ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3249/2011

Asupra recursurilor penale de față constată: Prin Sentința penală nr. 327/PI din 5 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Arad, în Dosarul nr. 1433/108/2010, s-a dispus: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpaților R.S., R.I., P.A., R.F.C., M.S., R.G.I., C.M. și R.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. I. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.S. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la 11 noiembrie 2009 la zi. II. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.I. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la 11 noiembrie 2009 la zi. III. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la 11 noiembrie 2009 la 18 mai 2010. S-a dispus cu privire la încetarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului la rămânerea definitivă a hotărârii, măsură ce fusese luată la 17 mai 2010. IV. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata R.F.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei infracțiuni în cursul termenului de încercare. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 88 C. pen.

a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatei durata prevenției de la 11 noiembrie 2009 la 29 ianuarie 2010. S-a dispus cu privire la încetarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatei la rămânerea definitivă a hotărârii, măsură ce fusese luată prin Încheierea nr. 38 din 28 ianuarie 2010. V. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.S. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată. În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 157 din 7 noiembrie 2007 a Judecătoriei Făget și executarea în întregime a acesteia pe lângă pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în cauză, urmând ca inculpatul M.S.

să execute pedeapsa finală de 5 ani și 6 luni închisoare. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. VI. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.G.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

VII. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. VIII. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnat inculpatul R.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. XI. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.I. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 350 C. proc.

pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la 11 noiembrie 2009 la zi. X. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.C. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a constatat că pe numele inculpatului a fost emis un mandat de arestare preventivă în lipsă, din 9 decembrie 2009 pe o durată de 30 de zile, de la data încarcerării efective. S-a menținut măsura sechestrului asigurător aplicată inculpaților: - A.I. prin Ordonanța nr. 21 D/P/2009 și procesul-verbal de sechestru și inscripție ipotecară din data de 20 noiembrie 2009 și consemnată la C.B. S.A. Arad la dispoziția Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad - BT pentru suma de 800 euro. - R.I., C.M., R.A. și R.G.I. prin Ordonanța nr. 21 D/P/2009 și procesul-verbal de sechestru și inscripție ipotecară din data de 20 noiembrie 2009 și consemnată la C.B.

S.A. Arad la dispoziția Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad - BT pentru suma de 1650 RON și 10 euro pe numele P.A. și R.F.C., în baza art. 346 rap. la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de părțile civile și, în consecință: A obligat inculpatul R.S. la plata a câte 3000 euro către părțile civile S.F., S.I., L.T. și C. (R.) A. A obligat inculpatul R.I. la plata către partea civilă P.N. a sumei de 400 euro, daune materiale. A obligat în solidar inculpații R.S. și R.I. la plata către partea civilă R.G. a sumei de 3.000 euro, cu titlu de despăgubiri civile.

A obligat în solidar inculpații P.A. și R.F.C. la plata a câte 3.000 euro către părțile civile G.O., G. (R.) S. și D.P. A obligat inculpatul M.S. la plata către părțile civile S.I. a sumei de 3.000 euro și P.P. a sumei de 1500 euro. A obligat inculpatul C.M. la plata către părțile civile R.G.C. a sumei de 2000 euro și P.N. a sumei de 400 euro, cu titlu de despăgubiri civile. A obligat inculpatul R.G.I. zis „I." în solidar cu inculpatul C.M. zis „C." la plata către partea civilă P.V. - 3000 euro. A obligat inculpatul R.A. la plata către părțile civile R.V. a sumei de 400 euro daune materiale și M.V. a sumei de 3000 euro. A obligat inculpatul C.C. la plata a câte 5000 euro cu titlu de despăgubiri civile către părțile civile T.C., T.S., R.D.

și R.V. A obligat inculpatul A.I. la plata a câte 5000 euro cu titlu de despăgubiri civile către părțile civile B.A., A.L. și S.M. A obligat în solidar inculpații C.C. și A.I. la plata a câte 5000 euro cu titlu de despăgubiri civile către părțile civile B.D., C.I., C.N.D., E.D., F.M., G.D., H.E., L.I., M.L., N.C.D., N.I.O., R.Ș., H.B. și D.L. Au fost respinse în rest cererile de despăgubiri materiale formulate de părțile civile, ca nefondate. A fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea civilă exercitată de partea civilă P.I. S-a luat act de retragerea acțiunii civile exercitate de părțile civile C.A.G., D.A., D.A.M.L., D.T. și P.I.C. S-a dispus confiscarea de la inculpatul R.G. a sumei de 7.200 euro și de la inculpatul R.I.

a sumei de 10.100 euro. S-au redus cheltuielile acordate avocaților din oficiu în cursul urmăririi penale de la 400 RON pentru fiecare la 200 RON pentru fiecare și s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției către Baroul Arad a sumei de 2.200 RON cu titlu de onorariu avocat din oficiu, din care 1800 RON în faza de urmărire penală și 400 RON pentru faza de judecată. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a sumei de câte 2.120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență următoarea situație de fapt: În perioada 2005 - 2009, inculpații din cauză, în mod individual sau în participație, au săvârșit mai multe infracțiuni grave pe teritoriul Finlandei.

Din primul grup făceau parte inculpații R.S., P.A., R.F.C., R.S., R.F., R.G., R.V., R.I., R.C., C.M., C.M., R.A., R.M., L.L. și B.M.C., iar cel de-al doilea grup era format din inculpații R.I., C.C., A.I., A.G., Ș.T. și B.F.N. A rezultat că, în perioada decembrie 2005 - august 2006, inculpatul R.S. a recrutat și transportat în Finlanda părțile vătămate S.F., R.G., S.I. și C.A.G. în scopul exploatării acestora, prin obligarea la practicarea cerșetoriei. Recrutarea părților vătămate a avut loc prin înșelăciune, sub promisiunea oferirii unor locuri de muncă onorabile, în agricultură sau ateliere de tâmplărie, cazare, masă și salarii cuprinse între 800 și 1400 euro. Odată ajunse în Finlanda, victimele au fost obligate să cerșească în fața mai multor magazine din diverse orașe, primind în acest scop un acordeon și obligate să cânte pentru a stârni mila trecătorilor.

Sumele de bani obținute erau predate integral inculpatului, la sfârșitul fiecărei zile de muncă. Pe perioada exploatării lor, părțile vătămate S.F. (decembrie 2005 - aprilie 2006), R.G. (mai - august 2006), S.I. (ianuarie - mai 2006) și C.A.G. (aprilie - mai 2006) au fost constrânse să practice cerșetoria, chiar și în condiții nefavorabile de timp, fără a obține niciun beneficiu personal. A rezultat că împotriva părților vătămate s-au exercitat acte de violență și amenințări; deopotrivă, inculpatul a profitat și de situația specială a părților vătămate, lipsite de orice mijloace materiale care să le asigure supraviețuirea într-o țară străină. Tot astfel, în perioada aprilie 2006 - martie 2008, inculpatul R.I.

a recrutat, transportat, cazat și exploatat în Finlanda mai multe persoane - victimele D.A., D.T., R.G., P.N., G.O. și G.S., pe care le-a obligat să practice cerșetoria în aceleași condiții. Și în acest caz, recrutarea s-a făcut prin înșelăciune, părțile vătămate fiind induse în eroare cu privire la felul muncii și condițiile de plată. Părțile vătămate au fost obligate să practice cerșetoria, cântând la acordeon, iar sumele de bani obținute erau predate inculpatului, la sfârșitul fiecărei zile. Partea vătămată D.A. a fost traficată în perioada aprilie - iulie 2006, D.T. în perioada mai - septembrie 2006, R.G. în intervalul mai - august 2006, P.N. în intervalul august - decembrie 2007 și G.O.

și G.S. în luna martie 2008. La rândul lor, inculpații P.A. și R.F.C. care întrețineau o relație de concubinaj de mai mulți ani au racolat părțile vătămate G.O., G.S. și D.P., pe care le-au obligat să practice cerșetoria pe teritoriul Finlandei, în perioada martie - iunie 2008 și, respectiv, primăvara anului 2008. Cei doi inculpați au procedat în mod similar, obligând victimele să cerșească aproximativ 10 ore pe zi, punându-le la dispoziție acordeoane. Inculpații exercitau o supraveghere permanentă asupra victimelor în scopul încasării tuturor sumelor de bani obținute din cerșetorie și pentru a elimina orice risc legat de sesizarea autorităților finlandeze. De asemenea, împotriva părților vătămate G.O.

și G.S. s-au exercitat și acte de violență fizică, fiind lovite de inculpata R.C. care le bănuia că își rețineau parte din câștigurile obținute din cerșetorie. Părțile vătămate au fost supuse unor umilințe greu de suportat, alimentele pe care le primeau fiind alterate, procurate de la tomberoane, existând astfel un risc iminent de îmbolnăvire. În cadrul supravegherii exercitate asupra victimelor traficului de persoane, inculpații au restricționat comunicarea părților vătămate cu rudele aflate în țară, convorbirile telefonice fiind purtate în prezența inculpaților. În ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului M.S., aceasta a fost desfășurată în legătură cu părțile vătămate S.I.

și și P.P. care au fost exploatate în aceeași modalitate, în perioada august - decembrie 2007 și, respectiv, septembrie - decembrie 2007. Părților vătămate li s-au promis locuri de muncă, cazare, masă și salarii corespunzătoare (800 - 1.000 euro, respectiv 1.500 RON), însă, după ce au ajuns în străinătate, au fost constrânse prin violențe și amenințări să cânte la acordeon în fața unor magazine din orașele finlandeze, cerșind mila și compasiunea trecătorilor care îi recompensau cu sume de bani. Din veniturile obținute, jumătate revenea de drept inculpatului, iar cealaltă jumătate era reținută tot de el pentru cheltuieli imaginare. Deși cele două părți vătămate au apelat la sprijinul organelor de poliție, respectiv, serviciile sociale finlandeze, nu au reușit să iasă de sub autoritatea inculpatului; acesta a aflat despre demersul părților vătămate și a reacționat violent împotriva acestora.

Partea vătămată S.I. a fost obligată să cerșească din nou și să plătească inculpatului o așa zisă taxă de recuperare în valoare de 200 euro, iar partea vătămată P.P. a fost amenințată cu moartea, în apărarea sa intervenind F.M. A rezultat că victimele erau transportate în fața magazinelor unde cerșeau de anumite persoane, sub directa coordonare a inculpatului M.S. În cursul lunii august 2007, serviciile de transport au fost efectuate de martorul L.A., angajat ca șofer al inculpatului. Pentru serviciile prestate, martorul nu a primit nicio sumă de bani, deși la plecarea din țară i se promisese un salariu de 500 euro/lunar. Tot ca șoferi ai inculpatului au fost angajați și martorii C.A. și B.D., în martie și august 2007. Inculpatul C.M.

a traficat din România în Finlanda, în scop de exploatare, prin obligarea la practicarea cerșetoriei victimele R.G.C. (august - decembrie 2007), P.V. (iulie - septembrie 2007) și P.N. (în cursul anului 2007). Recrutarea părților vătămate s-a făcut prin înșelăciune, fiindu-le promise locuri de muncă în străinătate, cazare și masă. După ce au fost transportate și cazate în Finlanda, părțile vătămate au fost obligate prin violențe și amenințări să cerșească în folosul inculpatului. Părțile vătămate au fost deposedate de actele de identitate și supuse unui control sever din partea inculpatului, cazate în condiții improprii și obligate să mănânce alimente din containere, cu termen de valabilitate expirat.

De asemenea, le-au fost limitate și restricționate contactele cu familiile din țară, acestea neavând cunoștință de situația exactă a victimelor. Același inculpat a constrâns victimele R.G.C. și P.V. să sustragă și bunuri din magazinele L. din Finlanda. Bunurile sustrase erau trimise în țară rudelor inculpatului. Cu privire la partea vătămată P.N., aceasta era folosită și ca șofer al inculpatului. Câștigurile realizate de cele două părți vătămate au profitat exclusiv inculpatului, acestea fiind deseori criticate și umilite de către inculpat, când nu era mulțumit de cuantumul sumele obținute. Inculpatul R.G.I. a fost implicat direct în exploatarea victimelor P.I.C., D.A.M.L. și P.V. prin obligarea la practicarea cerșetoriei în Finlanda, în iunie - septembrie 2008 și, respectiv, iulie - septembrie 2008. În cazul victimelor P.I.C.

și D.A.M.L., inducerea în eroare s-a realizat cu privire la condițiile și modalitatea de împărțire a câștigurilor realizate din cerșetorie. Deși li s-a promis condiții corespunzătoare de cazare și masă în străinătate, părțile vătămate au fost lăsate să doarmă într-un microbuz și obligate să consume alimente din containerele magazinelor, cu termenul de valabilitate expirat, iar în fiecare dimineață erau duse și postate în fața unor magazine din diverse orașe, unde erau obligate să cânte la acordeon, cerșind bani de la trecători. Pe parcursul zilei, victimele erau verificate pentru a nu fugi și ascunde sumele obținute din cerșit, iar seara erau introduse pe rând în microbuz și controlate de inculpat care își însușea toate sumele de bani (circa 160 - 300 euro/zi de la ambele victime).

O cotă parte din veniturile realizate îi revenea de drept inculpatului, iar cealaltă jumătate era reținută arbitrar, sub pretextul acoperirii cheltuielilor de transport și întreținere ale victimelor. De asemenea, părțile vătămate au fost forțate să sustragă din magazine diverse bunuri (haine, alimente și cosmetice), trimise ulterior în țară familiei inculpatului. Pe fondul stării de tensiune determinată de comportamentul agresiv al inculpatului, precum și de împrejurarea că partea vătămată D.A.M.L. era însărcinată, concubinul său, partea vătămată P.I.C., a luat legătura telefonic cu un cunoscut de-al său, rugându-l să intervină pe lângă inculpatul R.G.I. în vederea eliberării lor. Distinct de această activitate, inculpatul R.G.I.

împreună cu inculpatul C.M. a exploatat și victima P.V. prin obligarea acesteia la practicarea cerșetoriei, pe teritoriul Finlandei. Determinarea victimei la practicarea acestei activități desfășurată exclusiv în beneficiul celor doi inculpați a avut loc prin violență și amenințare, partea vătămată fiind obligată să cânte la acordeon și să cerșească astfel mila și compasiunea cetățenilor finlandezi. Referitor la inculpatul R.A., s-a reținut că în perioada martie - aprilie 2007 și, respectiv, ianuarie - martie 2008, a recrutat părțile vătămate R.V. și M.V. în scopul exploatării lor prin obligarea la practicarea cerșetoriei pe teritoriul Finlandei. Recrutarea părților vătămate s-a făcut prin înșelăciune, sub promisiunea asigurării unui loc de muncă bine plătit în străinătate, cu condiții corespunzătoare de masă și locuit.

În schimb, cu privire la partea vătămată R.V., a rezultat că după transportarea sa în Finlanda, aceasta a fost cazată într-o cameră și obligată să doarmă pe o saltea așezată direct pe podea, iar alimentele pe care le consuma proveneau din containerele magazinelor, cu termenul de valabilitate expirat. Victima a primit un acordeon și a fost obligată prin constrângere să cerșească în fața unor magazine. Toți banii obținuți din cerșetorie erau predați în fiecare seară inculpatului. În final, partea vătămată a reușit să scape de sub autoritatea inculpatului, fiind predată coinculpatului C.C. care avea deschise două firme în domeniul construcțiilor și unde lucra și fratele victimei, R.F. Inculpatul R.A.

a acceptat solicitarea părții vătămate numai după ce s-a asigurat că aceasta îi va remite din primul salariu suma de 400 euro și, ulterior, câte 200 euro, lunar, pe toată perioada cât va lucra în construcții. În aceeași modalitate a fost exploatată și partea vătămată M.V., victima fiind găzduită într-o cameră mizerabilă, dormind pe saltele așezate direct pe podea și consumând alimente alterate. Victima a fost obligată prin amenințare să cânte la acordeon în fața unui magazin unde a fost instalată în acest scop de către inculpat. La sfârșitul zilei, câștigurile obținute erau predate integral inculpatului R.A. Cu referire la inculpatul C.C., a rezultat că acesta deținea în Finlanda două agenții de ocupare a forței de muncă, P.C.O.

și P.O., recrutarea personalului făcându-se cu preponderență din România și provincia Kosovo. În toamna anului 2008, autoritățile finlandeze au deschis o investigație pe numele inculpatului, existând suspiciuni că facilitează pătrunderea ilegală în Finlanda pentru cetățeni albanezi și kosovari, ocupându-se cu traficul de ființe umane în scopul exploatării prin muncă, folosind în acest scop cele două agenții de ocupare a forței de muncă. În paralel, Sindicatul Construcțiilor din Finlanda a inițiat un protest împotriva companiei P.C.O. pentru nerespectarea legislației muncii și a acordurilor de negociere colectivă în vigoare din domeniul construcțiilor, protest în urma căruia s-a stabilit ca lucrările subcontractate de firma inculpatului să înceteze cu începere din 14 septembrie 2007. Pe fondul acestor evenimente, inculpatul C.C.

a părăsit teritoriul Finlandei. După începerea cercetărilor penale efectuate în prezenta cauză, inculpatul nu s-a prezentat în fața organelor de anchetă, sustrăgându-se și de la judecată, ceea ce a determinat emiterea unui mandat de arestare în lipsă de către instanța Tribunalului Arad. Activitatea infracțională desfășurată de inculpatul C.C. a constat în aceea că în perioada mai - septembrie 2007 a recrutat mai multe părți vătămate în scopul exploatării lor prin muncă pe teritoriul Finlandei. Părțile vătămate B.A., D.L., L.I., G.D., H.E., E.D., A.L., T.C., M.L., R.Ș., C.N.D., N.C.D., R.D., N.I.O., C.I., S.M., F.M., B.D. și H.B. au fost determinate să semneze contracte în alb, redactate în limba engleză/finlandeză, neînregistrate la autorități, cu o categorie de salarizare cuprinsă între 7,90 - 13,00 euro/oră, sub limita legală plătită în Finlanda.

Exploatarea s-a realizat prin constrângere, inculpatul profitând totodată de situația specială a victimelor care nu vorbeau decât limba română și nu aveau astfel posibilitatea de a se plânge autorităților finlandeze. A rezultat că părțile vătămate erau obligate să lucreze peste program, între 12 - 14 ore/zi, inclusiv în zilele libere, fără a fi plătite cu salariile și sporurile corespunzătoare muncii prestate. Victimele erau supravegheate și verificate permanent și sustrase de la controalele efectuate de autoritățile statului străin pe linia respectării legislației muncii. Tratamentul la care au fost supuse victimele traficului de persoane a condus la epuizarea lor fizică, unele dintre victime, părțile vătămate E.D., M.L., C.N.D., N.C.D., N.I.O., C.I., S.M.

și B.D. adresându-se în final organelor de poliție și Oficiului Forțelor de Muncă ale statului străin. În considerarea acestui fapt, inculpatul C.C. a acceptat să plătească sume modeste din salariile restante ale părților vătămate sus-menționate, victima E.D. primind în schimb o compensație în sumă de 5.100 euro de la autoritățile finlandeze. Pentru gravele nereguli constatate în salarizarea muncitorilor, autoritățile finlandeze au închis firma inculpatului C.C., P.C.O. După dispariția inculpatului C.C., victimele traficului de persoane nu au mai primit nimic din salariile restante, revenind în țară cu sume modeste raportat la munca prestată. În ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului A.I., s-a reținut că acesta era angajat al firmelor de ocupare a forței de muncă deținute de coinculpatul C.C.

pe teritoriul Finlandei, având calitatea de vice-membru și asociat al P.C.O. A rezultat că în fapt inculpatul A.I. era omul de încredere al inculpatului C.C., ocupându-se de recrutarea victimelor din România, transportarea acestora în Finlanda, supravegherea și controlarea lor pe șantierele de lucru, exercitând totodată și actele de constrângere necesare pentru determinarea victimelor să lucreze în condițiile impuse de inculpatul C.C., toate acestea în scopul obținerii de beneficii materiale. În primăvara anului 2007, inculpatul A.I. a racolat 19 persoane din România, părțile vătămate B.A., D.L., L.I., G.D., H.E., E.D., A.L., T.C., M.L., R.Ș., C.N.D., N.C.D., R.D., N.I.O., C.I., S.M., F.M., B.D.

și H.B., pe care le-a transportat cu un microbuz până la Budapesta și în continuare le-a însoțit și așteptat la aeroportul din Helsinki, de unde au fost preluate în vederea exploatării prin obligare la muncă în alte condiții decât cele prevăzute de legislația muncii și acordul inițial al victimelor. Ulterior, prin mijloace coercitive, constând în amenințarea cu vătămarea integrității corporale, exercitarea unor asemenea violențe, scandaluri în public implicând părțile vătămate R.D. și B.D., cât și prin supravegherea permanentă la locul de muncă a celor 19 părți vătămate, dar și a victimelor T.S. și R.V., inculpatul A.I. a realizat exploatarea prin muncă a acestor persoane, obligându-le să lucreze peste program, câte 12 - 14 ore/zi, inclusiv în zilele nelucrătoare, fără a le fi plătite salariile și sporurile aferente muncii prestate.

Ca urmare a epuizării fizice și psihice a celor 21 persoane care se aflau sub autoritatea inculpatului, unele dintre acestea, victimele B.A., D.L., L.I., G.D., H.E., H.B. și A.L. au amenințat cu sesizarea Ambasadei României din Finlanda, ceea ce a indus o stare de temere celor doi inculpați care au acceptat în final să procedeze la eliberarea victimelor traficului de persoane. Victimele au fost conduse de inculpatul A.I. în aeroportul din Helsinki, plătindu-le bieletele de avion și suma de câte 500 euro pentru alte cheltuieli. Pe baza situației de fapt reținute, prima instanță a constatat că fiecare inculpat din cauză se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în încadrarea reținută prin rechizitoriu, corespunzător actelor comise și gradului de contribuție avut la desfășurarea activității ilicite.

Sub acest aspect au fost înlăturate cererile de achitare făcute de inculpați care au contestat faptul de a fi obligat părțile vătămate să presteze activități în folosul lor exclusiv. Având în vedere declarațiile părților vătămate și ale martorilor din lucrări, în care au fost descrise amănunțit condițiile în care au fost recrutate și exploatate prin muncă de către inculpați, instanța a constatat că activitatea infracțională desfășurată de inculpați se circumscrie infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, fiind îndeplinite elementele constitutive ale respectivei infracțiuni.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, aceasta s-a făcut cu observarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama de periculozitatea socială a inculpaților demonstrată de modalitatea și împrejurările de săvârșire a faptelor, inclusiv felul constrângerii exercitate împotriva victimelor traficului de persoane, natura și importanța valorilor sociale lezate, durata în timp a activității infracționale, numărul persoanelor traficate de fiecare inculpat în parte, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale inculpaților și conduita adoptată în proces. Ca urmare, instanța a aplicat pedepse diferențiate în cuantum, pentru inculpații R.S., R.I.

și A.I., orientate spre limita medie, având în vedere numărul victimelor traficate, dar și modalitatea în care au fost tratate victimele pe perioada exploatării, inclusiv împrejurarea că pe lângă obligarea la practicarea cerșetoriei, au fost folosite și la sustragerea de bunuri din magazine, iar pentru inculpatul C.C. o pedeapsă sensibil mai mare având în vedere că fusese inițiatorul și organizatorul unei forme complexe de exploatare a victimelor traficului de persoane, recrutate prin intermediul propriilor agenții de ocupare a forțelor de muncă. Pentru inculpații R.A., P.A., M.S., C.M. și R.G.I. au fost stabilite pedepse cu închisoarea în cuantumul minimului special prevăzut de lege, iar pentru inculpata R.F.C.

s-a aplicat o pedeapsă redusă sub minimul special, ca efect al reținerii unor circumstanțe atenuante judiciare de felul celor prevăzute la art. 74 alin. (2) C. pen., cu suspendarea condiționată a executării acesteia conform art. 81 C. pen. Aplicarea unui regim sancționator mai blând pentru această inculpată a fost motivată de instanță în raport de relațiile existente între ea și inculpații P.A. - concubin, R.I. - tată, și R.S. - frate, apreciindu-se că atitudinea infracțională fusese determinată esențial de raporturile cu acești inculpați și condiția femeii în rândul etniei rome. Sub aspectul laturii civile, făcând aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., prima instanță a obligat inculpații la plata daunelor morale solicitate de părțile vătămate și despăgubiri materiale către părțile vătămate corespunzător traumelor suferite și prejudiciilor materiale încercate prin faptele ilicite ale inculpaților.

Hotărârea pronunțată în cauză a fost atacată cu apel de către inculpații R.S., R.I., R.A., R.F.C., P.A., M.S., R.G.I., C.M. și A.I., precum și de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Arad. Apelul parchetului declarat în defavoarea inculpaților a vizat greșita achitare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, precum și greșita individualizare a pedepselor pentru inculpați. La rândul lor, inculpații R.A., R.F.C., P.A., M.S., R.G.I., C.M. și A.I. au criticat hotărârea primei instanțe pentru greșita condamnare pentru infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și greșita obligare la plata de despăgubiri civile.

Inculpații R.S. și R.I. nu și-au motivat calea de atac exercitată în cauză. Prin Decizia penală nr. 22/A din 3 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost admis numai apelul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Arad și desființată în parte sentința primei instanțe în ceea ce privește greșita achitare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și individualizarea pedepsei aplicate inculpatei R.F.C. În rejudecare: În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 au fost condamnați inculpații R.S.

la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. și R.I., R.A., R.F.C., P.A., M.S., R.G.I. și C.M. la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat ori aderare sau sprijinire a unui asemenea grup. A fost majorată la 5 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei R.F.C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) și art. 45 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în cauză cu pedepsele stabilite pentru infracțiunea prevăzută art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin. (2) C. pen., dispunându-se executarea pedepsei cea mai grea, după cum urmează: Inculpatul R.S., pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Inculpatul R.I., pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Inculpatul R.A., pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Inculpata R.F.C., pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Inculpatul P.A., pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Inculpatul M.S., pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., la care s-a adăugat pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 157/2007 a Judecătoriei Făget cu privire la care prima instanță dispusese revocarea beneficiului suspendării condiționate, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Inculpatul R.G.I., pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Inculpatul C.M., pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. A fost menținută starea de arest a inculpaților R.S., R.I. și A.I. și dedusă prevenția la zi, conform art. 88 C. pen.

Au fost respinse apelurile declarate în cauză de inculpații R.A., R.F.C., P.A., M.S., R.G.I., C.M., A.I., R.S. și R.I., ca nefondate. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanță în stabilirea vinovăției inculpaților în săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 au fost corect reținute de prima instanță, pe baza unei analize complete și amănunțite a probelor administrate în cauză. În considerentele deciziei din apel au fost examinate criticile inculpaților invocate în susținerea cererilor de achitare și motivele pentru care nu au fost primite apărările formulate și menținută, sub aceste aspecte, hotărârea primei instanțe.

În schimb, instanța de apel a constatat că soluția de achitare pronunțată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 față de inculpații R.A., R.F.C., P.A., M.S., R.G.I., C.M., R.S. și R.I. era nelegală. Pornind de la definiția legală dată prin art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 noțiunii de grup infracțional organizat, instanța de apel a constatat că legăturile existente între inculpații din cauză caracterizează infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, asocierea realizată între inculpați în scopul traficării părților vătămate având caracter de continuitate și structura unei grupări cu roluri determinate, cu un lider comun în persoana inculpatului R.S.

Tot în cadrul apelului declarat de procuror, instanța de apel a constatat că nu se impunea reducerea pedepsei aplicate inculpatei R.F.C., împrejurările reținute în favoare neavând o semnificație aparte în caracterizarea periculozității sociale a inculpatei. S-a reținut astfel că situația inculpatei în cauză era identică cu cea a inculpatului P.A., circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și toate celelalte elemente avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei pentru inculpatul P.A. păstrându-și valabilitatea și impunând aplicarea unei pedepse în cuantumul minimului special prevăzut de lege, cu executare în regim de detenție și în cazul acestei inculpate.

Cu referire la situația celorlalți inculpați, instanța de apel a constatat că nu există temeiuri de aplicare a unui regim sancționator mai sever și nici împrejurări care să justifice reducerea pedepselor sub limita stabilită de instanța de fond ori schimbarea modalității de executare a pedepsei, având în vedere toate elementele referitoare la faptă și circumstanțele personale ale inculpaților. De asemenea, instanța de apel a constatat că rezolvarea dată acțiunilor civile în procesul penal s-a făcut cu respectarea regulilor care guvernează răspunderea civilă delictuală, prejudiciile morale cauzate victimelor traficului de persoane fiind judicios evaluate, raportat la situația personală a victimelor și durata în timp a activității infracționale.

Și împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs inculpații R.S., R.I., R.A., R.F.C., P.A., M.S., R.G.I., C.M. și A.I. Prin recursurile declarate de inculpații R.S. și R.I. s-au invocat în principal cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și pct. 21 C. proc. pen., iar în subsidiar cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. În cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. au fost reiterate criticile referitoare la greșita condamnare a inculpaților sub aspectul infracțiunii de trafic de persoane invocându-se gravele eroare săvârșite de instanțe în interpretarea și evaluarea probatoriului cauzei. În esență, inculpații au susținut că părțile vătămate s-au deplasat de bună voie în Finlanda și nu au fost constrânse în niciun fel să practice cerșetoria.

A fost invocată nelegala audiere a persoanelor vătămate în faza de urmărire penală, menționându-se sub acest aspect împrejurarea că declarațiile persoanelor ascultate nu au fost date în prezența unor martori asistenți, având în vedere că nu știau să scrie și să citească, iar declarațiile au fost scrise de lucrătorii poliției judiciare. De asemenea, inculpații au susținut că în mod greșit au fost condamnați prin hotărârea instanței de prim control judiciar pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, învederând că nu a existat un grup infracțional organizat, între ei și ceilalți inculpați în cauză existând relații de rudenie sau afinitate. Cât privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 21 C. proc.

pen., acesta a fost susținut în raport de nelegala citare în apel a persoanei vătămate R.G., decedată în timpul dezbaterilor din apel și fără a fi introduși în cauză moștenitorii acesteia. În subsidiar, ambii inculpați au solicitat reducerea pedepselor pe temeiul situației personale și a bunei conduite înainte de formularea acuzațiilor. În recursul inculpatului R.A., invocându-se cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 12 și pct. 17 1 C. proc. pen., s-a criticat greșita condamnare pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, susținându-se pe de o parte că nu a existat o constituire de grup infracțional organizat, iar pe de altă parte că părțile vătămate nu au fost determinate să se deplaseze în Finlanda și nici constrânse să practice cerșetoria.

În subsidiar, a fost invocată incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se reducerea pedepsei prin reținerea de circumstanțe atenuante raportat la lipsa antecedentelor penale, buna conduită adoptată în proces și împrejurarea că inculpatul are un copil minor în întreținere. Deși oral apărătorul inculpatului R.A. a învederat instanței că susține motivele de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9 și pct. 15 C. proc. pen., în condițiile în care nu a prezentat și o argumentație corespunzătoare, Înalta Curte a examinat exclusiv criticile formulate în scris prin cererea de recurs depusă la dosar recurs. Inculpații P.A. și R.F.C. au formulat critici comune, circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 12, 13, 14, 17 și 18 C. proc.

pen. și susținute în esență de greșita condamnare pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpații au susținut că probele administrate în cauză nu confirmă existența elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nedovedindu-se existența unei organizații criminale care să fi fost condusă de coinculpatul R.S. și la care să fi aderat ceilalți inculpați.

De asemenea, s-a arătat că nici infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 nu poate fi reținută în cauză, având în vedere inexistența probelor care să susțină pretinsa activitate de racolare prin înșelăciune, amenințare sau alte forme de constrângere desfășurată de inculpați împotriva părților vătămate, iar la data când s-a reținut comiterea faptelor, cerșetoria nu era prevăzută de lege ca modalitate a traficului de persoane, reglementare ce a fost introdusă mult mai târziu prin Legea nr. 230/2010. În subsidiar, ambii inculpați au solicitat reducerea pedepselor și stabilirea unei modalități neprivative de libertate, având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și buna conduită a inculpaților înainte și în cursul procesului penal.

Și inculpatul R.G.I., a invocat aceleași cazuri de casare și în esență cu aceeași motivare, solicitând în principal achitarea pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina sa, iar în subsidiar reducerea pedepsei într-un cuantum care să permită suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și exonerarea inculpatului de plata daunelor morale la care a fost obligat către părțile civile. La rândul său, inculpatul M.S. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., solicitând în principal achitarea pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina sa, pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 pe motiv că nu a existat un grup infracțional organizat, iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu motivarea că fapta săvârșită nu era incriminată de legea penală, având în vedere data intrării în vigoare a Legii nr. 230/2010.

În plus, s-a arătat că inculpatul nu a exercitat acte de constrângere asupra părților vătămate, rezultând că nu le-a fost influențat în nici un fel comportamentul în timpul șederii în străinătate. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei într-un cuantum care să permită suspendarea sub supraveghere a executării conform art. 86 1 C. pen. În recursul inculpatului C.M. au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 12, 13, 17 2 și 14 C. proc. pen., solicitându-se în principal achitarea pentru ambele infracțiuni și în subsidiar reducerea pedepsei. În motivele scrise de recurs s-a arătat că la data desfășurării presupusei activități infracționale, cerșetoria nu era prevăzută ca modalitate alternativă de săvârșire a traficului de persoane, prin urmare fapta reținută în sarcina sa nu era prevăzută de legea penală.

Pe de altă parte, s-a arătat că probele administrate în cauză nu demonstrează vinovăția inculpatului, recrutarea persoanelor vătămate neavând loc prin constrângere sau amenințare. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-a susținut că nu erau întrunite elementele cerute de lege pentru existența grupului infracțional organizat. În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei, stabilirea unei modalități neprivative de libertate și exonerarea inculpatului de la plata despăgubirilor civile, ca nedovedite. Prin recursul inculpatului A.I. s-a invocat incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9, 18 și 14 C. proc.

pen., susținându-se în principal că hotărârea instanței de apel nu este motivată sub aspectul elementelor care au determinat pronunțarea soluției de condamnare și că în mod greșit a fost reținută vinovăția inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, neexistând nicio dovadă în sensul obținerii unor beneficii materiale de pe urma traficării părților vătămate. În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei cu stabilirea unei modalități neprivative de libertate, și exonerarea inculpatului de obligația de plată a despăgubirilor civile către părțile vătămate. Examinând cauza în raport de criticile formulate și de cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată neîntemeiate criticile inculpatului A.I.

și fondate recursurile inculpaților R.S., R.I., R.A., R.F.C., P.A., M.S., R.G.I. și C.M., în limita considerentelor ce urmează. În ceea ce privește critica comună a inculpaților vizând greșita lor condamnare pentru infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, fiind contrazisă de probele administrate în cauză.

Sub acest aspect, se constată că atât prima instanță cât și instanța de prim control judiciar au acordat o atenție deosebită în stabilirea activității infracționale reținută în sarcina inculpaților, efectuând o analiză amănunțită și completă a probelor administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, concluzionând întemeiat că recurenții inculpați au recrutat părțile vătămate în scopul exploatării lor prin obligarea la practicarea cerșetoriei pe teritoriul Finlandei și supunerea la muncă în alte condiții decât cele prevăzute de standardele legislației muncii, cu referire la inculpatul A.I.

Atât în cuprinsul hotărârii primei instanțe, cât și în considerentele deciziei din apel au fost menționate mijloacele de probă care confirmă participarea și vinovăția fiecărui inculpat în parte la comiterea infracțiunii de trafic de persoane, precum și argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile formulate în apărare și respinse cererile de achitare. Deși recurenții inculpați au contestat fiecare în parte săvârșirea actelor de constrângere asupra părților vătămate, precum și faptul de a le fi indus în eroare în vederea transportării lor pe teritoriul Finlandei, Înalta Curte constată că declarațiile victimelor traficului de persoane sunt concordante în ceea ce privește comportamentul și abuzurile la care au fost supuse de către inculpați, descriind modalitatea concretă în care au fost ținute și obligate să practice cerșetoria în folosul exclusiv al inculpaților.

Descriind condițiile în care au fost exploatate de către inculpați, părțile vătămate și martorii cauzei au menționat același tip de comportament, restricții, constrângeri și amenințări, existând o concordanță deplină între relatări. Chiar dacă unele dintre părțile vătămate nu au fost induse în eroare cu privire la felul activității ce urma a fi desfășurată pe teritoriul Finlandei, înșelarea acestora s-a făcut sub aspectul modului în care urmau a fi împărțite beneficiile obținute din cerșetorie și condițiile de cazare și masă. Părțile vătămate au fost obligate să practice cerșetoria în condițiile impuse de inculpați și în folosul lor exclusiv.

Victimele s-au aflat tot timpul sub controlul strict al inculpaților, fiind cazate în condiții improprii de locuit, dormind pe saltele așezate direct pe podea sau chiar într-un mijloc de transport, obligate să cerșească câte 12 - 14 ore pe zi și să aducă câștiguri importante și percheziționate corporal pentru a nu ascunde cumva din sumele de bani realizate. Persoanele în cauză s-au aflat într-o stare de dependență totală față de inculpați având în vedere că nu dispuneau de resurse financiare, nu aveau o locuință, nu cunoșteau limba țări