ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 197/2012

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 16 ianuarie 2012 Curtea de Apel Craiova în baza art. 300 raportat la art. 160 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest față de inculpații P.A. și G.D.S. În baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen. a înlocuit măsura arestării preventiv; dispusă față de inculpatul C.G. prin încheierea din 19 mai 2011 a Tribunalului Dolj, cu măsura preventivă prevăzută de art. 136 alin. (1) C. proc. pen., constând în obligarea acestuia de a nu părăsi țara fără încunoștințarea organului judiciar (Curtea de Apel Craiova). În baza art. 145 1 raportat la art. 145 alin. (1) C. proc. pen., pe durata obligării de a nu părăsi țara, a obligat pe inculpatul C.G.

să respecte următoarele obligații, respectiv să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la Poliția Municipiului Craiova, desemnată cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori este chemat; să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței. A atras atenția asupra consecințelor prevăzute de art. 145 alin. (3) C. proc. pen. și a dispus punerea în libertate a inculpatului. În ceea ce privește menținerea măsurii arestării preventive pentru cei doi inculpați P.A. și G.D.S. că în urmă cu 8 luni, instanța a avut în vedere condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen., cai și existența cazului prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., apreciind, în esență, ca există probe ce conturează bănuiala rezonabilă că inculpații sunt autorii faptelor, fapte prevăzute cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, de la dosar rezultând probe ce sugerează existența pericolului social concret pentru ordinea publică avut de inculpați. De asemenea a mai constatat instanța că temeiurile avute în vedere inițial, impun privarea de libertate, în continuare, a celor doi inculpați, și că se justifică menținerea stării de arest față de aceștia. În ceea ce îl privește pe inculpatul C.G. a constatat că dată fiind participația acestui inculpat, mai redusă în ansamblul activităților infracționale, dar și cu luarea în seamă a faptului că este arestat preventiv de 8 luni de zile, cu privire la acesta fiind pronunțată deja o soluție de condamnare la pedeapsa de 2 ani închisoare, a apreciat că acele temeiuri ce au determinat arestarea inițială s-au schimbat, și potrivit art. 139 alin. (1) C. proc.

pen., a dispus înlocuirea arestării cu măsura preventivă, constând în obligarea inculpatului de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței. Împotriva încheierii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., și inculpații. Parchetul de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., a susținut că încheierea atacată nu este motivată cu privire la inculpatul C.G. și temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat, astfel sunt îndeplinite cele două condiții: prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. Ambii recurenți au solicitat cercetarea în stare de libertate arătând că temeiurile ce au justificat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, inculpatul G.D.S.

arătând că faptele pentru care a fost condamnat un exista, in condițiile în care dispozitivul găsit asupra sa era defect. Analizând recursurile declarate, sub aspectele invocate precum și din oficiu sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 385 1 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 alin. (3) și art. 385 14 din același cod. Înalta Curte reține următoarele: Asupra recursurilor declarate de inculpații G.D.S. și P.A. Prin sentința penală nr. 528 din 25 noiembrie 2011, Tribunalul Dolj, cu privire la recurenții G.D.S. și P.A. și intimatul C.G. a dispus următoarele: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitați inculpații P.A., C.G.

și G.D.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 din C. pen. În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat inculpatul P.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.A. timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 19 mai 2011 la zi și a fost menținută starea de arest. În baza art. 26 C. pen raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat inculpatul C.G.

la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului C.G. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.G. timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 19 mai 2001 la zi și menținută starea de arest preventiv. În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat inculpatul G.D.S. la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003 Titlul III, a fost condamnat inculpatul G.D.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen. și 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele: aplicate inculpatului G.D.S.

urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G.D.S. timpul reținerii și al arestării preventive, începând cu data de 19 mai 2011 la zi și menține starea de arest preventiv. În fapt, s-a reținut că inculpatul P.A., în calitate de lider a unui grup infracțional organizat, confecționează aparatură la domiciliul său și la domiciliul inculpatului P.C. depozitată la diferite locații din Craiova, pe care o vinde diferiților cumpărători prin persoane de încredere, inculpatul P.C.

asigurând contactul dintre P.A. și cumpărătorii dispozitivelor artizanale. La data de 10 mai 2011 inculpatul P.A., la insistențele inculpatului C.G., le-a vândut acestuia din urmă și inculpatului G.D.S. aparatură de sckimming. La data de 18 mai 2011 inculpații C.G. și G.D.S. s-au întors la barul inculpatului P.A. cu aparatura vândută anterior pe motivul că dispozitivul trebuia sincronizat, deoarece nu funcționa, iar la ieșire din bar, inculpatul G.D.S. a fost prins în flagrant având asupra sa dispozitive de tip sckimming. Cei doi recurenți inculpați G.D.S. și P.A. au fost arestați preventiv prin încheierea de ședință din data de 19 mai 2011 pronunțată în dosar nr. 14441/63/2011 de către Tribunalul Dolj, reținându-se incidența în cauză a dispozițiilor art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc.

pen. Înalta Curte constată că aceste temeiuri care au justificat luarea și, ulterior, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților subzistă și impun în continuare privarea de libertate, criticile formulate sub acest aspect fiind nefondate. Astfel, este adevărat că în cauză a fost pronunțată o soluție de achitare a inculpaților pentru una dintre infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, însă această împrejurare nu conduce la concluzia că nu ar mai fi realizate exigențele dispozițiilor art. 143 C. proc. pen., în condițiile condamnării acestora pentru celelalte infracțiuni. Criticile formulate în recurs de către inculpații G.D.S. privind lipsa de vinovăție nu pot fi analizate în acest cadru procesual, Înalta Curte limitându-se a constata îndeplinirea condițiilor prevăzute de C. proc.

pen., condiții care, așa cum s-a arătat, sunt realizate, prin raportare la soluția primei instanțe. Înalta Curte reține și incidența dispozițiilor prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. pericolul centru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților rezultând din natura faptelor pentru care au fost deja condamnați, dar și din rezonanța socială negativă pe care infracțiunile de genul celor reținute în sarcina inculpaților o determină în rândul opiniei publice, în contextul în care acest fenomen infracțional a căpătat o amploare fără precedent. Și C.E.D.O. admite că, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp.

Aceasta este și situația în speță, faptele reținute, de confecționare de dispozitive artizanale de skimming tip gură de bancomat, astfel cum s-a arătat anterior, o amploarea fără precedent, fiind de natură să aducă atingere încrederii publice în instituțiile bancare, societatea resimțind astfel nevoia unei reacții imediate și eficiente în sensul restabilirii relațiilor sociale lezate prin faptele penale. Circumstanțele favorabile invocate de către recurenți nu pot fi analizate singular, și nu pot conduce la o altă concluzie, mai ales în contextul în care în cauza a pronunțat o hotărâre de condamnare cu executare în regim de detenție. Se constată că nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, acestea menținându-se în continuare, motiv pentru care, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații, soluție în raport de care, conform C. proc. pen. aceștia vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare. În ceea ce priește recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Înalta Curte reține următoarele: Prin sentința penală nr. 528 din 25 noiembrie 2011 Tribunalul Dolj a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului C.G., iar prin încheierea din 16 ianuarie 2012 Curtea de Apel a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Având în vedere că data pentru soluționarea recursului a fost stabilită, Înalta Curte constată că nu mai poate analiza criticile de netemeinicie ale încheierii recurate.

În condițiile în care, la data de 23 ianuarie 2012 măsura arestării preventive a inculpatului a încetat de drept, expirând perioada prevăzută de dispozițiile art. 160 b alin. (1) C. proc. pen. Dat fiind efectul suspensiv de executare a recursului formulat de către parchet, față și de dispozițiile art. 140 alin. (1) teza I C. proc. pen., soluția Curții de apel de înlocuire a măsurii arestării preventive nu mai poate fi menținută, impunându-se a se constata că măsura arestării preventive a încetat de drept. În consecință, Înalta Curte în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., împotriva încheierii din ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova, va casa în parte încheierea atacată; constată încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului C.G.

și va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului C.G., de sub punerea mandatului de arestare preventivă din 19 mai 2011 emis de Tribunalul Dolj, dacă nu este cercetat sau arestat în altă cauză. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale încheierii recurate, iar cheltuielile judiciare legate de soluționarea recursului parchetului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., împotriva încheierii din 16 ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 16331/63/2011. Casează în parte încheierea atacată. Constată încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului C.G. Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului C.G., de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 19 mai 2011 emis de Tribunalul Dolj, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză. Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate ce inculpații G.D.S. și P.A.

împotriva aceleiași încheieri. Obligă recurenții inculpați G.D.S. și P.A. la plata sumei de câte 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei pentru intimatul inculpat C.G., se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2012.