ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1958/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1958/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursurilor de față;

În baza

actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 198 din

30 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr.

3763/101/2012, a fost respinsă cererea formulată de apărătorul inculpatei K.E.,

de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea

în judecată a inculpatei din trafic de minori, respectiv o infracțiune

prevăzută de art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și două

infrațiuni prevăzute de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr.

678/2001, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în proxenetism,

prevăzută de art. 329 C. pen.

I - În baza

art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata K.E., cu antecedente penale la

10 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a ll-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen., în condițiile art. 71

C. pen., pentru infracțiunea continuată de trafic de minori comisă în dauna părții

vătămate minore V.A.

În baza art. 65

alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), lit. d) și lit.

e) C. pen., pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 13

alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 14 ani închisoare cu interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b), lit. d)

și lit. e) C. pen. , în condițiile art. 71 C. pen., pentru infracțiunea continuată

de trafic de minori comisă în dauna părții vătămate minore K.L. (fiica sa).

În baza art. 65

alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b), lit. d) și lit.

e) C. pen., pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 13

alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 14 ani închisoare cu interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b), lit. d)

și lit. e) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen., pentru infracțiunea continuată

de trafic de minori comisă în dauna părții vătămate minore D.I.M. (nepoata sa).

În baza art. 65

alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b), lit. d) și lit.

e) C. pen., pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 33

lit. a)-art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpata

K.E. să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare cu interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b), lit. d) și lit. e)

C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 35

alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară cea mai grea, aceea

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b),

lit. d) și lit. e) C. pen., pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit

art. 66 C. pen.

În baza art. 357

alin. (2) lit. a) C. proc. pen. raportat la 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea

și arestarea preventivă începând cu data de 27 martie 2012 la zi.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatei K.E.

în baza art. 4,

art. 5 și art. 9 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea S.N.D.G.J.,

s-a dispus prelevarea de la inculpată de probe biologice în vederea introducerii

profilelor genetice în S.N.D.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din lege

să fie informată inculpata că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru

obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

II - În baza

art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.F., fără antecedente penale la

10 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen., pentru infracțiunea

continuată de trafic de minori comisă în dauna părții vătămate minore T.A.G.

În baza art. 65

alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată

de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 13

alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., a fost condamnat același inculpat la 9 ani închisoare cu interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., în condițiile

art. 71 C. pen., pentru infracțiunea continuată de trafic de minori comisă în dauna

părții vătămate minore V.A.

În baza art. 65

alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată

de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 13

alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 10 ani închisoare cu interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.,

în condițiile art. 71 C. pen., pentru infracțiunea continuată de trafic de minori

comisă în dauna părții vătămate minore R.A.P.

În baza art. 65

alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată

de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 33

lit. a)-art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul

P.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare cu interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., în condițiile

art. 71 C. pen.

În baza art. 35

alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea,

aceea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și

lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C.

pen.

În baza art. 357

alin. (2) lit. a) C. proc. pen. raportat la 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea

și arestarea preventivă începând cu data de 27 martie 2012 la zi.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului P.F.

În baza art. 4,

art. 5 și art. 9 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea S.N.D.G.J.,

s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii

profilelor genetice în S.N.D.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din lege

să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru

obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

S-a constatat

că părțile vătămate R.A.P., D.I.M., K.L. și V.A. nu au pretenții civile de la inculpați.

A fost admisă

în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată T.A.G., constituită și parte

civilă și a fost obligat inculpatul P.F. să-i plătească acesteia suma de 10.000

RON daune morale.

În baza art. 191

C. proc. pen., a fost obligată inculpata K.E. să achite statului 4.000 RON cheltuieli

judiciare din care 1.000 RON stabilite la urmărirea penală iar diferența de 3.000

RON reprezintă cheltuielile efectuate în cursul cercetării judecătorești.

A fost obligat

inculpatul P.F. să achite statului 4.063 RON cheltuieli judiciare din care 1.000

RON stabilite la urmărirea penală iar diferența de 3.000 RON reprezintă cheltuielile

efectuate în cursul cercetării judecătorești.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 101/D/P/2011 al

D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Mehedinți s-a dispus trimiterea în judecată, în

stare de arest preventiv, a inculpaților P.F. și K.E., pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și de art. 13

alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., inculpata K.E. și infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1),

alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001 și de art. 13 alin. (1) și alin. (2)

din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul P.F.

De asemenea, s-a

dispus față de inculpați scoaterea de sub urmărirea penală și pentru infracțiunea

prevăzută de art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003.

În ceea ce privește

pe învinuitul A.P.A., în cauză s-a dispus disjungerea și continuarea cercetărilor

referitoare la infracțiunile de trafic de minori vizând pe partea vătămată R.A.P.

întrucât învinuitul se află plecat în străinătate și nu a putut fi audiat.

Examinând actele

și lucrările dosarului instanța a constatat și reținut aceeași stare de fapt ca

cea reținută în rechizitoriu, respectiv:

I.1. Inculpata

K.E., împreună cu fiica sa minoră K.L., în ultima perioadă a locuit într-un bloc

de pe b-dul P.F., din Orșova, bloc supranumit în localitate „C.”.

K.E. este divorțată.

Din relațiile anterioare avute cu alți bărbați mai are o fiică, K.M.I. de 22 ani.

Începând cu anul

2010, inculpata K.E. a început să-și agreseze fiica minoră K.L. în scopul de a o

determina să întrețină raporturi sexuale contra-cost cu diverși bărbați.

Deși inițial victima

nu a fost de acord, de teamă, în final a acceptat.

Întâlnirile minorei

cu bărbați erau intermediate de mama sa, inculpata K.E., care lua legătura telefonic

cu bărbați și, la sfârșit, primea banii de la aceștia.

aprilie 2011-noiembrie 2011, inculpata K.E. a primit și găzduit în locuința sa pe

minora, de 14 ani, D.I.M., aceasta din urmă fiindu-i nepoată.

Încă de la început,

inculpata i-a pretins și acesteia să practice prostituția, amenințând-o și agresând-o

repetat.

În data de 17

noiembrie 2011 victima minoră a refuzat să mai practice prostituția, astfel că,

inculpata K.E. a lovit-o și a dat-o afară din locuință. D.I.M. a plecat cu trenul

iar în Gara de Nord în București a fost preluată de către organele de poliție și

internată în Centrul de Plasament P.

inculpata K.E. a abordat-o pe vecina sa minoră, de 14 ani, V.A. și i-a propus să

se prostitueze, sumele obținute din prestarea acestei activități urmând să fie predate

inculpatei iar în schimb, urma să-i ofere obiecte de îmbrăcăminte ce aparțineau

fiicei ei.

Întrucât minora

nu avea venituri, provenind dintr-o familie săracă și având și alți 4 frați mai

mici, a acceptat propunerea și, la îndemnul acesteia, s-a mutat în locuința inculpatei.

Victima minoră

nu a spus părinților despre intențiile sale viitoare și a acceptat să fie ascunsă

de către inculpată în locuința acesteia atunci când mama minorei a venit să o caute.

Starea de fapt

reținută în sarcina inculpatei K.E. a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă:

declarațiile părților vătămate minore K.L., D.I.M. și V.A. coroborate și cu declarațiile

martorilor A.D.A., B.M., O.P.N. și K.M.I., C.D.M., G.M., I.C., C.A.F. și P.P.

Astfel, așa cum

a declarat chiar partea vătămată K.L., la urmărirea penală, era obligată, de mama

sa, care o bătea, să întrețină în fiecare săptămână câte 5-6 raporturi sexuale cu

diverși bărbați, care plăteau pentru fiecare raport, sume cuprinse între 100 și

150 RON. Partea vătămată K.L., în instanță nu și-a mai menținut declarațiile inițiale,

însă această ultimă declarație a fost înlăturată având în vedere susținerile surorii

sale K.M.I., care arată că, de când este arestată, inculpata îi trimite scrisori

fiicei sale minore în care o amenință, că o lasă fără locuință.

Conform declarației

părții vătămate D.I.M., aceasta a locuit circa opt luni la mătușa sa, K.E. și, în

această perioadă, inculpata a obligat-o să practice prostituția. A susținut partea

vătămată că inculpata o bătea pentru a întreține relații sexuale cu bărbați, iar

banii obținuți îi dădea acesteia.

În declarația

de la dosar, partea vătămată a afirmat: „clienții o sunau pe mătușa mea pe cele

două telefoane mobile pe care aceasta le deține, iar eu împreună cu K.L. mergeam

să întreținem relații sexuale cu aceștia în hoteluri sau la domiciliile lor (...)

De fiecare dată clienții trimiteau taxiul după noi (...) obțineam 50 RON pentru

un raport sexual normal, bani pe care îi dădeam de fiecare dată mătușii mele”.

Tot partea vătămată

a mai susținut că, prin luna octombrie, întrucât a refuzat să mai practice prostituția,

inculpata a bătut-o iar pe data de 17 noiembrie 2011, a dat-o afară din casă.

Partea vătămată

V.A. a arătat că: inculpata lua legătura telefonic cu mai mulți bărbați care se

prezentau la blocul „C.” cu autoturismele, îi predau anumite sume de bani, după

care eu împreună cu K.L. și D.I.M. plecam cu acei bărbați fie la pensiuni sau în

autoturisme pentru a întreține relații sexuale.

Minora, a mai

susținut că inculpata știa că are vârsta de 14 ani deoarece o cunoștea de mică și

că a fost găzduită de aceasta circa două săptămâni perioadă în care a întreținut

relații sexuale cu diferiți bărbați, primind sume cuprinse între 100 și 150 RON,

de fiecare dată banii fiind luați de K.E.

Faptul că inculpata

K.E. le determina, prin constrângere, pe fiica minoră, pe nepoata sa minoră și pe

minora V.A. să se prostitueze în schimbul obținerii de venituri a fost cunoscută

și de către martorii A.D.A., B.M., O.P.N. și K.M.I., C.D.M., G.M., I.C., C.A.F.

și P.P., persoane care în parte au întreținut raporturi sexuale cu victimele, întâlnirile

fiind intermediate de către inculpata K.E. care și primea sumele obținute din practicarea

sus amintitelor relații.

Relevante, în

acest sens au fost declarațiile martorei K.M.I., fiica majoră a inculpatei, declarații

date în tot cursul procesului penal prin care, constant, a arătat că încă de când

avea 14 ani și jumătate, inculpata a obligat-o prin amenințări și violențe să se

prostitueze, lucru pe care l-a acceptat, de teamă, din același motiv neînțelegând

atunci să depună plângere la organele în drept.

A aflat ulterior

că inculpata aplica același procedeu și cu sora sa minoră iar pentru aceste fapte,

nu o consideră mama pe aceasta.

În declarația

dată în instanță martora a mai precizat că a auzit că inculpata K.E. a mai obligat

să practice prostituția și alte fete,una dintre ele fiind chiar nepoata sa D.I.M.

Nu lipsit de relevanță

a fost și că victima minoră K.L., de 16 ani, a dat naștere unui copil fără însă

a cunoaște cine este tatăl.

Și martora A.D.A.,

a susținut că, în primăvara anului 2010, fiica ei, C.A., în timp ce era împreună

cu K.L., a fost luată și ea, din greșeală, și dusă să întrețină relații sexuale

cu bărbați. Martora a mai susținut că fiica ei a fost salvată de o persoană din

localitatea H., însă, ulterior, a discutat, de mai multe ori, cu inculpata K.E.

care i-a spus că atât fiica cât și nepoata ei practică prostituția pentru că altfel

nu au din ce trăi. A.D.A. a susținut că de la sora ei, martora B.M., a aflat că

inculpata o bătea rău pe nepoata sa.

În instanță, martora

a menționat că inculpata, din penitenciar, i-a trimis fiicei sale minore o scrisoare

prin care o amenința și pe ea.

Tot astfel a declarat

și martora B.M. (vecina de bloc a inculpatei), care precizează că inculpata K.E.

a obligat atât pe fiica cea mică cât și pe nepoata sa să practice prostituția. B.M.

a susținut, că, în repetate rânduri a văzut-o pe inculpată când bătea fetițele ca

să întrețină raporturi sexuale cu diferiți bărbați. De asemenea, martora a mai susținut

că tot inculpata K.E. a găzduit-o, în cursul anului 2011, pe minora V.A. și a obligat-o

să practice prostituția, dându-i niște haine, în acest scop.

Ambele martore,

A.D.A. și B.M., vecine ale inculpatei K.E. au arătat că i-au reproșat comportamentul

avut față de minore iar inculpata a recunoscut că le obliga să practice prostituția

întrucât aceasta era singura ei sursă de venituri.

Martorul O.P.N.,

a susținut că, în vara anului trecut, s-a împrietenit cu o fată, pe nume C.C., din

Orșova, aceasta vizitând-o des pe inculpata K.E., care locuia în blocul „C.” din

Orșova. Arată martorul că a însoțit-o și el pe C.C. în aceste vizite și a observat

că inculpata locuia împreună cu fiica sa, K.L. și cu o nepoată, D.I.M., ambele minore,

pe care le amenința și le bătea pentru a le determina să întrețină relații sexuale

cu bărbați, contra cost. Menționează că fetele, de teamă,acceptau.

Martorul O.P.N.

a precizat că inculpata era cea care le găsea fetelor clienți și că, după ce reveneau

acasă, martorele îi dădeau inculpatei banii primiți de la bărbații cu care avuseseră

relații sexuale. De asemenea, martorul C.A.F., a confirmat că a întreținut, contra

cost, raporturi sexuale atât cu D.I.M. cât și cu verișoara acesteia K.L., după ce

discutase telefonic cu inculpata K.E. despre locul de întâlnire și prețul pretins.

Martorul I.C.

a susținut că, în luna octombrie 2011, a cunoscut-o pe K.L., despre care auzise

că practică prostituția și s-au dus împreună la domiciliul lui, după ce, în prealabil,

martorul a discutat la telefon cu mama acesteia, căreia i-a spus că K.L. va merge

cu el, din discuții inculpata înțelegând despre ce era vorba. Martorul a mai precizat

că, la acea dată nu a putut întreține relații sexuale cu K.L. întrucât consumase

alcool însă fiica inculpatei i-a făcut un masaj iar la plecare martorul i-a dat

suma de 100 RON.

Și martorii P.P.,

G.M. și C.D.M., au susținut că au întreținut relații sexuale cu K.L., unele întâlniri

fiind intermediate de inculpata K.E. care știa și era de acord cu ce face fiica

ei minoră.

II. În anul 2009,

victima minoră T.A.G., din comuna T., județul Caraș-Severin, pe atunci în vârstă

de 15 ani, a cunoscut pe inculpatul P.F. din Orșova și cei doi s-au împrietenit,

minora mutându-se în locuința acestuia.

După vreo trei

luni, P.F. împreună cu minora au fost în vizită la învinuitul A.P.A., aici aflându-se

și victima R.A.P. de 16 ani.

În timpul vizitei,

învinuitul A.P.A. a avut o discuție telefonică cu alte persoane necunoscute după

care a introdus-o în baia locuinței pe minora R.A.P. și a început să o agreseze.

După ce au ieșit

din baie, inculpatul și învinuitul A.P.A. au propus ambelor minore să întrețină

contra cost raporturi sexuale cu alți bărbați.

Deoarece T.A.G.

nu a fost de acord, a fost lovită de către P.F. astfel că a acceptat, în final,

de teama inculpatului.

Cele două minore

au fost conduse la scara blocului de către inculpat și învinuit și de aici au fost

preluate de un autoturism în care se aflau doi tineri -fiind conduse la o pensiune

unde au întreținut raporturi sexuale cu fiecare.

La întoarcere,

minora T.A.G. a predat lui P.F. suma de 100 RON.

Ulterior, în mod

repetat inculpatul P.F. a obligat-o pe minoră să se prostitueze în folosul acestuia,

făcând acest lucru chiar și în condițiile în care minora era însărcinată, în prezent

fiind mama unui copil în vârstă de peste 2 ani.

În anul 2011,

timp de o săptămână, minora V.A. de 15 ani, a fost găzduită, la indicația inculpatului

P.F. în locuința acestuia și aici inculpatul i-a propus să se prostitueze, în folosul

amândurora, mai precis banii pe care minora îi primea prin întreținerea raporturilor

sexuale urmau să fie luați de P.F. iar victima, în schimb era găzduită și i se cumpărau

țigări și hrană.

Starea de fapt

reținută în sarcina inculpatului P.F. a fost dovedită cu ansamblul probelor administrate

în ambele faze ale procesului penal, urmărire penală și cercetare judecătorească,

respectiv: declarațiile părților vătămate coroborate cu declarațiile martorilor

V.G., M.N., M.I., V.C. și C.C.C.

Astfel, relevantă

în sensul celor arătate anterior a fost declarația părții vătămate minore T.A.G.,

care susține că o dată inculpatul a condus-o la o pensiune în Orșova unde trebuia

să întrețină relații sexuale cu un bărbat în vârstă:

„Am urcat într-o

cameră cu acel bărbat dar nu am întreținut raporturi sexuale cu el, întrucât acesta

a spus că realizează că sunt minoră și poate să-mi fie tată, observând totodată

că sunt și însărcinată, l-am povestit acestui bărbat ceea ce mi se întâmplă, respectiv

că tatăl meu a murit, că eu am fugit de acasă și m-am îndrăgostit de P.F. la care

și locuiesc, însă acesta din urmă, mă amenință și agresează, obligându-mă să întrețin

contra cost raporturi sexuale cu diverși bărbați.”

În declarația

dată în instanță partea vătămată T.A.G. a susținut aceleași aspecte, cum că a fost

obligată de inculpatul P.F., concubinul ei, să întrețină relații sexuale cu alți

bărbați, contra cost, inculpatul lovind-o, punându-i și „cuțitul la gât”. A mai

precizat că într-o împrejurare atât ea cât și R.A.P. (concubina învinuitului A.P.A.,

prietenul inculpatului P.F.) au fost obligate de cei doi să întrețină relații sexuale

contra cost cu alți bărbați, la o pensiune din C.V. T.A.G. a arătat că în perioada

cât a fost obligată de inculpatul P.F. să practice prostituția era minoră, în vârstă

de 15 ani și era și însărcinată.

Aspectul că minora

era obligată de propriul ei concubin să se prostitueze a rezultat și din declarația

martorului V.G. precum și din declarația celeilalte victime minore R.A.P., declarație

transmisă de Ambasada României la L.

De altfel și în

instanță partea vătămată R.A.P., a arătat că atât ea cât și T.A.G. au fost forțate

de inculpatul P.F. și de învinuitul A.P.A. să practice prostituția. Susține că erau

agresate fizic de cei doi, care le găseau clienții și le luau apoi banii primiți

pentru „serviciile” prestate, că erau tot timpul împreună și le așteptau până se

întorceau acasă. R.A.P. mai, precizează că inculpatul P.F. a lovit-o și pe ea ca

să o determine să practice prostituția.

Totodată martorul

M.I., a confirmat că a avut relații sexuale cu victima T.A.G., la indicația inculpatului

P.F.

Martorii M.N.

și C.C.C., au arătat că au întreținut relații sexuale, contra cost cu partea vătămată

R.A.P., fată pe care Ie-a dat-o numitul A.P.A.

Conform declarațiilor

părții vătămate V.A., în perioada în care a fost găzduită de către inculpat a avut

raporturi sexuale cu 4-5 bărbați, de fiecare dată banii fiind luați de P.F., câte

100 RON de la fiecare client. V.A. a mai arătat că, în perioada cât a fost găzduită

de inculpatul P.F. (care i-a oferit locuință și țigări în schimbul practicării prostituției)

a văzut că acesta o obliga și pe concubina lui T.A.G. să practice prostituția iar

dacă aceasta refuza, o bătea. Mai precizează că în cele din urmă a fugit de la inculpatul

P.F. fiindcă acesta i-a propus să plece în Italia să practice prostituția. în sensul

celor de mai sus au fost și declarațiile martorilor V.G. și V.C. care confirmă susținerile

victimei V.A.

Mai mult, activitatea

infracțională a inculpaților K.E. și P.F. a rezultat, fără echivoc și din notele

de interceptare a convorbirilor telefonice ale acestora, convorbiri interceptate

pe baza autorizației instanței de judecată.

În instanță, cu

martorii propuși în apărare, G.N., T.I. și M.C., cei doi inculpați au încercat să-și

demonstreze nevinovăția, însă depozițiile acestora au fost apreciate ca nefiind

concludente și sunt subiective întrucât inculpatul P.F. a fost angajatul martorului

G.N. iar martorul T.I. a recunoscut că a avut relații intime cu inculpata K.E.

În speță, în raport

de starea de fapt reținută pe baza probelor de la dosar și de dispozițiile legale

menționate anterior s-a apreciat că, fapta inculpatei K.E., de a recruta (îndemna,

înlesni) și obliga prin amenințare și violență pe propria sa fiică minoră K.L. să

practice prostituția în folosul său, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), alin. (2)

și alin. (3) din Legea nr. 678/2001.

Fapta aceleiași

inculpate, de a recruta și găzdui pe nepoata sa minoră D.I.M. în scopul exploatării

prin obligarea la practicarea prostituției, constituie infracțiunea prevăzută de

art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatei

K.E., de a recruta și găzdui pe minora V.A. în locuința sa cu scopul exploatării

acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

art. 13 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 678/2001.

Toate faptele

au fost comise de către inculpata K.E. în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen. referitoare

la infracțiunea continuată.

Fapta inculpatului

P.F. de a recruta, găzdui și obliga la practicarea prostituției, prin constrângere,

pe concubina sa, victima minoră T.A.G., constituie infracțiunea prevăzută de

art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001.

Fapta aceluiași

inculpat, de a recruta și găzdui pe minora V.A., care nu are capacitatea de a-și

exprima un consimțământ valabil, în scopul practicării prostituției și pentru a-și

însuși foloasele, constituie infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), alin.

(2) din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatului

P.F., de a recruta și obliga prin amenințare și violentă, împreună cu învinuitul

A.P.A., pe victima minoră R.A.P. să practice prostituția în folosul lor, constituie

infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea

nr. 678/2001.

În cauză, fată

de inculpatul P.F. sunt incidente dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Deși apărătoarea

inculpatei K.E. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor în proxenetism

această cerere nu este întemeiată, în raport de decizia în interesul legii nr. 542/2008.

La individualizarea

judiciară a pedepselor aplicate fiecăruia dintre cei doi inculpați au fost avute

în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv:

limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele comise, de faptul că, în ceea

ce o privește pe inculpata K.E. două victime minore erau rudele sale (fiica sa cea

mică și nepoata de soră) iar în ceea ce-l privește pe inc. P.F., una dintre victime

era concubina sa, însărcinată, că infracțiunile comise de inculpați sunt grave prin

natura acestora, fapte prin care se încalcă libertatea persoanei și dreptul la o

viată sexuală liber consimțită, aducând atingeri grave normelor morale și de conviețuire

socială, în condițiile în care au urmărit exploatarea unor copii în scopul obținerii

de venituri.

S-a mai avut în

vedere și împrejurarea că inculpata K.E. a mai suferit condamnări în trecut, conform

fișei de cazier judiciar [însă în cauză sunt incidente dispozițiile art. 38

alin. (2) C. pen. referitor la condamnările care nu atrag starea de recidivă, întrucât

s-a îndeplinit termenul de reabilitare de 6 ani, ultima condamnare, de 4 ani închisoare,

fiind din anul 1988, pe care a executat-o până la 28 decembrie 2000, când a fost

liberată, cu un rest de 322 de zile], iar în timpul procesului penal aceasta a avut

o atitudine procesuală nesinceră, nerecunoscând comiterea infracțiunilor pentru

care este cercetată, susținând că singura sa vină este aceea că a cunoscut că fiica

sa minoră, K.L. și nepoata sa se prostituează și nu Ie-a împiedicat să facă acest

lucru.

Inculpatul P.F.,

conform fișei de cazier judiciar, nu a mai comis fapte de natură penală însă a avut

o atitudine procesuală nesinceră, nerecunoscând faptele pentru care este cercetat,

la procuror exercitându-și dreptul la tăcere iar în instanță a susținut că nu a

obligat părțile vătămate minore să se prostitueze.

În raport de aceste

circumstanțe instanța a apreciat că aplicarea unor pedepse rezultante în cuantum

de 14 ani închisoare pentru inculpata K.E. și de 10 ani închisoare pentru inculpatul

P.F. sunt de natură a atinge scopurile cerute de art. 52 C. pen.

Referitor la pretențiile

formulate de partea civilă T.A.G., instanța a apreciat că sunt întemeiate, în parte.

Tribunalul a reținut că prin faptele sale inculpatul a cauzat părții civile T.A.G.,

concubina sa la acea dată și însărcinată, un prejudiciu moral constând în suferința

fizică dar și psihică la care a fost supusă prin obligarea la practicarea prostituției

fiind redusă practic la condiția de „marfă”.

Însă s-a constatat

că sumele solicitate de partea civilă, de 30.000 euro și 10.000 RON sunt exagerate

astfel că suma de 10.000 RON cu titlul de daune morale, la plata căreia a fost obligat

inculpatul P.F. este suficientă pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial suferit

de partea civilă.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel inculpații, solicitând în raport de modul de concepere

și realizare a activității infracționale, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea

de proxenetism, cu consecința diminuării pedepselor; subsidiar, reținerea unei singure

infracțiuni de trafic de persoane în formă continuată cu aplicarea dispozițiilor

art. 86

1

C. pen. iar, suplimentar, inculpata K.E. consideră că nu s-au

administrat probe pentru justificarea despăgubirilor civile acordate, astfel că

solicită respingerea pe fond acțiunii civile promovate.

Prin decizia

nr. 52 din 20 februarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori, au fost admise apelurile declarate de inculpații K.E. și P.F. împotriva

sentinței penale nr. 198 din 30 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Mehedinți

în Dosarul nr. 3763/101/2012, a dost desființată în parte sentința, au fost descontopite

pedepsele și în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică

pentru inculpata K.E., din două infracțiuni prevăzute de art. 13 alin. (1),

alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., și una prevăzută de art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută de

art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.și pentru inculpatul P.F. din două infracțiuni prevăzute de

art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., și una prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3)

din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o singură infracțiune

prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 13

alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., a fost condamnată pe inculpata K.E. la 11 ani închisoare, cu

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a,

lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 65

alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b), lit.

d) și lit. e) C. pen., pe durata de 3 ani.

În baza art. 13

alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., și art. 74, art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.F.

la 7 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 65

alin. (2) a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată

de 3 ani.

A fost menținută

starea de arest și s-a dedus detenția în continuare la zi, pentru ambii inculpați.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel, verificând actele și lucrările dosarului, în raport de

motivele de apel invocate, a constatat că a fost reținută o situație de fapt care

corespunde adevărului, concordantă cu probatoriile administrate, dar s-a greșit

la încadrarea juridică adoptată pentru ambii inculpați dar și la cuantumul pedepselor.

Potrivit art.

13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 „recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea

sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia”, constituie infracțiunea

de trafic de minori. Ori de câte ori ne aflăm în fața unei pluralități de infracțiuni,

sub forma concursului reglementat în art. 33 C. pen. se pot reține aceste dispoziții

legale sau o infracțiune unică continuată în sensul prevederilor art. 41 alin.

(2) C. pen. Pentru diferențiere, trebuie analizate condițiile de loc și de timp

în care s-au comis faptele spre a se stabili dacă este vorba de același rezoluție

infracțională sau de rezoluții distincte.

Indiferent de

modalitățile alternative de săvârșire, pentru a se stabili dacă faptele constituie

sau nu infracțiuni distincte, concurente sau o singură infracțiune continuată, trebuie

să se constate dacă traficul s-a comis chiar și asupra mai multor subiecți pasivi,

dar în aceleași condiții de loc și timp.

În cauză s-a reținut

că inculpații, în anii 2010-2011, au racolat într-adevăr mai multe minore pe care

le-au găzduit la domiciliul lor și, prin amenințare și violențe, le-au exploatat

obligându-le să practice prostituția, însușindu-și foloasele obținute.

Față de starea

de fapt descrisă în actul de sesizare și reținută ca atare de instanța de fond,

se pot evidenția totuși intervalele de timp relativ scurte între actele comise în

condiții și împrejurări asemănătoare, unicitatea scopului urmărit, în esență aceleași

condiții de loc și de timp, considerente cumulate care impun reținerea pentru fiecare

a unei singure infracțiuni în formă continuată, nu a mai multora aflate în concurs.

Modalitățile în

care inculpații au realizat elementul material al infracțiunii, prevăzut de

art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001, se încadrează

în variantele privind transportarea și cazarea unor persoane minore, prin constrângere.

Obligarea părților vătămate de a sta în casă, însoțirea și transportarea acestora

de către inculpați pentru practicarea prostituției, aducerea clienților de către

inculpați, luarea banilor obținuți în urma practicării prostituției, exercitarea

de amenințări și violențe asupra minorelor, constituie constrângeri asupra voinței

părților vătămate.

Nu este întemeiată

critica inculpaților pentru schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism.

În cazul infracțiunii

de proxenetism, recrutarea și traficul de persoane nu se fac în scopul obligării

la practicarea prostituției, persoana recrutată sau traficată practicând de bunăvoie

prostituția. Infracțiunea de trafic de persoane prevăzută în Legea nr. 678/2001,

este însă o infracțiune complexă, absorbind în conținutul ei elementele constitutive

ale mai multor infracțiuni și anume proxenetismul în variantele prevăzute în

art. 329 alin. (2) și alin. (3) C. pen. precum și infracțiunile de lovire și amenințare.

Așa fiind, după

schimbarea încadrării juridice în apel, așa cum s-a arătat mai sus, s-a apreciat

că pedepsele stabilite sunt prea severe astfel că acestea se vor redimensiona, în

sensul că inculpata, totuși cu condamnări anterioare dar reabilitate, dispuse pentru

infracțiuni de altă natură, va fi condamnată la 11 ani închisoare, iar în favoarea

inculpatului P.F., trimis în judecată ca infractor primar, se vor reține circumstanțe

atenuante potrivit art. 74 lit. a) C. pen., conduita bună a infractorului înainte

de săvârșirea infracțiunii, și va executa 7 ani închisoare pedeapsă stabilită dar

sub limita minimă a prevederii legale.

În cuantumurile

arătate s-a apreciat că pedepsele sunt just individualizate, ele reflectând gradul

ridicat de pericol social al faptelor și făptuitorilor.

Este bine rezolvată

latura civilă a cauzei, aceasta este criticată doar de apelanta K.E. care de altfel,

la instanța de fond nu a fost obligată la despăgubiri, în condițiile în care părțile

vătămate R.A.P., D.I.M., K.L. și V.A., nu au avut pretenții civile, fiind admisă

așa cum rezultă din dispozitiv doar cererea părții vătămate T.A.G. cu consecința

obligației inculpatului P.F. la 10.000 RON daune morale.

Împotriva acestei

decizii au formulat recurs inculpații K.E. și P.F.

Recurenta inculpată

K.E. a solicitat, prin apărătorul desemnat din oficiu, dar și prin memoriul depus

la dosar la acest termen de judecată (6 iunie 2013): admiterea recursului, casarea

deciziei atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât în

cauză nu s-au administrat probele propuse de inculpată, iar, în susbsidiar achitarea

inculpatei, arătându-se că aceasta nu se face vinovată de săvârșirea faptei și redozarea

pedepsei aplicate inculpatei, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute

de art. 74 lit. a)-lit. c) C. pen., invocându-se pentru toate aceste susțineri temeiul

de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen.

Recurentul inculpat

P.F. a solicitat, prin apărătorul desemnat din oficiu, dar și prin memoriile și

concluziile scrise depuse la dosar la data de 21 martie 2013, 29 aprilie 2013 și

6 iunie 2013: admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, în principal, trimiterea

cauzei spre rejudecare întrucât la prima instanță în momentul în care au fost audiați

martorii și partea vătămată, acesta nu a fost prezent, fiind internat în Spitalul

Penitenciar Jilava, invocându-se temeiul de casare prevăzut de dispozițiile

art. 385

9

pct. 5 C. proc. pen.

În subsidiar,

invocându-se temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct.

17

2

C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

atacate, arătând că din materialul probator existent la dosarul cauzei nu rezultă

că inculpatul ar fi racolat-o pe partea civilă T.A.G., iar pe partea vătămată R.A.P.

nu a obligat-o să se prostitueze; tot, în subsidiar s-a susținut că pedeapsa aplicată

este mult prea mare față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului.

Recursurile declarate

de inculpați sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor

art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., instanța de recurs examinează cauza

numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385

9

din același

cod, consacrându-se în acest fel efectul parial devolutiv al recursului, reglementat

ca a doua cale de atac ordinară.

Potrivit dispozițiilor

legale mai sus invocat, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date

în apel, recurenții nu pot formula, iar instanța nu va puea analiza decât criticile

ce vizează încălcări ale legii și care se circumscriu cazurilor de casare expres

și limitativ reglementate în art. 385

9

C. proc. pen., astfel încât, în

consecință, pe această cale nu vor putea fi înlăturate toate erorile pe care le

curpinde decizia recurată.

Totodată, potrivit

dispzițiilor art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen., instanța

de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute

în art. 385

9

din același cod, dacă motivul de recurs, deși se încadrează

în uni dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea

primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol,

cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

Analizând actele

și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că decizia recurată a fost pronunțată

la data de 20 februarie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești (15 februarie 2013).

În acest caz,

decizia atacată este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în

art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ

sus menționat; trebuie precizat că în speța dedusă judecății nu pot fi aplicate

dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. ll din lege (referitore la aplicarea în

continuare a cazurilor de care prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării),

întrucât acestea vizează exclusiv cauzele penale aflate la data intrării în vigoaree

a legii, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului.

Prin Legea

nr. 2/2013, unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate

substanțial, controlul judiciar realizat prin intermediul recursului restrângându-se

și limitându-se doar la chestiuni de drept.

În ceea ce privește

recursul declarat de inculpatul P.F., raportându-ne la cauza dedusă judecății,

Înalta Curte constată că, deși recurentul inculpat P.F. a invocat ca și temei de

casare dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., susținerile

sale în sensul că este nu este vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost

trimis în judecată și condamnat de instanțele de fond și apel (întrucât din materialul

probator existent la dosarul cauzei nu rezultă că inculpatul ar fi racolat-o pe

partea civilă T.A.G., iar pe partea vătămată R.A.P. nu a obligat-o să se prostitueze)

se puteau circumscrie cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., eroarea gravă de fapt, însă acest caz de casare este unul

dintre cele abrogate în mod expres prin Legea nr. 2/2013, astfel încât criticile

recurentului inculpat nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de recurs.

Totodată,

Înalta Curte constată că deși recurentul inculpat P.F. a invocat ca și temei de

casare dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., susținerile

sale în sensul că pedepsa aplicată este mult prea mare, se puteau circumscrie cazului

de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., însă

acest caz de casare a fost modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării

doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;

în cauza dedusă judecății, recurentul inculpat a criticat hotărârile pronunțate

de instanțele de fond și de apel sub aspectul neteminiciei pedesei aplicate, considerată

prea mare în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptei și datele sale

personale, situație exclusă din sfera de cenzură în calea de atac a recursului,

potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat

prin Legea nr. 2/2013.

Ca atare, hotărârile

pronunțate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat.

Referitor la susținerile

inculpatului în sensul că la prima instanță în momentul în care au fost audiați

martorii și partea vătămată, acesta nu a fost prezent, fiind internat în Spitalul

Penitenciar Jilava, invocându-se temeiul de casare prevăzut de dispozițiile

art. 385

9

pct. 5 C. proc. pen., analizând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate, având în vedere că dispozițiile

legale invocate prevăd prezența obligatorie a inculpatului la judecarea cauzei,

ori din examinarea actelor dosarului (practicalele hotărârilor pronunțate de ambele

instanțe) rezultă că acesta a fost prezent atât la judecarea cauzei în primă instanță,

dar și la judecarea acesteia în fața instanței de apel.

Mai mult decât

atât, inculpatul P.F. nu a susținut aceste critici, ca și motive de apel, cu ocazia

judecării apelului declarat împotriva primei sentințe.

Ca atare, hotărârile

pronunțate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 5 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat P.F.

În ceea ce privește

recursul declarat de inculpata K.E., prin care s-a invocat temeiul de casare prevăzut

de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc.

pen., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio

modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, poitrivit

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din

categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară,

pentru a putea fi examinat, respectarea condițiilor prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea

acestor cerințe, Înalta Curte constată că inculpata și-a motivat recursul în ziua

judecății și a depus la dosar memoriul curpinzând motivele de recurs în ședința

publică din data de 6 iunie 2013, în condițiile în care primul termen de judectă

acordat în cauză a fost la data de 9 mai 2013, încălcându-și astfel obligația ce

îi revenea potrivit dispozițiilor art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Ca urmare, față

de acesta împrejurare, Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385

9

alin. (3) din același cod, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013,

care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din

oficiu și pe cel reglementat de pct. 17

2

al art. 385

9

C.

proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurenta inculpată

acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute de

art. 385

10

alin. (2) din același cod.

Față de considerentele

arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând

vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge ca nefondate

recursurile inculpaților K.E. și P.F.

Totodată, în baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata

sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300

RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații K.E. și P.F. împotriva deciziei penale nr. 52

din 20 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 27 martie

2012 la 6 iunie 2013.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 6 iunie 2013.