ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 783/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 8 martie 2012 Curtea de Apel Craiova, secția penală, și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 15682/63/2011 a admis cererea formulată de inc. E.V.H., iar în baza art. 160 2 C. proc. pen., a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului E.V.H., arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 54 din 01 iunie 2011, emis de Tribunalul Dolj. În baza art. 160 2 alin. (3) lit. a) – e) și alin. (3 1 ) lit. c) și f) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul ca pe timpul liberării provizorii să respecte următoarele obligații; - să nu depășească limita teritorială a localității de domiciliu - mun.

Craiova - decât în condițiile stabilite de instanță; - să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemat; - să se prezinte la I.P.J. Dolj - Poliția mun. Craiova, conform programului de supraveghere întocmit de Poliție sau ori de câte ori este chemat; - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; - să nu se aproprie de coinc. M.C.A. și de martorii din cauză; - să nu desfășoare activități comerciale. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 160 2 alin. (3) C. proc. pen., privind luarea măsurii arestării preventive în cazul încălcării cu rea credință a obligațiilor ce-i revin și s-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 54 din 01 iunie 2011 emis de Tribunalul Dolj, dacă nu este reținut ori arestat în altă cauză.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea, prin rechizitoriul nr. H27/P/2010 din data de 24 iunie 2011 a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E.V.H., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 8 alin. (1) și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, acesta fiind condamnat prin sentința penală nr. 490 din 02 noiembrie 2011 a Tribunalului Dolj la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b, c, C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a schimbării de încadrare juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului.

În ceea ce privește cerererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul E.V.H., prin avocat la data de 8 martie 2012 instanța a reținut următoarele: Sub aspectul admisibilității, se constată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar prevăzute de art. 160 6 C. proc. pen. precum și condiția prevăzută de art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen., în condițiile în care pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este judecat inculpatul nu depășesc 18 ani închisoare. De asemenea, instanța constată că este îndeplinită și condiția de la alin. (2) a art. 160 C. proc.

pen., respectiv aceea de a nu exista date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. În plus prin „date" în accepțiunea acestui text de lege nu se pot înțelege decât probe sau indicii temeinice care să confirme asemenea fapte, situații, împrejurări concrete, rezultate din dosar privind inculpatul în cauză, modul de operare, fapte propriu-zise care să justifice temerea zădărnicirii adevărului și cu privire la care organul judiciar trebuie să facă dovada, deoarece în caz contrar „temerea" - prezumție ce ar putea fi dedusă, ar fi rezultatul unui element de subiectivism.

În cauză, nu există astfel de date care să determine instanța să aprecieze în acest sens, în condițiile în care inculpatul a recunoscut în totalitate faptele astfel cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, judecata a avut loc conform procedurii simplificate prevăzute de art 320 1 C. proc. pen., iar criticile din apel vizează exclusiv individualizarea judiciară a pedesei. Analizând temeinicia cererii de liberare provizorie și în raport de motivele care au stat la baza arestării preventive a inculpatului, se reține că măsura arestării preventive a fost dispusă exclusiv în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., în considerarea pericolului concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului raportat la natura și gravitatea faptelor pentru care era cercetat.

Sub acest aspect, menționăm că pentru punerea în libertate provizorie, trebuie să fie reținute nu numai considerațiile referitoare la gravitatea faptei - ci trebuie cercetate toate circumstanțele de natură a concluziona sau înlătura existența unei veritabile exigențe de interes public care să justifice o derogare de la regula cercetării în stare de libertate, fiind statuat expres de Î.C.C.J. în decizia nr 17/2011 pronunțată în interesul legii că, instanța de judecată, în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie, în cazul în care se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, - trebuie să verifice în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este împiedicată de punerea în libertate provizorie a inculpatului.

În speță, așa cum s-a arătat anterior, inculpatul este arestat de mai mult de 10 luni, timp în care s-a finalizat judecata în primă instanță, cauza aflându-se în stadiul de apel. Este adevărat că a intervenit deja o condamnare în primă instanță cu executare în detenție pentru o infracțiune gravă - evaziune fiscală în formă continuată, prejudiciul fiind mare și nerecuperat, însă nu se poate face abstracție de celelalte date personale ale inculpatului (lipsa antecedentelor penale, atitudine sinceră, a colaborat cu organele judiciare solicitând judecata conform procedurii simplificate, provine dintr-o familie organizată, cu doi copii minori, unul cu afecțiuni medicale deosebite, conform actelor medicale depuse la instanța de fond), elemente în raport de care se poate aprecia că la acest moment procesual punerea în libertate a inculpatului sub control judiciar, subsumată obligațiilor prevăzute de art. 160 2 alin. (3) lit. a) – e) și alin. (3 1 ) lit. c) și f) C. proc.

pen., oferă garanții suficiente pentru buna desfășurare în continuare a procesului penal. Cu privire la oprobiul public, această reacție a opiniei publice avută în vedere la dispunerea privării de libertate s-a estompat, interesând rezultatul judecății, în sens contrar, ar echivala cu a considera că o persoană acuzată de fapte de o anumită gravitate ar trebui menținută în stare de arest până la soluționarea fondului, fără posibilitatea liberării acestuia sub control judiciar în cursul procesului. Împotriva acestei încheieri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a declarat, în termen legal, recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii din 8 martie 2012 și respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul E.V.H.

A arătat că instanța de apel a dispus în mod greșit liberarea inculpatului sub control judiciar, iar motivarea încheierii este într-o contradicție vădită cu motivările din încheierile anterioare prin care aceeași instanță a menținut măsura arestării preventive. Examinând încheierea atacată în raport de motivele invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată că recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova este fondat. Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpatul E.V.H., de Tribunalul Dolj la data de 01 iunie 2011 și a fost prelungită de aceeași instanță, ambele soluții rămânând definitive prin respingerea recursului inculpatului.

De fiecare dată, referindu-se la pericolul pentru ordinea publica, instanțele de judecată s-au raportat la circumstanțele reale ale săvârșirii faptei de evaziune fiscală o infracțiune gravă în formă continuată, prejudiciul fiind mare și nerecuperat, cât și la sentimentul de insecuritate creat în rândul opiniei publice, evidențiind totodată și starea de dezaprobare generală cu privire la comportamentul inculpatului precum și a celorlalte persoane cercetate penal. De asemenea, instanțele au apreciat ca privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru protejarea ordinii publice, chiar dacă acesta a avut o atitudine de recunoaștere a faptei penale pentru care este condamnat de instanța de fond.

În atare situație, argumentele oferite de prima instanță, în sensul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are doi copii minori, unul cu afecțiuni medicale deosebite, conform actelor medicale depuse la instanța de fond, iar din probele dosarului nu rezulta date că odată pus în libertate va comite și alte infracțiuni, nu poate conduce automat la existența îndeplinirii condițiilor cumulative prev. art. 160 2 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cum în mod greșit a apreciat instanța de apel. La aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie trebuie să se tină cont și să se facă o relaționare între circumstanțele reale ale comiterii faptei și cele personale ale inculpatului, respectiv să se țină cont de rezultatul infracțiunii, de lezarea gravă a relațiilor sociale ocrotite prin reglementarea infracțiunilor care aduc atingere unor activități de interes public.

Stabilirea de către instanța de apel a anumitor obligații, nu este, in opinia curții, suficient pentru a-l împiedica pe inculpat să zădărnicească aflarea adevărului sau să săvârșească alte infracțiuni de aceeași natură. Față de cele ce preced, in temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., curtea va admite recursul, va casa incheierea și, pe fond, va respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulat de inculpatul E.V.H. Va menține celelalte dispoziții ale încheierii. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva încheierii din 8 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru minori, pronunțată în Dosarul nr. 15682/63/2011, privind pe inculpatul E.V.H. Casează, în parte, încheierea recurată și rejudecând în fond, respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulat de inculpatul E.V.H. Menține celelalte dispoziții ale încheierii. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 100 de RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronuntată în ședință publică, azi 16 martie 2012.