ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 197/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 197/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din

16 ianuarie 2012 Curtea de Apel Craiova în baza art. 300 raportat la art. 160

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest față de inculpații

P.A. și G.D.S.

În baza art. 139

alin. (1) C. proc. pen. a înlocuit măsura arestării preventiv; dispusă față de

inculpatul C.G. prin încheierea din 19 mai 2011 a Tribunalului Dolj, cu măsura

preventivă prevăzută de art. 136 alin. (1) C. proc. pen., constând în obligarea

acestuia de a nu părăsi țara fără încunoștințarea organului judiciar (Curtea de

Apel Craiova).

În baza art. 145

1

raportat la art. 145 alin. (1) C. proc. pen., pe durata obligării de a nu

părăsi țara, a obligat pe inculpatul C.G. să respecte următoarele obligații,

respectiv să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de

judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la Poliția Municipiului

Craiova, desemnată cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere

întocmit sau ori de câte ori este chemat; să nu-și schimbe locuința fără

încuviințarea instanței.

A atras atenția

asupra consecințelor prevăzute de art. 145 alin. (3) C. proc. pen. și a dispus

punerea în libertate a inculpatului.

În ceea ce privește

menținerea măsurii arestării preventive pentru cei doi inculpați P.A. și G.D.S.

că în urmă cu 8 luni, instanța a avut în vedere condițiile prevăzute de art.

143 C. proc. pen., cai și existența cazului prevăzut de art. 148 lit. f) C.

proc. pen., apreciind, în esență, ca există probe ce conturează bănuiala

rezonabilă că inculpații sunt autorii faptelor, fapte prevăzute cu pedeapsa

închisorii mai mare de 4 ani, de la dosar rezultând probe ce sugerează

existența pericolului social concret pentru ordinea publică avut de inculpați.

De asemenea a mai constatat instanța că temeiurile avute în vedere inițial,

impun privarea de libertate, în continuare, a celor doi inculpați, și că se

justifică menținerea stării de arest față de aceștia.

În ceea ce îl

privește pe inculpatul C.G. a constatat că dată fiind participația acestui

inculpat, mai redusă în ansamblul activităților infracționale, dar și cu luarea

în seamă a faptului că este arestat preventiv de 8 luni de zile, cu privire la

acesta fiind pronunțată deja o soluție de condamnare la pedeapsa de 2 ani

închisoare, a apreciat că acele temeiuri ce au determinat arestarea inițială

s-au schimbat, și potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. pen., a dispus

înlocuirea arestării cu măsura preventivă, constând în obligarea inculpatului

de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței.

Împotriva încheierii

au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

D.I.I.C.O.T., și inculpații.

Parchetul de lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., a susținut că încheierea

atacată nu este motivată cu privire la inculpatul C.G. și temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat, astfel sunt

îndeplinite cele două condiții: prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Ambii recurenți au

solicitat cercetarea în stare de libertate arătând că temeiurile ce au

justificat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, inculpatul

G.D.S. arătând că faptele pentru care a fost condamnat un exista, in condițiile

în care dispozitivul găsit asupra sa era defect.

Analizând recursurile

declarate, sub aspectele invocate precum și din oficiu sub toate aspectele de

legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 385

1

alin. (3)

C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (3) și art. 385

14

din același cod. Înalta Curte reține următoarele:

Asupra recursurilor

declarate de inculpații G.D.S. și P.A.

Prin sentința penală

nr. 528 din 25 noiembrie 2011, Tribunalul Dolj, cu privire la recurenții G.D.S.

și P.A. și intimatul C.G. a dispus următoarele:

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost

achitați inculpații P.A., C.G. și G.D.S. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 din C. pen.

În baza art. 25 din

Legea nr. 365/2002, a fost condamnat inculpatul P.A. la pedeapsa de 2 ani

închisoare.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C.

pen și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

P.A. timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 19 mai

2011 la zi și a fost menținută starea de arest.

În baza art. 26 C.

pen raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat inculpatul

C.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului C.G. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C.

pen și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

C.G. timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 19 mai

2001 la zi și menținută starea de arest preventiv.

În baza art. 25 din

Legea nr. 365/2002, a fost condamnat inculpatul G.D.S. la pedeapsa de 2 ani

închisoare.

În baza art. 42 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 161/2003 Titlul III, a fost condamnat inculpatul

G.D.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. și 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele: aplicate

inculpatului G.D.S. urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani

închisoare.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C.

pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

G.D.S. timpul reținerii și al arestării preventive, începând cu data de 19 mai

2011 la zi și menține starea de arest preventiv.

În fapt, s-a reținut

că inculpatul P.A., în calitate de lider a unui grup infracțional organizat,

confecționează aparatură la domiciliul său și la domiciliul inculpatului P.C.

depozitată la diferite locații din Craiova, pe care o vinde diferiților

cumpărători prin persoane de încredere, inculpatul P.C. asigurând contactul

dintre P.A. și cumpărătorii dispozitivelor artizanale. La data de 10 mai 2011

inculpatul P.A., la insistențele inculpatului C.G., le-a vândut acestuia din

urmă și inculpatului G.D.S. aparatură de sckimming. La data de 18 mai 2011

inculpații C.G. și G.D.S. s-au întors la barul inculpatului P.A. cu aparatura

vândută anterior pe motivul că dispozitivul trebuia sincronizat, deoarece nu

funcționa, iar la ieșire din bar, inculpatul G.D.S. a fost prins în flagrant

având asupra sa dispozitive de tip sckimming.

Cei doi recurenți

inculpați G.D.S. și P.A. au fost arestați preventiv prin încheierea de ședință

din data de 19 mai 2011 pronunțată în dosar nr. 14441/63/2011 de către

Tribunalul Dolj, reținându-se incidența în cauză a dispozițiilor art. 143

raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Înalta Curte constată

că aceste temeiuri care au justificat luarea și, ulterior, menținerea stării de

arest preventiv a inculpaților subzistă și impun în continuare privarea de

libertate, criticile formulate sub acest aspect fiind nefondate.

Astfel, este adevărat

că în cauză a fost pronunțată o soluție de achitare a inculpaților pentru una

dintre infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, însă această

împrejurare nu conduce la concluzia că nu ar mai fi realizate exigențele

dispozițiilor art. 143 C. proc. pen., în condițiile condamnării acestora pentru

celelalte infracțiuni. Criticile formulate în recurs de către inculpații G.D.S.

privind lipsa de vinovăție nu pot fi analizate în acest cadru procesual, Înalta

Curte limitându-se a constata îndeplinirea condițiilor prevăzute de C. proc.

pen., condiții care, așa cum s-a arătat, sunt realizate, prin raportare la

soluția primei instanțe.

Înalta Curte reține

și incidența dispozițiilor prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

pericolul centru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a

inculpaților rezultând din natura faptelor pentru care au fost deja condamnați,

dar și din rezonanța socială negativă pe care infracțiunile de genul celor

reținute în sarcina inculpaților o determină în rândul opiniei publice, în

contextul în care acest fenomen infracțional a căpătat o amploare fără

precedent. Și C.E.D.O. admite că, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția

publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare

socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o

perioadă de timp. Aceasta este și situația în speță, faptele reținute, de

confecționare de dispozitive artizanale de skimming tip gură de bancomat,

astfel cum s-a arătat anterior, o amploarea fără precedent, fiind de natură să

aducă atingere încrederii publice în instituțiile bancare, societatea resimțind

astfel nevoia unei reacții imediate și eficiente în sensul restabilirii

relațiilor sociale lezate prin faptele penale.

Circumstanțele

favorabile invocate de către recurenți nu pot fi analizate singular, și nu pot

conduce la o altă concluzie, mai ales în contextul în care în cauza a pronunțat

o hotărâre de condamnare cu executare în regim de detenție.

Se constată că nu

s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării

preventive, acestea menținându-se în continuare, motiv pentru care, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse ca

nefondate recursurile declarate de inculpații, soluție în raport de care,

conform C. proc. pen. aceștia vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare.

În ceea ce priește

recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

D.I.I.C.O.T., Înalta Curte reține următoarele:

Prin sentința penală

nr. 528 din 25 noiembrie 2011 Tribunalul Dolj a dispus menținerea măsurii

arestării preventive a inculpatului C.G., iar prin încheierea din 16 ianuarie

2012 Curtea de Apel a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Având în vedere că

data pentru soluționarea recursului a fost stabilită, Înalta Curte constată că

nu mai poate analiza criticile de netemeinicie ale încheierii recurate. În

condițiile în care, la data de 23 ianuarie 2012 măsura arestării preventive a

inculpatului a încetat de drept, expirând perioada prevăzută de dispozițiile

art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen.

Dat fiind efectul

suspensiv de executare a recursului formulat de către parchet, față și de

dispozițiile art. 140 alin. (1) teza I C. proc. pen., soluția Curții de apel de

înlocuire a măsurii arestării preventive nu mai poate fi menținută,

impunându-se a se constata că măsura arestării preventive a încetat de drept.

În consecință, Înalta

Curte în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

D.I.I.C.O.T., împotriva încheierii din ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova,

va casa în parte încheierea atacată; constată încetată de drept măsura

arestării preventive a inculpatului C.G. și va dispune punerea de îndată în libertate

a inculpatului C.G., de sub punerea mandatului de arestare preventivă din 19

mai 2011 emis de Tribunalul Dolj, dacă nu este cercetat sau arestat în altă

cauză.

Vor fi menținute

celelalte dispoziții ale încheierii recurate, iar cheltuielile judiciare legate

de soluționarea recursului parchetului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

D.I.I.C.O.T., împotriva încheierii din 16 ianuarie 2012 a Curții de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr.

16331/63/2011.

Casează în parte

încheierea atacată.

Constată încetată de

drept măsura arestării preventive a inculpatului C.G.

Dispune punerea de îndată

în libertate a inculpatului C.G., de sub puterea mandatului de arestare

preventivă din 19 mai 2011 emis de Tribunalul Dolj, dacă nu este reținut sau

arestat în altă cauză.

Menține celelalte

dispoziții ale încheierii recurate.

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate ce inculpații G.D.S. și P.A. împotriva

aceleiași încheieri.

Obligă recurenții

inculpați G.D.S. și P.A. la plata sumei de câte 150 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul parțial

al apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși,

se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei pentru intimatul inculpat

C.G., se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 ianuarie 2012.