ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1958/2013

Asupra recursurilor de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 198 din 30 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 3763/101/2012, a fost respinsă cererea formulată de apărătorul inculpatei K.E., de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei din trafic de minori, respectiv o infracțiune prevăzută de art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și două infrațiuni prevăzute de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen.

I - În baza art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata K.E., cu antecedente penale la 10 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen., pentru infracțiunea continuată de trafic de minori comisă în dauna părții vătămate minore V.A. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen., pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen. În baza art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 14 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen.

, în condițiile art. 71 C. pen., pentru infracțiunea continuată de trafic de minori comisă în dauna părții vătămate minore K.L. (fiica sa). În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen., pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen. În baza art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 14 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen., pentru infracțiunea continuată de trafic de minori comisă în dauna părții vătămate minore D.I.M.

(nepoata sa). În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen., pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen. În baza art. 33 lit. a)-art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpata K.E. să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen., pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. raportat la 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 27 martie 2012 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatei K.E. în baza art. 4, art. 5 și art. 9 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea S.N.D.G.J., s-a dispus prelevarea de la inculpată de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din lege să fie informată inculpata că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

II - În baza art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.F., fără antecedente penale la 10 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen., pentru infracțiunea continuată de trafic de minori comisă în dauna părții vătămate minore T.A.G. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 9 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen., pentru infracțiunea continuată de trafic de minori comisă în dauna părții vătămate minore V.A. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 10 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen., pentru infracțiunea continuată de trafic de minori comisă în dauna părții vătămate minore R.A.P. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen. În baza art. 33 lit. a)-art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul P.F.

să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen. În baza art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. raportat la 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 27 martie 2012 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului P.F.

În baza art. 4, art. 5 și art. 9 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea S.N.D.G.J., s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din lege să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic. S-a constatat că părțile vătămate R.A.P., D.I.M., K.L. și V.A. nu au pretenții civile de la inculpați. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată T.A.G., constituită și parte civilă și a fost obligat inculpatul P.F. să-i plătească acesteia suma de 10.000 RON daune morale.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata K.E. să achite statului 4.000 RON cheltuieli judiciare din care 1.000 RON stabilite la urmărirea penală iar diferența de 3.000 RON reprezintă cheltuielile efectuate în cursul cercetării judecătorești. A fost obligat inculpatul P.F. să achite statului 4.063 RON cheltuieli judiciare din care 1.000 RON stabilite la urmărirea penală iar diferența de 3.000 RON reprezintă cheltuielile efectuate în cursul cercetării judecătorești. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 101/D/P/2011 al D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Mehedinți s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților P.F.

și K.E., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpata K.E. și infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001 și de art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul P.F. De asemenea, s-a dispus față de inculpați scoaterea de sub urmărirea penală și pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003. În ceea ce privește pe învinuitul A.P.A., în cauză s-a dispus disjungerea și continuarea cercetărilor referitoare la infracțiunile de trafic de minori vizând pe partea vătămată R.A.P.

întrucât învinuitul se află plecat în străinătate și nu a putut fi audiat. Examinând actele și lucrările dosarului instanța a constatat și reținut aceeași stare de fapt ca cea reținută în rechizitoriu, respectiv: I.1. Inculpata K.E., împreună cu fiica sa minoră K.L., în ultima perioadă a locuit într-un bloc de pe b-dul P.F., din Orșova, bloc supranumit în localitate „C.”. K.E. este divorțată. Din relațiile anterioare avute cu alți bărbați mai are o fiică, K.M.I. de 22 ani. Începând cu anul 2010, inculpata K.E. a început să-și agreseze fiica minoră K.L. în scopul de a o determina să întrețină raporturi sexuale contra-cost cu diverși bărbați. Deși inițial victima nu a fost de acord, de teamă, în final a acceptat.

Întâlnirile minorei cu bărbați erau intermediate de mama sa, inculpata K.E., care lua legătura telefonic cu bărbați și, la sfârșit, primea banii de la aceștia. 2. În perioada aprilie 2011-noiembrie 2011, inculpata K.E. a primit și găzduit în locuința sa pe minora, de 14 ani, D.I.M., aceasta din urmă fiindu-i nepoată. Încă de la început, inculpata i-a pretins și acesteia să practice prostituția, amenințând-o și agresând-o repetat. În data de 17 noiembrie 2011 victima minoră a refuzat să mai practice prostituția, astfel că, inculpata K.E. a lovit-o și a dat-o afară din locuință. D.I.M. a plecat cu trenul iar în Gara de Nord în București a fost preluată de către organele de poliție și internată în Centrul de Plasament P. 3. În anul 2010, inculpata K.E.

a abordat-o pe vecina sa minoră, de 14 ani, V.A. și i-a propus să se prostitueze, sumele obținute din prestarea acestei activități urmând să fie predate inculpatei iar în schimb, urma să-i ofere obiecte de îmbrăcăminte ce aparțineau fiicei ei. Întrucât minora nu avea venituri, provenind dintr-o familie săracă și având și alți 4 frați mai mici, a acceptat propunerea și, la îndemnul acesteia, s-a mutat în locuința inculpatei. Victima minoră nu a spus părinților despre intențiile sale viitoare și a acceptat să fie ascunsă de către inculpată în locuința acesteia atunci când mama minorei a venit să o caute. Starea de fapt reținută în sarcina inculpatei K.E. a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile părților vătămate minore K.L., D.I.M.

și V.A. coroborate și cu declarațiile martorilor A.D.A., B.M., O.P.N. și K.M.I., C.D.M., G.M., I.C., C.A.F. și P.P. Astfel, așa cum a declarat chiar partea vătămată K.L., la urmărirea penală, era obligată, de mama sa, care o bătea, să întrețină în fiecare săptămână câte 5-6 raporturi sexuale cu diverși bărbați, care plăteau pentru fiecare raport, sume cuprinse între 100 și 150 RON. Partea vătămată K.L., în instanță nu și-a mai menținut declarațiile inițiale, însă această ultimă declarație a fost înlăturată având în vedere susținerile surorii sale K.M.I., care arată că, de când este arestată, inculpata îi trimite scrisori fiicei sale minore în care o amenință, că o lasă fără locuință. Conform declarației părții vătămate D.I.M., aceasta a locuit circa opt luni la mătușa sa, K.E.

și, în această perioadă, inculpata a obligat-o să practice prostituția. A susținut partea vătămată că inculpata o bătea pentru a întreține relații sexuale cu bărbați, iar banii obținuți îi dădea acesteia. În declarația de la dosar, partea vătămată a afirmat: „clienții o sunau pe mătușa mea pe cele două telefoane mobile pe care aceasta le deține, iar eu împreună cu K.L. mergeam să întreținem relații sexuale cu aceștia în hoteluri sau la domiciliile lor (...) De fiecare dată clienții trimiteau taxiul după noi (...) obțineam 50 RON pentru un raport sexual normal, bani pe care îi dădeam de fiecare dată mătușii mele”. Tot partea vătămată a mai susținut că, prin luna octombrie, întrucât a refuzat să mai practice prostituția, inculpata a bătut-o iar pe data de 17 noiembrie 2011, a dat-o afară din casă.

Partea vătămată V.A. a arătat că: inculpata lua legătura telefonic cu mai mulți bărbați care se prezentau la blocul „C.” cu autoturismele, îi predau anumite sume de bani, după care eu împreună cu K.L. și D.I.M. plecam cu acei bărbați fie la pensiuni sau în autoturisme pentru a întreține relații sexuale. Minora, a mai susținut că inculpata știa că are vârsta de 14 ani deoarece o cunoștea de mică și că a fost găzduită de aceasta circa două săptămâni perioadă în care a întreținut relații sexuale cu diferiți bărbați, primind sume cuprinse între 100 și 150 RON, de fiecare dată banii fiind luați de K.E. Faptul că inculpata K.E. le determina, prin constrângere, pe fiica minoră, pe nepoata sa minoră și pe minora V.A.

să se prostitueze în schimbul obținerii de venituri a fost cunoscută și de către martorii A.D.A., B.M., O.P.N. și K.M.I., C.D.M., G.M., I.C., C.A.F. și P.P., persoane care în parte au întreținut raporturi sexuale cu victimele, întâlnirile fiind intermediate de către inculpata K.E. care și primea sumele obținute din practicarea sus amintitelor relații. Relevante, în acest sens au fost declarațiile martorei K.M.I., fiica majoră a inculpatei, declarații date în tot cursul procesului penal prin care, constant, a arătat că încă de când avea 14 ani și jumătate, inculpata a obligat-o prin amenințări și violențe să se prostitueze, lucru pe care l-a acceptat, de teamă, din același motiv neînțelegând atunci să depună plângere la organele în drept.

A aflat ulterior că inculpata aplica același procedeu și cu sora sa minoră iar pentru aceste fapte, nu o consideră mama pe aceasta. În declarația dată în instanță martora a mai precizat că a auzit că inculpata K.E. a mai obligat să practice prostituția și alte fete,una dintre ele fiind chiar nepoata sa D.I.M. Nu lipsit de relevanță a fost și că victima minoră K.L., de 16 ani, a dat naștere unui copil fără însă a cunoaște cine este tatăl. Și martora A.D.A., a susținut că, în primăvara anului 2010, fiica ei, C.A., în timp ce era împreună cu K.L., a fost luată și ea, din greșeală, și dusă să întrețină relații sexuale cu bărbați. Martora a mai susținut că fiica ei a fost salvată de o persoană din localitatea H., însă, ulterior, a discutat, de mai multe ori, cu inculpata K.E.

care i-a spus că atât fiica cât și nepoata ei practică prostituția pentru că altfel nu au din ce trăi. A.D.A. a susținut că de la sora ei, martora B.M., a aflat că inculpata o bătea rău pe nepoata sa. În instanță, martora a menționat că inculpata, din penitenciar, i-a trimis fiicei sale minore o scrisoare prin care o amenința și pe ea. Tot astfel a declarat și martora B.M. (vecina de bloc a inculpatei), care precizează că inculpata K.E. a obligat atât pe fiica cea mică cât și pe nepoata sa să practice prostituția. B.M. a susținut, că, în repetate rânduri a văzut-o pe inculpată când bătea fetițele ca să întrețină raporturi sexuale cu diferiți bărbați. De asemenea, martora a mai susținut că tot inculpata K.E.

a găzduit-o, în cursul anului 2011, pe minora V.A. și a obligat-o să practice prostituția, dându-i niște haine, în acest scop. Ambele martore, A.D.A. și B.M., vecine ale inculpatei K.E. au arătat că i-au reproșat comportamentul avut față de minore iar inculpata a recunoscut că le obliga să practice prostituția întrucât aceasta era singura ei sursă de venituri. Martorul O.P.N., a susținut că, în vara anului trecut, s-a împrietenit cu o fată, pe nume C.C., din Orșova, aceasta vizitând-o des pe inculpata K.E., care locuia în blocul „C.” din Orșova. Arată martorul că a însoțit-o și el pe C.C. în aceste vizite și a observat că inculpata locuia împreună cu fiica sa, K.L. și cu o nepoată, D.I.M., ambele minore, pe care le amenința și le bătea pentru a le determina să întrețină relații sexuale cu bărbați, contra cost.

Menționează că fetele, de teamă,acceptau. Martorul O.P.N. a precizat că inculpata era cea care le găsea fetelor clienți și că, după ce reveneau acasă, martorele îi dădeau inculpatei banii primiți de la bărbații cu care avuseseră relații sexuale. De asemenea, martorul C.A.F., a confirmat că a întreținut, contra cost, raporturi sexuale atât cu D.I.M. cât și cu verișoara acesteia K.L., după ce discutase telefonic cu inculpata K.E. despre locul de întâlnire și prețul pretins. Martorul I.C. a susținut că, în luna octombrie 2011, a cunoscut-o pe K.L., despre care auzise că practică prostituția și s-au dus împreună la domiciliul lui, după ce, în prealabil, martorul a discutat la telefon cu mama acesteia, căreia i-a spus că K.L.

va merge cu el, din discuții inculpata înțelegând despre ce era vorba. Martorul a mai precizat că, la acea dată nu a putut întreține relații sexuale cu K.L. întrucât consumase alcool însă fiica inculpatei i-a făcut un masaj iar la plecare martorul i-a dat suma de 100 RON. Și martorii P.P., G.M. și C.D.M., au susținut că au întreținut relații sexuale cu K.L., unele întâlniri fiind intermediate de inculpata K.E. care știa și era de acord cu ce face fiica ei minoră. II. În anul 2009, victima minoră T.A.G., din comuna T., județul Caraș-Severin, pe atunci în vârstă de 15 ani, a cunoscut pe inculpatul P.F. din Orșova și cei doi s-au împrietenit, minora mutându-se în locuința acestuia. După vreo trei luni, P.F.

împreună cu minora au fost în vizită la învinuitul A.P.A., aici aflându-se și victima R.A.P. de 16 ani. În timpul vizitei, învinuitul A.P.A. a avut o discuție telefonică cu alte persoane necunoscute după care a introdus-o în baia locuinței pe minora R.A.P. și a început să o agreseze. După ce au ieșit din baie, inculpatul și învinuitul A.P.A. au propus ambelor minore să întrețină contra cost raporturi sexuale cu alți bărbați. Deoarece T.A.G. nu a fost de acord, a fost lovită de către P.F. astfel că a acceptat, în final, de teama inculpatului. Cele două minore au fost conduse la scara blocului de către inculpat și învinuit și de aici au fost preluate de un autoturism în care se aflau doi tineri -fiind conduse la o pensiune unde au întreținut raporturi sexuale cu fiecare.

La întoarcere, minora T.A.G. a predat lui P.F. suma de 100 RON. Ulterior, în mod repetat inculpatul P.F. a obligat-o pe minoră să se prostitueze în folosul acestuia, făcând acest lucru chiar și în condițiile în care minora era însărcinată, în prezent fiind mama unui copil în vârstă de peste 2 ani. În anul 2011, timp de o săptămână, minora V.A. de 15 ani, a fost găzduită, la indicația inculpatului P.F. în locuința acestuia și aici inculpatul i-a propus să se prostitueze, în folosul amândurora, mai precis banii pe care minora îi primea prin întreținerea raporturilor sexuale urmau să fie luați de P.F. iar victima, în schimb era găzduită și i se cumpărau țigări și hrană. Starea de fapt reținută în sarcina inculpatului P.F.

a fost dovedită cu ansamblul probelor administrate în ambele faze ale procesului penal, urmărire penală și cercetare judecătorească, respectiv: declarațiile părților vătămate coroborate cu declarațiile martorilor V.G., M.N., M.I., V.C. și C.C.C. Astfel, relevantă în sensul celor arătate anterior a fost declarația părții vătămate minore T.A.G., care susține că o dată inculpatul a condus-o la o pensiune în Orșova unde trebuia să întrețină relații sexuale cu un bărbat în vârstă: „Am urcat într-o cameră cu acel bărbat dar nu am întreținut raporturi sexuale cu el, întrucât acesta a spus că realizează că sunt minoră și poate să-mi fie tată, observând totodată că sunt și însărcinată, l-am povestit acestui bărbat ceea ce mi se întâmplă, respectiv că tatăl meu a murit, că eu am fugit de acasă și m-am îndrăgostit de P.F.

la care și locuiesc, însă acesta din urmă, mă amenință și agresează, obligându-mă să întrețin contra cost raporturi sexuale cu diverși bărbați.” În declarația dată în instanță partea vătămată T.A.G. a susținut aceleași aspecte, cum că a fost obligată de inculpatul P.F., concubinul ei, să întrețină relații sexuale cu alți bărbați, contra cost, inculpatul lovind-o, punându-i și „cuțitul la gât”. A mai precizat că într-o împrejurare atât ea cât și R.A.P. (concubina învinuitului A.P.A., prietenul inculpatului P.F.) au fost obligate de cei doi să întrețină relații sexuale contra cost cu alți bărbați, la o pensiune din C.V. T.A.G. a arătat că în perioada cât a fost obligată de inculpatul P.F. să practice prostituția era minoră, în vârstă de 15 ani și era și însărcinată.

Aspectul că minora era obligată de propriul ei concubin să se prostitueze a rezultat și din declarația martorului V.G. precum și din declarația celeilalte victime minore R.A.P., declarație transmisă de Ambasada României la L. De altfel și în instanță partea vătămată R.A.P., a arătat că atât ea cât și T.A.G. au fost forțate de inculpatul P.F. și de învinuitul A.P.A. să practice prostituția. Susține că erau agresate fizic de cei doi, care le găseau clienții și le luau apoi banii primiți pentru „serviciile” prestate, că erau tot timpul împreună și le așteptau până se întorceau acasă. R.A.P. mai, precizează că inculpatul P.F. a lovit-o și pe ea ca să o determine să practice prostituția. Totodată martorul M.I., a confirmat că a avut relații sexuale cu victima T.A.G., la indicația inculpatului P.F.

Martorii M.N. și C.C.C., au arătat că au întreținut relații sexuale, contra cost cu partea vătămată R.A.P., fată pe care Ie-a dat-o numitul A.P.A. Conform declarațiilor părții vătămate V.A., în perioada în care a fost găzduită de către inculpat a avut raporturi sexuale cu 4-5 bărbați, de fiecare dată banii fiind luați de P.F., câte 100 RON de la fiecare client. V.A. a mai arătat că, în perioada cât a fost găzduită de inculpatul P.F. (care i-a oferit locuință și țigări în schimbul practicării prostituției) a văzut că acesta o obliga și pe concubina lui T.A.G. să practice prostituția iar dacă aceasta refuza, o bătea. Mai precizează că în cele din urmă a fugit de la inculpatul P.F. fiindcă acesta i-a propus să plece în Italia să practice prostituția.

în sensul celor de mai sus au fost și declarațiile martorilor V.G. și V.C. care confirmă susținerile victimei V.A. Mai mult, activitatea infracțională a inculpaților K.E. și P.F. a rezultat, fără echivoc și din notele de interceptare a convorbirilor telefonice ale acestora, convorbiri interceptate pe baza autorizației instanței de judecată. În instanță, cu martorii propuși în apărare, G.N., T.I. și M.C., cei doi inculpați au încercat să-și demonstreze nevinovăția, însă depozițiile acestora au fost apreciate ca nefiind concludente și sunt subiective întrucât inculpatul P.F. a fost angajatul martorului G.N. iar martorul T.I. a recunoscut că a avut relații intime cu inculpata K.E. În speță, în raport de starea de fapt reținută pe baza probelor de la dosar și de dispozițiile legale menționate anterior s-a apreciat că, fapta inculpatei K.E., de a recruta (îndemna, înlesni) și obliga prin amenințare și violență pe propria sa fiică minoră K.L.

să practice prostituția în folosul său, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001. Fapta aceleiași inculpate, de a recruta și găzdui pe nepoata sa minoră D.I.M. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, constituie infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001. Fapta inculpatei K.E., de a recruta și găzdui pe minora V.A. în locuința sa cu scopul exploatării acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. art. 13 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 678/2001. Toate faptele au fost comise de către inculpata K.E.

în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen. referitoare la infracțiunea continuată. Fapta inculpatului P.F. de a recruta, găzdui și obliga la practicarea prostituției, prin constrângere, pe concubina sa, victima minoră T.A.G., constituie infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001. Fapta aceluiași inculpat, de a recruta și găzdui pe minora V.A., care nu are capacitatea de a-și exprima un consimțământ valabil, în scopul practicării prostituției și pentru a-și însuși foloasele, constituie infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 678/2001. Fapta inculpatului P.F., de a recruta și obliga prin amenințare și violentă, împreună cu învinuitul A.P.A., pe victima minoră R.A.P.

să practice prostituția în folosul lor, constituie infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001. În cauză, fată de inculpatul P.F. sunt incidente dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. Deși apărătoarea inculpatei K.E. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor în proxenetism această cerere nu este întemeiată, în raport de decizia în interesul legii nr. 542/2008. La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate fiecăruia dintre cei doi inculpați au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele comise, de faptul că, în ceea ce o privește pe inculpata K.E.

două victime minore erau rudele sale (fiica sa cea mică și nepoata de soră) iar în ceea ce-l privește pe inc. P.F., una dintre victime era concubina sa, însărcinată, că infracțiunile comise de inculpați sunt grave prin natura acestora, fapte prin care se încalcă libertatea persoanei și dreptul la o viată sexuală liber consimțită, aducând atingeri grave normelor morale și de conviețuire socială, în condițiile în care au urmărit exploatarea unor copii în scopul obținerii de venituri. S-a mai avut în vedere și împrejurarea că inculpata K.E. a mai suferit condamnări în trecut, conform fișei de cazier judiciar [însă în cauză sunt incidente dispozițiile art. 38 alin. (2) C. pen.

referitor la condamnările care nu atrag starea de recidivă, întrucât s-a îndeplinit termenul de reabilitare de 6 ani, ultima condamnare, de 4 ani închisoare, fiind din anul 1988, pe care a executat-o până la 28 decembrie 2000, când a fost liberată, cu un rest de 322 de zile], iar în timpul procesului penal aceasta a avut o atitudine procesuală nesinceră, nerecunoscând comiterea infracțiunilor pentru care este cercetată, susținând că singura sa vină este aceea că a cunoscut că fiica sa minoră, K.L. și nepoata sa se prostituează și nu Ie-a împiedicat să facă acest lucru. Inculpatul P.F., conform fișei de cazier judiciar, nu a mai comis fapte de natură penală însă a avut o atitudine procesuală nesinceră, nerecunoscând faptele pentru care este cercetat, la procuror exercitându-și dreptul la tăcere iar în instanță a susținut că nu a obligat părțile vătămate minore să se prostitueze.

În raport de aceste circumstanțe instanța a apreciat că aplicarea unor pedepse rezultante în cuantum de 14 ani închisoare pentru inculpata K.E. și de 10 ani închisoare pentru inculpatul P.F. sunt de natură a atinge scopurile cerute de art. 52 C. pen. Referitor la pretențiile formulate de partea civilă T.A.G., instanța a apreciat că sunt întemeiate, în parte. Tribunalul a reținut că prin faptele sale inculpatul a cauzat părții civile T.A.G., concubina sa la acea dată și însărcinată, un prejudiciu moral constând în suferința fizică dar și psihică la care a fost supusă prin obligarea la practicarea prostituției fiind redusă practic la condiția de „marfă”. Însă s-a constatat că sumele solicitate de partea civilă, de 30.000 euro și 10.000 RON sunt exagerate astfel că suma de 10.000 RON cu titlul de daune morale, la plata căreia a fost obligat inculpatul P.F.

este suficientă pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial suferit de partea civilă. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, solicitând în raport de modul de concepere și realizare a activității infracționale, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism, cu consecința diminuării pedepselor; subsidiar, reținerea unei singure infracțiuni de trafic de persoane în formă continuată cu aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. iar, suplimentar, inculpata K.E. consideră că nu s-au administrat probe pentru justificarea despăgubirilor civile acordate, astfel că solicită respingerea pe fond acțiunii civile promovate. Prin decizia nr. 52 din 20 februarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de inculpații K.E.

și P.F. împotriva sentinței penale nr. 198 din 30 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 3763/101/2012, a dost desființată în parte sentința, au fost descontopite pedepsele și în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică pentru inculpata K.E., din două infracțiuni prevăzute de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și una prevăzută de art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.și pentru inculpatul P.F.

din două infracțiuni prevăzute de art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și una prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată pe inculpata K.E. la 11 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen., pe durata de 3 ani. În baza art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 74, art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.F. la 7 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 65 alin. (2) a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

A fost menținută starea de arest și s-a dedus detenția în continuare la zi, pentru ambii inculpați. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a decide astfel, instanța de apel, verificând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de apel invocate, a constatat că a fost reținută o situație de fapt care corespunde adevărului, concordantă cu probatoriile administrate, dar s-a greșit la încadrarea juridică adoptată pentru ambii inculpați dar și la cuantumul pedepselor. Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 „recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia”, constituie infracțiunea de trafic de minori.

Ori de câte ori ne aflăm în fața unei pluralități de infracțiuni, sub forma concursului reglementat în art. 33 C. pen. se pot reține aceste dispoziții legale sau o infracțiune unică continuată în sensul prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. Pentru diferențiere, trebuie analizate condițiile de loc și de timp în care s-au comis faptele spre a se stabili dacă este vorba de același rezoluție infracțională sau de rezoluții distincte. Indiferent de modalitățile alternative de săvârșire, pentru a se stabili dacă faptele constituie sau nu infracțiuni distincte, concurente sau o singură infracțiune continuată, trebuie să se constate dacă traficul s-a comis chiar și asupra mai multor subiecți pasivi, dar în aceleași condiții de loc și timp.

În cauză s-a reținut că inculpații, în anii 2010-2011, au racolat într-adevăr mai multe minore pe care le-au găzduit la domiciliul lor și, prin amenințare și violențe, le-au exploatat obligându-le să practice prostituția, însușindu-și foloasele obținute. Față de starea de fapt descrisă în actul de sesizare și reținută ca atare de instanța de fond, se pot evidenția totuși intervalele de timp relativ scurte între actele comise în condiții și împrejurări asemănătoare, unicitatea scopului urmărit, în esență aceleași condiții de loc și de timp, considerente cumulate care impun reținerea pentru fiecare a unei singure infracțiuni în formă continuată, nu a mai multora aflate în concurs. Modalitățile în care inculpații au realizat elementul material al infracțiunii, prevăzut de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001, se încadrează în variantele privind transportarea și cazarea unor persoane minore, prin constrângere.

Obligarea părților vătămate de a sta în casă, însoțirea și transportarea acestora de către inculpați pentru practicarea prostituției, aducerea clienților de către inculpați, luarea banilor obținuți în urma practicării prostituției, exercitarea de amenințări și violențe asupra minorelor, constituie constrângeri asupra voinței părților vătămate. Nu este întemeiată critica inculpaților pentru schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism. În cazul infracțiunii de proxenetism, recrutarea și traficul de persoane nu se fac în scopul obligării la practicarea prostituției, persoana recrutată sau traficată practicând de bunăvoie prostituția. Infracțiunea de trafic de persoane prevăzută în Legea nr. 678/2001, este însă o infracțiune complexă, absorbind în conținutul ei elementele constitutive ale mai multor infracțiuni și anume proxenetismul în variantele prevăzute în art. 329 alin. (2) și alin. (3) C. pen.

precum și infracțiunile de lovire și amenințare. Așa fiind, după schimbarea încadrării juridice în apel, așa cum s-a arătat mai sus, s-a apreciat că pedepsele stabilite sunt prea severe astfel că acestea se vor redimensiona, în sensul că inculpata, totuși cu condamnări anterioare dar reabilitate, dispuse pentru infracțiuni de altă natură, va fi condamnată la 11 ani închisoare, iar în favoarea inculpatului P.F., trimis în judecată ca infractor primar, se vor reține circumstanțe atenuante potrivit art. 74 lit. a) C. pen., conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, și va executa 7 ani închisoare pedeapsă stabilită dar sub limita minimă a prevederii legale. În cuantumurile arătate s-a apreciat că pedepsele sunt just individualizate, ele reflectând gradul ridicat de pericol social al faptelor și făptuitorilor.

Este bine rezolvată latura civilă a cauzei, aceasta este criticată doar de apelanta K.E. care de altfel, la instanța de fond nu a fost obligată la despăgubiri, în condițiile în care părțile vătămate R.A.P., D.I.M., K.L. și V.A., nu au avut pretenții civile, fiind admisă așa cum rezultă din dispozitiv doar cererea părții vătămate T.A.G. cu consecința obligației inculpatului P.F. la 10.000 RON daune morale. Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații K.E. și P.F. Recurenta inculpată K.E.

a solicitat, prin apărătorul desemnat din oficiu, dar și prin memoriul depus la dosar la acest termen de judecată (6 iunie 2013): admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât în cauză nu s-au administrat probele propuse de inculpată, iar, în susbsidiar achitarea inculpatei, arătându-se că aceasta nu se face vinovată de săvârșirea faptei și redozarea pedepsei aplicate inculpatei, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a)-lit. c) C. pen., invocându-se pentru toate aceste susțineri temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen. Recurentul inculpat P.F.

a solicitat, prin apărătorul desemnat din oficiu, dar și prin memoriile și concluziile scrise depuse la dosar la data de 21 martie 2013, 29 aprilie 2013 și 6 iunie 2013: admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât la prima instanță în momentul în care au fost audiați martorii și partea vătămată, acesta nu a fost prezent, fiind internat în Spitalul Penitenciar Jilava, invocându-se temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 5 C. proc. pen. În subsidiar, invocându-se temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, arătând că din materialul probator existent la dosarul cauzei nu rezultă că inculpatul ar fi racolat-o pe partea civilă T.A.G., iar pe partea vătămată R.A.P.

nu a obligat-o să se prostitueze; tot, în subsidiar s-a susținut că pedeapsa aplicată este mult prea mare față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului. Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385 9 din același cod, consacrându-se în acest fel efectul parial devolutiv al recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară. Potrivit dispozițiilor legale mai sus invocat, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, recurenții nu pot formula, iar instanța nu va puea analiza decât criticile ce vizează încălcări ale legii și care se circumscriu cazurilor de casare expres și limitativ reglementate în art. 385 9 C. proc.

pen., astfel încât, în consecință, pe această cale nu vor putea fi înlăturate toate erorile pe care le curpinde decizia recurată. Totodată, potrivit dispzițiilor art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 din același cod, dacă motivul de recurs, deși se încadrează în uni dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că decizia recurată a fost pronunțată la data de 20 februarie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești (15 februarie 2013). În acest caz, decizia atacată este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ sus menționat; trebuie precizat că în speța dedusă judecății nu pot fi aplicate dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. ll din lege (referitore la aplicarea în continuare a cazurilor de care prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării), întrucât acestea vizează exclusiv cauzele penale aflate la data intrării în vigoaree a legii, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului.

Prin Legea nr. 2/2013, unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, controlul judiciar realizat prin intermediul recursului restrângându-se și limitându-se doar la chestiuni de drept. În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul P.F., raportându-ne la cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că, deși recurentul inculpat P.F. a invocat ca și temei de casare dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., susținerile sale în sensul că este nu este vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanțele de fond și apel (întrucât din materialul probator existent la dosarul cauzei nu rezultă că inculpatul ar fi racolat-o pe partea civilă T.A.G., iar pe partea vătămată R.A.P.

nu a obligat-o să se prostitueze) se puteau circumscrie cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., eroarea gravă de fapt, însă acest caz de casare este unul dintre cele abrogate în mod expres prin Legea nr. 2/2013, astfel încât criticile recurentului inculpat nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de recurs. Totodată, Înalta Curte constată că deși recurentul inculpat P.F. a invocat ca și temei de casare dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., susținerile sale în sensul că pedepsa aplicată este mult prea mare, se puteau circumscrie cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., însă acest caz de casare a fost modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în cauza dedusă judecății, recurentul inculpat a criticat hotărârile pronunțate de instanțele de fond și de apel sub aspectul neteminiciei pedesei aplicate, considerată prea mare în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptei și datele sale personale, situație exclusă din sfera de cenzură în calea de atac a recursului, potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Ca atare, hotărârile pronunțate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen., invocat de recurentul inculpat. Referitor la susținerile inculpatului în sensul că la prima instanță în momentul în care au fost audiați martorii și partea vătămată, acesta nu a fost prezent, fiind internat în Spitalul Penitenciar Jilava, invocându-se temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 5 C. proc. pen., analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate, având în vedere că dispozițiile legale invocate prevăd prezența obligatorie a inculpatului la judecarea cauzei, ori din examinarea actelor dosarului (practicalele hotărârilor pronunțate de ambele instanțe) rezultă că acesta a fost prezent atât la judecarea cauzei în primă instanță, dar și la judecarea acesteia în fața instanței de apel.

Mai mult decât atât, inculpatul P.F. nu a susținut aceste critici, ca și motive de apel, cu ocazia judecării apelului declarat împotriva primei sentințe. Ca atare, hotărârile pronunțate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 5 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat P.F. În ceea ce privește recursul declarat de inculpata K.E., prin care s-a invocat temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, poitrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat, respectarea condițiilor prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și alin. (2) C. proc.

pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, Înalta Curte constată că inculpata și-a motivat recursul în ziua judecății și a depus la dosar memoriul curpinzând motivele de recurs în ședința publică din data de 6 iunie 2013, în condițiile în care primul termen de judectă acordat în cauză a fost la data de 9 mai 2013, încălcându-și astfel obligația ce îi revenea potrivit dispozițiilor art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, față de acesta împrejurare, Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385 9 alin. (3) din același cod, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc.

pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurenta inculpată acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 385 10 alin. (2) din același cod. Față de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge ca nefondate recursurile inculpaților K.E. și P.F. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații K.E. și P.F. împotriva deciziei penale nr. 52 din 20 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 27 martie 2012 la 6 iunie 2013. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 6 iunie 2013.