ÎCCJ, Secția penală

Decizie nr. 162/RC/2016

Asupra recursului în casație de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 57 din 3 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. x/84/2012, în aplicarea art. 5 C. pen., s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpaților este C. pen.

I. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A., din infracțiunea de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (3 acte materiale) în trei infracțiuni de trafic de minori, două prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen., raportat la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și una prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., raportat la art. 182 lit. c) C. pen. și din infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. (1969) în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

1.

În baza art. 211 alin. (1) C. pen. raportat la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori - persoană vătămată B.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen., pe o durată de 3 ani, iar în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen.

2.

În baza art. 211 alin. (1) C. pen., raportat la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori - persoană vătămată C.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen., pe o durată de 3 ani, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen.

3.

În baza art. 211 alin. (1) C. pen., raportat la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori - persoană vătămată D.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen., pe o durată de 3 ani, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen.

4.

În baza art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și f) C. pen., pe o durată de 2 ani, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și f) C. pen.

S-a constatat că inculpatul A. se află în executarea pedepsei neprivative de libertate de 5 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării, aplicată prin sentința penală nr. 512 din 11 mai 2012 a Judecătoriei Satu Mare, definitivă prin neapelare la data de 23 mai 2012 și a pedepsei neprivative de libertate de 2 ani și 4 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aplicată prin sentința penală nr. 144 din 28 martie 2012 a Judecătoriei Zalău, definitivă la data de 18 iunie 2012 prin Decizia penală nr. 895/2012 a Curții de Apel Cluj.

S-a constatat că infracțiunile de trafic de minori și de proxenetism care fac obiectul prezentului dosar și cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni prin sentința nr. 512 din 11 mai 2012 a Judecătoriei Satu Mare, definitivă prin neapelare la data de 23 mai 2012 și de 2 ani și 4 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, aplicată prin sentința penală nr. 144 din 28 martie 2012 a Judecătoriei Zalău, definitivă la data de 18 iunie 2012 prin Decizia penală nr. 895/2012 a Curții de Apel Cluj sunt concurente.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. (1969), cu referire la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii de 5 luni aplicată prin sentința penală nr. 512 din 11 mai 2012 a Judecătoriei Satu Mare.

În baza art. 97 alin. (1) C. pen., a fost anulată suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii de 2 ani și 4 luni, aplicată prin sentința penală nr. 144 din 28 martie 2012 a Judecătoriei Zalău.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare din sentința penală nr. 144 din 28 martie 2012 a Judecătoriei Zalău și repune pedepsele componente în individualitatea lor, 1 an (aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 296

1

alin. (1) lit. i) din Legea nr. 571/2003), 2 ani (aplicată pentru comiterea infracțiunii de contrabandă) și 4 luni (spor).

În baza art. 40 alin. (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre - 5 ani și 6 luni închisoare, 5 ani și 6 luni închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare, 2 ani și 4 luni închisoare cu pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 512 din 11 mai 2012 a Judecătoriei Satu Mare și cu pedepsele de 1 an închisoare și 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 144 din 28 martie 2012 a Judecătoriei Zalău, iar la pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare, a fost adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 4 ani și 11 luni, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 10 (zece) ani și 5 (cinci) luni închisoare, cu privare de libertate.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen., pe o durată de 3 ani, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la 20 iulie 2011 la 29 iulie 2011 și de la 07 mai 2012 ora 23:10 la 08 mai 2012 ora 23:10.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, iar, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a adus la cunoștința inculpatului faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

II. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei E., din infracțiunea de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (3 acte materiale) în trei infracțiuni de trafic de minori, prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen., raportat la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și din infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. din 1968 în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

1.

În baza art. 211 alin. (1) C. pen. raportat la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata E. la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori - persoană vătămată B.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen., pe o durată de 3 ani, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen.

2.

În baza art. 211 alin. (1) C. pen. raportat la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata E., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori - persoană vătămată C.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen., pe o durată de 3 ani, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen.

3.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a fost achitată inculpata E. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. raportat la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată D.

4.

În baza art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata E. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și f) C. pen., pe o durată de 2 ani, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și f) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, iar la pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte două pedepse stabilite, respectiv 1 an și 10 luni, urmând ca inculpata să execute în final o pedeapsă de 5 (cinci) ani și 4 (patru) luni închisoare, cu privare de libertate.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen., pe o durată de 3 ani, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatei durata reținerii, de la 08 mai 2012 ora 02:00 la 09 mai 2012 ora 02:00.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpată, iar, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a adus la cunoștința inculpatei faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

III. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei F., din infracțiunea de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969)(3 acte materiale) în trei infracțiuni de trafic de minori, prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen., raportat la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și din infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. (1969) în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

1.

În baza art. 211 alin. (1) C. pen., raportat la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata F., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori - persoană vătămată B.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen., pe o durată de 3 ani, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen.

2.

În baza art. 211 alin. (1) C. pen., raportat la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata F., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori - persoană vătămată C.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen., pe o durată de 3 ani, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen.

3.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a fost achitată inculpata F. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., raportat la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată D.

4.

În baza art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata F. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și f) C. pen., pe o durată de 2 ani, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și f) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, iar la pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 9 luni închisoare, s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte două pedepse stabilite, respectiv 1 an și 11 luni, urmând ca inculpata să execute în final o pedeapsă de 5 (cinci) ani și 8 (opt) luni închisoare, cu privare de libertate.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen., pe o durată de 3 ani, iar, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și n) C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatei durata reținerii, de la 07 mai 2012 ora 20:36 la 08 mai 2012 ora 20:36.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpată, iar, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a adus la cunoștința inculpatei faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

S-a luat act că persoanele vătămate B. și C. au renunțat la constituirile de părți civile formulate în cursul urmăririi penale, iar persoana vătămată D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații A., E. și F. la plata sumei de 22.350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, câte 7.450 lei în sarcina fiecăruia, iar, în baza art. 274 alin. (1) teza finală raportat la art. 272 alin. (2) C. proc. pen., onorariile apărătorilor din oficiu, în cuantum total de 2.850 lei au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Sălaj și au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că

inculpații E., A. și F., membri ai aceleiași familii, respectiv mamă, fiu și fiică, se cunoșteau de mai mult timp cu martorul G., A. fiind prieten cu acesta, iar F. fiind o perioadă iubita sa, iar martora H. era o cunoștință veche de a familiei A., având o relație de concubinaj la un moment dat cu inculpatul A.

Inculpatul A. se cunoștea cu martorul I., întrucât au fost colegi, ambii fiind militari angajați în cadrul unității militare din Zalău, iar acesta se cunoaște de asemenea de foarte multă vreme cu martorul J.

Cunoscându-le pe persoanele vătămate minore C. și B.

prin intermediul martorului I. și aflând că acestea întrețin relații sexuale cu diverse persoane contra unor sume de bani, inculpatul A. s-a înțeles cu martorul G. să le ducă pe acestea de la Zalău la Satu Mare, unde să le cazeze prin diverse locuințe luate de către aceștia în chirie, în scopul practicării de relații sexuale cu diverși clienți racolați prin intermediul unor anunțuri la mica publicitate și al realizării de profituri din astfel de activități, aspecte ce au rezultat atât din declarațiile inițiale ale inculpatului A., din declarația dată de martorul G. în fața instanței de judecată, dar și din convorbirile telefonice interceptate în cauză (vol. VI filele 105, 157).

De altfel, cele două minore au fost un permanent subiect de dispută între inculpații A., E., F., H. și G., fiecare dintre aceștia urmărind prin diverse manopere dolosive să le atragă de partea lor și să pună stăpânire pe ele pentru a le aduce profituri bănești.

Astfel, în perioada 10 septembrie 2010-21 octombrie 2010, inculpatul A. le-a contactat telefonic pe cele două minore, care se aflau în acel moment în Centrul Social Multifuncțional Cehu Silvaniei, așa cum rezultă din adresa de la fila 178 vol. 2 și le-a propus să meargă la Satu Mare și să se lucreze ca dansatoare în club și să se prostitueze pentru el și pentru G., urmând ca ei să se ocupe de cazare, anunțuri la mica publicitate și de protecția lor. Cele două minore au fost de acord cu această propunere, cu condiția să „lucreze” doar pentru A., nu și pentru G., de acesta din urmă fiindu-le frică, deoarece îl știau ca fiind o persoană violentă.

În data de 18 decembrie 2010,la solicitarea inculpatului A., persoanele vătămate C. și B. s-au deplasat cu trenul la Satu Mare, fiind așteptate de acesta la gară, de unde le-a dus la locuința unei prietene atât a familiei A., cât și a martorului G., K., inculpatul A. recunoscând că le-a preluat pe cele două minore din gară din Satu Mare și că le-a plătit deplasarea cu trenul.

În locuința numitei K., cele două minore au cunoscut-o pe inculpata F. și împreună au stabilit că urmează să găsească cazare și să dea anunțuri la mica publicitate pentru ca cele două minore să-și înceapă activitatea. În momentul în care persoanele vătămate au fost preluate de către inculpații A. și F., acestora le-au fost luate cărțile de identitate de către aceștia, inculpatul A. atrăgându-le atenția să asculte de sora și mama sa întrucât el are și alte activități și urmează să plece în Portugalia pentru o perioadă (fila 4 vol. IV).

Cele două minore a fost cazate aproximativ trei zile la locuința numitei K., timp în care inculpata F. a căutat prin anunțurile la mica publicitate locuințe de închiriat pentru acestea. În aceste zile, inculpata F. le-a dus pe cele două minore și la locuința familiei sale, împrejurare în care acestea au cunoscut-o și pe mama celor doi inculpați, inculpata E. Inițial, aceasta nu a știut care era motivul pentru care au fost aduse cele două minore la Satu Mare, dar în ziua următoare a aflat ca urmare a anunțului dat la publicația „Informația zilei” de către inculpata F. în vederea contactării celor două minore pentru a practica relații sexuale contra cost de către diverși clienți. De altfel, inculpata F. a cerut bani (100 euro și 30 lei) de la mama sa pentru a publica acel anunț și pentru a închiria o locuință pentru cele două părți vătămate (fila 19 vol. II). Așa cum a rezultat din înscrisul de la fila 16 din vol. III și din listingul telefonic (vol. V fila 22) de la dosar, inculpata F. sau mama acesteia, inculpata E. lăsau un număr de telefon pentru a fi contactate cele două minore.

Anunțuri la mica publicitate au fost date de către inculpatele F. și E., iar ulterior și de martora H. (fila 23 vol. III, declarație martor fila 97 vol. IV), așa cum a rezultat din declarația inculpatei F., care a recunoscut publicarea anunțurilor, însă a susținut că ar fi fost rugată sau chiar amenințată de martorul G. să publice acele anunțuri, dar și din declarația martorei H. și a martorei L., care deținea funcția de casier la publicația „Informația zilei”, unde erau publicate anunțurile și care le-a recunoscut fără ezitare pe inculpate și pe martorele H. și M. În privința inculpatei E., deși aceasta a susținut în declarațiile sale că nu a dat niciodată vreun anunț la ziar, susținerile sunt contrazise de martora L., care a precizat că inculpata i-a atras atenția datorită vârstei, publicarea anunțurilor la rubrica de „contacte intime” fiind de obicei solicitată de către persoane mult mai tinere.

Inculpatele F. și E. le-au atras atenția celor două minore să nu vorbească în casa lor despre ceea ce fac ele în realitate pentru a nu afla soțul inculpatei E. care nu avea cunoștință de activitatea infracțională a celor două.

După câteva zile de la sosirea minorelor în Satu Mare, inculpata F. a închiriat o locuință pe strada x. După ce le-a cazat pe cele două minore în această locuință, inculpata a luat de acasă lenjerie, plapumă și alte bunuri de acest gen și le-a dus în locuința închiriată, pentru a fi folosite de cele două persoane vătămate. Cele două minore au început să fie contactate de către clienți pe baza anunțurilor de la mică publicitate și să practice relații sexuale cu aceștia, contra cost, încasând de la clienți sume cuprinse între 100 lei și 1.700 lei (vol. IV filele 94-152).

Întrucât cele două minore nu vroiau să afle martorul G. că se află în Satu Mare și aflând că acea locuință aparține aceluiași proprietar căruia îi aparține și locuința din Satu Mare unde era cazată de către G. partea vătămată M., au cerut membrilor familiei A. să le mute în altă parte.

În aceste împrejurări, cele două minore au fost mutate în mod provizoriu la clubul „x” din localitatea Mărtinești, localitatea de domiciliu a familiei A. și au continuat să întrețină relații sexuale cu clienții și în această locație pe baza anunțurilor la mica publicitate. Aici, cele două minore au fost cazate până după Crăciunul anului 2010, pentru ca între Crăciun și începutul anului 2011 inculpații F. și A. să-l contacteze prin intermediul unui anunț la mica publicitate pe martorul N. în vederea închirierii locuinței situate pe strada x (fila 95 vol. IV, filele 62, 63 vol. IV). Apoi împreună cu fratele său le-au mutat pe cele două minore în această locuință, unde acestea au continuat să fie contactate de către clienți și să întrețină relații sexuale contra cost.

În data de 21 ianuarie 2011, s-a întors din Austria martora H., care s-a întâlnit cu inculpatul A., despre care acesta din urmă știa că se prostituează. A. i-a spus acesteia că are două fete care se prostituează pentru el și i-a cerut să se mute cu acestea în apartamentul de pe strada x pentru a-l sprijini în activitatea de exploatare a celor două minore, respectiv să răspundă la telefon, să negocieze cu clientul, să le îndrume pe cele două minore cum să se îmbrace, să se aranjeze și să abordeze clienții.

Din declarația martorului N. a rezultat că după prima lună în care chiria a fost plătită de către F., s-a ajuns la o înțelegere verbală pentru continuarea închirierii apartamentului cu martora H., care i-a spus că urmează să stea în apartament cu două verișoare ale ei.

Martora H. se prostitua alături de cele două minore, astfel că activitatea de supraveghere indirectă a acestora de către A. era pe de o parte mult mai eficientă, iar pe de alta se crea aparența de neimplicare a acestuia în activitatea de exploatare sexuală a celor două minore (în aparență cele două minore se prostituau alături de martora H., dar în realitate acestea erau exploatate prin intermediul acesteia). Pe lângă sprijinul acordat în exploatarea celor două minore, inculpatul A. i-a propus martorei H. să lucreze și aceasta pentru el și să-i dea o parte din câștig, respectiv 30%, propunere cu care martora a fost de acord (vol. II fila 175).

La scurt timp, martora H. s-a întâlnit și cu inculpata F., care era însoțită de persoana vătămată B. și un prieten al acesteia pe nume „Costi”. H. a întrebat-o pe inculpata F. cine este fata care o însoțește, împrejurare în care aceasta i-a răspuns că „are nevoie de bani pentru facultate”, fără a-i da alte detalii. În aceste împrejurări, martora H. a întrebat-o de ce nu o duce pe persoana vătămată în străinătate, inculpata F. răspunzându-i că „este mai bine „să lucreze” în Satu Mare, unde o poate supraveghea” (fila 175 vol. II).

În urma discuțiilor cu A., la sfârșitul lunii ianuarie 2011, H. s-a mutat cu minorele, a început să le coordoneze și să se prostitueze împreună cu ele în apartamentul martorului N., dar și în alte locații, iar, când era necesar să meargă în alte locații, acestea fie erau transportate de către A. sau E., fie se duceau cu taxi. Proprietarul apartamentului, martorul N. a arătat că la momentul la care a făcut o deplasare la apartament pentru a face unele reparații, a găsit în apartament două fete, dar și pe inculpatul A., aspect de natură să confirme supravegherea exercitată de către acesta asupra celor două persoane vătămate minore.

În această perioadă, la apartamentul unde locuiau cele trei, au venit doi prieteni ai martorului G., care, sub pretextul că sunt clienți, urmăreau să le cunoască.

În cursul lunii ianuarie 2011, în timp ce le supraveghea pe persoanele vătămate C. și B. și se prostitua alături de acestea, H. s-a întâlnit cu persoana vătămată D., care era minoră și pe care o cunoștea de mai demult și i-a adus la cunoștință că împreună cu „prietenul său” A. dețin un apartament în chirie pe strada x, propunându-i să o cazeze acolo și să întrețină relații sexuale cu diverși clienți care le vor contacta în baza anunțurilor la mica publicitate (fila 97 vol. II și filele 102-104 vol. II), persoana vătămată acceptând propunerea, fiind cazată alături de minorele C. și B. În această locuință, persoana vătămată a întreținut relații sexuale cu clienții care le contactau prin intermediul anunțurilor la mica publicitate, alături de persoanele vătămate C. și B., câștigând, potrivit propriei declarații, sume cuprinse între 1.000-1.200 lei/ zi, la 10 clienți pe zi. Din această sumă, 25% era dată de către persoana vătămată D. martorei H., iar aceasta o împărțea cu A.

Cele trei victime minore au fost cazate pe strada x până în cursul lunii martie 2011, când E. a închiriat un apartament mai mare, cu trei camere, ea urmărind ca activitatea să se desfășoare în condiții mai bune (fila 110 vol. IV). Din declarațiile martorei H. a rezultat că inculpatul A. a fost inițial deranjat de închirierea de către mama sa a apartamentului de la martorul O. După ce inculpata E. a închiriat acel apartament, persoanele vătămate C. și B. s-au mutat în el, în timp ce martora H. și persoana vătămată D. au continuat să-și desfășoare activitatea în apartamentul de pe x, martora H. pendulând între cele două apartamente pentru a-i sprijini pe membrii familiei A. în exploatarea sexuală a minorelor.

Inculpații A. și F. l-au încunoștințat pe proprietarul apartamentului de pe strada x că în apartament o să rămână pe mai departe martora H. și că aceasta o să-i plătească chiria, propunere acceptată de către proprietar (filele 95-96 vol. IV). În ceea ce privește închirierea acestui apartament, prima instanță a reținut că inculpata E. a declarat că a închiriat apartamentul pentru H. pentru ca aceasta să se mute în el împreună cu copiii săi și cu inculpatul A., motivând că martora H. nu avea act de identitate valabil. Prima instanță a apreciat total nesinceră această parte din declarația inculpatei și o va exclude, reținând pe de o parte, că inculpata a prezentat această versiune doar în cursul judecății, fără o explicație plauzibilă a schimbării declarațiilor, iar pe de altă parte că aceste susțineri sunt contrazise de declarațiile martorei H., declarații care au fost constante pe parcursul procesului penal. De asemenea, s-a reținut că martora nu a invocat niciun moment lipsa unui act de identitate valabil și, mai mult, din declarațiile sale și ale martorei L. a rezultat că aceasta a dat anunțuri la ziar, iar pentru publicarea unui anunț se impunea prezentarea unui act de identitate pentru a se putea verifica vârsta persoanei care solicita publicarea anunțului, astfel că și aceste aspecte contrazic susținerile inculpatei E. Mai mult, proprietarul apartamentului a arătat că întotdeauna chiria a fost plătită de inculpata E., care i-a spus că închiriază apartamentul pentru niște nepoate, prezentând-o inițial ca atare și pe inculpata F., ulterior precizându-i că aceasta este fiica sa.

Persoana vătămată D. a fost cazată până în cursul lunii aprilie 2011 (fila 95 vol. II) în apartamentul de pe strada x, când, datorită unor neînțelegeri cu martora H. a plecat din locuința respectivă.

În apartament, persoanele vătămate C. și B. au continuat să întrețină relații sexuale cu diverși clienți, fie în locuința respectivă, fie în afara acesteia, situație în care erau transportate fie de către A. cu autoturismul său, fie de către E., care a negat în fața instanței că le-ar fi transportat pe persoanele vătămate și pe martora H. în diverse locații, unde acestea trebuiau să se întâlnească cu clienții, însă aceste aspecte au rezultat din declarațiile persoanelor vătămate și ale martorei, precum și ale martorului G.

În toată perioada în care cele două minore au fost cazate de către membrii familiei A. împreună cu H. pe strada x, dar și în celelalte locații menționate mai sus în vederea exploatării sexuale, le-au fost luați aproape toți banii de către inculpați.

Din declarațiile persoanelor vătămate coroborate cu declarația martorei H., a rezultat că inculpații A., F. și E. achiziționau prezervative pentru a fi folosite de către minorele gemene C. și B. și le solicitau acestora o suma de bani (100 lei) pentru fiecare prezervativ folosit, fiind supravegheate în permanență fie inculpații A. sau F., fie martora H., pentru a le împiedica pe acestea să ascundă pentru sine o parte din veniturile obținute (fila 176 vol. II).

Din declarațiilor celor două minore coroborate cu declarația martorei H. și a martorului P., a rezultat că printre clienții lor erau și persoane care le dădeau sume foarte mari de bani în urma raporturilor sexuale întreținute cu aceștia (între 400 și 1.700 lei - fila 94 vol. IV), sume însușite de către cei trei inculpați.

Din declarația martorului G. a rezultat că a aflat de la persoanele vătămate C. și B. că de administrarea banilor se ocupau E. și F., iar A. se ocupa de supravegherea lor, fiind uneori agresate fizic și verbal de toți cei trei membri ai familiei A., aspecte confirmate și de martora H., care a subliniat și faptul că inculpata F. a luat foarte mulți bani de la cele două fete fără ca inculpatul A. să știe acest lucru, inculpata spunându-i acestuia că fetele nu au clienți și că a fost de față de mai multe ori când E. și F. veneau la apartament pentru a le cere fetelor bani, însă acestea se ascundeau de ea, pentru a nu-i transmite lui A. despre toate sumele pe care le pretindeau și le primeau de la cele două minore.

Întrucât potrivit declarației martorei H., inculpații nu le lăsau celor două surori gemene minore nici „bani pentru țigări” (fila 110 vol. IV), acestea au hotărât să fugă, însă,fiindu-le frică să o facă și să-și ia lucrurile și actele de identitate din apartamentul de pe strada x, au luat legătura cu inculpatul G. care, după ce s-au înțeles să „lucreze pentru el”, le-a sugerat să sune la Serviciul Unic pentru Apeluri de Urgență 112 Satu-Mare și să sesizeze faptul că au fost sechestrate de către A. în apartamentul de pe strada x și că acesta refuză să le restituie lucrurile și actele, urmând ca în urma sesizării, să fie preluate de G. prin intermediul M. și să fie duse în apartamentul de pe strada x, proprietatea martorului R. (filele 89 vol. IV).

Minorele C. și B. s-au conformat acestui „sfat” și, în data de 02 aprilie 2011, au apelat Serviciul unic pentru Apeluri de Urgență 112 Satu-Mare (fila 57 vol. IV), și-au recuperat lucrurile, după care au fost conduse la Poliția Municipiului Satu Mare, însoțite de către M., de unde au plecat împreună în apartamentul de pe strada x, pentru a fi cazate în vederea practicării prostituției în folosul inculpatului G., moment în care inculpata E. a contactat-o telefonic pe martora H. și i-a cerut să distrugă contractul de închiriere (fila 112 vol. IV), însă a negat aspectul cu ocazia audierii sale și a susținut că ar fi distrus ea contractul întrucât era nervoasă, dar din declarația martorei H. a rezultat că acel contract ar fi fost în posesia ei și nu i-a fost cerut de către inculpată.

Totodată, fiind deranjate de faptul că cele două minore au plecat de sub autoritatea lor, fiind preluate de către martorul G., inculpatele E. și F. s-au dus la locuința de pe strada x, unde acestea erau cazate alături de M. și au început să strige la cele două minore să iasă afară din locuința respectivă, renunțând la această conduită doar în momentul în care M. l-a sunat pe G. (filele 95 și 111 vol. II), aspect ce a rezultat din declarațiile persoanelor vătămate minore și ale martorilor G. și M.

Pentru a-i împiedica pe inculpații A., E. și F. să formuleze vreun denunț cu privire la primirea celor două minore gemene în vederea exploatării lor sexuale de către martorul G., acesta din urmă le-a cerut celor minorelor să scrie o „plângere” împotriva celor trei cu privire la exploatarea lor sexuală de către aceștia, pe care să o lase în posesia sa, plângere fiind găsită ca urmare a percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului G. (vol. IX fila 43).

Martorul G. le-a preluat pe cele două minore apoi i-a solicitat persoanei vătămate C. să întrețină relații sexuale cu aceasta pentru „a o testa”, conform susținerilor persoanei vătămate (fila 95 vol. II). După ce minorele C. și B. au fost cazate, G. le-a spus acestora că are o datorie de aproximativ 1.900 lei, reprezentând consumul de curent la locuința respectivă și le-a cerut să achite această cheltuială din banii pe care îi vor câștiga în urma practicării de relații sexuale cu clienții care le vor contacta pe baza anunțurilor date la mica publicitate de către M., urmând ca după achitarea acestei datorii să împartă banii în două părți egale.

C. a câștigat în cursul unei săptămâni suma necesară pentru acoperirea datoriei de mai sus și a înmânat-o inculpatului, însa, văzând că acesta, în continuare, îi cere în mod frecvent diferite sume de bani și dându-și seama că o să-i ia toți bani, a luat legătura cu martora H. și a convenit să plece la aceasta pentru a se prostitua pentru ea, astfel încât s-a mutat în apartamentul în care a fost cazată inițial de către inculpații A. și F. (fila 94 vol. II), alături și de persoana vătămată D., care a fost exploatată sexual până înainte de sărbătorile de Paște ale anului 2011 (fila 95 vol. II).

C. a continuat să întrețină relații sexuale sub supravegherea martorei H. și a inculpatului A. în această locație sau în alte locuri până în cursul lunii mai 2011, când A. a închiriat o nouă locuință în municipiul Satu Mare, proprietatea martorului S. (fila 99 vol. IV), unde le-a mutat pe martora H. și pe persoana vătămată C., transportându-le pe cele două fete, în funcție de solicitările clienților, în diferite locuri pe raza municipiului Satu Mare.

După aproximativ trei săptămâni, martora H. a luat legătura cu martorul T. și i-a cerut permisiunea să le primească pe ea și pe persoana vătămată C. în locuința de pe strada Ostrovului, cele două continuând să întrețină relații sexuale cu bărbații contactați ca urmare a anunțurilor date la mica publicitate de către martora H. În timp ce locuiau în această locație dar și înainte, martora H. și persoanele vătămate C. și D. au fost bătute de mai multe ori de către inculpatul A. (filele 101 și 97 vol. II). Din această locație, martora H. a plecat împreună cu C. în cursul lunii iulie 2011 la Oradea, unde au continuat să se prostitueze pentru mai multe persoane din acest oraș, iar B. a continuat să întrețină relații sexuale contra cost în folosul martorului G., alături de M. până în data 18 iulie 2011.

Prima instanță a reținut că inculpații au dat declarații oscilante pe parcursul procesului penal, nerecunoscând comiterea faptelor reținute în sarcina lor, susținând că le-au ajutat pe minore din milă. Întrucât inculpații nu au furnizat explicații plauzibile pentru schimbările intervenite în cuprinsul declarațiilor, simpla retractare a unor aspecte din declarație fără o justificare temeinică neputând lipsi de relevanță declarațiile inițiale, instanța le-a luat în considerare doar pe cele care s-au coroborat cu alte probe, celelalte fiind apreciate ca apărări fără suport însă în materialul probator al dosarului.

Inculpatul A. a recunoscut că le-a asigurat cazarea și le-a transportat pe acestea cu autoturismul, însă a arătat că nu avea cunoștință cu ce se ocupă minorele și nici ce vârstă aveau acestea, aspecte contrazise însă de declarațiile persoanelor vătămate, dar și ale martorilor G., H., I.. Faptul că inculpatul cunoștea exact cu ce se ocupat persoanele vătămate și, mai mult, le-a exploatat sexual pe acestea rezultă și din interceptările convorbirilor telefonice purtate inclusiv cu inculpata F. și cu martorul G., (vol. VII - filele 27-28, 35, 69, 221-222). În privința persoanei vătămate D., chiar dacă aceasta a fost adusă în apartamentul închiriat de familia A. de către martora H., aceasta fiind și cea care primea de la persoana vătămată o parte dintre banii câștigați de aceasta în urma activității de prostituție, din declarațiile celor două rezultă că martora împărțea banii primiți cu inculpatul A.

Inculpata E. a recunoscut în cursul urmăririi penale că le-a transportat pe persoanele vătămate la clienți, dar și că a primit bani de la aceștia, din banii primiți de la un client, susținând că banii reprezentau practic restituirea unui împrumut pentru chiria achitată de ea. Ulterior, în faza de judecată, inculpata a negat primirea oricărei sume de bani de la persoanele vătămate, aspecte contrazise însă de declarațiile acestora și ale martorei H. Celelalte aspecte din declarația inculpatei care nu se coroborează cu probele din dosar au fost analizate pe parcursul descrierii stării de fapt, astfel că nu se va reveni asupra acestora.

Similar, și susținerile inculpatei F. că nu avea cunoștință cu ce se ocupă minorele și că nu ar fi primit bani de la acestea au fost contrazise de declarațiile date în cauză de către martori și persoanele vătămate, dar și de convorbirile telefonice purtate între ea și inculpatul A., în care discută exact despre cele două surori gemene și despre bani (vol. VII filele 222-222), sau cele purtate cu martorul G. tot despre gemene (vol. VIII - filele 1, 6-7) și mesajele scrise dintre ea și același martor (vol. VI filele 15-16).

Coroborând declarațiile persoanelor audiate în cauză, inculpați, persoane vătămate și martori, cu mențiunile indicate anterior, prima instanță a reținut că este probată fără nicio îndoială comiterea de către inculpați a următoarelor infracțiuni: inculpatul A. infracțiunile de trafic de minori în privința tuturor celor trei persoane vătămate minore, C., B. și D. și de proxenetism, iar inculpatele E. și F. infracțiunile de trafic de minori în privința persoanelor vătămate C. și B. și proxenetism.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de minori privitoare la persoana vătămată D., prima instanță a reținut că, din probele dosarului și din starea de fapt, nu rezultă comiterea acestei infracțiuni în niciuna dintre metodele alternative prevăzute de norma de incriminare de către inculpatele E. și F., motiv pentru care acestea vor fi condamnate pentru comiterea acestei infracțiuni doar în privința persoanelor vătămate C. și B. - o infracțiune în formă continuată cu două acte materiale sau două infracțiuni în concurs, în funcție de legea penală care va fi considerată mai favorabilă inculpatelor în concret. Așa cum rezultă din declarațiile persoanei vătămate și ale martorei H., aceasta din urmă a fost cea care a determinat-o să vină să locuiască împreună cu ea și să practice prostituția, aceasta primea o parte din banii obținuți de persoana vătămată, bani pe care îi împărțea cu inculpatul A., care avea cunoștință de desfășurarea acestei activități și care îi asigura persoanei vătămate transportul către clienți, când era necesar acest lucru. În declarațiile sale, persoana vătămată nu a făcut nicio referire la inculpatele E. și F., iar acestea au arătat că nu o cunosc pe persoana vătămată. Nici martora H. nu a menționat în declarațiile sale existența vreunei legături între persoana vătămată D. și inculpatele E. și F. În aceste condiții, chiar dacă inculpatele cunoșteau că împreună cu martora H. locuiește și persoana vătămată D., nu se poate reține existența intenției directe calificate prin scopul exploatării victimei din partea celor două inculpate, astfel că nu s-a reținut în sarcina lor comiterea infracțiunii de trafic de minori cu privire la această persoană vătămată și, în consecință, s-a pronunțat o soluție de achitare pentru această infracțiune.

Referitor la infracțiunea de proxenetism, prima instanță a constatat că, în actul de sesizare, s-a reținut în sarcina celor trei inculpați că, în perioada ianuarie-aprilie 2011, au cazat-o pe martora H. în apartamentele de pe str. x, y și z, în vederea practicării prostituției, înlesnind astfel practicarea prostituției de către aceasta, iar inculpatul a tras și foloase de pe urma desfășurării acestei activități, primind un procent de 30% din veniturile încasate de martoră în acest mod.

Raportat la starea de fapt și la ansamblul probator, prima instanță a reținut că actele de înlesnire a desfășurării acestei activități sunt evidente pentru toți inculpații, inculpatul A. asigurând transportul martorei la clienți și primind o parte din veniturile realizate de aceasta în urma activității de prostituție, inculpata E. identificând și încheind contractele de închiriere a locuințelor, achitând chiria aferentă și asigurând transportul martorei la clienți, la nevoie, iar inculpata F., după cum arată și personal în prima declarație dată în cauză, a dat anunțuri la ziar pentru martoră, pentru serviciile oferite de aceasta. Faptul că martora a arătat în declarația sa că a acționat pe cont propriu și că inculpata E. nu i-a cerut să practice prostituția și să îi remită o parte din bani nu este de natură să înlăture efectul activităților desfășurate de inculpata E. și menționate anterior, de înlesnire a desfășurării acestei activități de către martoră.

Astfel, prima instanță a apreciat că se impune și reținerea circumstanței agravante prevăzute de art. 77 lit. a) C. pen., și schimbarea încadrării juridice în privința acestei infracțiuni.

În drept, faptele inculpaților A., E. și F., care, în perioada decembrie 2010-iulie 2011, le-au recrutat, primit, transportat și cazat în mai multe locuințe închiriate de aceștia pe raza municipiului Satu Mare, pe minorele C. și B., iar inculpatul A. în perioada ianuarie-aprilie 2011 și pe minora D., în scopul exploatării, întrunesc elementele constitutive ale trei infracțiuni de trafic de minori (pentru inculpatul A.) și, respectiv două astfel de infracțiuni (pentru inculpatele E. și F.), prevăzute fiecare de art. 211 alin. (1) raportat la art. 182 lit. c) C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunilor s-a realizat prin acțiunile inculpaților de recrutare a victimelor (pentru inculpatul A. în cazul persoanelor vătămate C. și B.), de primire a acestora (pentru toți inculpații) și de transportare și cazare (pentru inculpații A. și E.). Recrutarea constă în racolarea directă sau indirectă a victimei, prin orice mijloace, în vederea exploatării (așa cum rezultă din starea de fapt, inculpatul A. le-a contactat în mod repetat pe persoanele vătămate B. și C. până acestea au fost convinse să meargă la Satu Mare și să se prostitueze în folosul inculpatului), transportarea presupune deplasarea victimei cu orice mijloace de transport la locul unde urmează să fie exploatate (inculpații A. și E. le-au transportat pe persoanele vătămate în diferite locații unde acestea trebuiau să se întâlnească cu clienți în vederea practicării prostituției, precum și de la un apartament închiriat la altul, în vederea desfășurării aceleiași activități), iar adăpostirea presupune instalarea acesteia temporar într-o locuință ori într-un alt amplasament având această destinație (în speța de față apartamentele închiriate de inculpații A. sau E.).

S-a arătat că urmarea imediată a constat în starea de pericol pentru atributele fundamentale ale persoanei, în special a libertății individuale și a relațiilor sociale a căror normală desfășurare este condiționată de ocrotirea acestei valori sociale și se produce independent de atingerea scopului exploatării victimei, fiind suficient să se acționeze în vederea acestei finalități. În cauza de față, scopul exploatării victimelor a și fost atins, creându-se astfel o stare de pericol concretă pentru dezvoltarea fizică și psihică armonioasă a persoanelor vătămate minore, dar și pentru asigurarea libertății și dreptului acestora de a alege și a presta o activitate corespunzătoare intereselor și nevoilor devenirii lor, iar între acțiunile inculpaților și urmarea imediată există legătură de cauzalitate, ce rezultă din însăși săvârșirea faptei.

S-a arătat că, sub aspectul laturii subiective, toți cei trei inculpați au acționat cu forma de vinovăție a intenției directe, calificată prin scopul special prevăzut de însăși norma de incriminare, respectiv exploatarea minorelor, definită de art. 182 C. pen. astfel încât, prima instanță a reținut modalitatea prevăzută la lit. c) teza finală.

În ceea ce privește apărarea inculpaților în sensul că aceștia nu le-au determinat efectiv pe minore să practice prostituția, ci acestea o practicau și anterior momentului la care au fost primite de către inculpați, prima instanță a apreciat că nu poate fi valorificată în cadrul procesului penal, întrucât potrivit art. 16 din Legea nr. 678/2001, nu este înlăturată răspunderea penală a făptuitorului prin consimțământul persoanei, victimă a traficului, iar modul în care au acționat, chiar în contextul în care cunoșteau situația victimelor, denotă o totală lipsă de respect față de valorile umane referitoare la libertatea vieții sexuale și implicit față de calitatea de ființe umane a victimelor pe care le-au exploatat.

Întrucât toți cei trei inculpați au participat activ la săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, în sarcina lor s-a reținut circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 lit. a) C. pen. pentru fiecare infracțiunile de trafic de minori privitoare la persoanele vătămate B. și C., neputându-se reține această circumstanță agravantă în sarcina inculpatului A. în privința infracțiunii de trafic de minori privitor la persoana vătămată D., față de mențiunile anterioare legate de imposibilitatea reținerii acestei infracțiuni în sarcina inculpatelor F. și E.

Față de intrarea în vigoare a N.C.P. la data de 1 februarie 2014, prima instanță a apreciat că se impune a fi stabilită legea penală mai favorabilă, reținând că, în vechea incriminare a infracțiunii, cea menționată în cuprinsul actului de sesizare, circumstanța agravantă a comiterii faptei de două sau mai multe persoane împreună reprezenta un element circumstanțial al săvârșirii faptei în forma calificată, iar în reglementarea actuală s-a renunțat la acest element, putând fi reținută doar forma simplă a infracțiunii, astfel că a apreciat că actuala reglementare reprezintă lege penală mai favorabilă din punctul de vedere al încadrării juridice, dar și din cel al regimului sancționator.

În drept, fapta inculpaților A., E. și F., care, în perioada ianuarie-aprilie 2011, au cazat-o pe martora H. în vederea practicării prostituției și au înlesnit desfășurarea de către martoră a acestei activități, inclusiv prin asigurarea transportului la diverși clienți și publicarea de anunțuri la ziar pentru serviciile sexuale oferite de aceasta, inculpatul A. beneficiind în același timp de o pa