ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 783/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

încheierea din 8 martie 2012 Curtea de Apel Craiova, secția penală, și pentru cauze

cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 15682/63/2011 a admis cererea formulată de

inc. E.V.H., iar în baza art. 160

2

C. proc. pen., a dispus liberarea

provizorie sub control judiciar a inculpatului E.V.H., arestat preventiv în

baza mandatului de arestare preventivă nr. 54 din 01 iunie 2011, emis de

Tribunalul Dolj.

În baza art. 160

2

alin. (3)

lit. a) – e) și alin. (3

1

) lit. c) și f) C. proc. pen., a fost

obligat inculpatul ca pe timpul liberării provizorii să respecte următoarele

obligații;

- să nu depășească limita teritorială

a localității de domiciliu - mun. Craiova - decât în condițiile stabilite de

instanță;

- să se prezinte la instanță ori de

câte ori este chemat;

- să se prezinte la I.P.J. Dolj -

Poliția mun. Craiova, conform programului de supraveghere întocmit de Poliție

sau ori de câte ori este chemat;

- să nu își schimbe locuința fără

încuviințarea instanței;

-

să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio

categorie de arme;

- să nu se aproprie de coinc. M.C.A.

și de martorii din cauză;

- să nu desfășoare activități

comerciale. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 160

2

alin. (3) C. proc. pen., privind luarea măsurii arestării preventive în cazul

încălcării cu rea credință a obligațiilor ce-i revin și s-a dispus punerea în

libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.

54 din 01 iunie 2011 emis de Tribunalul Dolj, dacă nu este reținut ori arestat

în altă cauză.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut următoarele:

Parchetul de pe lângă Judecătoria

Segarcea, prin rechizitoriul nr. H27/P/2010 din data de 24 iunie 2011 a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului E.V.H., pentru săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 8 alin. (1) și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005,

acesta fiind condamnat prin sentința penală nr. 490 din 02 noiembrie 2011 a Tribunalului

Dolj la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b, c, C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a schimbării de încadrare

juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului.

În ceea ce privește cerererea de

liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul E.V.H., prin

avocat la data de 8 martie 2012 instanța a reținut următoarele:

Sub aspectul admisibilității, se

constată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a

cererii de liberare provizorie sub control judiciar prevăzute de art. 160

6

C. proc. pen. precum și condiția prevăzută de art. 160

2

alin. (1) C.

proc. pen., în condițiile în care pedepsele prevăzute de lege pentru

infracțiunile pentru care este judecat inculpatul nu depășesc 18 ani

închisoare.

De asemenea, instanța constată că este

îndeplinită și condiția de la alin. (2) a art. 160 C. proc. pen., respectiv

aceea de a nu exista date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe

inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să

zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau

experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea

fapte.

În plus prin „date" în accepțiunea

acestui text de lege nu se pot înțelege decât probe sau indicii temeinice care

să confirme asemenea fapte, situații, împrejurări concrete, rezultate din dosar

privind inculpatul în cauză, modul de operare, fapte propriu-zise care să

justifice temerea zădărnicirii adevărului și cu privire la care organul

judiciar trebuie să facă dovada, deoarece în caz contrar „temerea" - prezumție

ce ar putea fi dedusă, ar fi rezultatul unui element de subiectivism.

În cauză, nu există astfel de date

care să determine instanța să aprecieze în acest sens, în condițiile în care

inculpatul a recunoscut în totalitate faptele astfel cum au fost reținute în

actul de sesizare a instanței, judecata a avut loc conform procedurii

simplificate prevăzute de art 320

1

C. proc. pen., iar criticile din

apel vizează exclusiv individualizarea judiciară a pedesei.

Analizând temeinicia cererii de

liberare provizorie și în raport de motivele care au stat la baza arestării

preventive a inculpatului, se reține că măsura arestării preventive a fost

dispusă exclusiv în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., în considerarea

pericolului concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului

raportat la natura și gravitatea faptelor pentru care era cercetat.

Sub acest aspect, menționăm că pentru

punerea în libertate provizorie, trebuie să fie reținute nu numai

considerațiile referitoare la gravitatea faptei - ci trebuie cercetate toate

circumstanțele de natură a concluziona sau înlătura existența unei veritabile

exigențe de interes public care să justifice o derogare de la regula cercetării

în stare de libertate, fiind statuat expres de Î.C.C.J. în decizia nr 17/2011

pronunțată în interesul legii că, instanța de judecată, în cadrul examenului de

temeinicie a cererii de liberare provizorie, în cazul în care se constată că

temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, - trebuie să

verifice în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este împiedicată de

punerea în libertate provizorie a inculpatului.

În speță, așa cum s-a arătat anterior,

inculpatul este arestat de mai mult de 10 luni, timp în care s-a finalizat

judecata în primă instanță, cauza aflându-se în stadiul de apel.

Este adevărat că a intervenit deja o

condamnare în primă instanță cu executare în detenție pentru o infracțiune

gravă - evaziune fiscală în formă continuată, prejudiciul fiind mare și

nerecuperat, însă nu se poate face abstracție de celelalte date personale ale

inculpatului (lipsa antecedentelor penale, atitudine sinceră, a colaborat cu

organele judiciare solicitând judecata conform procedurii simplificate, provine

dintr-o familie organizată, cu doi copii minori, unul cu afecțiuni medicale

deosebite, conform actelor medicale depuse la instanța de fond), elemente în

raport de care se poate aprecia că la acest moment procesual punerea în

libertate a inculpatului sub control judiciar, subsumată obligațiilor prevăzute

de art. 160

2

alin. (3) lit. a) – e) și alin. (3

1

) lit. c)

și f) C. proc. pen., oferă garanții suficiente pentru buna desfășurare în

continuare a procesului penal.

Cu privire la oprobiul public, această

reacție a opiniei publice avută în vedere la dispunerea privării de libertate

s-a estompat, interesând rezultatul judecății, în sens contrar, ar echivala cu

a considera că o persoană acuzată de fapte de o anumită gravitate ar trebui

menținută în stare de arest până la soluționarea fondului, fără posibilitatea

liberării acestuia sub control judiciar în cursul procesului.

Împotriva acestei încheieri, Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Craiova a declarat, în termen legal, recurs,

solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii din 8 martie 2012 și

respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de

inculpatul E.V.H. A arătat că instanța de apel a dispus în mod greșit liberarea

inculpatului sub control judiciar, iar motivarea încheierii este într-o

contradicție vădită cu motivările din încheierile anterioare prin care aceeași

instanță a menținut măsura arestării preventive.

Examinând încheierea atacată în raport

de motivele invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de

drept, Înalta Curte constată că recursul formulat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova este fondat.

Măsura arestării preventive a fost

luată față de inculpatul E.V.H., de Tribunalul Dolj la data de 01 iunie 2011 și

a fost prelungită de aceeași instanță, ambele soluții rămânând definitive prin

respingerea recursului inculpatului.

De fiecare dată, referindu-se la

pericolul pentru ordinea publica, instanțele de judecată s-au raportat la

circumstanțele reale ale săvârșirii faptei de evaziune fiscală o infracțiune

gravă în formă continuată, prejudiciul fiind mare și nerecuperat, cât și la

sentimentul de insecuritate creat în rândul opiniei publice, evidențiind totodată

și starea de dezaprobare generală cu privire la comportamentul inculpatului

precum și a celorlalte persoane cercetate penal.

De asemenea, instanțele au apreciat ca

privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru buna desfășurare a

procesului penal și pentru protejarea ordinii publice, chiar dacă acesta a avut

o atitudine de recunoaștere a faptei penale pentru care este condamnat de

instanța de fond.

În atare situație, argumentele oferite

de prima instanță, în sensul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente

penale, are doi copii minori, unul cu afecțiuni medicale deosebite, conform

actelor medicale depuse la instanța de fond, iar din probele dosarului nu

rezulta date că odată pus în libertate va comite și alte infracțiuni, nu poate

conduce automat la existența îndeplinirii condițiilor cumulative prev. art. 160

2

alin. (1) și (2) C. proc. pen., cum în mod greșit a apreciat instanța de apel.

La aprecierea temeiniciei cererii de

liberare provizorie trebuie să se tină cont și să se facă o relaționare între

circumstanțele reale ale comiterii faptei și cele personale ale inculpatului,

respectiv să se țină cont de rezultatul infracțiunii, de lezarea gravă a

relațiilor sociale ocrotite prin reglementarea infracțiunilor care aduc

atingere unor activități de interes public.

Stabilirea de către instanța de apel a

anumitor obligații, nu este, in opinia curții, suficient pentru a-l împiedica

pe inculpat să zădărnicească aflarea adevărului sau să săvârșească alte

infracțiuni de aceeași natură.

Față de cele ce preced, in temeiul

art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., curtea va admite recursul,

va casa incheierea și, pe fond, va respinge cererea de liberare provizorie sub

control judiciar formulat de inculpatul E.V.H.

Va menține celelalte dispoziții ale

încheierii.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva încheierii din 8 martie 2012 a

Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru minori, pronunțată în Dosarul

nr. 15682/63/2011, privind pe inculpatul E.V.H.

Casează, în parte, încheierea recurată

și rejudecând în fond, respinge cererea de liberare provizorie sub control

judiciar formulat de inculpatul E.V.H.

Menține celelalte dispoziții ale

încheierii.

Onorariul

de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 100 de RON,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronuntată

în ședință publică, azi 16 martie 2012.