ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2970/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2970/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând

asupra recursului de față,

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința

penală nr. 31 de la 28 martie 2013, pronunțată în Dosarul cu nr. 20670/63/2012,

Tribunalul Dolj, în baza art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) și alin. (3) teza I

C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., a condamnat pe

inculpatul V.F. la 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen., după executarea

pedepsei principale, iar în baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., același inculpat a fost condamnat la 3 ani închisoare. în baza art.

33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele 2 pedepse

aplicate inculpatului, astfel încât acesta va executa pedeapsa cea mai grea, de

4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., după executarea pedepsei principale. în

baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen., pe durata executării pedepsei

principale.

În

baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și

arestării preventive de la 04 noiembrie 2012, la zi, iar în baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului V.F. în baza art. 7 din

Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în

vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În

baza art. 17 C. proc. pen. și art. 348 C. proc. pen., raportat la art. 1349 C.

civ., a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 10.000 lei, reprezentând

daune morale către partea vătămată T.C.M., 10.000 lei, reprezentând daune

morale către partea vătămată T.I., 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru avocatul din

oficiu în faza de urmărire penală și suma de 250 lei în faza de judecată.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 721/P/2012

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată,

în stare de arest preventiv, a inculpatului V.F. pentru săvârșirea

infracțiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

și tentativă de viol prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) și alin.

(3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în fapt în

aceea că în seara de 03 noiembrie 2012, în jurul orelor 18:30 - 19:00, partea

vătămată T.I. s-a întâlnit la un bar de pe raza comunei Galiciuica cu

inculpatul V.F., pe care îl cunoștea din vedere, știind că este muncitor zilier

la o fermă de legume din această localitate.

În

timp ce stăteau de vorbă, inculpatul consumând o bere iar partea vătămată T.I.

o cafea, cei doi au hotărât să facă un grătar la domiciliul părții vătămate,

sens în care inculpatul s-a oferit să cumpere pulpe de pui pentru grătar.

Partea

vătămată T.I. a invitat telefonic la grătar pe fratele său, martorul T.G., și

pe prietenii săi, martorii L.M. și D.I. În curtea locuinței părții vătămate,

unde a fost făcut grătarul, inculpatul V.F. a văzut-o pe minora T.C.M., în vârstă

de 13 ani, căreia tatăl său, T.I. îi ceruse să-i curețe niște usturoi.

Inculpatul,

împreună cu partea vătămată și cei trei martori, au servit masa în curtea

locuinței și au consumat vin dintr-o sticlă de 2 litri, până când martorii au

plecat și, în tot acest timp, partea vătămată T.I. i-a permis accesul

inculpatului numai în curte.

În

jurul orelor 22:30, a plecat de la domiciliul părții vătămate T.I. și

inculpatul V.F., care s-a îndreptat spre ferma unde lucra ca muncitor zilier și

unde avea o cameră unde dormea.

Partea

vătămată T.I. a făcut curățenie în curtea locuinței, apoi, după ce a intrat în

casă și a constatat că fiica sa T.C.M. și fiul său T.I.L., în vârstă de 8 ani,

dormeau cu televizorul deschis, a plecat să-și cumpere țigări de la magazinele

cu program non stop din comună.

Pe

drum, la intersecția străzii Bujorului cu strada Principală, partea vătămată T.I.

s-a întâlnit din nou cu inculpatul V.F., care a rugat-o să-i cumpere și lui

țigări și să i le aducă la fermă, punându-i la dispoziție, cu această ocazie,

bicicleta sa și înmânându-i suma de 50 lei.

În

jurul orelor 23.00, în timp ce partea vătămată T.I. căuta țigări la barurile

din comună, inculpatul V.F. s-a întors la domiciliul acesteia și a pătruns fără

drept în camera în care dormeau minorii T.C.M. și T.I.L.

Inculpatul

s-a așezat pe pat, lângă partea vătămată minoră T.C.M., care dormea la margine,

și a tras de ștrampii cu care aceasta era îmbrăcată, dându-i jos până în zona

genunchilor, apoi a rupt chiloții de pe aceasta, cu intenția de a întreține

raporturi sexuale cu minora, și a sărutat-o pe fund.

Partea

vătămată T.C.M. s-a trezit speriată din somn și a început să țipe,

solicitându-i, totodată, inculpatului să părăsească locuința.

Inițial

inculpatul a refuzat să plece din locuință, motiv pentru care minora a încercat

să-i dea un mesaj tatălui său de pe telefonul mobil, neputând să-l contacteze

telefonic deoarece nu avea credit. Între timp, alarmat de țipetele surorii

sale, s-a trezit din somn și minorul T.I.L.

Cei

doi minori au reușit să-l determine pe inculpat să plece din cameră, asigurând

ușa de la aceasta, însă văzând că inculpatul refuză în continuare să plece din

domiciliul lor, au asmuțit câinele pe acesta, fapt ce l-a determinat pe

inculpat să plece și din curte.

Deoarece

partea vătămată T.I. nu găsise țigări, întrucât majoritatea barurilor erau

închise, iar cel cu program non stop nu mai avea țigări, s-a întors cu intenția

de a merge la fermă pentru a-i înapoia banii și bicicleta inculpatului, însă,

s-a întâlnit cu acesta pe drum și, după ce i-a înmânat banii și i-a predat

bicicleta, și-a sunat fiica pe telefonul mobil pentru a vedea dacă totul este

bine acasă.

Aflând

de la minoră cele întâmplate la domiciliul său, partea vătămată T.I. i-a

strigat inculpatului să se oprească, însă acesta nu a dat curs solicitării de a

sta pe loc și s-a îndreptat cu bicicleta spre ferma unde lucra, aspect

confirmat și de martorul S.M., agent de pază în cadrul Primăriei Galiciuica,

care, în jurul orelor 23.30-23.45, se afla în patrulare pe raza localității.

Văzând

că inculpatul a plecat, partea vătămată T.I. a sesizat prin 112 organele de

poliție, care au venit la domiciliul său și, cu ocazia efectuării cercetărilor

în camera în care dormiseră cei doi minori, au ridicat chiloții rupți de

inculpat.

Prin

raportul de constatare medico-legală din 06 noiembrie 2012, eliberat de I.M.L.

Craiova, s-a concluzionat că minora T.C.M. prezintă o dezvoltare somato-psihică

corespunzătoare vârstei de 13 ani.

Din

ansamblul actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut ca

dovedită vinovăția inculpatului constând în săvârșirea infracțiunii de

tentativă de viol, faptă prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza 1 C. pen.

și a unei infracțiuni de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C.

pen. pentru care a fost condamnat, iar la individualizarea pedepselor, s-a

raportat la limitele speciale prevăzute de lege, gradul concret de pericol

social, împrejurările în care au fost săvârșite faptele, urmările produse,

persoana inculpatului, făcând astfel aplicarea în ordine succesivă a

dispozițiilor art. 20 C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

II.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul prevăzut de lege,

inculpatul V.F., solicitând desființarea în parte a sentinței, iar pe latură

penală, reindividualizarea judiciară a pedepsei prin aplicarea de circumstanțe

personale atenuante și stabilirea unor pedepse către minimul general permis de

lege, motivând că a fost sincer, este bine caracterizat în comunitate și era

integrat social, câștigându-și existența prin muncă remunerată, în baza unui

contract de muncă. S-a solicitat rejudecarea cauzei și pe latură civilă,

privitor la daunele morale acordate părții vătămate T.I., arătând că inculpatul

a fost de acord numai cu despăgubirile solicitate de minora T.C.M.

Prin

decizia penală nr. 196 din 23 mai 2013, Curtea de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, a admis apelul inculpatului V.F., a desființat în parte

sentința penală nr. 31 de la 28 martie 2013 a Tribunalului Dolj, doar sub

aspectul laturii civile, a respins acțiunea civilă formulată în nume propriu de

partea civilă T.I., a înlăturat obligarea inculpatului la plata daunelor morale

în sumă de 10.000 lei, către partea civilă T.I., a dedus detenția preventivă a

inculpatului de la 28 martie 2013 la zi, a menținut arestarea preventivă a

inculpatului și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru

a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut următoarele:

Inculpatul

V.F. a fost judecat în procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen. pentru comiterea unei infracțiuni de tentativă de viol asupra unei

minore cu vârsta mai mică de 15 ani prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art.

197 alin. (1) alin. (3) teza I C. pen., și de violare de domiciliu, în

modalitatea calificată, pe timp de noapte, prevăzută de art. 192 alin. (2) C.

pen., infracțiuni pe care și Ie-a asumat, recunoscând săvârșirea acestora și

însușindu-și în totalitate materialul probator administrat în faza urmăririi

penale.

Instanța

de apel a constatat că inculpatul nu a negat pătrunderea fără drept în

domiciliul părții vătămate T.I., tatăl părții vătămate T.C.M., profitând de

absența părintelui, pe care însuși inculpatul îl rugase să-i procure un pachet

de țigări tocmai pentru a-l îndepărta de locuință, și nici manoperele

întreprinse asupra părții vătămate T.C.M. (în vârstă de 13 ani) care dormea, în

scopul întreținerii de raport intim cu aceasta, fapte pe care Ie-a motivat

invocând starea de ebrietate în care se afla.

În

acest context, prima instanță a reținut corect că, în cauză, nu este

justificată aplicarea de circumstanțe personale atenuante, în condițiile art. 74

C. pen., deoarece, pe de o parte, inculpatul a manifestat sinceritate numai în

faza cercetării judecătorești și a beneficiat de stabilirea unor pedepse

raportat la limitele speciale reduse cu 1/3, conform art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., iar pe de altă parte nu a recuperat prejudiciul susținut de

partea civilă, victimă a tentativei de viol, exprimându-și doar acordul pentru

despăgubirea acesteia la suma impusă de instanță. Totodată, se constată că

inculpatul a fost cercetat și în alt dosar penal pentru comiterea infracțiunii

de furt calificat (în Dosarul nr. 224/P/1999 instrumentat de Parchetul de pe

lângă Judecătoria Balș, s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea

prev. de art. 208, 209 lit. a), g) și i) C. pen., conform certificatului de

cazier judiciar - fila 47, d.u.p.), împrejurări care exclud reținerea

circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.

Față

de aceste aspecte, curtea de apel a constatat că prima instanță a evaluat

corect împrejurările reale și personale din cauză, stabilind pedepse spre

mediu, respectiv de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 teza a II-a, lit. b) și e) C. pen. (pedeapsă

complementară) în cazul infracțiunii de viol și de 3 ani închisoare în cazul

violării de domiciliu, stabilind o pedeapsă rezultantă conform art. 33 lit. a),

34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen., respectiv de 4 ani și 6 luni închisoare și

3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 teza a II-a, lit. b) și e) C.

pen., iar ca modalitate de executare, s-a aplicat regimul privativ de

libertate, justificat în speță de pericolul social concret ridicat al faptelor

și necesitatea formării unei conduite adecvate normelor de conviețuire socială.

În

ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, curtea de apel a

constatat că, în condițiile judecări cauzei în procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., instanța avea posibilitatea să se pronunțe asupra acțiunii

civile numai dacă nu era condiționată de administrarea de probe, direct și

nemijlocit de către instanța de judecată, în caz contrar fiind necesară

disjungerea soluționării acțiunii civile în raport de prevederile art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen.

Curtea

de apel a reținut că prima instanță a luat act de declarațiile de constituire

de parte civilă în cauză, formulate de părțile vătămate T.I., în nume propriu,

în calitate de persoană vătămată pentru infracțiunea de violare de domiciliu și

de T.C.M., reprezentată de tatăl său, T.I., în calitate de persoană vătămată

pentru infracțiunea de tentativă de viol, cei doi solicitând acordarea de daune

morale în cuantum de câte 10.000 lei fiecare, dar și de declarația

inculpatului, care a arătat că înțelege să achite daunele morale, precizată

ulterior în apel, în sensul că intenția reală este de a despăgubi numai pe

partea vătămată T.C.

De

asemenea, instanța de apel a constatat că activitatea infracțională a produs un

prejudiciu de ordin moral numai părții vătămate victimă a tentativei de viol,

iar nu și părții vătămate titular al dreptului de proprietate asupra imobilului

unde s-a realizat pătrunderea fără drept, din partea inculpatului, care, fiind

infracțiune de pericol, determină o vătămare concretizată numai în periclitarea

valorii sociale ocrotită de norma penală de incriminare a infracțiunii.

În

acest ultim caz, repararea prejudiciului se realizează prin simpla soluție de

condamnare la o sancțiune penală, pedeapsa aplicată fiind în măsură să conducă

la formarea unei atitudini corecte a condamnatului față de ordinea de drept și,

totodată, să servească prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, prin aceasta

garantându-se pentru viitor și dreptul persoanei vătămate la inviolabilitatea

domiciliului său.

III.

Împotriva acestei decizii, în termenul legal, a formulat recurs inculpatul V.F.,

invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., apreciind că s-a făcut o greșită aplicare a legii prin

nereținerea circumstanțelor atenuante.

Examinând

recursul declarat de inculpatul V.F., Înalta Curte apreciază că recursul este

nefondat.

Potrivit

vechiului text al art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt

supuse casării în cazul în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate în

raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de

lege, însă începând cu 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013,

incidență în cauză, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, textul anterior menționat a fost modificat de art. l pct. 15 al

legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situației când

„s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege

”

, din conținutul textului fiind înlăturată sintagma

referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanță.

Potrivit

art.

2 din Legea nr. 2/2013, dispozițiile privind cazurile de casare

prevăzute în Codul de procedură penală în forma anterioară intrării în vigoare

a legii, rămân aplicabile doar cauzelor penale aflate în curs de judecată în

recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului, dar

pronunțate anterior intrării în vigoare a legii. în această situație, rezultă

că în cazul hotărârilor pronunțate de către instanțele de apei după intrarea în

vigoare a Legii nr. 2/2013, respectiv după 15 februarie 2013, sunt aplicabile

dispozițiile cazurilor de casare, astfel cum sunt prevăzute de noua lege.

În

speță, se constată că inculpatul V.F. a declarat recurs împotriva unei decizii

pronunțate la data de 23 mai 2013, după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013,

astfel încât cazurile de casare vor fi analizate în raport de conținutul

textelor art. 385

9

C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin art.

l din această lege.

Având

în vedere natura criticii invocate de către inculpat, anume greșita

individualizare a pedepsei aplicate prin nereținerea circumstanțelor atenuante,

rezultă cu evidență că aceasta nu se mai circumscrie cazului de casare

întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., astfel

cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, nici cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. și niciunui

alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen.

De

asemenea, Înalta Curte constată că potrivit deciziei penale nr. 754 din 15

martie 2012, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 320

1

C.

proc. pen., dispozițiile art. 74 C. pen. nu mai pot fi valorificate ca

reprezentând circumstanțe atenuate judiciare, deoarece ar însemna ca aceleiași

situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică. Față de aceste

considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpatul V.F. împotriva deciziei penale nr. 196 din 23 mai 2013 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, va deduce din

cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării

preventive de la 04 noiembrie 2012 la 02 octombrie 2013 și va obliga recurentul

inculpat la piața sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care sumele de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru inculpat și 150 lei, reprezentând onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă T.C.M., se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de inculpatul V.F. împotriva deciziei penale nr. 196

din 23 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Deduce

din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării

preventive de la 04 noiembrie 2012 la 02 octombrie 2013.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, respectiv suma de 150 lei,

reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata

parte civilă T.C.M., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 02 octombrie 2013.