ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 213/D din 19 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2016, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 5 din C. pen. raportat la art. 386 din C. proc. pen., au fost admise cererile inculpaților de schimbare a încadrării juridice a faptelor sesizate, respectiv din infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 și art. 329 alin. (1) din C. pen. din 1969, în infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) din C. pen. și trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 77 lit. a) și art. 213 alin. (1) din C. pen.

A fost condamnat inculpatul A., cu porecla "B." din C. pen., cu aplicarea art. 375 din C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 65 din C. pen.

- trafic de persoane, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 77 lit. a) din C. pen., precum și art. 375 din C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 65 din C. pen.

A fost anulată suspendarea pentru pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 71 din 6 martie 2015 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 837 din 4 iunie 2015 a Curții de Apel București.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 din C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile deduse judecății, cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, s-a aplicat pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate (1 an și 6 luni), rezultând o pedeapsă principală de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 65 din C. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bacău a reținut următoarele:

Având în vedere procedura specială de judecare a cauzei în cazul recunoașterii învinuirii, inculpatului A. i-au fost aduse la cunoștință prevederile art. 374 - 375 din C. proc. pen., în sensul că are dreptul de a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul în care va fi găsit vinovat, dacă recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să aibă loc doar în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere.

Inculpatul A., în declarația dată, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunilor reținute în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, pe care a declarat că le recunoaște și le însușește și nu a solicitat administrarea altor probe.

Astfel, inculpatul A. a declarat următoarele:

"Recunosc integral săvârșirea infracțiunilor descrise în actul de sesizare și aduse la cunoștință la acest termen de judecată, respectiv: Recunosc că în anul 2010 m-am asociat împreună cu inculpații C. și D., în scopul săvârșirii unor infracțiuni de trafic de persoane, grupare la care au aderat în 2011, inculpatul E., iar în anul 2013 F.. Concret, recunosc că, în anul 2010, am cazat în apartamentul din București, pe numita G., recrutată de către o altă persoană și care a facilitat accesul în vederea practicării prostituției într-un club din Germania. Am obținut sume de bani din urma practicării prostituției. Nu pot preciza cu exactitate la această dată suma obținută. Recunosc că în toamna anului 2012, am recrutat-o prin înșelăciune pe numita H., respectiv i-am promis că o să am grijă de ea, pentru a practica prostituția într-un club din Germania și am obținut diverse sume de bani de la aceasta, respectiv câteva mii de euro, nu pot preciza cu exactitate. Recunosc că în luna februarie 2012, am recrutat-o prin înșelăciune pe numita I., i-am spus în principal că o să am grijă de aceasta, împreună cu F., într-un club din Germania, în martie - aprilie 2013. Din aceasta activitate de prostituție, I., mi-a restituit suma de 1.000 de euro. Recunosc că în luna februarie 2013, am recrutat-o prin înșelăciune pe numita J., împreună cu F., pe care am obligat-o pe practicarea prostituției în cluburile din Germania în martie - aprilie 2013, însă nu-mi aduc aminte ce sume am primit de la această persoană. Arăt că îmi însușesc probatoriul administrat în faza de urmărire penală, pe care nu îl contest, solicit să fiu judecat în procedura simplificată a recunoașterii și sunt de acord să efectuez muncă în folosul comunității neremunerată, în cazul în care instanța se va orienta la o pedeapsă cu suspendarea executării."

Având în vedere declarația inculpatului A., de recunoaștere în totalitate a învinuirii aduse, a fost admisă cererea formulată de către acesta, privind judecarea cauzei conform procedurii speciale reglementată de art. 374 din C. proc. pen., respectiv "judecata în cazul recunoașterii învinuirii", astfel că, în temeiul art. 375 din C. proc. pen., nu au mai fost administrate celelalte probe din faza urmăririi penale față de inculpat.

Instanța de fond a reținut că, în drept, faptele săvârșite de inculpatul A., cu porecla "B.", constând în aceea că, în anul 2010 a constituit un grup infracțional organizat împreună cu inculpații C. și D., în scopul săvârșirii unor infracțiuni de trafic de persoane, la care au aderat, în anul 2011, inculpatul E., iar în anul 2013, inculpatul F., după care, în perioada 2010 - 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale a traficat mai multe victime pe care le-a recrutat sau adăpostit prin inducere în eroare, în scopul exploatării în sensul obligării la practicarea prostituției în cluburi din Germania, obținând venituri consistente în urma exploatării victimelor, după cum urmează:

- în anul 2010, a cazat în apartamentul său din municipiul București persoana vătămată G., recrutată prin înșelăciune de către o altă persoană, căreia i-a facilitat accesul într-un club din Germania în scopul practicării prostituției, obținând venituri în urma exploatării victimei;

- în toamna anului 2012, a recrutat prin înșelăciune persoana vătămată K., pe care a obligat-o la practicarea prostituției într-un club din Germania, obținând venituri în urma exploatării victimei;

- în luna februarie 2013, a recrutat prin înșelăciune persoana vătămată I., împreună cu inculpatul F., pe care a obligat-o la practicarea prostituției în cluburi din Germania în perioada 3 aprilie 2013, obținând venituri în urma exploatării victimei;

- în luna februarie 2013 a recrutat prin înșelăciune persoana vătămată L., împreună cu inculpatul F., pe care a obligat-o la practicarea prostituției în cluburi din Germania în perioada 3 aprilie 2013, obținând venituri în urma exploatării victimei, întrunesc elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni și trafic de persoane, în formă continuată, fapte prevăzute de art. 367 alin. (1) din C. pen. și art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 77 lit. a) din C. pen.

Având în vedere gradul de pericol al infracțiunilor săvârșite, precum și persoana inculpatului, instanța de fond a constatat că faptele comise de acesta - prin modalitatea concretă de realizare, profitând de starea de vulnerabilitate în care se aflau persoanele vătămate, folosind chiar și forme de constrângere psihică - după cum a rezultat explicit din declarațiile persoanelor vătămate care se coroborează între ele, dar și cu declarația inculpatului, care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor - au o asemenea gravitate, încât nu pot fi reduse pedepsele la noile limite legale după aplicarea prevederilor art. 374 - art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. pentru infracțiunile comise, deoarece s-ar ajunge la pedepse vădit disproporționate față de gravitatea faptelor și persoana inculpatului, pedepse care nu și-ar atinge scopul preventiv-educativ, prevăzut de C. pen. Or, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul inculpatului. Mai mult, circumstanțele personale nici nu mai pot fi reținute ca circumstanțe atenuante legale sau judiciare deoarece noul C. pen. nu mai permite acest lucru, ci numai ca circumstanțe relevante la individualizarea legală și judiciară a pedepselor.

În consecință, în ceea ce privește stabilirea duratei ori a cuantumului pedepselor, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 74 din C. pen., gravitatea infracțiunilor săvârșite și periculozitatea infractorului.

Instanța de fond a reținut că inculpatul A. a mai fost condamnat anterior la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei - prin Sentința penală nr. 71 din 6 martie 2015 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 837 din 4 iunie 2015 a Curții de Apel București. Având în vedere că infracțiunile ce formează obiectul prezentei cauze au fost săvârșite anterior rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 71 din 6 martie 2015 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 837 din 4 iunie 2015 a Curții de Apel București, respectiv în perioada 2010 - 2013, în temeiul art. 85 din C. pen. din 1969 - în condițiile art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. - instanța de fond a dispus anularea beneficiului suspendării pentru pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 71 din 6 martie 2015 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 837 din 4 iunie 2015 a Curii de Apel București și, în consecință, întrucât infracțiunile au fost săvârșite în concurs real, în temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 din C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile deduse judecății, cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, s-a aplicat pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate (1 an și 6 luni), rezultând o pedeapsă principală de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei principale, instanța de fond a reținut că scopul pedepsei poate fi realizat doar prin executarea acesteia în regim privativ de libertate.

Împotriva Sentinței penale nr. 213/D din 19 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2016, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău și inculpații C., E., A., D. și F.

În apelul declarat de parchet a fost criticată sentința sub aspectul soluției de respingere a cererii de confiscare extinsă asupra bunurilor numitei M., mama inculpatului E., apreciindu-se că probele administrate în cauză au dovedit faptul că cele două autoturisme au fost obținute de inculpat cu banii rezultați din activitățile infracționale deduse judecății.

În apelul declarat de către inculpatul E. au fost aduse critici de nelegalitate, cu privire la modalitatea de schimbare a încadrării juridice, după închiderea dezbaterilor, greșita reținere ca mijloace de probă, a înregistrărilor convorbirilor, în condițiile în care mandatele de supraveghere tehnică au fost puse în aplicare înainte de începerea urmăririi penale și a fost folosită tehnica aparținând S.R.I., situație care atrage incidența prevederilor referitoare la nulitatea absolută, conform celor statuate prin Deciziile Curții Constituționale nr. 302 din data de 4 mai 2017 și nr. 22 din data de 18 ianuarie 2018. S-a invocat și faptul că inculpatul a fost greșit condamnat pentru infracțiunea de aderare la un grup infracțional, întrucât nu se regăsesc în cuprinsul hotărârii apelate considerentele referitoare la întrunirea elementelor constitutive ale aceste infracțiuni, din ansamblul probator nerezultând condițiile necesare pentru a fi în prezența acestei infracțiuni. Cu privire la infracțiunea de trafic de persoane s-a arătat că persoanele vătămate au dat declarații contradictorii, acestea nu au fost constrânse la practicarea prostituției și nici una dintre persoanele pretins a fi traficate nu s-au constituit părți civile.

În apelurile declarate de către ceilalți inculpați s-au formulat critici de netemeinicie privind individualizarea judiciară a sancțiunilor penale, sens în care s-a solicitat reducerea pedepselor, respectiv aplicarea dispozițiilor privitoare la suspendarea executării.

Un motiv comun de apel pentru inculpați l-a reprezentat critica referitoare la reținerea circumstanței agravante prevăzute de art. 77 lit. a) din C. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la apelurile formulate în cauză Curtea de Apel Bacău a reținut, printre altele, următoarele:

Apelul parchetului se impune a fi admis pe două chestiuni de nelegalitate, ambele în ceea ce privește pe inculpatul A., întrucât din eroare prima instanță a reținut că pedeapsa cu privire la care s-a dispus anularea suspendării este în cuantum de 1 an și 6 luni închisoare, în loc de 1 an și 4 luni închisoare, iar din pedeapsa rezultantă s-a omis deducerea perioadei de arest preventiv, respectiv arest la domiciliu în cauza în care s-a pronunțat hotărârea anterioară de condamnare.

În ceea ce privește critica referitoare la reținerea prevederilor art. 77 lit. a) din C. pen., instanța de apel a reținut că aceasta este fondată, întrucât nu se poate acorda o dublă eficiență împrejurării de fapt a participării mai multor persoane la săvârșirea faptelor, atât ca infracțiune, prevăzută de art. 367 C. pen., cât și ca circumstanță agravantă, prevăzută de art. 77 lit. a) C. pen.

Luând în considerare aspectele care se referă la individualizarea judiciară a pedepselor, în ceea ce îl privește pe inculpatul A., instanța de apel a avut în vedere următoarele:

Prin adresa din 3 aprilie 2019 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, secția de Combatere a traficului de droguri s-a comunicat instanței că inculpatul a formulat un denunț în Dosarul nr. x/2018 În cauză s-a dispus urmărirea penală cu privire la trei persoane, acestea fiind arestate preventiv, urmând ca rechizitoriul să fie întocmit în timp util, inculpatul contribuind în mod direct la prinderea și tragerea la răspundere penală a inculpaților.

Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002: "Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

Aplicând în cauză dispozițiile legale menționate și observând că parchetul nu a declarat apel în defavoarea inculpatului privitor la cuantumul pedepselor, instanța de apel a apreciat că se impune reducerea acestora la cuantumuri orientate spre 1/2 din cele stabilite de prima instanță, bineînțeles, cu luarea în considerare a tuturor cauzelor de individualizare. În acest sens s-a avut în vedere că inculpatul era unul dintre liderii grupării și principalul inițiator al acesteia, că a dovedit o preocupare constantă pentru săvârșirea de infracțiuni din categoria traficului de persoane, astfel că, în acord cu prima instanță, s-a considerat că singura formă de executare a pedepsei care se impune cu evidență este aceea a privării de libertate.

Tot față de inculpatul A., sentința a mai fost corectată sub două aspecte, ambele favorabile inculpatului, respectiv s-a constatat că pedeapsa cu privire la care s-a anulat suspendarea este de 1 an și 4 luni, iar nu de 1 an și 6 luni închisoare, aspect care are importanță asupra sporului de pedeapsă, iar din pedeapsa rezultantă a fost dedusă arestarea preventivă și arestul la domiciliu din cauza în care s-a pronunțat hotărârea anterioară, a Judecătoriei Buftea.

În raport de considerentele menționate anterior, prin Decizia penală nr. 799 din 27 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admis admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău și apelanții inculpați C., F., A., E., D. împotriva Sentinței penale nr. 213/D din 19 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2016, a fost desființată în parte sentința penală apelată, s-a reținut cauza spre rejudecare și, în fond, printre altele, s-au dispus următoarele:

Cu privire la inculpatul A., a fost descontopită pedeapsa rezultantă principală de 4 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente și a fost înlăturat sporul de 1 an și 6 luni închisoare.

S-a constatat că pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 71/2015 a Judecătoriei Buftea, pentru care s-a dispus anularea suspendării condiționate, este în cuantum de 1 an și 4 luni închisoare.

Au fost reținute, la încadrarea juridică, prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Au fost înlăturate prevederile art. 77 lit. a) din C. pen. de la încadrarea juridică a infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen.

Au fost reduse pedepsele aplicate inculpatului la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 375 și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, respectiv 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea constituire a unui grup infracțional prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 375 și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în cauză cu pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 71/2015 a Judecătoriei Buftea, pentru care s-a dispus anularea suspendării, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 11 luni și 10 zile închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă 2 ani, 11 luni și 10 zile închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă arestarea preventivă de la 28 noiembrie 2014 la 2 decembrie 2014, respectiv arestul la domiciliu de la 2 decembrie 2014 la 6 martie 2015.

Împotriva Deciziei penale nr. 799 din 27 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2016, a declarat recurs în casație inculpatul A.

În motivarea recursului în casație, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., recurentul a susținut, în esență, că, pe parcursul soluționării apelului, a formulat un denunț în fața Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, denunț care s-a materializat până la închiderea dezbaterilor în faza apelului. Drept urmare, Curtea de Apel Bacău a admis apelul inculpatului și a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Cu toate acestea, în aplicarea dispozițiilor anterior menționate, instanța de apel a redus la 1 an și 6 luni închisoare cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 din C. pen., dar pe cea de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., a redus-o la 2 ani închisoare.

În raport de faptul că Ministerul Public nu a declarat apel și de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, care prevăd reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă în cazul formulării unui denunț, recurentul a apreciat că situația sa a fost agravată în propria cale de atac, fiind încălcat principiul non reformatio in pejus, întrucât nu a fost redusă la jumătate pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de instanța de fond pentru infracțiunea de trafic de persoane, ci doar cu 1 an.

În opinia recurentului, pedeapsa ce trebuia aplicată de instanța de apel pentru infracțiunea de trafic de persoane, ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, trebuia să fie de 1 an și 6 luni închisoare, iar nu de 2 ani închisoare. Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 21 ianuarie 2020, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. și s-a trimis cauza completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casație, constatându-se îndeplinite condițiile de formă prev. de art. 434 - 437 din C. proc. pen.

Instanța a reținut că cererea de recurs în casație cuprinde numele și prenumele părții care exercită recursul în casație, hotărârea care se atacă, cazul de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestuia și semnătura apărătorului ales al persoanei care a exercitat recursul în casație. Cererea de recurs în casație a fost întemeiată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., reținându-se că este îndeplinită și condiția de formă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii și nu chestiuni de fapt, instanța supremă neputând rejudeca pentru a treia oară o cauză în parametrii în care a avut loc judecata în fond și în apel. Așadar, verificarea hotărârii se face exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în niciun fel.

Pornind de la scopul recursului în casație impus prin dispozițiile art. 433 din C. proc. pen., s-a reținut că instanța supremă, în cadrul cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., analizează doar legalitatea unei pedepse sub aspectul particular al felului ori limitelor speciale, respectiv aplicarea acesteia în afara limitelor determinate de legiuitor.

Analizând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., Înalta Curte a apreciat că motivele invocate pot face obiectul cenzurii instanței de casație.

Examinând cauza în temeiul art. 442 - 444 C. proc. pen. și prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casație este fondat.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte reține că sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", prevăzută de cazul de casare invocat în prezenta cale de atac, nu vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică și cauzele sau stările de agravare și atenuare reținute prin hotărârea definitivă, ci, în căile de atac, impune o verificare și prin raportare la principiile ce au influență asupra tratamentului sancționator, cum este non reformatio in pejus (în același sens, ICCJ, secția penală, Decizia nr. 144/RC/2015, Decizia nr. 390/RC/2015, Decizia nr. 98/RC/2018, Decizia nr. 333/RC/2018, Decizia nr. 150/RC/2019).

Acest principiu, consacrat legislativ de prevederile art. 418 din C. proc. pen., statuează că instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel, iar în apelul declarat de procuror în favoarea unei părți, instanța de apel nu poate agrava situația acesteia.

Ca atare, limitele pedepsei sunt influențate și de regulile care guvernează judecata în căile de atac, astfel că, o pedeapsă aplicată de instanța de fond egală cu minimul special, devine, în apelul inculpatului sau al procurorului declarat în favoarea inculpatului, maximul ce nu poate fi depășit conform legii. Tot astfel, reținerea în calea de atac a incidenței unor cauze de reducere a pedepsei, conduce la o diminuare proporțională a sancțiunii aplicate, întrucât numai astfel pot fi respectate limitele rezultate din aplicarea principiului non reformatio in pejus, și menținută, sub aspectul proporționalității, modalitatea de individualizare stabilită de prima instanță și care nu poate fi agravată.

Analizând regimul sancționator al infracțiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul A., se constată că infracțiunea de constituire a unui grup infracțional, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, iar infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 de ani.

În cauză, instanța de fond a reținut aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., astfel încât limitele de pedeapsă au fost reduse cu o treime, acestea fiind cuprinse între 8 luni - 3 ani și 4 luni pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. și între 2 ani - 6 ani și 8 luni pentru infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen.

Prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. și la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 77 lit. a) din C. pen.

Instanța de apel a reținut incidența dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, ceea ce conducea la reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă (deja reduse cu o treime potrivit dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.), și a redus de la 3 ani la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., respectiv de la 3 ani la 1 an și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.

Înalta Curte reține că, în cauză, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Bacău a declarat apel în favoarea inculpatului A., referitor la cuantumul pedepsei cu privire la care s-a dispus anularea suspendării condiționate (acesta fiind de 1 an și 4 luni închisoare și nu de 1 an și 6 luni închisoare cum a stabilit prima instanță) și cu privire la nededucerea perioadei de arest preventiv, respectiv de arest la domiciliu în cauza în care s-a pronunțat hotărârea anterioară de condamnare.

În aceste circumstanțe, urmare a reținerii dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, Înalta Curte constată că pedeapsă maximă ce putea fi stabilită inculpatului A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 77 lit. a) din C. pen. era de 1 an și 6 luni închisoare, rezultată din reducerea pedepsei de 3 ani închisoare (stabilită de instanța de fond) proporțional cu reducerea maximului special. Aceasta, întrucât, incidența dispozițiilor art. 418 C. proc. pen. (în condițiile în care apelul parchetului a fost în favoarea inculpatului) a transformat pedeapsă stabilită de prima instanță în maximul de pedeapsă ce putea fi avut în vedere de instanța de apel (evident, fără reținerea art. 19 din Legea nr. 682/2002).

Nelegalitatea hotărârii, cu privire la stabilirea pedepsei de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., în alte limite decât cele prevăzute de lege, poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanța supremă deoarece nu implică o chestiune de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 448 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen. și nu cele ale art. 448 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen.

Drept urmare, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) ultima teză din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație declarat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 799 din 27 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2016, va casa, în parte, decizia recurată, numai cu privire la recurentul inculpat A., și rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani, 11 luni și 10 zile închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) din C. pen. aplicată inculpatului, în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 375 din C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

- pedeapsa de 2 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., precum și art. 375 din C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

- pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 71 din 6 martie 2015 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 837 din 4 iunie 2015 a Curții de Apel București, cu privire la care s-a dispus în prezenta cauză anularea suspendării condiționate a executării acesteia (prin Sentința penală nr. 213/D din 19 iunie 2018 a Tribunalului Bacău).

Va reduce de la 2 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare pedeapsa pentru infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 375 și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 din C. pen., va contopi pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, la care va adăuga un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 11 luni și 10 zile închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani, 5 luni și 10 zile închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

Va dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza Sentinței penale nr. 213/D/19 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2016, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 799 din 27 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2016 și va dispune emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 799 din 27 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2016.

Casează, în parte, decizia recurată, numai cu privire la recurentul inculpat A., și rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani, 11 luni și 10 zile închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) din C. pen. aplicată inculpatului, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 375 din C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

- pedeapsa de 2 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., precum și art. 375 din C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

- pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 71 din 6 martie 2015 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 837 din 4 iunie 2015 a Curții de Apel București, cu privire la care s-a dispus în prezenta cauză anularea suspendării condiționate a executării acesteia (prin Sentința penală nr. 213/D din 19 iunie 2018 a Tribunalului Bacău).

Reduce de la 2 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare pedeapsa pentru infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 375 și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 din C. pen., contopește pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 11 luni și 10 zile închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani, 5 luni și 10 zile închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.

Dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza Sentinței penale nr. 213/D/19 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2016, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 799 din 27 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2016 și dispune emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 martie 2020.

GGC - LM