ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2613/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2613/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 8/MF din 6 octombrie

2011, Tribunalul Argeș a respins cererea de ridicare a sechestrului judiciar

formulată de petentul M.R.

În baza disp. art. 160

8a

alin. (6)

C. proc. pen. a respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub

control judiciar formulate de inculpații M.V., M.C., D.F. și T.M.

A respins cererile inculpaților M.C., D.F. și

T.M. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile prev. și ped. de art.

12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001,

respectiv de art. 26 C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și art.

13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prev. și ped. de art.

329 alin. (1) C. pen.

A respins cererea inculpatului M.V. de

schimbare a încadrării juridice din infracțiunile prev. și ped. de art. 12 alin.

(1) și alin. (2) lit. a) și art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 în

infracțiunea prev. și ped. de art. 329 alin. (2) C. pen.

A condamnat pe inculpatul M.V., la:

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 alin.

(1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001;

- 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 678/2001;

În baza disp. art. 33, 34 și 35 C. pen. a

contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani

închisoare, în cond. art. 57 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza disp. art. 71 C. pen. a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b)

C. pen.

În baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza disp. art. 88 C. pen. și art. 357 C.

proc. pen. a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada

executată începând cu data de 15 martie 2011, la zi.

A condamnat pe inculpatul M.C., la:

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 alin.

(1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001;

- 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 678/2001;

În baza disp. art. 33, 34 și 35 C. pen. a

contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani

închisoare, în cond. art. 57 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza disp. art. 71 C. pen. a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b)

C. pen.

În baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza disp. art. 88 C. pen. și art. 357 C.

proc. pen. a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada

executată începând cu data de 15 martie 2011, la zi.

A condamnat pe inculpata R.D., la:

- 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 alin.

(1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001;

- 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 678/2001;

În baza disp. art. 33, 34 și 35 C. pen. a

contopit pedepsele și a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 8 ani

închisoare, în cond. art. 57 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza disp. art. 71 C. pen. a interzis

inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b)

C. pen.

În baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. a menținut starea de arest a inculpatei.

În baza disp. art. 88 C. pen. și art. 357 C.

proc. pen. a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatei perioada

executată începând cu data de 23 martie 2011, la zi.

A condamnat pe inculpatul D.F., la:

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de persoane, prev. și

ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

- 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de minori, prev. și ped. de art.

26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.

art. 37 lit. a) C. pen.;

În baza disp. art. 33, 34 și 35 C. pen. a

contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani

închisoare, în cond. art. 57 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza disp. art. 61 C. pen. a revocat

beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 690 zile rămas

neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 345

din 12 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Argeș definitivă prin decizia

penală nr. 1398 din 13 martie 2007 a I.C.C.J. și a contopit acest rest cu

pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, în cond. art. 57 C. pen. și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen. sporită cu 6 luni închisoare; în total va executa 7 ani și 6 luni

închisoare în cond. art. 57 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza disp. art. 71 C. pen. a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b)

C. pen.

În baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza disp. art. 88 C. pen. și art. 357 C.

proc. pen. a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada

executată începând cu data de 15 martie 2011, la zi.

A condamnat pe inculpatul T.M., la:

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de persoane, prev. și

ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001;

- 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de minori, prev. și

ped. de art. 26 C. pen. rap. la 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001;

În baza disp. art. 33, 34 și 35 C. pen. a

contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani

închisoare, în cond. art. 57 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza disp. art. 71 C. pen. a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b)

C. pen.

În baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza disp. art. 88 C. pen. și art. 357 C.

proc. pen. a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada

executată începând cu data de 15 martie 2011, la zi.

În baza disp. art. 118 alin. (1) lit. e) C.

pen. și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a dispus confiscarea în echivalentul

monedei naționale a sumelor de : 12.150 euro de la inculpatul M.C., 5.365 euro

de la inculpata R.D., 815 euro de la inculpatul D.F. și 2.650 euro de la

inculpatul T.M.

În baza disp. art. 14 și art. 346 C. proc.

pen. a admis în parte acțiunea formulată de partea civilă P.A., și obligă în

solidar pe inculpații M.V., R.D., D.F. și T.M. să plătească părții civile suma

de 5.000 euro daune morale în echivalentul monedei naționale.

În baza disp. art. 163 C. proc. pen. menține

sechestrul asigurător instituit prin ordonanța nr. 94/D/P/2010 din 25 martie 2010

a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT –

Serviciul Teritorial Pitești asupra autoturismelor folosite de inculpații T.M.

și M.C.

În baza disp. art. 191 alin. (2) C. proc.

pen. a obligat pe fiecare inculpat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

de fond a reținut următoarele:

La începutul lunii ianuarie 2010 inculpata R.D.,

a recrutat-o prin înșelăciune pe victima minoră M.I.M., pe care a transportat-o

în Italia și a cazat-o într-o colonie de țigani în localitatea Bitondo,

obligând-o să practice prostituția stradală; pentru a o constrânge pe partea

vătămată să se prostitueze, inculpata i-a luat acesteia actul de identitate și

banii pe care îi câștiga de pe urma prostituției.

În perioada în care inculpata R.D. nu se afla

în Italia, partea vătămată era supravegheată de soțul inculpatei, numitul R.Ș.,

care s-a sustras de la urmărirea penală.

În cauză a mai fost identificată și victima P.A.

care prin înșelăciune a fost recrutată de către inculpatul M.V. și transferată

către inculpata R.D., plătindu-se pentru aceasta un autoturism de culoare

vișinie și suma de 500 euro.

Inculpata R.D. a asigurat transportul și

cazarea părții civile în Italia, unde a obligat-o să practice prostituția în

beneficiul inculpatei în orașele Bari și Andria.

Inculpata cunoștea că partea vătămată

constituită parte civilă, este bolnavă de ciroză hepatică; deoarece nu a

beneficiat de un tratament corespunzător, partea civilă s-a îngrășat, iar în

această situație inculpata a presupus că victima este gravidă și a trimis-o în

țară pentru a face o întrerupere de sarcină.

În perioada în care inculpatul M. nu se afla

în Italia, transportul la locul unde se practica prostituția, supravegherea și

protecția victimei erau asigurate de inculpații D.F. și T.M.

Inculpatul T.M. a recrutat-o pe învinuita M.G.,

a transportat-o în Italia și prin amenințări și violență a obligat-o să

practice prostituția în beneficiul său și al inculpatului M.C.

Inculpatul T.M. supraveghea și monitoriza

câștigurile victimelor traficului de persoane iar sumele încasate de la partea

vătămată M.I.M. erau trimise în țară de către aceasta și învinuita M.G.L. pe

numele inculpaților T.M. și M.C.

La sfârșitul lunii iulie 2010, mama părții

vătămate M.I.M., martora M.D., care lucrează la Autogara Nord Pitești, a reușit prin intermediul unui conducător auto de la firma A. să o

aducă în țară pe partea vătămată.

După ce partea vătămată M.I.M. a venit în

țară a fost contactată și amenințată în mai multe rânduri de inculpatul M.C.,

care astfel a încercat să o constrângă să se reîntoarcă în Italia pentru a

practica în continuare prostituția în beneficiul său.

Inculpații T.M. și D.S. cu intenție au

înlesnit activitatea infracțională desfășurată de inculpații M.C., M.V. și R.D.,

împiedicând victimele să se deplaseze potrivit voinței proprii, și le-au

supravegheat, asigurându-le transportul și găzduirea în coloniile de țigani din

orașele Bari și Andria.

Situația de fapt astfel cum a fost reținută

de instanța de fond a fost dovedită cu procese-verbale de sesizare din oficiu,

redarea convorbirilor telefonice și de supraveghere operativă, declarațiile

părților vătămate, formularele Western Union și Money Gram, declarațiile martorilor,

toate coroborate cu declarațiile inculpaților de nerecunoaștere a faptelor.

Reținând că din probele dosarului rezultă

vinovăția inculpaților, instanța de fond a dispus condamnarea acestora la

pedepse cu închisoarea la individualizarea cărora a avut în vedere criteriile

prev. de art. 72 C. pen.

Considerând întemeiată în parte cererea

formulată de partea civilă, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., instanța

de fond a dispus obligarea în solidar a inculpaților M.V., R.D., D.F. și T.M.

la plata sumei de 5000 euro în echivalentul monedei naționale către partea

civilă P.A.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel,

în termenul legal de 10 zile prev. de art. 363 C. proc. pen., inculpații M.V., M.C.,

D.F., T.M. și R.D., criticând-o sub următoarele aspecte de nelegalitate și

netemeinicie:

- în cauză nu sunt probe care să dovedească

vinovăția lor;

- partea vătămată M.I.M. se prostituează în

continuare și nimeni nu a constrâns-o să se prostitueze;

- partea vătămată M.G. are o relație de

concubinaj cu inculpatul T.M. și continuă să se prostitueze;

- părțile vătămate au revenit asupra

declarațiilor, afirmând că au fost amenințate cu închisoarea de către procuror.

Prin decizia penală

nr. 56/A-MF din 29

mai 2012 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie

a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații M.V., M.C., T.M., D.F.

și R.D., împotriva sentinței penale nr. 8/MF din data de 06 octombrie 2011,

pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr. 1934/109/2011.

A menținut arestarea preventivă a apelanților

inculpați M.V., M.C., T.M., D.F. și R.D. și a dedus la zi detenția pentru

fiecare dintre aceștia.

A obligat pe fiecare apelant inculpat la câte

2500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar pe inculpata R.D. și la 400

lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, avansat din fondurile

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de prim control judiciar a reținut că situația de fapt a fost temeinic

stabilită de instanța de fond în baza unei analize coroborate a întregului

ansamblu probator, iar vinovăția inculpaților a fost just reținută, rezultând

indubitabil, din probele administrate în cauză.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs în

termenul legal de 10 zile prev. de art. 363 C. proc. pen., inculpații M.V., M.C.,

D.F., T.M. și R.D.

Recurenții inculpați M.V., M.C. și D.F.

critică decizia penală atacată pentru netemeinicie – caz de casare prev. de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând aplicarea unor pedepse

într-un cuantum redus.

Recurenții inculpați au solicitat de asemenea

ca instanța să aprecieze asupra aplicării disp.

art. 320

1

C. proc. pen.

Recurentul inculpat T.M., în susținerea

recursului invocă cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 C.

proc. pen. în sensul că nu sunt îndeplinite în cauză elementele constitutive

ale infracțiunilor ce i se rețin în sarcină, fapt pentru care inculpatul

solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C.

proc. pen.

Recurenta inculpată R.D. în susținerea

recursului său invocă cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen. arătând că vinovăția sa nu a fost dovedită în raport de infracțiunea

de trafic de minori, solicitând achitarea.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei

recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen. cât și din perspectiva disp. art. art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen. reține Înalta Curte că recursurile declarate de inculpații M.V.,

M.C., D.F., T.M. sunt nefondate iar recursul declarat de inculpata R.D. este

tardiv, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează a fi

expuse în continuare.

Cu privire la recursul declarat de inculpatul

T.M., reține Înalta Curte că este neîntemeiat, în cauză nefiind incident pct. 12

al art. 385

9

C. proc. pen. referitor la situația în care nu sunt

întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni.

Reține Înalta Curte că situația de fapt a

fost bine stabilită de instanța de fond în baza unei analize atente și

obiective a întregului ansamblu probator administrat atât în faza de urmărire

penală cât și în mod direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească,

faptele au fost just încadrate juridic și corespunde situației de fapt stabilite,

în mod corect reținând instanța fondului că sunt întrunite în cauză condițiile

tragerii la răspundere penală a inculpaților sub aspectul comiterii

infracțiunilor ce li se rețin în sarcină.

Rezultă din probele dosarului că inculpatul M.V.

a recrutat-o prin înșelăciune pe partea civilă P.A.E. când aceasta era minoră,

iar după majorat a vândut-o inculpatei R.D. care a transportat-o în Italia și a

obligat-o să practice prostituția stradală.

Inculpatul M.C., în perioada mai-august 2010

a preluat-o de la inculpata R.D. pe partea vătămată M.I.M. care era minoră și a

obligat-o să practice prostituția stradală în Italia. La fel a procedat

inculpatul M.C. și cu numitele M.G.L. și M.G. pe care le-a obligat să practice

prostituția stradală.

În sarcina inculpatei R.D. se reține că în

perioada ianuarie-mai 2010 a recrutat-o când era minoră pe partea vătămată M.I.M.

și a obligat-o să practice prostituția stradală în Italia.

De asemenea, rezultă din probele dosarului că

inculpata a cumpărat-o pe partea civilă P.A. de la inculpatul M.V. și a

obligat-o să practice prostituția stradală în Italia deși cunoștea că suferă de

ciroză hepatică.

În sarcina inculpaților D.F. și T.M. se

reține că în cursul anului 2010, cu intenție, au înlesnit inculpaților M.C. șu

R.D. desfășurarea activității infracționale privind traficul de persoane majore

și minore asigurând paza și transportul părții vătămate M.I. și părții civile P.A.

pe ruta România-Italia.

De asemenea, inculpatul T.M. a recrutat-o pe M.G.,

a transportat-o în Italia și prin amenințări și violențe a obligat-o să

practice prostituția în beneficiul său și al inculpatului M.C.

Ca atare, rezultă din probele dosarului că

inculpatul T.M. a recrutat prin înșelăciune părțile vătămate iar ulterior a

recurs la violențe și amenințări pentru a le determina să se prostitueze în

folosul său și a inculpatului M.C., fapte ce întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii de trafic de persoane.

În acest sens s-a pronunțat și recursul în

interesul legii de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție prin decizia nr. XVI din 2007 care a statuat că în cazul

infracțiunilor prev. de Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea

traficului de persoane, este apărat dreptul la libertatea de voință și de

acțiune a victimelor.

Or, așa cum rezultă din probele administrate

în cauză, dreptul la libertatea de voință și acțiune al victimelor a fost

înfrânt, ele fiind recrutate prin înșelăciune, transportate în Italia, cazate

și, ulterior obligate prin amenințări și violențe să practice prostituția

stradală, activități ce se circumscriu laturii obiective ale infracțiunii de

trafic de persoane și nu de proxenetism.

Ca atare, apreciază Înalta Curte că în cauză

nu este incident cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 C. proc.

pen., solicitarea inculpatului T.M. de schimbare a încadrării juridice a faptei

din infracțiunea de trafic de persoane în cea de proxenetism, nefiind

întemeiată.

Nici cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. nu este incident în cauză – caz de casare invocat de

către toți recurenții inculpați.

Cu ocazia soluționării recursurilor

inculpaților M.V.. M.C. și D.F. și-au exprimat voința de a fi audiați în fața

Înaltei Curți, fapt pentru care Înalta Curte a purces la audierea inculpaților,

declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar.

Fiind audiați, inculpații au revenit asupra

declarațiilor anterioare, arătând că recunosc și regretă comiterea faptelor

pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

În acest sens recurenții inculpați au invocat

incidența dispozițiilor

art.

320

1

C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază

că în cauză nu sunt incidente disp. art. 320

1

C. proc. pen. cât

timp, potrivit alin. (1) al acestui text de lege procedura simplificată a

judecării cauzei în cazul recunoașterii vinovăției poate deveni o opțiune

pentru inculpat până la momentul începerii cercetării judecătorești.

Cum inculpații nu și-au exprimat voința în

acest sens, instanța fondului a procedat la soluționarea cauzei în procedura

obișnuită, efectuând cercetarea judecătorească conform art. 321 și următoarele

C. proc. pen.

Este de adevărat că O.U.G. nr. 121/2011 cât

și decizia Curții Constituționale prevăd posibilitatea incidenței acestei

proceduri simplificate și în căile de atac, însă, Înalta Curte reține că în

raport de data soluționării apelului inculpații aveau posibilitatea să

beneficieze de această procedură în fața apelului, însă nu și-au exprimat

voința în acest sens, astfel încât reține că în acest moment procesual nu mai

este posibilă judecarea cauzei în această procedură.

Referitor la criticile de netemeinicie

formulate de inculpații M.V., M.C., D.F., T.M., reține Înalta Curte, că nu sunt

întemeiate.

Pedepsele aplicate inculpaților au fost bine

individualizate în raport de disp. art. 72 C. pen., instanța de fond dând

eficiența necesară tuturor criteriilor generale de individualizare judiciară a

pedepsei, stabilind o proporție între gradul de pericol social concret al

faptelor comise și sancțiunea penală aplicată fiecărui inculpat.

Gradul de pericol social ridicat al faptelor

comise, natura infracțiunilor comise, de natură să afecteze libertatea de

acțiune și voință a părților vătămate, modalitatea și împrejurările comiterii

infracțiunilor, concretizate prin numărul mare de inculpați implicați în activitatea

infracțională, atitudinea agresivă a acestora asupra părților vătămate,

perioada relativ mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională,

sunt împrejurări care justifică regimul sancționator stabilit de instanța de

fond.

Lipsa antecedentelor penale, cu excepția

inculpatului D.F. care este recidivist, singurul element circumstanțial

personal pozitiv al inculpaților, a fost avut în vedere de instanța de fond

care i-a dat eficiența necesară în sensul aplicării unor pedepse egale cu

minimul special prevăzut de lege.

Or, Înalta Curte apreciază că nu se impune a

se da, în continuare, eficiență acestei circumstanțe personale care de altfel

este o stare normală a fiecărui individ și nu o virtute care să atragă o

sancțiune penală mai blândă.

Faptul că inculpații au recunoscut faptele în

fața Înaltei Curți nu poate să conducă la aplicarea unor pedepse într-un

cuantum redus, apreciind Înalta Curte că această manifestare de voință nu

reprezintă altceva decât o recunoaștere formală, în contextul existenței unor

probe indubitabile de vinovăție, cu scopul vădit de a beneficia de o diminuare

a răspunderii penale și în nici un caz nu reprezintă o atitudine de regret și

de asumare a faptelor și consecințelor acestora.

Nu poate fi omisă nici atitudinea inculpaților

de amenințare a părților vătămate după comiterea faptelor, împrejurare ce le-a

determinat pe acestea să revină asupra declarațiilor inițiale.

Față de aspectele invocate Înalta Curte

apreciază că pedepsele aplicate inculpaților au fost bine dozate și sunt apte

să asigure scopul educativ și coercitiv astfel cum este definit de disp. art. 52

C. pen.

Referitor la recursul declarat de inculpata R.D.,

reține Înalta Curte că este tardiv și îl va respinge ca atare.

Din înscrisurile existente la dosar rezultă

că soluția instanței de fond a fost comunicată inculpatei la data de 8 iunie 2012

iar recursul a fost declarat la data de 22 iunie 2012, fiind depășit astfel

termenul legal de 10 zile de declarare a recursului astfel cum este reglementat

de disp. art. 385

3

C. proc. pen.

Față de toate argumentele prezentate, Înalta

Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să

respingă ca nefondate recursurile declarat de inculpații M.V., M.C., D.F., T.M.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. a)

C. proc. pen. va respinge ca tardiv recursul declarat de inculpata R.D.

În baza art. 385

17

alin. (4) C.

proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce din

pedepsele aplicate

inculpaților

M.V., M.C., D.F., T.M., durata reținerii și arestării preventive de la 15

martie 2011 la 29 august 2012.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații M.V., M.C., D.F., T.M. împotriva deciziei penale nr. 56/A-MF din

29 mai 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de

inculpata R.D. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților M.V.,

M.C., D.F., T.M., durata reținerii și arestării preventive de la 15 martie 2011

la 29 august 2012.

Obligă recurentul inculpat M.V. la plata

sumei de 300 lei

cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenții inculpați D.F. și R.D. la

plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați M.C. și T.M. la

plata sumelor de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariile parțiale cuvenite

apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 august

2012.