ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2410/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin

încheierea din 27 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 21267/63/2011 ,au fost admise

cererile formulate de inculpatul P.C. și inculpata P.J.

În baza art. 139 alin. (1), raportat la art. 145

1

C. proc. pen., s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de

inculpatul P.C. cu măsura obligării de a nu părăsi țara și punerea sa, de

îndată, în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 132

din 02 decembrie 2011 emis de Tribunalul Dolj, dacă nu este reținut sau arestat

în altă cauză, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri.

În baza art. 139 alin. (1), raportat la art. 145

1

C. proc. pen., s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi

localitatea luată față de inculpata P.J. prin încheierea de ședință nr. 243 din

07 decembrie 2011 a Curții de Apel Craiova cu măsura obligării de a nu părăsi

țara.

În baza art. 145

1

raportat la art. 145

alin. (11) și alin. (12) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu

părăsi țara s-a dispus ca inculpații să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte

ori vor fi chemați;

- să se prezinte la Poliția Municipiului Craiova și

Comunei Drăgotești desemnată cu supravegherea, conform programului de supraveghere

întocmit ,sau ori de câte ori vor fi chemați;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea

instanței;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte

nicio categorie de arme;

- să nu comunice între ei direct sau indirect.

A fost atrasă atenția inculpaților asupra

dispozițiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen.

S-a dispus ca încheiere de ședință să fie comunicată

organelor prevăzute art. 145 alin. (2)

1

C. proc. pen., la rămânerea

ei definitivă

Pentru a se hotărî astfel, s-au reținut următoarele:

Din analizarea dosarului cauzei a rezultat că

inculpații au fost arestați preventiv la 2 decembrie 2011, sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art.

6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - P.C. și pentru art. 257 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - P.J., constând în aceea

că, inculpatul P.C. a primit prin intermediul inculpatei P.J. suma de 3250 lei

de la denunțătorul G.A.M. pentru a interveni pe lângă funcționari din cadrul I.M.L.

Craiova pentru a obține un raport de expertiză medico-legală de calcul

retroactiv al alcoolemiei care să-l exonereze de răspundere penală, iar în ziua

de 02 decembrie 2011, inculpatul P.C. a primit de la investigatorul cu

identitate reală L.P. suma de 500 EURO pentru a interveni pe lângă medicul

legist în scopul obținerii unei situații juridice mai favorabile pentru numitul

S.N. (parte vătămată într-un dosar având ca obiect săvârșirea tentativei la

infracțiunea de omor).

Față de inculpata P.J., prin încheierea nr. 243 din 7

decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a dispus revocarea

măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate, iar în baza

art. 149 alin. (12), raportat la art. 145 C. proc. pen. s-a instituit față de

aceasta măsura obligării de a nu părăsi localitatea Craiova, pe o perioadă de

30 de zile, începând cu data punerii în libertate, fără încuviințarea

instanței.

Prin sentința penală nr. 124 din 16 martie 2012,

inculpata P.J. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare,

menținându-se măsura obligării de a nu părăsi localitatea Drăgotești, sat

Buzduc, județul Dolj.

La termenul de judecată din 27 iunie 2012, inculpata

P.J. a solicitat înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu

măsurii obligării de a nu părăsi țara.

Curtea a apreciat că în prezent temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea dispusă față de

inculpata P.J. au suferit modificări, în sensul că aceasta locuiește efectiv în

localitatea Drăgotești, județul Dolj, problemele familiale invocate și

necesitatea prezenței la termenele de judecată impunând luarea unei măsuri care

să permită o mai largă libertate de circulație, restricțiile de mișcare impuse

inițial nemai asigurând realizarea scopului legii procesual penale.

Pe de altă parte, s-a mai arătat că inculpata nu mai

poate influenta aflarea adevărului în condițiile în care martorii au fost

audiați în cursul cercetării judecătorești de către instanța de fond.

Prin urmare, măsura obligării de a nu părăsi țara,

prin garanțiile procesuale oferite, este de natură să conducă la buna

desfășurare a procesului penal, întocmai ca și măsura dispusă anterior, prin

raportare la durata acesteia și la termenul rezonabil care trebuie să

caracterizeze orice restrângere adusă libertății individuale.

Împotriva acestei încheieri în termen legal, a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Prin decizia penală nr. 2380 din 4 iulie 2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr.

21267/63/2011/a7 a fost soluționat recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova împotriva încheierii din 27 iunie 2012 a Curții de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul P.C. ,

fiind disjuns recursul formulat de același pachet cu privire la inculpata P.J.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând

încheierea atacată în raport cu criticile formulate, precum și din oficiu, sub

toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 alin. (3) C. proc. pen.,

constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 145 alin. 2

3

C. proc. pen.,

dacă pe durata obligării de a nu părăsi localitatea au intervenit motive care

să justifice, înlocuirea sau încetare lor, instanța dispune prin încheiere

motivată.

Având în vedere considerentele în baza cărora

instanța a înlocuit măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura

obligării de a nu pară țara, înalta Curte constată că aceasta este legală ,

întrucât, la acest moment procesual, nu mai există nicio probă și niciun

indiciu temeinic din care să rezulte inculpata ar împiedica buna desfășurare a

procesului penal. In plus, până la acest moment, nu au intervenit elemente noi

care să probeze existența unui risc de a împiedica buna derulare a judecării

cauzei , posibilitatea comiterii unor alte fapte de natură penală sau

sustragerea de la judecată.

Instanța europeană a decis că, în situația în care se

analizează posibilitatea adoptării uneia dintre măsurile alternative prevăzute

de

dreptul intern, judecătorul să examineze

în mod individual situația inculpatului, profilul său personal și situația sa

familială.

Analizându-se din această perspectivă dosarul cauzei,

se

constată că inculpata nu are antecedente

penale, nu există riscul de

sustragere

de la judecată aceasta prezentându-se la toate termenele

și și-a

respectat întocmai obligațiile impuse de instanță la 7

decembrie 2011, are locuință stabilă și o situație familială dificilă ;

nu

trebuie neglijat nici faptul că mai are cauze pe rol și trebuie să i

se dea posibilitatea de mișcare pentru a-și pregăti în mod temeinic apărarea.

Recursul declarat învederându-se

, așadar, nefondat, urmează

ca, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins, iar

cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului, onorariul apărătorului

desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, urmând a se plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Craiova

împotriva încheierii din 27 iunie 2012 a Curții de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr.

21267/63/2011, privind pe inculpata P.J.

Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100

lei, se va plăti din

fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 11 iulie 2012.