ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 164/R/2017

Deliberând asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 55/P/2016 din data de 25 martie 2016 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, formulată de inculpatul A., respectiv din infracțiunea de trafic de persoane, în formă continuată, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (pct. 1 din rechizitoriu numita B.), infracțiunea de trafic de persoane, în formă continuată, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu - victima C.), infracțiunea de trafic de persoane, în formă continuată, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (pct. 3 din rechizitoriu - victima D.) și infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (pct. 4 din rechizitoriu - martora E.), în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen.

În baza art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată (cu privire la numita B. - pct. 1 din rechizitoriu), la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 210 alin. (1) C. pen., pe lângă pedeapsa principală de mai sus, i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., pe lângă pedeapsa principală și cea complementară de mai sus, i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată (cu privire la numita C. - pct. 2 din rechizitoriu), la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 210 alin. (1) C. pen., pe lângă pedeapsa principală de mai sus, i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., pe lângă pedeapsa principală și cea complementară de mai sus, i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată (cu privire la numita D. - pct. 3 din rechizitoriu), la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 210 alin. (1) C. pen., pe lângă pedeapsa principală de mai sus, i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., pe lângă pedeapsa principală și cea complementară de mai sus, i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, în formă continuată (cu privire la numita E. - pct. 4 din rechizitoriu), la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 213 alin. (1) C. pen., pe lângă pedeapsa principală de mai sus, i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., pe lângă pedeapsa principală și complementară de mai sus, i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat

În baza art. 10 din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte trei pedepse, respectiv un spor de 3 ani, urmând a da inculpatului A. spre executare în regim de detenție pedeapsa rezultantă de 6 (șase) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., pe lângă pedeapsa principală rezultantă de mai sus, i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani, a cărei executare va avea loc în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., pe lângă pedepsele de mai sus, i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie cea mai grea, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a cărei executare va avea loc în condițiile aceluiași text de lege.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată în cauză durata reținerii și a arestării preventive, respectiv de la 27 septembrie 2014 până la 23 decembrie 2015. În baza art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 309 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul A. prin

Încheierea penală nr. x/CC din 23 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea. În baza art. 7 alin. (1) și art. 3 din Legea nr. 76/2008, cu referire la pct. 14 și 16 din anexa aceleiași legi, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea stabilirii și stocării profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, prelevare ce se va face în conformitate cu art. 5 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2008. În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpatul A. a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului luată prin ordonanța din data de 27 septembrie 2014 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, asupra autoturismului, aparținând inculpatului A., depus la Inspectoratul de Poliție Județean Bihor, conform dovezii din data de 01 octombrie 2014 (fila 256 dosar urmărire penală), în vederea confiscării speciale.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A., în favoarea statului, autoturismul, depuse la Inspectoratul de Poliție Județean Bihor, conform dovezii din data de 01 octombrie 2014 (fila 256 dosar urmărire penală), bun cumpărat cu banii obținuți în urma comiterii infracțiunilor ce formează obiectul prezentei cauze.

În baza art. 25 alin. (1) C. proc. pen., s-au admis, în parte, acțiunile civile exercitate în prezentul proces de către părțile civile B. și C., împotriva inculpatului A. și, în consecință, a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă B. a echivalentului în lei a sumei de 5.000 euro, sumă calculată la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății efective, reprezentând daune morale și către partea civilă C. a sumei a echivalentului în lei a sumei de 2.000 euro, sumă calculată la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății efective, reprezentând daune morale. S-au respins, ca nefondate, celelalte pretenții civile solicitate de către părțile civile B. și C. S-a luat act că persoana vătămată D. nu s-a constituit parte civilă în prezentul proces penal. S-a reținut ca fiind executorie hotărârea în ceea ce privește dispoziția privind măsura asiguratorie a sechestrului.

Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului A., constând în aceea că, în perioada noiembrie 2013 - septembrie 2014, după ce a amăgit-o, în mod repetat, prin intermediul rețelei de socializare Facebook, pe victima B., promițându-i că îi va facilita obținerea unor sume de bani în urma convorbirilor telefonice pe care aceasta urma să le poarte cu diferiți clienți din Viena, în vederea facilitării întâlnirii acestora cu celelalte persoane de sex feminin, aflate sub protecția și autoritatea inculpatului și care practicau în folosul acestuia prostituția, a recrutat-o și a determinat-o pe victimă să se deplaseze din Germania în Viena - Austria, unde a primit-o, adăpostit-o și transferat-o în diferite locații și unde, ulterior prin metoda lover-boy a determinat-o pe victimă să se îndrăgostească de acesta, după care a obligat-o prin constrângere fizică, psihică și morală să practice prostituția în folosul său, obținând astfel, în mod ilicit, sume de bani, activitate infracțională ce s-a epuizat la data de 25 septembrie 2014, în vama Borș, când victima B., fiind transportată din Mediaș spre Viena, în același scop, l-a denunțat pe inculpatul A., urmare a amenințărilor și agresiunilor fizice suferite, exercitate anterior de către acesta din urmă, într-un hotel din mun. Mediaș, jud. Sibiu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată, prevăzută de

art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

De asemenea, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului A., constând în aceea că, în perioada august-septembrie 2012 - august 2014, a recrutat-o pe victima C. și a transportat-o în Viena - Austria unde, de mai multe ori a adăpostit-o, primit-o și transferat-o în diferite locații și unde, ulterior prin metoda lover-boy a determinat-o să se îndrăgostească de acesta, după care a obligat-o prin constrângere fizică, psihică și morală să practice prostituția în folosul său, obținând astfel, în mod ilicit, sume de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată, prevăzută de

art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Totodată, instanța a constatat că fapta inculpatului A., constând în aceea că, în perioada octombrie 2013 - ianuarie 2014, a recrutat-o și a determinat-o pe victima D. să se deplaseze din localitatea Gratz în Viena, unde a primit-o, adăpostit-o și transferat-o în diferite locații și unde, ulterior prin metoda lover-boy a determinat-o pe victima D. să se îndrăgostească de acesta, după care a obligat-o prin constrângere psihică și morală să practice prostituția în folosul său, obținând astfel, în mod ilicit, sume de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată, prevăzută de

art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. Având în vedere că fapta inculpatului A. s-a epuizat înainte de intrarea în vigoare a noii legi penale (01 februarie 2014), instanța a reținut în favoarea acestuia prevederile noii legi penale, reținând în acest sens că aceasta prevede limite de pedeapsă mai mici pentru fapta reținută în sarcina inculpatului, decât limitele de pedeapsă prevăzute de legea aflată în vigoare la data epuizării infracțiunii, fiind incidente în aceste condiții dispozițiile art. 5 C. pen. privitoare la aplicarea legii penale mai favorabile.

Instanța de fond a constatat că fapta inculpatului A., constând în aceea că, în perioada mai - iulie 2013, a îndemnat, respectiv a determinat pe martora E., să se deplaseze din localitatea de domiciliu în Viena - Austria, unde i-a înlesnit acesteia, în mod repetat, practicarea prostituției, obținând astfel, în mod ilicit, sume de bani (aproximativ 600 euro), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, în formă continuată, prevăzută de

art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. Având în vedere că fapta inculpatului A. s-a epuizat înainte de intrarea în vigoare a noii legi penale (01 februarie 2014), instanța a reținut în favoarea acestuia prevederile noii legi penale, reținând în acest sens că aceasta prevede limite de pedeapsă mai mici pentru fapta reținută în sarcina inculpatului, decât limitele de pedeapsă prevăzute de legea aflată în vigoare la data epuizării infracțiunii, fiind incidente în aceste condiții dispozițiile art. 5 C. pen. privitoare la aplicarea legii penale mai favorabile.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea și inculpatul A.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea a solicitat desființarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună aplicarea unor pedepse mai severe în raport cu criteriile generale de individualizare, precum și confiscarea de la inculpat a sumelor de bani obținute din săvârșirea infracțiunilor.

Inculpatul a criticat hotărârea atacata arătând ca probele administrate nu susțin concluzia că ar fi realizate elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane, ci doar al unei unice infracțiuni de proxenetism în forma înlesnirii practicării prostituției. A susținut că, în raport de circumstanțele concrete în care ar fi fost comisă infracțiunea de proxenetism, de împrejurarea că este la prima încălcare a legii penale, că a executat 15 luni măsura arestului preventiv, ar trebui să se procedeze la o noua individualizare a pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 737 din 26 octombrie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția penală si pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) Cod de procedură penală a admis apelurile declarate de Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Oradea și inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 55 din 22 martie 2016 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a desființat-o, în sensul că a descontopit pedeapsa de 6 ani închisoare în pedepsele componente, după care:

A dispus majorarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (cu privire la victima B. - pct. 1/R) la 5 ani închisoare și a menținut dispoziția privind aplicarea pedepselor complementare și accesorii pentru această infracțiune.

A majorat pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (cu privire la victima C. - pct. 2/R) la 4 ani închisoare și a menținut dispoziția privind aplicarea pedepselor complementare și accesorii pentru această infracțiune.

A majorat pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (cu privire la victima D. - pct. 3/R) la 3 ani 6 luni închisoare și a menținut dispoziția privind aplicarea pedepselor complementare și accesorii pentru această infracțiune.

A redus pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (cu privire la victima E.) la 2 ani 6 luni închisoare și a menținut dispoziția privind aplicarea pedepselor complementare și accesorii pentru această infracțiune.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale stabilite mai sus în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte 3 pedepse, adică 3 ani 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 8 ani 4 luni închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a aplicat pedeapsa cea mai grea din pedepsele complementare stabilite, respectiv interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani alături de pedeapsa principală. În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat pedeapsa cea mai grea din pedepsele accesorii stabilite, respectiv interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de 20.000 euro, 17.000 euro, 4.400 euro și 500 euro, menținând totodată dispoziția de confiscare a autoturismului și a menținut restul dispozițiilor sentinței.

S-a constatat că, în ceea ce privește operațiunea de individualizare a pedepselor stabilite în sarcina inculpatului, instanța de fond nu a dat relevanta cuvenita criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen., stabilind un cuantum al pedepselor componente și, implicit, al rezultantei aplicate, netemeinic. S-a reținut ca deși modul de comitere al infracțiunilor de trafic de persoane a avut caracteristici distincte de la o victima la alta, atât prin durata la care au fost supuse acestea, cât și prin mijloacele utilizate de către inculpat în realizarea constrângerii (unele au fost agresate fizic, altele doar amenințate) sau veniturile realizate de pe urma exploatării, pedepsele stabilite sunt identice. Pe de alta parte, evaluând defectuos gravitatea infracțiunilor săvârșite, s-a reținut că instanța de fond a omis sa dea cuvenita relevanta criteriilor vizând periculozitatea inculpatului din perspectiva conduitei acestuia în cursul procesului penal. În acest sens, s-a reținut comportamentul agresiv al inculpatului manifestat la instanța de fond în ședința publica din 30 aprilie 2015 la adresa persoanei vătămate B., a procurorului de ședință și chiar a președintelui de complet, comportament ce a determinat aplicarea sancțiunii amenzii judiciare.

Prin urmare, s-a apreciat de către instanța de apel că un astfel de comportament caracterizează o periculozitate destul de mare a persoanei inculpatului și determină cu necesitate concluzia că hotărârea apelata este netemeinică atât prin stabilirea acelorași pedepse pentru infracțiuni al căror conținut concret prezintă diferențe majore, cât și prin stabilirea lor la limita minimului special.

În ce privește măsura de siguranța a confiscării, s-a constatat că este întemeiata critica Parchetului și constatând caracterul cert al dobândirii unor sume de bani de către inculpat prin săvârșirea infracțiunilor și ținând cont de constituirile de părți civile formulate în cauza, s-a reținut ca nu s-a dovedit ca inculpatul și-ar fi însușit de la victima B. decât suma de 20.000 euro, de la C. aceeași suma (din care trebuie scăzuta însă suma de 3.000 euro achitata pentru autoturismul deja confiscat de prima instanța). De asemenea, s-a reținut că inculpatul și-a însușit de la persoana vătămata D. suma de 4.400 euro obținuta de aceasta din urma prin practicarea prostituției și suma de 500 euro de la martora E. și ca atare, în baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpat sumele de 20.000 euro, 17.000 euro, 4.400 euro și 500 euro, menținând totodată dispoziția de confiscare a autoturismului.

Împotriva Deciziei penale nr. 737/A din data de 26 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, inculpatul A. a declarat prezentul recurs în casație, invocând cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen., respectiv a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală și s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Totodată, a solicitat în temeiul art. 441 C. proc. pen., suspendarea executării hotărârii până la judecarea recursului în casație și luarea măsurii controlului judiciar, în condițiile art. 215 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

În motivarea scrisă a cererii, cu privire la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., menționând că a fost condamnat pentru infracțiunea de trafic de persoane și proxenetism, însă făcea parte dintr-un anturaj în afara teritoriului României, țări în care aceste activități sunt fiscalizate și nu fac obiectul unor incriminări penale. Totodată, cu privire la faptele pentru care a fost condamnat, a menționat că nu există nici latura obiectivă și nici cea subiectivă prin raportare la starea de fapt. Totodată, în concluziile orale a solicitat schimbarea încadrării juridice cu motivarea că cel mult ar fi vorba de o infracțiune unică prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. În ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de la art. 438 pct. 12 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului și înlăturarea nelegalității privind obligarea sa la plata prejudiciului, făcând referire la Avizul nr. 11 al Curții de Casație și Justiție Europeană.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 ianuarie 2017, fiind stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu la data de 28 februarie 2016.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Oradea la data de 22 decembrie 2016, intimatei părți vătămate D. la data de 27 decembrie 2016, intimatelor părți civile C. la data de 27 decembrie 2016 și B. la 30 decembrie 2016 (cu mențiunea plecată din țară și destinatar lipsă domiciliu).

Prin încheierea din 28 februarie 2017, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 737/A din 26 octombrie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. A respins cererea de suspendare a executării hotărârii formulate de recurentul inculpat Tiutiu C Adrian și a stabilit termen pentru judecarea pe fond a recursului în casație la data de 11 aprilie 2016.

Analizând recursul în casație în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante.

Cu atât mai mult, recursul în casație nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, așa încât Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să reevalueze materialul probator și să stabilească o situație de fapt diferită de cea menționată în hotărârile atacate.

În consecință, Înalta Curte constată că sfera controlului judiciar pe calea recursului în casație a fost limitată, astfel că nu pot fi examinate decât chestiunile ce privesc aspecte de drept, în limita cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., fără a putea analiza și netemeinicia deciziei atacate.

Aceste considerații sunt aplicabile și cazurilor de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct.

12 C. proc. pen.

, conform cărora hotărârile sunt supuse casării dacă a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală și dacă

inculpatului i s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs în casație, inculpatul A. nu invocă aspecte de nelegalitate, prin raportare la cazurile de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen., referitoare la

condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală și

aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ci practic solicită, în principal, achitarea în temeiul art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și schimbarea încadrării juridice într-o singură infracțiune de proxenetism, cu motivarea că a fost condamnat pentru infracțiunile de trafic de persoane și proxenetism în afara teritoriului României, în țări în care aceste activități sunt fiscalizate. Cu privire la pct. 12 al art. 438 alin. (1) C. proc. pen. a solicitat înlăturarea obligării sale la plata prejudiciului.

Așa cum s-a arătat, în procedura recursului în casație se verifică legalitatea pedepsei aplicate în raport de încadrarea juridică și circumstanțele de fapt reținute, în mod definitiv, de instanța care a judecat apelul.

Înalta Curte, reține, cu privire la invocarea cazurilor de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen., că inculpatul practic solicită o reevaluare a probelor administrate, situație nepermisă în calea de atac a recursului în casație, întrucât aspectele solicitate de inculpat vizează critici de netemeinicie; or, în cadrul recursului în casație nu pot fi invocate decât aspecte de nelegalitate, astfel cum sunt prevăzute în mod expres de dispozițiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, solicitarea apărării privind achitarea inculpatului în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice, precum și înlăturarea de la obligarea plății prejudiciului în raport de motivele susținute de recurent, exced, în mod evident, cazurilor de recurs în casație prevăzute de art. 438 pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen.

Înalta Curte nu poate proceda la un asemenea examen al situației de fapt, nu poate reevalua conținutul mijloacelor de probă, nu poate da o nouă apreciere materialului probator și nu poate stabili o altă situație de fapt, acestea fiind atributul exclusiv al instanței de fond și instanței de apel.

Limitarea obiectului judecății în

recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor sau a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă pe fond procesul propriu zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă, exclusiv, dacă din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Scopul recursului

în casație este de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Totodată, în raport de cazul de recurs în casație formulat - art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - se constată că s-au aplicat pedepse în limite prevăzute de lege

, Înalta Curte reținând că această pretinsă nelegalitate a fost invocată de recurent ca o consecință a schimbării încadrării juridice; de asemenea, în mod corect au fost aplicate și regulile privind confiscarea specială și cele referitoare la soluționarea laturii civile, în realitate critica recurentul privind aceste pretinse nelegalități fiind consecința unei invocate evaluări greșite a probelor, a stabilirii unei greșite situații de fapt și încadrări juridice a faptelor de către cele două instanțe, toate aceste aspecte - pentru motivele arătate deja - nefiind posibil a fi reevaluate pe calea recursului în casație.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 737/A din data de 26 octombrie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/111/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 737/A din data de 26 octombrie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/111/2015.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 65 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 aprilie 2017.