D. pentru

infracțiunea prev.de art. 293 C. pen.,în condițiile în care prezentarea sub o

identitate falsă s-a făcut în fața unor u ități bancare.

Inculpatul D.M.S. a invocat cazul de casare prev.de art.

385

9

pct. 18 C. proc. pen., solicitând în principal achitarea cu

referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar cu referire la art.

10 lit. b)

1

C. proc. pen.; se susține că inculpatul nu a avut nicio

legătură cu grupul infracțional, cunoscându-l doar pe D.L. și că, deși a vândut

niște cărți de identitate, nu a știut ce se intenționa să se facă cu acestea.

Inculpatul D.C. a invocat cazurile de casare prev.de art.

385

9

pct. 21 și 14 C. proc. pen. solicitând în principal casarea cu

trimitere la instanța de fond, în condițiile în care nici la judecarea fondului

și nici a apelului nu a fost citată partea vătămată S.S.O. În subsidiar, s-a

solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special, a cărei executare să fie

suspendată condiționat.

Inculpatul Uliu Sorin a invocat cazurile de casare

prev.de art. 385

9

pct. 21, 9, 10, 17, 18 și 14 C. proc. pen. În ce

privește primul caz de casare, susținut oral, s-a arătat că judecata a avut loc

fără legala citare a părții vătămate. Referitor la cel de-al doliea caz, s-a

arătat că instanța de apel a menținut hotărârea de condamnare, fără a motiva

respingerea criticilor ample formulate atât în scris, cât și oral de către

inculpat.

De asemenea, cu referire la cazul de casare prev.de art.

385

9

pct. 10 C. proc. pen., s-a criticat nepronunțarea asupra unei

probe administrate, cu relevanță în ce privește modalitatea de executare a

pedepsei, respectiv referatul de evaluare.

În ce privește încadrarea juridică, s-a susținut că

fapta inculpatului constituie infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 alin.

(1) C. pen., inducerea în eroare nefiind făcută cu prilejul încheierii ori

executării unui contract și nici prin vreuna dintre modalitățile prevăzute în art.

49 din Legea nr. 161/2003.

În ce privește infracțiunea prev.de art. 7 din Legea nr.

39/2003, s-a solicitat achitarea cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

întrucât activitatea inculpaților a fost una ocazională,iar nu efectuată în

cadrul unui grup infracțional structurat, oragnizat și caracterizat de o

anumită continuitate.

În fine, în ce privește cazul de casare prev.de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., susținându-se că, deși au fost reținute circumstanțe

atenuante judiciare, acestora nu li s-a dat suficientă eficiență.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor

formulate și a cazurilor de casare invocate, Înalta Curte reține următoarele:

9

pct. 21, Curtea constată mai întâi că potrivit art. 385

10

alin. (2)

și (2)

1

C. proc. pen. recursul trebuie motivat în scris chiar prin

cererea de recurs sau printr-un memoriu separat depus cu cel puțin 5 zile

înaintea primului termen de judecată, sub sancțiunea neluării în considerare

decât a cazurilor de casare care pot fi avute în vedere din oficiu, în

condițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Or, analizând acest din urmă text de lege, rezultă că

motivul de recurs prev. de art. 385

9

pct. 21 nu se ia în considerare

din oficiu în nici o situație.

În speță, Curtea constată că niciunul dintre

recurenții care au invocat acest motiv de recurs (inculpații D.C. și U.S.) nu

s-au conformat dispozițiilor imperative prev.de art. 385

10

, invocând

cazul de casare sus-menționat la 24 iunie 2010 (inc. U.), respectiv 16

septembrie 2010 (inc. D.), în condițiile în care primul termen de judecată în

fața instanței de recurs a avut loc la 4 martie 2010, termen pentru care acești

inculpați au fost legal citați.

Prin urmare, nefiind invocat în condițiile și

termenele prevăzute de lege, acest caz de casare nu va fi analizat de către

instanța de recurs.

casare prev.de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen. invocat de către

inculpatul U.S. prin motivele scrise de recurs la data de 15 aprilie 2010, după

primul termen de judecată ce a avut loc la data de 4 martie 2010.

9

pct. 10 C. proc. pen., invocat de către același inculpat, cu referire la

nepronunțarea asupra referatului de evaluare întocmit de serviciul de

probațiune, Curtea constată că analizarea acestui mijloc de probă s-a făcut

atât de către instanța de fond, cât și de către cea de apel în contextul mai

larg al individualizării pedepselor, dându-i se în mod evident efecte, câtă

vreme inculpatului i-au fost aplicate pedepse sub minimul special, ca urmare a

reținerii circumstanței atenuante prev.de art. 74 lit. a) C. pen.

În aceste condiții, inexistența unei referiri exprese

la acest înscris, fiind o chestiune care ține de modul (mai puțin riguros) în

care instanțele au înțeles să-și motiveze hotărârile adoptate, nu poate atrage

casarea hotărârilor în temeiul cazului de casare invocat.

9

pct. 12 C. proc. pen. invocat de către Parchet cu ocazia dezbaterilor, Curtea

constată că acesta face parte dintre cele care pot fi luate în considerare din

oficiu, în condițiile prev. de art. 385

10

alin. (2)

1

rap.

la art. 385

9

alin. (3) teza a ll-a, căci prin ipoteză (greșita

condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 293 C. pen.) ar fi

influențat asupra hotărârilor pronunțate în cauză în defavoarea inculpaților C.

și D.L.C.

În esență, ceea ce li s-a imputat celor doi inculpați

prin actul de sesizare este utilizarea actului de identitate aparținând unei

alte persoane (N.P.) la deschiderea unui cont bancar la R.B. și mai apoi la

retragerea sumelor de bani trimise de părțile vătămate.

Potrivit art. 293 C. pen. constituie infracțiunea de

fals privind identitatea prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei

asemenea identități altei persoane, pentru a induce sau a menține în eroare un

organ sau o instituție de stat sau o altă unitate dintre cele la care se referă

art. 145, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine ori

pentru altul.

Potrivit art. 145 C. pen., prin termenul public se

înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice,

instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea,

folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes

public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes

public.

Curtea reține că băncile sunt niște instituții

financiare care au ca obiect principal de activitate atragerea de depozite și

acordarea de credite, desfășurând astfel o activitate economică de interes

public.în considerarea acestui fapt, ele sunt supuse unui regim de relementare,

autorizare si supraveghere pmdențiala, exercitat de B.N.R., în calitate de

autoritate administrativa de specialitate, în condițiile O.U.G. nr. 99/2006.

Astfel, banca, ca și instituție de credit, reprezintă

o entitate care desfășoară cu titlu profesional o activitate de atragere de

depozite sau alte fonduri rambursabile de la public și acordare de credite în

nume propriu.

Din această perspectivă, Curtea apreciază că banca

reprezintă o instituție de interes public, în sensul avut în vedere de art. 145

C. pen., iar prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea

identități altei persoane, în relație cu banca,pentru a induce sau a menține în

eroare această instituție constituie infracțiunea de fals privind identitatea,

dacă fapta a fost comisă în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru

sine ori pentru altul.

În consecință, câtă vreme din probatoriile

administrate în cauză, inclusiv declarațiile inculpaților D.L. și C.A., rezultă

că aceștia au deschis conturi bancare și mai apoi ridicat sume de bani din

acestea, prin folosirea unor acte de identitate aparținând altor persoane,

cumpărate anterior de la un coinculpat, faptele acestor doi inculpați întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de fals privind identitatea prev.de art.

293 C. pen., astfel încât nu este incident cazul de casare sus-menționat.

9

pct. 17 C. proc. pen., inculpatul U.S. a susținut că fapta sa, de a induce în

eroare părțile vătămate și de a încasa sume de bani de la acestea, cu titlu de

avans pentru închirierea anumitor locații de vacanță constituie doar

infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 alin. (1) C. pen., astfel încât în

mod greșit inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.

49 din Legea nr. 161/2003 rap. la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

Art. 49 din Legea nr. 161/2003 incriminează fapta de

a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea

sau ștergerea de date informatice, prin restricționarea accesului la aceste

date ori prin împiedicarea în orice mod a funcționării unui sistem informatic,

în scopul de a obține un beneficiu material, pentru sine sau pentru altul.

Curtea reține că specifiul activității infracționale

desfășurate de către inculpat constă în aceea că inculpatul a indus în eroare

părțile vătămate prin intermediul sistemelor informatice, respectiv prin

utilizarea calculatorului în rețeaua internet, purtând o corespondență

electronică cu victimele la care a atașat diferite fișiere conținând descrierea

locațiilor oferite spre închiriere, inclusiv imagini ale acestora.

O asemenea acțiune se circumscrie atât infracțiunii

de înșelăciune (căci suntem în prezența unei induceri în eroare a părților

vătămate, prin oferirea fictivă a unor locații de lux spre închiriere), cât și

infracțiunii din Legea nr. 161/2003 (întrucât inducerea în eroare s-a realizat

prin intermediul sistemelor informatice și a presupus crearea și utilizarea de

către inculpat a unor fișiere cu texte și imagini).

În același timp, inducerea în eroare s-a realizat în

condițiile unor convenții ce se încheiau între inculpat și victime, în sensul

că acestora li se puneau la dispoziție spre închiriere diferite imobile, pentru

care achitau diverse sume de bani.

Prin urmare, Curtea constată că în speță nu suntem în

prezența unei simple induceri în eroare cu consecințe patrimoniale negative

pentru părțile vătămate, ci de o activitate infracțională mai elaborată, ce a

presupus în acest scop o utilizare a sistemelor informatice, situație în care

încadrarea juridică s-a făcut prin raportarea legii speciale la infracțiunea de

înșelăciune, în varianta agravată prev.de alin. (3) al art. 215 C. pen.

9

pct. 18 C. proc. pen. invocat de către inculpații D. și U., Curtea reține că

pentru a fi în prezența acestuia trebuie să existe o reflectare inexactă,

denaturată a conținutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate, cu

consecința greșitei rețineri a faptei imputate inculpatului, în natura sau

împrejurările în care aceasta ar fi fost comisă.

Această contrarietate evidentă și esențială trebuie

să fie independentă de orice proces de apreciere a probelor pe care instanța

l-a făcut în conformitate cu art. 63 C. proc. pen., acesta din urmă necăzând

sub incidența cazului de casare analizat.

În speță, ceea ce inculpații D. și U. contestă este

greșita condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr.

39/2003, pentru că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale acestei

infracțiuni, fie sub aspectul laturii obiective (în cazul inculpatului U.), fie

a celei subiective (în cazul inculpatului D.).

Or, o asemenea critică nu se circumscrie cazului de

casare prev.de art. 385

9

pct. 18, ci a celui prev.de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen.

În ce privește infracțiunea prev.de art. 7 din Legea nr.

39/2003, aceasta incriminează inițierea sau constituirea unui grup infracțional

organizat ori aderarea sau sprjinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

Din analiza disp.art. 2 lit. a) din aceeași lege, rezultă

că grupul infracțional la care se referă art. 7 presupune existența unei

structuri organizate, care acționează coordonat, după reguli bine stabilite,

inițiată sau constituită de inculpați ori la care aceștia să fi aderat sau pe

care să o fi sprijinit și în cadrul căreia fiecare inculpat să aibă un rol

prestabilit. Pentru reținerea acestei infracțiuni nu este necesar ca toți

membrii grupului să se cunoască între ei, ci doar să se stabilească voința cu

care fiecare dintre aceștia au acționat, aceea de a se integra unui grup

constituit în vederea săvârșirii infracțiunilor grave menționate de lege.

În speță, din probele administrate în cauză rezultă

că anterior lunii octombrie 2006, inculpații D.C. și U.S. au inițiat și condus

un grup infracțional organizat, specializat în comiterea de fraude prin

intermediul sistemelor informatice, la care au aderat inculpații D.L. și C.A. și

care a fost sprijinit de inculpatul D.M.

Astfel, inculpații D.C. și U.S. au desfășurat

activități concrete de utilizare a calculatorului în rețeaua internet, după

care sumele de bani trimise în avans de părțile civile erau ridicate de la R.B.

de către inculpații D.L. și C.A.

În privința inculpatului D., acesta a sprijinit

grupul infracțional, procurând în mod repetat acte de identitate aparținând

altor persoane, ce au fost utilizate pentru deschiderea de conturi bancare în

care victimele inducerilor în eroare transferau diverse sume de bani.

Împrejurarea susținută de inculpat, că nu se cunoștea

decât cu unul dintre coinculpați, nu este de natură a-l absolvi de vinovăție,

cu atât mai mult cu cât actele aflate la dosar (listing-urile convorbirilor

telefonice) contrazic afirmațiile inculpatului D., devreme ce ele probează

faptul că acesta a purtat mai multe asemenea convorbiri chiar și cu unul dintre

inițiatorii și conducătorii grupului, respectiv cu inculpatul U.

În ce privește faptul material al vânzării celor două

acte de identitate către inculpatul D.L., nu există nici un motiv pentru a

înlătura declarațiile acestuia din urmă, în condițiile în care cel puțin unul

dintre titularii actelor de identitate comercializate (N.P.) a confirmat faptul

că a frecventat barul unde inculpatul D. fusese angajat, în care pentru

garanția jocului de biliard se solicita un act de identitate.

Caracterul repetat al actelor de vânzare,

împrejurarea că de fiecare dată acestea au fost înstrăinate către aceeași

persoană, ca și obiectul comercializat (un act de identitate, ce nu putea fi

folosit legal de către o altă persoană), sunt elemente care conduc la concluzia

că, măcar cu intenție indirectă, inculpatul D. a sprijinit prin conduita sa

grupul infracțional organizat.

În privința inculpatului U., acesta a contestat

existența acestui grup, invocând drept argument faptul că au existat "doar

trei părți vătămate".

Dincolo de cele expuse anterior cu privire la modul

în care a fost structurat grupul infracțional, este de observat că legea nu

cere, ca și condiție pentru existența grupului, să se fi săvârșit efectiv și

vreuna dintre infracțiunile pentru care grupul se constituise.

Astfel, potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003,

dacă faptele de inițiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup

infracțional organizat, au fost urmate de săvârșirea infracțiunii grave, se

aplică regulile de la concursul de infracțiuni.

Prin urmare, este fără relevanțădacăgrupul infracțional

a și comis infracțiunile pentru care membrii săi s-au asociat și, cu atât mai

puțin, numărul infracțiunilor eventual săvârșite.

Pentru toate aceste motive, Curtea apreciază că

faptele comise de cei doi recurenți întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 pentru care au și fost

condamnați, astfel încât criticile acestora nu sunt întemeiate.

În ce privește solicitarea inculpatului Dică,

formulată în subsidiar, de aplicare a art. 18

1

C. proc. pen., Curtea

constată că aceasta este nefondată, ținând seama de criteriile enumerate în alin.

(2) al acestui text de lege.

Circumstanțele personale invocate de către inculpat

în susținerea acestei solicitări au fost deja valorificate de către instanța de

apel atunci când a aplicat inculpatului o pedeapsă fără executare efectivă,

nefiind suficiente prin ele însele pentru a conduce la concluzia că faptele

sale sunt lipsite de importanță.

Dimpotrivă, contribuția inculpatului la grupul

infracțional organizat, constând în procurarea unor acte de identitate ale

altor persoane (de natură a asigura clandestinitatea activității acestuia),ca

și urmarea finală produsă (păgubirea victimelor de sume importante de bani),

reprezintă elemente care susțin gradul de pericol social pe care l-a prezentat

în concret activitatea desfășurată de inculpat.

385

9

pct. 14 C. proc. pen. invocat în recursurile Parchetului și ale

inculpaților U. și D.C., Curtea constată că instanța de apel a făcut o justă

individualizare a pedepselor aplicate inculpaților D.C., U.S., D.L.C. și C.A.F.

atât în ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, astfel încât

toate criticile formulate sunt nefondate.

Astfel, s-au dat efecte corespunzătoare atât

circumstanțelor personale ale inculpaților, prin coborârea pedepselor sub

minimul special, cât și contribuției concrete la săvârșirea infracțiunilor,

inculpații U. și D.C. fiind cei care au inițiat și condus grupul infracțional

organizat, specializat în comiterea de fraude prin intermediul sistemelor

informatice, la care au aderat inculpații D.L. și C.A.

Pe de altă parte, nu se poate face abstracție de

atitudinea oscilantă și parțial nesinceră de care au dat dovadă inculpații U. și

D.C., încercând să împiedice aflarea adevărului. Neasumarea și neconștienizarea

gravității faptelor comise, în condițiile existenței unor probe de vinovăție,

conduc la concluzia că pentru acești inculpați scopul educativ al pedepselor nu

poate fi atins decât prin executarea lor efectivă, în regim de detenție.

În raport de toate circumstanțele reale și personale

rezultate din actele și lucrările dosarului, pedepsele aplicate celor 4

inculpați sunt de natură a asigura atât reeducarea lor, cât și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, astfel încât și sub acest aspect recursurile

sunt nefondate.

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca

nefondate toate recursurile declarate în cauză, obligându-i pe recurenții

inculpați D.M.S., D.C. și U.S. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.,

Serviciul Teritorial Craiova, de recurentul inculpat D.M.S. și recurenții

intimați inculpați D.C. și U.S.

Împotriva Deciziei penale nr. 205 din 22 octombrie

2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind

pe intimații inculpați D.L.C. și C.A.F.

Obligă recurenții inculpați D.M.S., D.C. și U.S. la

plata sumei de câte 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

intimați inculpați D.L.C. și C.A.F., în sumă de câte 100 lei, se va avansa din

fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2010.