ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 56/RC/2017

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpatul A. (zis B.);

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 986 din 17 iulie 2014, Tribunalul Dolj, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de către inculpatul C. dintr-o infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin O.U.G. nr. 79/2005, într-o infracțiune de trafic de minori prev. de art. 211 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pedeapsă ce se va executa în regim de detenție.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 211 alin. (1) și (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de către inculpatul A. din infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin O.U.G. nr. 79/2005, într-o infracțiune de trafic de minori prev. de art. 211 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pedeapsă ce se va executa în regim de detenție.

În baza art. 83 C. pen. cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 187/2012 și art. 5 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiționate privind pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2600/2009 a Judecătoriei Craiova, și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa menționată mai sus, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 6 ani închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 211 alin. (1) și (2) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b), C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. și art. art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A., perioada reținerii din data de 24 aprilie 2012.

Conform art. 5 C. pen. și în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de către inculpatul D. din infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin O.U.G. nr. 79/2005, din complicitate la fals privind identitatea, faptă prev. de art. 26 raportat la art. 293 alin. (1) C. pen. și complicitate la tentativă la trecerea ilegală a frontierei de stat, faptă prev. de art. 26 raportat la art. 20 și art. 70 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 105/2001, într-o infracțiune de trafic de minori prev. de art. 211 alin. (1) C. pen., o infracțiune prev. de art. 48 raportat la art. 327 alin. (1) C. pen. și o infracțiune prev. de art. 48 raportat la art. 32 și art. 262 alin. (1) și (3) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 48 raportat la art. 327 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 48 raportat la art. 32 și art. 262 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 9 luni închisoare.

În baza art. 85 C. pen. cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 187/2012 și art. 5 C. pen. a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1723/2013 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 823/2013 a Curții de Apel Craiova.

În baza art. 38 și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. au fost contopite pedepsele menționate mai sus în pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate, urmând ca inculpatul D. să execute în final pedeapsa de 5 ani și 11 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 211 alin. (1) C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

A luat act că partea vătămată E. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

A respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă F.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 4.000 euro și de la inculpatul C. a sumei de 11.700 euro.

I-a obligat pe inculpații C., A. și D. la plata a câte 700 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinței penale mai sus arătate au declarat apel domnul avocat G. și inculpații A., D. și C..

Prin Decizia penală nr. 2 din 5 ianuarie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins apelul formulat de avocatul G. și, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații A. și D..

A admis apelul inculpatului C., împotriva Sentinței penale nr. 986 din 17 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, în Dosarul nr. x/63/2013*.

A desființat, în parte, sentința apelată, pe latură penală, doar cu privire la acest inculpat.

În baza art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, i-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior și a dedus detenția de la 28 iulie 2014, la zi.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și i-a obligat pe apelanții-inculpați A. și D. la plata sumei de câte 320 lei cheltuieli judiciare statului și pe apelantul avocat G. la 50 lei cheltuieli judiciare statului.

În esență, curtea de apel a reținut că fapta inculpatului A., constând în aceea că, în luna aprilie 2010, a recrutat-o pe partea vătămată E., minoră la acea dată, a transportat-o și adăpostit în Roma -  Pometzia Italia în scopul exploatării sale - prin inducere în eroare, și anume promisiunea unei excursii și abuzând de starea de vulnerabilitate socială, economică și chiar și educațională, dar și prin constrângere fizică (exercitarea de violențe) și morală la practicarea prostituției, activitate desfășurată efectiv prin întreținerea de acte sexuale cu diferiți bărbați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) C. pen.

Totodată, a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului A. a fost corect individualizată de instanța de fond, atât ca întindere, cât și ca modalitate de executare, la stabilirea cuantumului acesteia avându-se în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului, evaluate în raport de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori alte consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii faptei și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale inculpatului, conduita acestuia după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a acestuia.

A considerat că, în mod corect, prima instanță a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 85 C. pen. rap.la art. 15 din Legea nr. 187/2012 cu privire la inculpatul A. și a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate privind pedeapsa de 1 an închisoare aplicată aceluiași inculpat prin Sentința penală nr. 2600 din data de 30 octombrie 2009 a Judecătoriei Craiova și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în cauza dedusă judecății, deoarece fapta reținută în sarcina sa a fost comisă în termenul de încercare al pedepsei sus-menționate pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 208, 209 și art. 279 alin. (1) C. pen. anterior.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul A.

În motivarea recursului în casație, inculpatul A. a susținut că, în mod greșit, i-a fost revocată suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 2600/2009 a Judecătoriei Craiova, întrucât la data la care s-a reținut că a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat prin această hotărâre, anul 2009, era minor.

Totodată, a menționat că "s-a adăugat la executarea mandatului suspendarea mea la executarea mandatului numitului D., acesta neavând această suspendare."

Față de aceste considerente, inculpatul A. a solicitat desființarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova pentru îndreptarea erorilor semnalate.

Prin Încheierea nr. 541/RC din 13 decembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/63/2013*, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 2 din 05 ianuarie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Examinând pe fond recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte de Casație și Justiție reamintește că analiza efectuată în calea extraordinară de atac a recursului în casație vizează exclusiv elemente de legalitate, prin raportare la cazurile de casare prevăzute de lege. De aceea, controlul judiciar nu poate fi extins cu privire la alte motive de nelegalitate echivalente celor limitativ enumerate în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen. Însă, această limitare a recursului în casație doar la anumite probleme de drept, nu îngrădește accesul la justiție prin încălcarea dreptului la un recurs efectiv (art. 13 Convenție), atâta timp cât inculpaților li s-a oferit posibilitatea de a exercita o cale ordinară de atac efectivă (apelul) în cadrul căreia și-au putut susține apărările. Instanța europeană a subliniat că efectivitatea unei căi de atac nu depinde de certitudinea unei soluții favorabile pentru reclamant, ceea ce interesează pe temeiul art. 13 este însăși existența ei (Vilvarajah și alții c. Regatului Unit).

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că inculpatul și-a întemeiat recursul în casație pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Se reține că aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută/menținută prin hotărârea atacată, instanța de recurs nefiind abilitată de lege să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei, tocmai datorită limitării erorilor de drept ce pot fi corectate în calea extraordinară de atac a recursului în casație, așa cum s-a menționat anterior.

O pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de Codul penal pentru o anumită infracțiune. Există însă situații, și nu puține, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă.

Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi și de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii).

Totodată, pe lângă pedeapsa principală, inculpatului i se pot aplica, în anumite condiții, pedepse accesorii și complementare constând în interzicerea unui sau mai multor drepturi prevăzute de art. 66 C. pen., al căror cuantum poate fi cenzurat pe calea cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 211 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 5 C. pen., necontestată de acesta sub aspectul legalității limitelor de pedeapsă. Totodată, în baza art. 83 C. pen. cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 187/2012 și art. 5 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate privind pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 2600/2009 a Judecătoriei Craiova și s-a dispus executarea acestei pedepse, alături de pedeapsa menționată mai sus, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 6 ani închisoare, în regim de detenție.

Inculpatului i-a fost interzis și exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, precum și pe toată durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) C. pen. este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, aspect față de care se constată că pedeapsa aplicată de către instanța de fond și menținută în apel se situează la limita minimă prevăzută de lege.

Contrar susținerilor inculpatului, se reține că instanțele de fond nu au încălcat dispozițiile art. 9 din Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în sensul că nu au reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) C. proc. pen., în stare de recidivă, prin urmare, nu a luat în considerare la stabilirea pedepsei pentru această infracțiune pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 2600 din data de 30 octombrie 2009 a Judecătoriei Craiova.

În ceea ce privește regimul măsurii suspendării condiționate a pedepsei cu închisoarea, aplicată în baza dispozițiilor Codului penal anterior, Înalta Curte reține că, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, inclusiv sub aspectul revocării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal anterior.

Astfel, conform art. 83 alin. (1) C. pen. anterior, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Conform alin. (2) și (3) ale aceluiași articol, revocarea nu are loc dacă infracțiunea săvârșită anterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare sau dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă și i s-a aplicat inculpatului suspendarea condiționată a executării pedepsei, ceea ce nu este cazul în speță, având în vedere că inculpatul A. a săvârșit o nouă infracțiune intenționată la mai puțin de 1 an de la suspendarea condiționată a pedepsei aplicată prin Sentința penală nr. 2600 din data de 30 octombrie 2009 a Judecătoriei Craiova, faptă ce a fost descoperită în termenul de încercare.

Prin urmare, la pedeapsa de 5 ani închisoare, ce i-a fost aplicată inculpatului A. de către instanța de fond pentru infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) C. pen., se cumulează aritmetic pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 2600/2009 a Judecătoriei Craiova, ca urmare a revocării beneficiului suspendării condiționate, inculpatul A. având de executat, în final, o pedeapsă de 6 ani închisoare.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că pedeapsa aplicată inculpatului A. este în limite legale, fapt pentru care, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. (zis B.) împotriva Deciziei penale nr. 2 din 05 ianuarie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/63/2013*.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 260 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2017.

Procesat de GGC - GV