ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 185/RC/2016

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 365 din 07 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/118/2012, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A., din infracțiunile de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 și proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. anterior, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior, în infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. anterior;

În baza art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. anterior (parte vătămată B.), a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 65 C. pen. anterior, i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din același cod, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 71 C. pen. anterior, i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din același cod, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus perioada reținerii inculpatului A. de la 11 noiembrie 2008-13 noiembrie 2008.

S-a luat act că C., D. și E. nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 346 C. proc. pen. anterior rap. la art. 14 și art. 17 alin. (3) din același cod și cu aplic. art. 998 și urm. C. civ., au fost obligați inculpații F., G. și A., în solidar, la plata către partea civilă B. a sumei de 10.000 RON, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune morale.

II. Împotriva acestei hotărâri au exercitat calea de atac a apelului inculpații F., H., G. și A.

Apelantul inculpat A. a criticat hotărârea instanței de fond pentru neaplicarea prevederilor art. 5 C. pen., în sensul că faptele reținute în sarcina sa de prima instanță întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 210 C. pen. (nu a cunoscut vârsta părții vătămate B.) care este pedepsită mai ușor, noul C. pen. fiind deci legea penală mai favorabilă.

Raportat la probatoriul administrat în cauză, apelantul inculpat A. a susținut că există îndoială cu privire la vinovăția sa, situație în care se impune achitarea pentru că faptele nu au fost săvârșite cu forma de vinovăție cerută de lege sau pentru că ele nu au fost probate.

În principal, apelantul inculpat A. a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii atacate și, în rejudecare, să se dispună achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a Il-a C. proc. pen. sau art. 16 alin. (1) lit. c) din același cod.

În subsidiar, apelantul inculpat A. a solicitat ca, în situația reținerii vinovăției sale în săvârșirea faptelor constând în înlesnirea practicării prostituției, prev. de art. 213 alin. (1) C. pen., să se procedeze la o reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului urmare reținerii de circumstanțe personale favorabile, iar ca modalitate de executare, să se suspende executarea pedepsei sub supraveghere, în temeiul prevederilor art. 91 și urm. C. pen.

Prin decizia penală nr. 60 din 03 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații F., H., G. și A. împotriva sentinței penale nr. 365 din 07 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. x/118/2012.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/36/2014 pe rolul Curții de Apel Constanța, condamnatul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 60 din 03 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/118/2012, solicitând anularea deciziei penale menționate și rejudecarea apelului declarat.

Prin încheierea penală nr. 57/P din 04 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/36/2014, în baza art. 431 C. proc. pen., s-a admis în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 60 din 03 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/118/2012 și s-a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării hotărârii.

Prin decizia penală nr. 83/MP din 10 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/36/2014, în baza art. 432 C. proc. pen., a fost admisă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 60 din 03 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/118/2012.

A fost desființată, în parte, decizia penală nr. 60 din 03 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/118/2012, numai cu privire la contestatorul A.

S-a fixat termen la data de 10 septembrie 2015 pentru soluționarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 365 din 07 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/118/2012, cu citarea apelantului inculpat și a părților vătămate.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii din 04 iulie 2014 emis de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/118/2012 în baza sentinței penale nr. 365 din 07 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/118/2012.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului A., dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

Prin decizia penală nr. 170/MP din 23 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 365 din 07 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/118/2012.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 400 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

III. Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 04 ianuarie 2016, calea de atac fiind fundamentată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În dezvoltarea criticilor circumscrise cazului de recurs în casație invocat, recurentul inculpat a susținut că, în contextul în care fapta a fost săvârșită sub imperiul legii vechi, iar legea nouă este mai favorabilă (limitele de pedeapsă fiind mai reduse decât pe vechea reglementare), instanța de apel ar fi trebuit să rețină dispozițiile art. 5 C. pen. și să dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, în cea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. și aplicarea prevederilor art. 374-375 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă, astfel încât pedeapsa aplicată să fie cuprinsă între 2 și 7 ani închisoare. A mai susținut inculpatul că, în condițiile în care instanța de fond a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de lege, respectiv 5 ani închisoare, potrivit principiului neagravării situației în propria cale de atac, instanța de apel nu putea aplica o pedeapsă mai mare decât minimul special prevăzut de legea nouă, și anume 2 ani închisoare.

Examinând recursul în casație, se constată că în cuprinsul acestuia se formulează obiecțiuni care nu se subsumează cazului de recurs în casație invocat, respectiv critici ce țin de aprecierea instanței cu privire la aplicarea art. 5 C. pen. și a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului.

Natura criticilor formulate de recurent ține de fondul cauzei, de modalitatea în care instanțele ordinare au reținut, pe baza probelor din dosar, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, precum și împrejurarea că, în mod greșit, nu s-ar fi reținut cauzele de reducere a limitelor de pedeapsă în favoarea inculpatului.

Or, toate aceste aspecte reprezintă chestiuni care vizează temeinicia hotărârii de condamnare, iar nu conformitatea hotărârii atacate cu dispozițiile legii.

Nici critica referitoare la pedeapsa aplicată - instanța de apel nu putea aplica o pedeapsă mai mare decât minimul special prevăzut de legea nouă, și anume 2 ani închisoare, în condițiile în care instanța de fond a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de lege, respectiv 5 ani închisoare, potrivit principiului neagravării situației în propria cale de atac - nu este întemeiată. în cauză, se constată că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului este una legală și nu depășește limita maximului pedepsei prevăzute de textul art. 13 din Legea nr. 678/2001.

Având în vedere că în cauză calea de atac exercitată vizează în mod formal un caz de recurs în casație, instanța va respinge ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 170/MP din 23 octombrie 2015 a Curții de Apel Constanța, s

ecția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/36/2014.

În

baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 270 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma 70 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 170/MP din 23 octombrie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/36/2014.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 270 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma 70 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23 mai 2016.