ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1369/2014

Prin sentința penală nr. 441/PI din 09 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul de fond, în baza art. 20 alin. (1) C. pen., raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) 1 , alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul K.L. la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen., pe o durată de 6 (șase) ani după executarea pedepsei închisorii, conform art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., rap. la art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 66 C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160 b alin. (1), (3) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului K.L. și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu 18 iunie 2013 și până la zi. În baza art. 3, 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al inculpatului în S.N.D.G.J. În baza art. 14, 17 C. proc. pen., art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 și următ. C. civ. a fost admisă acțiunea civilă exercitată din oficiu de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș și a fost obligat inculpatul K.L.

la plata sumei de 20.000 euro - în echivalent în lei la data executării, cu titlu de daune morale față de partea vătămată minoră K.A.M.B. - prin reprezentant legal G.M.F. (mama minorei). A fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.923,50 lei cheltuieli de spitalizare față de Spitalul Clinic de Urgență L.Ț. Timișoara. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 2.000 lei cheltuieli judiciare față de stat, din care suma de 38 lei, reprezentând costul raportului de constatare medico legală. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 542/P/2013 din 08 iulie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, înregistrat la prima instanță la data de 10 iulie 2012 sub număr unic dosar de fond, a fost trimis în judecată în stare de arest K.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 20 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 197 alin. (1), alin. 2 lit. b) 1 și alin. (3) C. pen. – tentativă la viol, și s-a reținut că inculpatul în noaptea de 17/18 iunie 2013 prin constrângere morală și profitând de imposibilitatea de a se apăra, a încercat să întrețină raport sexual cu fiica sa minoră K.A.M.B. (în vârstă de 7 ani) fiind surprins de către numiții S.P. și P.G.R. La dosar s-a atașat dosarul de fond al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, s-au administrat probe cu înscrisuri, s-a luat declarație inculpatului (care a negat comiterea faptei), au fost audiați martorii A.B.A., P.G.R., S.P., S.R., S.G. și K.A.F.C., în prezența psihologului P.M. Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar, prima instanță a constatat că ansamblul probelor dosarului confirmă starea de fapt arătată în rechizitoriu, prima instanță reținând următoarele: În noaptea de 17/18 iunie 2013 inculpatul K.L.

se afla la locuința sa din Biled împreună cu cei patru copii minori care i-au fost lăsați în grijă de către concubina sa, numita G.M.F. - mama minorilor, care se afla la spital pentru nașterea celui de-al cincilea copil minor. După ce minora K.A.M.B. a adormit la un moment dat s-a trezit pentru nevoile fiziologice și după ce minora s-a așezat din nou în pat, tatăl ei - inculpatul K.L., s-a așezat lângă ea pe pat, a început să o mângâie și să o sărute pe burtică și pe gură, a atins-o în zona organelor genitale (băgându-i degetul în păsărică), și în acest timp inculpatul fiind cu organul genital în erecție, minora când a observat s-a speriat și a trântit o cană lângă pat. În acel moment au intrat în cameră martorii P.G.R.

și S.P., și când au aprins becul, l-au văzut pe inculpat așezat peste minora care era întinsă pe spate cu tricoul ridicat, cu picioarele desfăcute și plângea, martorii observând și că inculpatul avea penisul în erecție. Martora P.G.R. a luat-o pe minoră în brațe, minora spunându-i martorei că tatăl ei a sărutat-o și a vrut să facă sex cu ea. Au fost anunțate organele de poliție și ambulanța iar până la sosirea acestora atât minora K.A.M.B. cât și ceilalți trei copii minori care s-au trezit între timp din somn au fost luați de către cei doi martori și de fiica acestora P.V. și duși într-o altă încăpere a locuinței lui S.P. Minora K.A.M.B. a fost luată și dusă cu ambulanța la spital, iar în discuțiile purtate cu persoana care a venit cu ambulanța, minora i-a spus acesteia că se numește A. și i-a povestit despre cele întâmplate cu tatăl ei.

În cursul aceleiași nopți inculpatul a fost dus la poliție, ulterior fiind reținut. Concludente în sensul celor arătate sunt raportul de constatare medico-legală, raportul de evaluare psihologică a copilului, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză și declarația minorei. Astfel, în declarația martorei P.G.R., aceasta susține că în noaptea de 17/18 iunie 2013, în jurul orei 24.00, concubinul ei, martorul S.P. i-a spus să meargă în camera unde stă inculpatul K.L. pentru a vedea ce face acesta cu fiica sa. Când au intrat în cameră ea a aprins becul și l-a văzut în pat pe inculpat dezbrăcat așezat peste fiica sa care era și ea dezbrăcată (avea doar un tricou roșu care era ridicat), era întinsă pe spate cu picioarele desfăcute.

Minora a început să plângă și când martora a luat-o în brațe i-a spus martorei că tatăl ei „a pipăit-o în zona genitală și a vrut să facă sex cu ea” după care a luat-o în camera ei. Tot cu acea ocazie martora a observat că inculpatul avea penisul în erecție, martora reproșându-i inculpatului că își bate joc de fetița lui și să-i fie rușine. În declarația sa martora a mai precizat că a observat că inculpatul era peste fată în pat și avea pantalonii scurți trași până la genunchi și fetița plângea. Martorul S.P. a declarat faptul că este proprietarul imobilului situat în Biled unde locuiesc cu chirie inculpatul cu soția și copii iar în noaptea de 17/18 iunie 2013, în jurul orei 24.00, s-a trezit ocazie cu care a trecut pe lângă geamul camerei unde se afla inculpatul împreună cu copii săi minori iar în momentul în care s-a uitat pe geam l-a văzut pe acesta cum a ridicat tricoul minorei K.A.M.B.

după care acesta a început să o sărute pe burtă. Pentru că martorului nu-i venea să creadă că a văzut așa ceva, pentru a fi sigur de cele observate, s-a întors în camera lui (a martorului) unde i-a spus și martorei P.G.R. ce a văzut și împreună cu aceasta a mers în camera inculpatului. Au intrat în cameră, martora P.G.R. a aprins lumina, și l-au observat pe inculpat dezbrăcat așezat peste fetița sa minoră, inculpatul având pantalonii scurți trași până la genunchi, iar fetița plângea. Martorul a precizat că a observat că inculpatul avea penisul în erecție. Martorul a luat imediat fetița în brațe, i-a dat-o concubinei lui și în acele momente fetița plângea spunând că tatăl ei i-a pus mâna la „păsărică” (în declarația martorului de la instanță fiind consemnată în detaliu expresia folosită de minoră în acele moment).

Martorul a declarat și că a observat că și minora K.A.M.B. era dezbrăcată. Minora a fost luată de P.G.R. iar martorul S.P. a rămas în cameră cu inculpatul și a sunat la 112, la fața locului venind poliția și ambulanța. În aceeași cameră ceilalți trei copii minori dormeau aceștia trezindu-se după ce au intrat ei în cameră fiind luați de către P.G.R. și duși în altă cameră. În declarația martorei P.V. aceasta arată că în noaptea de 17/18 iunie 2013 s-a deplasat împreună cu părinții ei în camera unde locuiește inculpatul cu soția sa și copii observându-l pe inculpatul K.L. că avea chiloții dați jos până la genunchi iar minora A.M.B. era întinsă pe pat și nu avea pantaloni, doar o bluză. După ce aceasta a fost dusă din cameră minora i-a spus că tatăl ei a vrut să facă sex cu ea.

Minorul K.A.F.C., fratele minorei K.A.M.B. a declarat la urmărirea penală că în seara de 17 iunie 2013 în jurul orei 23.00 el împreună cu surorile sale și tatăl lui s-au culcat, moment în care sora sa A.M. era îmbrăcată cu pantaloni și bluză. La un moment dat s-a trezit și l-a văzut pe tatăl lui pe patul unde dormea el cu sora lui care era dezbrăcată, nu mai avea pantaloni, moment în care au intrat în cameră S.P. și P.V. după care el și surorile au fost mutați în altă cameră. Martora A.B.A. a declarat faptul că în noaptea respectivă s-a aflat pe ambulanța solicitată la locuința minorei din Biled. Martora a precizat că a găsit-o pe fetița de aproximativ 7 ani parțial dezbrăcată, în sensul că avea doar un tricou pe ea, astfel că martora a învelit-o pe minoră într-o pătură, a dus-o în ambulanță și a îmbrăcat-o.

Martora a menționat că în timp ce o îmbrăca pe fetiță aceasta în discuțiile purtate i-a spus că se numește A., că s-a trezit să se ducă la toaletă, și-a dat jos chilotul de pe ea pentru că era ud și după ce s-a așezat în pat, tatăl ei s-a așezat lângă ea și a început să o mângâie pe burtică timp în care minora văzând organul genital al tatălui, s-a speriat, moment în care au intrat în cameră proprietarul locuinței. Din raportul de constatare medico legală din 2013 emis de I.M.L. Timișoara a rezultat că minora K.A.M.B. este virgină, iar din actele medicale întocmite la examinarea făcută la spital la internare, reiese că minora prezenta un moderat șoc traumatic. În cauză s-a procedat și la examinarea psihologică a minorei în cadrul D.G.A.S.P.C.

Timiș - Serviciul Consiliere Psihologică, concluziile evaluării psihologice fiind cuprinse în raportul din 28 iunie 2013. Prin acest raport se reține că prin evaluarea psihologică se poate afirma că minora K.A.M.B. a fost abuzată fizic, emoțional și sexual în familia biologică, prezentând semne specifice: comportament reactiv, sentimente de inadecvare, stimă de sine scăzută, perpetuarea modelelor agresive(a menționat că mama o lovește și de aceea și ea îi lovește pe ceilalți copii), anxietate, tulburări de atașament și teamă sexuală. Inculpatul K.L. a negat săvârșirea faptei susținând că se afla pe patul minorei A.M. și stătea de vorbă pentru a o liniștii, moment în care au intrat proprietarii casei.

Această susținere a inculpatului K.L. nu poate fi reținută fiind contradictorie ansamblului probelor administrate în cauză mai sus menționate, probe pe baza cărora se reține cu certitudine că în noaptea de 17/18 iunie 2013, în împrejurările mai sus arătate inculpatul a încercat să întrețină un act sexual cu fiica sa minoră în vârstă de 7 ani, prin constrângere morală (calitatea sa de tată favorizând exercitarea unei presiuni psihologice asupra minorei) și profitând de imposibilitatea ei de a-și exprima voința datorită vârstei, prin probele administrate în cauză.

Așadar, tribunalul procedând la o evaluarea completă și justă a probelor întemeiată pe o analiză minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză rațională a evaluărilor făcute pe examinarea probelor în ansamblul lor, nefiind omisă de la apreciere niciuna din probele administrate, și aprecierea fiecărei probe fiind astfel efectuată încât convingerea formulată să corespundă adevărului, a constatat că ansamblul probelor mai sus analizate dovedesc neîndoielnic vinovăția inculpatului K.L. pentru fapta mai sus arătată. Având în vedere starea de fapt mai sus descrisă, prima instanță a reținut că fapta inculpatului K.L. de a încerca să întrețină un act sexual cu fiica sa minoră în vârstă de 7 ani, prin constrângere morală și profitând de imposibilitatea ei de a-și exprima voința datorită vârstei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la viol, în formă agravată, prev. de art. de art. 20 C. pen.

rap. la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) 1 și alin. (3) C. pen. Nu poate fi reținută susținerea în apărarea inculpatului în sensul achitării în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., motivat de faptul că inculpatul nu a comis fapta, întrucât această susținere este infirmată de materialul probator aflat la dosar mai sus analizat de instanță, astfel că relatările făcute de inculpat în cuprinsul declarației că nu a comis fapta nu sunt credibile în raport de depozițiile martorilor care confirmă în mod cert că inculpatul a încercat să întrețină un act sexual cu fiica sa minoră în vârstă de 7 ani, prin constrângere morală și profitând de imposibilitatea ei de a-și exprima voința datorită vârstei, fiind surprins de cei doi martori mai sus indicați.

Având în vedere dispoz. art. 52 C. pen., și criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., împrejurările concrete în care inculpatul a comis fapta, gradul extrem de ridicat de pericol social al faptei inculpatului (faptă care afectează dezvoltarea fizică și psihică a minorei – aspecte atestate prin evaluarea efectuată în dosar), și ținând cont de persoana inculpatului, poziția procesuală nesinceră a acestuia pe parcursul procesului penal, precum și de faptul că inculpatul a mai comis anterior fapte penale, are antecedente penale (conform fișei de cazier din care reiese că la 20 februarie 2013 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru o infracțiune de furt calificat și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ), văzând limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta comisă, tribunalul a procedat la soluționarea cauzei, conform dispozitivului prezentei sentinței penale.

Împotriva sentinței penale nr. 444 din 09 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Timiș, a declarat apel în termen legal inculpatul K.L., apel înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 24 decembrie 2013. Analizând sentința penală apelată, din prisma motivelor de apel, precum și din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a apreciat că hotărârea penală atacată este legală și temeinică în deplină concordanță cu starea de fapt și ansamblul probator administrat în cauză. Așa cum rezultă din dosarul de urmărire penală în noaptea de 17/18 iunie 2013, inculpatul a încercat să întrețină raport sexual cu fiica sa minoră K.A.M. în vârstă de 7 ani, fiind surprins de către martorii S.P.

și P.R. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa - fila 41 dosar fond, arătând că se afla pe patul în care dormea minora la momentul la care au intrat martorii în cameră, dar că a fost găsit acolo întrucât minora împreună cu fratele ei au început să plângă după mama lor. Inculpatul arată că dormea în celălalt pat împreună cu alți doi copii mai mici și s-a dus să o liniștească pe minoră din plâns, mângâindu-o fără a o descoperi de plapumă. Inculpatul arată că în momentul în care au intrat S.P. și S.G. în cameră el se afla la picioarele patului în care se afla minora, în poziție de șezut, fără a exercita acte specifice derulării raporturilor sexuale. Inculpatul explică comportamentul martorilor și a soțiilor acestora, pe seama unei datorii pe care o avea față de martori, care au început să-l agreseze până când a leșinat.

Inculpatul neagă afirmațiile martorilor în sensul că în momentul în care aceștia au intrat în cameră era dezbrăcat iar penisul era în erecție, recunoscând însă că fiica sa nu avea chiloți. Instanța de apel a apreciat că poziția nesinceră a inculpatului este combătută de depozițiile martorilor audiați în cauză. Astfel, martora P.R. - fila 53 dosar fond - arată că în momentul în care a intrat în camera unde se afla inculpatul acesta avea niște chiloți negri, trași până la genunchi, cu penisul în erecție și se afla peste fiica sa minoră care era întinsă pe pat și plângea. Martora arată că a luat-o pe minoră din cameră și a dus-o într-o cameră înlăturată, aceasta spunându-i că tatăl său a dorit să facă sex cu ea.

Aceeași stare de fapt este relatată și de martorul S.P. - fila 54 dosar fond - care în noaptea incidentului intenționând să meargă la toaletă pentru a-și satisface nevoile fiziologice, a trecut pe lângă camera în care se afla inculpatul și a observat prin geam lumina aprinsă. Martorul s-a uitat pe geam și l-a observat pe inculpat stând pe pat, iar fetița acestuia stătea întinsă cu bluza ridicată, inculpatul lingând-o pe burtă. Martorul arată că s-a întors în cameră și a chemat-o pe concubina sa Petrovici Ramona, iar în momentul în care au intrat în cameră acesta se afla peste fiica sa minoră în pat, având chiloți trași la genunchi iar minora plângea. Martorul arată că a observat că penisul inculpatului era în stare de erecție și umed și că fetița i-a povestit cele întâmplate.

Cei doi martori care sunt concubini, neagă afirmațiile inculpatului în sensul că acesta le-ar datora o sumă de bani. Declarațiile celor doi martori oculari se coroborează cu depoziția părții vătămate minore K.A.M.B. - fila 20 dosar urmărire penală - care povestește că în noaptea de 17/18 iunie 2013, tatăl său s-a dezbrăcat de pantaloni sărutând-o pe burtă și pe gură, băgându-și degetul în organul sexual al minorei. Aceasta arată că a observat că organul sexual al tatălui era umflat, ea speriindu-se și doborând o cană care se afla lângă pat, fapt ce a condus la sesizarea martorilor care au început să-l bată pe tatăl său.

Instanța de apel a apreciat, prin urmare, că vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea tentativei la infracțiunea de viol asupra fiicei sale minore în vârstă de 7 ani, era pe deplin dovedită, neputându-se vorbi despre o răzbunare a martorilor oculari generată de o datorită neonorată, chiar fiica minoră a inculpatului de care acesta a încercat să abuzeze sexual descriind cele întâmplate. Reținând vinovăția inculpatului, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev.de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Fapta comisă de inculpat aduce atingere relațiilor sociale referitoare la libertatea sexuală a persoanei și posibilitatea liberei exprimări a acesteia, valoare socială încălcată de către inculpat. Instanța de apel apreciază că, fapta comisă de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social întrucât a fost comisă tentativă la întreținerea actului sexual chiar cu fiica minoră a inculpatului care la vârsta de 7 ani este în imposibilitatea de a se apăra și de a-și exprima în mod liber dorința. Așa cum rezultă din referatul de evaluare, fapta comisă de inculpat a avut urmări asupra victimei minore care a perceput agresivitatea tatălui atât în ceea ce o privește pe mamă cât și asupra ei, manifestând dorința de a fi ajutată și protejată urmare a nesiguranței resimțite.

Instanța de apel a apreciat că pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului este corect individualizată și în măsură să asigure reeducarea acestuia și prevenirea comiterii de noi fapte antisociale. Astfel fiind, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul K.L., împotriva sentinței penale nr. 441/PI din 09 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Timiș. Împotriva Deciziei penale pronunțată în acest sens nr. 4/A din 16 ianuarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, în termen legal s-a exercitat recurs de către inculpatul K.L. Inculpatul a invocat cazul de casare de la pct. 12 al art. 385 9 C. proc. pen. susținând că din probele administrate nu rezultă vinovăția sa, iar în subsidiar reducerea pedepsei.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține însă că, î n contextul în care hotărârea atacată, respectiv Decizia penală nr. 4/A din 16 ianuarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, care cantonează controlul judiciar realizat de instanța supremă pe calea recursului ordinar la sfera chestiunilor de drept, critica subsidiară a recurentului, circumscrisă practic vechiului art. 385 9 pct. 14 în partea vizând “când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.” nu mai poate fi primită. În același plan fiind, jurisprudența secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție este cristalizată de mult timp raportat la cazul de casare de la pct. 12 teza I al art. 385 9 C. proc.

pen. în sensul că este incident doar dacă instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare, reținând o situație de fapt corectă, însă în mod greșit a apreciat că fapta constituie o anumită infracțiune, deși în realitate lipsește unul din elementele constitutive ale acesteia, soluția fiind astfel contrară legii. Așadar, exercitarea controlului judiciar cu privire la situația de fapt și stabilirea unei alte situații de fapt nu este permis în cadrul unui astfel de recurs, ci numai cu privire la chestiunile de drept. Or, inculpatul recurent tocmai acest lucru îl contestă, respectiv că din probele administrate nu rezultă acea situație de fapt concretă reținută de instanțele de judecată, ce în mod cert a implicat vinovăția sa.

A bordarea juridică de profunzime pentru inculpatul recurent, derivă din analiza „aplicării legii penale mai favorabile” - art. 5 actual C. pen. Din această perspectivă, realizând o corespondență juridică pe marginea dispozițiilor vizând infracțiunea de tentativă de viol prev. de art. 20 alin. (1) rap. la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) 1 , alin. (3) C. pen., reținută în sarcina inculpatului recurent, este de constatat că fapta adiacentă era pedepsită, la momentul comiterii sale, cu pedeapsa principală a închisorii de la 10 la 25 de ani, pentru ca, pe parcursul derulării procesului penal să intervină Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen., care pentru aceeași faptă, cu o nouă încadrare juridică, în sensul reținerii dispozițiilor vizând infracțiunea de tentativă de viol prev. de art. 32 rap.

la art. 218 alin. (1), (3) lit. b), c) C. pen., să se expliciteze o pedeapsă principală a închisorii redusă, de la 5 la 12 ani. O astfel de discrepanță dă naștere la un proces de individualizare a pedepsei în recurs, grefat tocmai pe incidența art. 5 C. pen. în speță, în cuprinsul căruia criteriul formulei de stabilire a duratei pedepsei închisorii avut în vedere în toată complexitatea sa de către instanța de fond (însușit și în apel) este important. Observând orientarea instanțelor ierarhic inferioare, în funcție de forma juridică de comitere a infracțiunilor, instanța de recurs preia concepția, și raportat la noile limite de pedeapsă micșorate, va cuantifica sancțiunea la 6 ani pedeapsă principală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 32 rap.

la art. 218 alin. (1), (3) lit. b), c) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen. În consecință, potrivit dispozițiile art. art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a fost admis recursul formulat de inculpat, în formula mai sus individualizată, cu aplicarea pedepselor accesorii clasice și cu menținerea celorlalte dispoziții ce nu sunt contrare prezentei, cu deducerea perioadelor executate. Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de inculpatul K.L., împotriva Deciziei penale nr. 4/A din data de 16 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală. Casează în parte decizia penală atacată și în parte ședința sentința penală nr. 441/P din 9 decembrie 2013 a Tribunalului Timiș și rejudecând, Reduce pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 32 C. pen., raportat la art. 218 alin. (1), (3), lit. b) și c) C. pen. cu reținerea art. 5 C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare. În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b), c), C. pen.

pe o durătă de 3 ani, potrivit art. 68 C. pen. Dispune aplicarea art. 65, art., 66 ali. (1), lit. a), b), c), C. pen. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției de la 18 iunie 2013 la 17 aprilie 2014. Onorariul apărătorului, desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată, în sumă de 150 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședința publică, azi 17 aprilie 2014.