ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 27/RC/2017

Asupra cauzei penale de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4 din data de 8 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Argeș, s-au dispus următoarele:

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei A., din infracțiunile prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen. și de art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968 ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1968 în infracțiunile prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen., art. 211 alin. (1) C. pen. și art. 213 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. pentru cele două infracțiuni de trafic de minori prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen. și pentru infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului B., din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968 și art. 5 C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen., art. 211 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B. pentru cele două infracțiuni de trafic de minori, prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen.

În baza art. 397 raportat la art. 255 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpata A. a sumei de 1.330 lei.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești.

Prin decizia penală nr. 837/A din data de 14 iulie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția penală, a dispus următoarele:

A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești, împotriva sentinței penale nr. 4 din data de 08 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. x/109/2014, intimați inculpații fiind A. și B..

A desființat sentința penală în totalitate.

Rejudecând, a făcut aplicarea art. 5 C. pen.

A condamnat pe inculpata A., la două pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 C. pen.

În baza art. 213 C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la 2 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, sporită cu 1 an și 8 luni, în total 4 ani și 8 luni închisoare, în condițiile art. 60 C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute la lit. a), b), d) și n) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

A interzis inculpatei aceleași drepturi ca pedeapsă accesorie, în baza art. 65 alin. (1) C. pen.

A condamnat pe inculpatul B., la două pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, sporită cu 1 an, în total 4 ani închisoare, în condițiile art. 60 C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute la lit. a), b), d) și n) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

A interzis inculpatului aceleași drepturi ca pedeapsă accesorie, în baza art. 65 alin. (1) C. pen.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpata A., a sumei de 1.330 lei, dobândită prin săvârșirea infracțiunilor.

A obligat pe fiecare inculpat la câte 1.500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva deciziei penale nr. 837/A din data de 14 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală, inculpata A. a formulat cerere de recurs în casație.

În esență, a arătat că nu este întrunită latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen. (traficul de minori), având în vedere că elementul material presupune „recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia”, iar inculpata a procedat doar la identificarea și angajarea în cadrul societății comerciale ale unor persoane care și-au exprimat consimțământul de a lucra.

Cu privire la acțiunea de „adăpostire” a părții vătămate C., a precizat că aceasta a rămas peste noapte în incinta salonului de masaj din motive personale, și nu la solicitarea inculpatei.

Totodată, a susținut că nici latura subiectivă a infracțiunii nu este îndeplinită, întrucât practicarea raporturilor sexuale de angajatele salonului a fost strict interzisă de inculpată, iar în situația în care acestea au existat, s-au realizat fără știrea inculpatei.

A precizat că martorii audiați au confirmat că discuțiile telefonice nu au vizat practicarea raporturilor sexuale cu angajatele salonului de masaj erotic.

Un alt aspect invocat de către inculpată se referă la împrejurarea că în mod greșit, instanța de apel a reținut în susținerea acuzației penale declarațiile persoanei vătămate C. și a martorei D., deși din analiza acestora rezultă indubitabil că, inculpata nu avea cunoștință despre practicarea raporturilor sexuale de către angajatele salonului în incinta salonului sau în afara acestuia.

Pentru aceste aspecte, a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și achitarea inculpatei.

Prin încheierea nr. 553/RC pronunțată la data de 16 decembrie 2016 în Dosarul nr. x/109/2014, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 837/A din data de 14 iulie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția penală.

Analizând recursul în casație formulat de inculpata A., Înalta Curte constată că motivele invocate de aceasta sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce vor fi expuse:

În intenția de a răspunde cerințelor jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și de a se conforma prevederilor Convenției, în privința asigurării celerității procesului penal prin desfășurarea acestuia într-un termen rezonabil, actualul legiuitor român a reconfigurat sistemul căilor de atac, reducând numărul gradelor de jurisdicție.

În acest context, noua legislație procesual penală prevede o singură cale de atac ordinară, și anume apelul, recursul devenind astfel o cale extraordinară de atac, sub denumirea de „recurs în casație”, exercitat doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

Așa cum reiese chiar din Expunerea de motive la Proiectul noului Cod de procedură penală, recursul în casație este o cale extraordinară de atac ce urmărește verificarea legalității hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de către curtea de apel.

Prin recursul în casație este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casație vizează așadar exclusiv legalitatea hotărârilor definitive.

Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalității, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfășoare în conformitate cu dispozițiile legale.

Potrivit dispozițiilor art. 447 C. proc. pen., instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cazurilor de recurs în casație invocate prin cerere de procuror sau de părți, verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Analizând motivele recursului în casație invocate de către inculpata A., Înalta Curte constată că acestea se circumscriu formal cazului de casare indicat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.: inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În raport de cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte constată că poate să verifice dacă, în raport cu norma de incriminare, fapta concretă stabilită prin hotărârea definitivă de condamnare întrunește elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă (în acest sens, decizia nr. 164/RC din 17 mai 2015 și decizia nr. 250/RC din 14 octombrie 2014 a secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție). În acest sens, instanța, fără a relua în mod exhaustiv situația de fapt și probele avute în vedere în mod definitiv de instanța de apel la condamnarea inculpatei A., va analiza incidența acestui caz de casare.

Față de aspectele invocate de către inculpată în susținerea motivelor de recurs în casație, respectiv că nu este întrunită latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen. (traficul de minori), având în vedere că elementul material presupune „recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia”, iar inculpata a procedat doar la identificarea și angajarea în cadrul societății comerciale ale unor persoane care și-au exprimat consimțământul de a lucra, Înalta Curte constată că din declarațiile martorilor E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., coroborate cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, rezultă, în mod cert că inculpata nu doar tolera, ci chiar încuraja practicarea de raporturi intime de către angajatele sale.

Totodată, cu privire la critica adusă de inculpată, respectiv că nici latura subiectivă a infracțiunii nu este îndeplinită, întrucât practicarea raporturilor sexuale de angajatele salonului a fost strict interzisă de inculpată, iar în situația în care acestea au existat, s-au realizat fără știrea inculpatei, Înalta Curte reține că procesele-verbale de percheziție domiciliară și de percheziție corporală, din care reiese că în poșetele fetelor și în debaraua „salonului” s-au găsit numeroase prezervative nefolosite se coroborează cu procesele-verbale întocmite de către inspectorii I.T.M. și cu declarațiile părții vătămate C. și sunt de natură a contrazice apărările inculpatei.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 837/A din 14 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, în Dosarul nr. x/109/2014.

Va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 837/A din 14 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, în Dosarul nr. x/109/2014.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată A., în sumă de 65 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2017.