ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3249/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3249/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

penale de față constată:

Prin Sentința penală nr. 327/PI din 5

noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Arad, în Dosarul nr. 1433/108/2010, s-a

dispus:

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpaților

R.S., R.I., P.A., R.F.C., M.S., R.G.I., C.M. și R.A. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat prevăzută de art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

I. În baza art. 12

alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. a fost condamnat inculpatul R.S. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3

ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

persoane în formă continuată.

Pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88

C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului

preventiv de la 11 noiembrie 2009 la zi.

II. În baza art. 12

alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. a fost condamnat inculpatul R.I. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3

ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

persoane în formă continuată.

Pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88

C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv

de la 11 noiembrie 2009 la zi.

III. În baza art. 12

alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. a fost condamnat inculpatul P.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2

ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

persoane în formă continuată.

Pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului

preventiv de la 11 noiembrie 2009 la 18 mai 2010.

S-a dispus cu privire

la încetarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului la

rămânerea definitivă a hotărârii, măsură ce fusese luată la 17 mai 2010.

IV. În baza art. 12

alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

și art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata R.F.C. la pedeapsa de

2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă

continuată.

Pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatei exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe

durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C.

proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei infracțiuni

în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei

închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 88 C.

pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatei durata prevenției de la 11

noiembrie 2009 la 29 ianuarie 2010.

S-a dispus cu privire

la încetarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatei la

rămânerea definitivă a hotărârii, măsură ce fusese luată prin Încheierea nr. 38

din 28 ianuarie 2010.

V. În baza art. 12

alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. a fost condamnat inculpatul M.S. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2

ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

persoane în formă continuată.

În baza art. 83 C.

pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6

luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 157 din 7 noiembrie 2007 a

Judecătoriei Făget și executarea în întregime a acesteia pe lângă pedeapsa de 5

ani închisoare aplicată în cauză, urmând ca inculpatul M.S. să execute pedeapsa

finală de 5 ani și 6 luni închisoare.

Pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatei exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

VI. În baza art. 12

alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. a fost condamnat inculpatul R.G.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2

ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

persoane în formă continuată.

Pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

VII. În baza art. 12

alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. a fost condamnat inculpatul C.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2

ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

persoane în formă continuată.

Pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

VIII. În baza art. 12

alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnat inculpatul

R.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată.

Pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

XI. În baza art. 12

alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. a fost condamnat inculpatul A.I. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 2

ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

persoane în formă continuată.

Pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88

C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului

preventiv de la 11 noiembrie 2009 la zi.

X. În baza art. 12

alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. a fost condamnat inculpatul C.C. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 4

ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

persoane în formă continuată.

Pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a constatat că pe

numele inculpatului a fost emis un mandat de arestare preventivă în lipsă, din

9 decembrie 2009 pe o durată de 30 de zile, de la data încarcerării efective.

S-a menținut măsura

sechestrului asigurător aplicată inculpaților:

- A.I. prin Ordonanța

nr. 21 D/P/2009 și procesul-verbal de sechestru și inscripție ipotecară din

data de 20 noiembrie 2009 și consemnată la C.B. S.A. Arad la dispoziția

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul

Teritorial Arad - BT pentru suma de 800 euro.

- R.I., C.M., R.A. și

R.G.I. prin Ordonanța nr. 21 D/P/2009 și procesul-verbal de sechestru și

inscripție ipotecară din data de 20 noiembrie 2009 și consemnată la C.B. S.A.

Arad la dispoziția Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Biroul Teritorial Arad - BT pentru suma de 1650 RON și 10 euro pe

numele P.A. și R.F.C., în baza art. 346 rap. la art. 14 alin. (3) lit. b) C.

proc. pen. a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de părțile civile

și, în consecință:

A obligat inculpatul

R.S. la plata a câte 3000 euro către părțile civile S.F., S.I., L.T. și C. (R.)

A.

A obligat inculpatul

R.I. la plata către partea civilă P.N. a sumei de 400 euro, daune materiale.

A obligat în solidar

inculpații R.S. și R.I. la plata către partea civilă R.G. a sumei de 3.000

euro, cu titlu de despăgubiri civile.

A obligat în solidar

inculpații P.A. și R.F.C. la plata a câte 3.000 euro către părțile civile G.O.,

G. (R.) S. și D.P.

A obligat inculpatul

M.S. la plata către părțile civile S.I. a sumei de 3.000 euro și P.P. a sumei

de 1500 euro.

A obligat inculpatul

C.M. la plata către părțile civile R.G.C. a sumei de 2000 euro și P.N. a sumei

de 400 euro, cu titlu de despăgubiri civile.

A obligat inculpatul

R.G.I. zis „I." în solidar cu inculpatul C.M. zis „C." la plata către

partea civilă P.V. - 3000 euro.

A obligat inculpatul

R.A. la plata către părțile civile R.V. a sumei de 400 euro daune materiale și

M.V. a sumei de 3000 euro.

A obligat inculpatul

C.C. la plata a câte 5000 euro cu titlu de despăgubiri civile către părțile

civile T.C., T.S., R.D. și R.V.

A obligat inculpatul

A.I. la plata a câte 5000 euro cu titlu de despăgubiri civile către părțile

civile B.A., A.L. și S.M.

A obligat în solidar

inculpații C.C. și A.I. la plata a câte 5000 euro cu titlu de despăgubiri

civile către părțile civile B.D., C.I., C.N.D., E.D., F.M., G.D., H.E., L.I.,

M.L., N.C.D., N.I.O., R.Ș., H.B. și D.L.

Au fost respinse în

rest cererile de despăgubiri materiale formulate de părțile civile, ca

nefondate.

A fost respinsă, ca

inadmisibilă, acțiunea civilă exercitată de partea civilă P.I.

S-a luat act de

retragerea acțiunii civile exercitate de părțile civile C.A.G., D.A., D.A.M.L.,

D.T. și P.I.C.

S-a dispus

confiscarea de la inculpatul R.G. a sumei de 7.200 euro și de la inculpatul

R.I. a sumei de 10.100 euro.

S-au redus

cheltuielile acordate avocaților din oficiu în cursul urmăririi penale de la

400 RON pentru fiecare la 200 RON pentru fiecare și s-a dispus virarea din

fondul Ministerului Justiției către Baroul Arad a sumei de 2.200 RON cu titlu

de onorariu avocat din oficiu, din care 1800 RON în faza de urmărire penală și

400 RON pentru faza de judecată.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a

sumei de câte 2.120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut în esență următoarea situație de

fapt:

În perioada 2005 -

2009, inculpații din cauză, în mod individual sau în participație, au săvârșit

mai multe infracțiuni grave pe teritoriul Finlandei.

Din primul grup

făceau parte inculpații R.S., P.A., R.F.C., R.S., R.F., R.G., R.V., R.I., R.C.,

C.M., C.M., R.A., R.M., L.L. și B.M.C., iar cel de-al doilea grup era format

din inculpații R.I., C.C., A.I., A.G., Ș.T. și B.F.N.

A rezultat că, în

perioada decembrie 2005 - august 2006, inculpatul R.S. a recrutat și transportat

în Finlanda părțile vătămate S.F., R.G., S.I. și C.A.G. în scopul exploatării

acestora, prin obligarea la practicarea cerșetoriei.

Recrutarea părților

vătămate a avut loc prin înșelăciune, sub promisiunea oferirii unor locuri de

muncă onorabile, în agricultură sau ateliere de tâmplărie, cazare, masă și

salarii cuprinse între 800 și 1400 euro.

Odată ajunse în

Finlanda, victimele au fost obligate să cerșească în fața mai multor magazine

din diverse orașe, primind în acest scop un acordeon și obligate să cânte

pentru a stârni mila trecătorilor.

Sumele de bani

obținute erau predate integral inculpatului, la sfârșitul fiecărei zile de

muncă.

Pe perioada

exploatării lor, părțile vătămate S.F. (decembrie 2005 - aprilie 2006), R.G.

(mai - august 2006), S.I. (ianuarie - mai 2006) și C.A.G. (aprilie - mai 2006)

au fost constrânse să practice cerșetoria, chiar și în condiții nefavorabile de

timp, fără a obține niciun beneficiu personal.

A rezultat că

împotriva părților vătămate s-au exercitat acte de violență și amenințări;

deopotrivă, inculpatul a profitat și de situația specială a părților vătămate,

lipsite de orice mijloace materiale care să le asigure supraviețuirea într-o

țară străină.

Tot astfel, în

perioada aprilie 2006 - martie 2008, inculpatul R.I. a recrutat, transportat,

cazat și exploatat în Finlanda mai multe persoane - victimele D.A., D.T., R.G.,

P.N., G.O. și G.S., pe care le-a obligat să practice cerșetoria în aceleași

condiții.

Și în acest caz,

recrutarea s-a făcut prin înșelăciune, părțile vătămate fiind induse în eroare

cu privire la felul muncii și condițiile de plată.

Părțile vătămate au

fost obligate să practice cerșetoria, cântând la acordeon, iar sumele de bani

obținute erau predate inculpatului, la sfârșitul fiecărei zile.

Partea vătămată D.A.

a fost traficată în perioada aprilie - iulie 2006, D.T. în perioada mai -

septembrie 2006, R.G. în intervalul mai - august 2006, P.N. în intervalul

august - decembrie 2007 și G.O. și G.S. în luna martie 2008.

La rândul lor,

inculpații P.A. și R.F.C. care întrețineau o relație de concubinaj de mai mulți

ani au racolat părțile vătămate G.O., G.S. și D.P., pe care le-au obligat să

practice cerșetoria pe teritoriul Finlandei, în perioada martie - iunie 2008

și, respectiv, primăvara anului 2008.

Cei doi inculpați au

procedat în mod similar, obligând victimele să cerșească aproximativ 10 ore pe

zi, punându-le la dispoziție acordeoane.

Inculpații exercitau

o supraveghere permanentă asupra victimelor în scopul încasării tuturor sumelor

de bani obținute din cerșetorie și pentru a elimina orice risc legat de

sesizarea autorităților finlandeze.

De asemenea,

împotriva părților vătămate G.O. și G.S. s-au exercitat și acte de violență

fizică, fiind lovite de inculpata R.C. care le bănuia că își rețineau parte din

câștigurile obținute din cerșetorie.

Părțile vătămate au

fost supuse unor umilințe greu de suportat, alimentele pe care le primeau fiind

alterate, procurate de la tomberoane, existând astfel un risc iminent de

îmbolnăvire.

În cadrul

supravegherii exercitate asupra victimelor traficului de persoane, inculpații

au restricționat comunicarea părților vătămate cu rudele aflate în țară,

convorbirile telefonice fiind purtate în prezența inculpaților.

În ceea ce privește

activitatea infracțională a inculpatului M.S., aceasta a fost desfășurată în

legătură cu părțile vătămate S.I. și și P.P. care au fost exploatate în aceeași

modalitate, în perioada august - decembrie 2007 și, respectiv, septembrie -

decembrie 2007.

Părților vătămate li

s-au promis locuri de muncă, cazare, masă și salarii corespunzătoare (800 -

1.000 euro, respectiv 1.500 RON), însă, după ce au ajuns în străinătate, au

fost constrânse prin violențe și amenințări să cânte la acordeon în fața unor

magazine din orașele finlandeze, cerșind mila și compasiunea trecătorilor care

îi recompensau cu sume de bani.

Din veniturile

obținute, jumătate revenea de drept inculpatului, iar cealaltă jumătate era

reținută tot de el pentru cheltuieli imaginare.

Deși cele două părți

vătămate au apelat la sprijinul organelor de poliție, respectiv, serviciile

sociale finlandeze, nu au reușit să iasă de sub autoritatea inculpatului;

acesta a aflat despre demersul părților vătămate și a reacționat violent

împotriva acestora. Partea vătămată S.I. a fost obligată să cerșească din nou și

să plătească inculpatului o așa zisă taxă de recuperare în valoare de 200 euro,

iar partea vătămată P.P. a fost amenințată cu moartea, în apărarea sa

intervenind F.M.

A rezultat că

victimele erau transportate în fața magazinelor unde cerșeau de anumite persoane,

sub directa coordonare a inculpatului M.S.

În cursul lunii

august 2007, serviciile de transport au fost efectuate de martorul L.A.,

angajat ca șofer al inculpatului. Pentru serviciile prestate, martorul nu a

primit nicio sumă de bani, deși la plecarea din țară i se promisese un salariu

de 500 euro/lunar.

Tot ca șoferi ai

inculpatului au fost angajați și martorii C.A. și B.D., în martie și august

2007.

Inculpatul C.M. a

traficat din România în Finlanda, în scop de exploatare, prin obligarea la

practicarea cerșetoriei victimele R.G.C. (august - decembrie 2007), P.V. (iulie

- septembrie 2007) și P.N. (în cursul anului 2007).

Recrutarea părților

vătămate s-a făcut prin înșelăciune, fiindu-le promise locuri de muncă în

străinătate, cazare și masă.

După ce au fost

transportate și cazate în Finlanda, părțile vătămate au fost obligate prin

violențe și amenințări să cerșească în folosul inculpatului.

Părțile vătămate au

fost deposedate de actele de identitate și supuse unui control sever din partea

inculpatului, cazate în condiții improprii și obligate să mănânce alimente din

containere, cu termen de valabilitate expirat. De asemenea, le-au fost limitate

și restricționate contactele cu familiile din țară, acestea neavând cunoștință

de situația exactă a victimelor.

Același inculpat a

constrâns victimele R.G.C. și P.V. să sustragă și bunuri din magazinele L. din

Finlanda. Bunurile sustrase erau trimise în țară rudelor inculpatului.

Cu privire la partea

vătămată P.N., aceasta era folosită și ca șofer al inculpatului.

Câștigurile realizate

de cele două părți vătămate au profitat exclusiv inculpatului, acestea fiind

deseori criticate și umilite de către inculpat, când nu era mulțumit de

cuantumul sumele obținute.

Inculpatul R.G.I. a

fost implicat direct în exploatarea victimelor P.I.C., D.A.M.L. și P.V. prin

obligarea la practicarea cerșetoriei în Finlanda, în iunie - septembrie 2008

și, respectiv, iulie - septembrie 2008.

În cazul victimelor

P.I.C. și D.A.M.L., inducerea în eroare s-a realizat cu privire la condițiile

și modalitatea de împărțire a câștigurilor realizate din cerșetorie. Deși li

s-a promis condiții corespunzătoare de cazare și masă în străinătate, părțile

vătămate au fost lăsate să doarmă într-un microbuz și obligate să consume

alimente din containerele magazinelor, cu termenul de valabilitate expirat, iar

în fiecare dimineață erau duse și postate în fața unor magazine din diverse

orașe, unde erau obligate să cânte la acordeon, cerșind bani de la trecători.

Pe parcursul zilei, victimele erau verificate pentru a nu fugi și ascunde

sumele obținute din cerșit, iar seara erau introduse pe rând în microbuz și

controlate de inculpat care își însușea toate sumele de bani (circa 160 - 300

euro/zi de la ambele victime). O cotă parte din veniturile realizate îi revenea

de drept inculpatului, iar cealaltă jumătate era reținută arbitrar, sub

pretextul acoperirii cheltuielilor de transport și întreținere ale victimelor.

De asemenea, părțile

vătămate au fost forțate să sustragă din magazine diverse bunuri (haine,

alimente și cosmetice), trimise ulterior în țară familiei inculpatului.

Pe fondul stării de

tensiune determinată de comportamentul agresiv al inculpatului, precum și de

împrejurarea că partea vătămată D.A.M.L. era însărcinată, concubinul său,

partea vătămată P.I.C., a luat legătura telefonic cu un cunoscut de-al său,

rugându-l să intervină pe lângă inculpatul R.G.I. în vederea eliberării lor.

Distinct de această

activitate, inculpatul R.G.I. împreună cu inculpatul C.M. a exploatat și

victima P.V. prin obligarea acesteia la practicarea cerșetoriei, pe teritoriul

Finlandei.

Determinarea victimei

la practicarea acestei activități desfășurată exclusiv în beneficiul celor doi

inculpați a avut loc prin violență și amenințare, partea vătămată fiind

obligată să cânte la acordeon și să cerșească astfel mila și compasiunea

cetățenilor finlandezi.

Referitor la

inculpatul R.A., s-a reținut că în perioada martie - aprilie 2007 și,

respectiv, ianuarie - martie 2008, a recrutat părțile vătămate R.V. și M.V. în

scopul exploatării lor prin obligarea la practicarea cerșetoriei pe teritoriul

Finlandei.

Recrutarea părților

vătămate s-a făcut prin înșelăciune, sub promisiunea asigurării unui loc de

muncă bine plătit în străinătate, cu condiții corespunzătoare de masă și

locuit.

În schimb, cu privire

la partea vătămată R.V., a rezultat că după transportarea sa în Finlanda,

aceasta a fost cazată într-o cameră și obligată să doarmă pe o saltea așezată

direct pe podea, iar alimentele pe care le consuma proveneau din containerele

magazinelor, cu termenul de valabilitate expirat. Victima a primit un acordeon

și a fost obligată prin constrângere să cerșească în fața unor magazine. Toți

banii obținuți din cerșetorie erau predați în fiecare seară inculpatului.

În final, partea

vătămată a reușit să scape de sub autoritatea inculpatului, fiind predată

coinculpatului C.C. care avea deschise două firme în domeniul construcțiilor și

unde lucra și fratele victimei, R.F.

Inculpatul R.A. a

acceptat solicitarea părții vătămate numai după ce s-a asigurat că aceasta îi

va remite din primul salariu suma de 400 euro și, ulterior, câte 200 euro,

lunar, pe toată perioada cât va lucra în construcții.

În aceeași modalitate

a fost exploatată și partea vătămată M.V., victima fiind găzduită într-o cameră

mizerabilă, dormind pe saltele așezate direct pe podea și consumând alimente

alterate.

Victima a fost

obligată prin amenințare să cânte la acordeon în fața unui magazin unde a fost

instalată în acest scop de către inculpat. La sfârșitul zilei, câștigurile

obținute erau predate integral inculpatului R.A.

Cu referire la

inculpatul C.C., a rezultat că acesta deținea în Finlanda două agenții de

ocupare a forței de muncă, P.C.O. și P.O., recrutarea personalului făcându-se

cu preponderență din România și provincia Kosovo.

În toamna anului

2008, autoritățile finlandeze au deschis o investigație pe numele inculpatului,

existând suspiciuni că facilitează pătrunderea ilegală în Finlanda pentru

cetățeni albanezi și kosovari, ocupându-se cu traficul de ființe umane în

scopul exploatării prin muncă, folosind în acest scop cele două agenții de

ocupare a forței de muncă.

În paralel,

Sindicatul Construcțiilor din Finlanda a inițiat un protest împotriva companiei

P.C.O. pentru nerespectarea legislației muncii și a acordurilor de negociere colectivă

în vigoare din domeniul construcțiilor, protest în urma căruia s-a stabilit ca

lucrările subcontractate de firma inculpatului să înceteze cu începere din 14

septembrie 2007.

Pe fondul acestor

evenimente, inculpatul C.C. a părăsit teritoriul Finlandei.

După începerea

cercetărilor penale efectuate în prezenta cauză, inculpatul nu s-a prezentat în

fața organelor de anchetă, sustrăgându-se și de la judecată, ceea ce a

determinat emiterea unui mandat de arestare în lipsă de către instanța

Tribunalului Arad.

Activitatea

infracțională desfășurată de inculpatul C.C. a constat în aceea că în perioada

mai - septembrie 2007 a recrutat mai multe părți vătămate în scopul exploatării

lor prin muncă pe teritoriul Finlandei.

Părțile vătămate

B.A., D.L., L.I., G.D., H.E., E.D., A.L., T.C., M.L., R.Ș., C.N.D., N.C.D.,

R.D., N.I.O., C.I., S.M., F.M., B.D. și H.B. au fost determinate să semneze

contracte în alb, redactate în limba engleză/finlandeză, neînregistrate la

autorități, cu o categorie de salarizare cuprinsă între 7,90 - 13,00 euro/oră,

sub limita legală plătită în Finlanda.

Exploatarea s-a

realizat prin constrângere, inculpatul profitând totodată de situația specială

a victimelor care nu vorbeau decât limba română și nu aveau astfel

posibilitatea de a se plânge autorităților finlandeze.

A rezultat că părțile

vătămate erau obligate să lucreze peste program, între 12 - 14 ore/zi, inclusiv

în zilele libere, fără a fi plătite cu salariile și sporurile corespunzătoare

muncii prestate. Victimele erau supravegheate și verificate permanent și

sustrase de la controalele efectuate de autoritățile statului străin pe linia

respectării legislației muncii.

Tratamentul la care

au fost supuse victimele traficului de persoane a condus la epuizarea lor

fizică, unele dintre victime, părțile vătămate E.D., M.L., C.N.D., N.C.D.,

N.I.O., C.I., S.M. și B.D. adresându-se în final organelor de poliție și

Oficiului Forțelor de Muncă ale statului străin.

În considerarea

acestui fapt, inculpatul C.C. a acceptat să plătească sume modeste din salariile

restante ale părților vătămate sus-menționate, victima E.D. primind în schimb o

compensație în sumă de 5.100 euro de la autoritățile finlandeze.

Pentru gravele

nereguli constatate în salarizarea muncitorilor, autoritățile finlandeze au

închis firma inculpatului C.C., P.C.O.

După dispariția

inculpatului C.C., victimele traficului de persoane nu au mai primit nimic din

salariile restante, revenind în țară cu sume modeste raportat la munca

prestată.

În ceea ce privește

activitatea infracțională a inculpatului A.I., s-a reținut că acesta era

angajat al firmelor de ocupare a forței de muncă deținute de coinculpatul C.C.

pe teritoriul Finlandei, având calitatea de vice-membru și asociat al P.C.O.

A rezultat că în fapt

inculpatul A.I. era omul de încredere al inculpatului C.C., ocupându-se de

recrutarea victimelor din România, transportarea acestora în Finlanda,

supravegherea și controlarea lor pe șantierele de lucru, exercitând totodată și

actele de constrângere necesare pentru determinarea victimelor să lucreze în

condițiile impuse de inculpatul C.C., toate acestea în scopul obținerii de

beneficii materiale.

În primăvara anului

2007, inculpatul A.I. a racolat 19 persoane din România, părțile vătămate B.A.,

D.L., L.I., G.D., H.E., E.D., A.L., T.C., M.L., R.Ș., C.N.D., N.C.D., R.D.,

N.I.O., C.I., S.M., F.M., B.D. și H.B., pe care le-a transportat cu un microbuz

până la Budapesta și în continuare le-a însoțit și așteptat la aeroportul din

Helsinki, de unde au fost preluate în vederea exploatării prin obligare la

muncă în alte condiții decât cele prevăzute de legislația muncii și acordul

inițial al victimelor.

Ulterior, prin

mijloace coercitive, constând în amenințarea cu vătămarea integrității

corporale, exercitarea unor asemenea violențe, scandaluri în public implicând

părțile vătămate R.D. și B.D., cât și prin supravegherea permanentă la locul de

muncă a celor 19 părți vătămate, dar și a victimelor T.S. și R.V., inculpatul

A.I. a realizat exploatarea prin muncă a acestor persoane, obligându-le să

lucreze peste program, câte 12 - 14 ore/zi, inclusiv în zilele nelucrătoare,

fără a le fi plătite salariile și sporurile aferente muncii prestate.

Ca urmare a epuizării

fizice și psihice a celor 21 persoane care se aflau sub autoritatea

inculpatului, unele dintre acestea, victimele B.A., D.L., L.I., G.D., H.E.,

H.B. și A.L. au amenințat cu sesizarea Ambasadei României din Finlanda, ceea ce

a indus o stare de temere celor doi inculpați care au acceptat în final să

procedeze la eliberarea victimelor traficului de persoane.

Victimele au fost

conduse de inculpatul A.I. în aeroportul din Helsinki, plătindu-le bieletele de

avion și suma de câte 500 euro pentru alte cheltuieli.

Pe baza situației de

fapt reținute, prima instanță a constatat că fiecare inculpat din cauză se face

vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în încadrarea reținută

prin rechizitoriu, corespunzător actelor comise și gradului de contribuție avut

la desfășurarea activității ilicite.

Sub acest aspect au

fost înlăturate cererile de achitare făcute de inculpați care au contestat

faptul de a fi obligat părțile vătămate să presteze activități în folosul lor

exclusiv.

Având în vedere

declarațiile părților vătămate și ale martorilor din lucrări, în care au fost

descrise amănunțit condițiile în care au fost recrutate și exploatate prin

muncă de către inculpați, instanța a constatat că activitatea infracțională

desfășurată de inculpați se circumscrie infracțiunii de trafic de persoane

prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, fiind

îndeplinite elementele constitutive ale respectivei infracțiuni.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepselor, aceasta s-a făcut cu observarea

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama de periculozitatea

socială a inculpaților demonstrată de modalitatea și împrejurările de săvârșire

a faptelor, inclusiv felul constrângerii exercitate împotriva victimelor

traficului de persoane, natura și importanța valorilor sociale lezate, durata

în timp a activității infracționale, numărul persoanelor traficate de fiecare

inculpat în parte, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale

inculpaților și conduita adoptată în proces.

Ca urmare, instanța a

aplicat pedepse diferențiate în cuantum, pentru inculpații R.S., R.I. și A.I.,

orientate spre limita medie, având în vedere numărul victimelor traficate, dar

și modalitatea în care au fost tratate victimele pe perioada exploatării,

inclusiv împrejurarea că pe lângă obligarea la practicarea cerșetoriei, au fost

folosite și la sustragerea de bunuri din magazine, iar pentru inculpatul C.C. o

pedeapsă sensibil mai mare având în vedere că fusese inițiatorul și

organizatorul unei forme complexe de exploatare a victimelor traficului de

persoane, recrutate prin intermediul propriilor agenții de ocupare a forțelor

de muncă.

Pentru inculpații

R.A., P.A., M.S., C.M. și R.G.I. au fost stabilite pedepse cu închisoarea în

cuantumul minimului special prevăzut de lege, iar pentru inculpata R.F.C. s-a

aplicat o pedeapsă redusă sub minimul special, ca efect al reținerii unor

circumstanțe atenuante judiciare de felul celor prevăzute la art. 74 alin. (2)

C. pen., cu suspendarea condiționată a executării acesteia conform art. 81 C.

pen.

Aplicarea unui regim

sancționator mai blând pentru această inculpată a fost motivată de instanță în

raport de relațiile existente între ea și inculpații P.A. - concubin, R.I. -

tată, și R.S. - frate, apreciindu-se că atitudinea infracțională fusese

determinată esențial de raporturile cu acești inculpați și condiția femeii în

rândul etniei rome.

Sub aspectul laturii

civile, făcând aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen.

și art. 998 și urm. C. civ., prima instanță a obligat inculpații la plata

daunelor morale solicitate de părțile vătămate și despăgubiri materiale către

părțile vătămate corespunzător traumelor suferite și prejudiciilor materiale

încercate prin faptele ilicite ale inculpaților.

Hotărârea pronunțată

în cauză a fost atacată cu apel de către inculpații R.S., R.I., R.A., R.F.C.,

P.A., M.S., R.G.I., C.M. și A.I., precum și de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Arad.

Apelul parchetului

declarat în defavoarea inculpaților a vizat greșita achitare sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, precum și

greșita individualizare a pedepselor pentru inculpați.

La rândul lor,

inculpații R.A., R.F.C., P.A., M.S., R.G.I., C.M. și A.I. au criticat hotărârea

primei instanțe pentru greșita condamnare pentru infracțiunea de trafic de

persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

și greșita obligare la plata de despăgubiri civile.

Inculpații R.S. și

R.I. nu și-au motivat calea de atac exercitată în cauză.

Prin Decizia penală

nr. 22/A din 3 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost

admis numai apelul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Arad și desființată în parte sentința

primei instanțe în ceea ce privește greșita achitare a inculpaților pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și

individualizarea pedepsei aplicate inculpatei R.F.C.

În rejudecare:

În baza art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 39/2003 au fost condamnați inculpații R.S. la pedeapsa de 6

ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. și R.I., R.A., R.F.C.,

P.A., M.S., R.G.I. și C.M. la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare și 2 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui

grup infracțional organizat ori aderare sau sprijinire a unui asemenea grup.

A fost majorată la 5

ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei R.F.C. pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. art. 12 alin. (1) și (2)

lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost aplicată

inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 33 lit.

a) - 34 lit. b) și art. 45 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în

cauză cu pedepsele stabilite pentru infracțiunea prevăzută art. 12 alin. (1) și

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin. (2) C. pen.,

dispunându-se executarea pedepsei cea mai grea, după cum urmează:

Inculpatul R.S.,

pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Inculpatul R.I.,

pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Inculpatul R.A.,

pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Inculpata R.F.C.,

pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Inculpatul P.A.,

pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Inculpatul M.S.,

pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.

pen., la care s-a adăugat pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința

penală nr. 157/2007 a Judecătoriei Făget cu privire la care prima instanță

dispusese revocarea beneficiului suspendării condiționate, urmând ca în final

inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Inculpatul R.G.I.,

pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Inculpatul C.M.,

pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost menținută

starea de arest a inculpaților R.S., R.I. și A.I. și dedusă prevenția la zi,

conform art. 88 C. pen.

Au fost respinse

apelurile declarate în cauză de inculpații R.A., R.F.C., P.A., M.S., R.G.I.,

C.M., A.I., R.S. și R.I., ca nefondate.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanță în

stabilirea vinovăției inculpaților în săvârșirea infracțiunii de trafic de

persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 au

fost corect reținute de prima instanță, pe baza unei analize complete și

amănunțite a probelor administrate în cauză.

În considerentele

deciziei din apel au fost examinate criticile inculpaților invocate în

susținerea cererilor de achitare și motivele pentru care nu au fost primite

apărările formulate și menținută, sub aceste aspecte, hotărârea primei

instanțe.

În schimb, instanța

de apel a constatat că soluția de achitare pronunțată sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 față de

inculpații R.A., R.F.C., P.A., M.S., R.G.I., C.M., R.S. și R.I. era nelegală.

Pornind de la

definiția legală dată prin art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 noțiunii de

grup infracțional organizat, instanța de apel a constatat că legăturile

existente între inculpații din cauză caracterizează infracțiunea prevăzută de

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, asocierea realizată între inculpați în

scopul traficării părților vătămate având caracter de continuitate și structura

unei grupări cu roluri determinate, cu un lider comun în persoana inculpatului

R.S.

Tot în cadrul

apelului declarat de procuror, instanța de apel a constatat că nu se impunea

reducerea pedepsei aplicate inculpatei R.F.C., împrejurările reținute în

favoare neavând o semnificație aparte în caracterizarea periculozității sociale

a inculpatei.

S-a reținut astfel că

situația inculpatei în cauză era identică cu cea a inculpatului P.A.,

circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și toate celelalte elemente avute în

vedere la individualizarea judiciară a pedepsei pentru inculpatul P.A.

păstrându-și valabilitatea și impunând aplicarea unei pedepse în cuantumul

minimului special prevăzut de lege, cu executare în regim de detenție și în

cazul acestei inculpate.

Cu referire la

situația celorlalți inculpați, instanța de apel a constatat că nu există

temeiuri de aplicare a unui regim sancționator mai sever și nici împrejurări

care să justifice reducerea pedepselor sub limita stabilită de instanța de fond

ori schimbarea modalității de executare a pedepsei, având în vedere toate

elementele referitoare la faptă și circumstanțele personale ale inculpaților.

De asemenea, instanța

de apel a constatat că rezolvarea dată acțiunilor civile în procesul penal s-a

făcut cu respectarea regulilor care guvernează răspunderea civilă delictuală,

prejudiciile morale cauzate victimelor traficului de persoane fiind judicios

evaluate, raportat la situația personală a victimelor și durata în timp a

activității infracționale.

Și împotriva acestei

decizii, în termen legal au declarat recurs inculpații R.S., R.I., R.A.,

R.F.C., P.A., M.S., R.G.I., C.M. și A.I.

Prin recursurile

declarate de inculpații R.S. și R.I. s-au invocat în principal cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și pct. 21 C. proc. pen., iar

în subsidiar cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

În cadrul cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. au fost reiterate

criticile referitoare la greșita condamnare a inculpaților sub aspectul

infracțiunii de trafic de persoane invocându-se gravele eroare săvârșite de

instanțe în interpretarea și evaluarea probatoriului cauzei.

În esență, inculpații

au susținut că părțile vătămate s-au deplasat de bună voie în Finlanda și nu au

fost constrânse în niciun fel să practice cerșetoria.

A fost invocată

nelegala audiere a persoanelor vătămate în faza de urmărire penală,

menționându-se sub acest aspect împrejurarea că declarațiile persoanelor

ascultate nu au fost date în prezența unor martori asistenți, având în vedere

că nu știau să scrie și să citească, iar declarațiile au fost scrise de

lucrătorii poliției judiciare.

De asemenea,

inculpații au susținut că în mod greșit au fost condamnați prin hotărârea

instanței de prim control judiciar pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, învederând că nu a existat un grup

infracțional organizat, între ei și ceilalți inculpați în cauză existând

relații de rudenie sau afinitate.

Cât privește cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen., acesta a fost

susținut în raport de nelegala citare în apel a persoanei vătămate R.G.,

decedată în timpul dezbaterilor din apel și fără a fi introduși în cauză

moștenitorii acesteia.

În subsidiar, ambii

inculpați au solicitat reducerea pedepselor pe temeiul situației personale și a

bunei conduite înainte de formularea acuzațiilor.

În recursul

inculpatului R.A., invocându-se cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 12 și pct. 17

1

C. proc. pen., s-a criticat greșita condamnare

pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, susținându-se pe de

o parte că nu a existat o constituire de grup infracțional organizat, iar pe de

altă parte că părțile vătămate nu au fost determinate să se deplaseze în

Finlanda și nici constrânse să practice cerșetoria.

În subsidiar, a fost

invocată incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen., solicitându-se reducerea pedepsei prin reținerea de circumstanțe

atenuante raportat la lipsa antecedentelor penale, buna conduită adoptată în

proces și împrejurarea că inculpatul are un copil minor în întreținere.

Deși oral apărătorul

inculpatului R.A. a învederat instanței că susține motivele de casare prevăzute

de art. 385

9

pct. 9 și pct. 15 C. proc. pen., în condițiile în care

nu a prezentat și o argumentație corespunzătoare, Înalta Curte a examinat

exclusiv criticile formulate în scris prin cererea de recurs depusă la dosar

recurs.

Inculpații P.A. și

R.F.C. au formulat critici comune, circumscrise cazurilor de casare prevăzute

de art. 385

9

pct. 12, 13, 14, 17 și 18 C. proc. pen. și susținute în

esență de greșita condamnare pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, inculpații au susținut că probele administrate în cauză nu

confirmă existența elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nedovedindu-se existența unei organizații

criminale care să fi fost condusă de coinculpatul R.S. și la care să fi aderat

ceilalți inculpați.

De asemenea, s-a

arătat că nici infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin.

(1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 nu poate fi reținută în cauză, având în

vedere inexistența probelor care să susțină pretinsa activitate de racolare

prin înșelăciune, amenințare sau alte forme de constrângere desfășurată de

inculpați împotriva părților vătămate, iar la data când s-a reținut comiterea

faptelor, cerșetoria nu era prevăzută de lege ca modalitate a traficului de

persoane, reglementare ce a fost introdusă mult mai târziu prin Legea nr.

230/2010.

În subsidiar, ambii

inculpați au solicitat reducerea pedepselor și stabilirea unei modalități

neprivative de libertate, având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii

faptei și buna conduită a inculpaților înainte și în cursul procesului penal.

Și inculpatul R.G.I.,

a invocat aceleași cazuri de casare și în esență cu aceeași motivare,

solicitând în principal achitarea pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina

sa, iar în subsidiar reducerea pedepsei într-un cuantum care să permită suspendarea

sub supraveghere a executării pedepsei și exonerarea inculpatului de plata

daunelor morale la care a fost obligat către părțile civile.

La rândul său,

inculpatul M.S. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen., solicitând în principal achitarea pentru ambele

infracțiuni reținute în sarcina sa, pentru infracțiunea prevăzută de art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003 pe motiv că nu a existat un grup infracțional

organizat, iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001 cu motivarea că fapta săvârșită nu era incriminată de

legea penală, având în vedere data intrării în vigoare a Legii nr. 230/2010.

În plus, s-a arătat

că inculpatul nu a exercitat acte de constrângere asupra părților vătămate,

rezultând că nu le-a fost influențat în nici un fel comportamentul în timpul

șederii în străinătate.

În subsidiar, a

solicitat reducerea pedepsei într-un cuantum care să permită suspendarea sub

supraveghere a executării conform art. 86

1

C. pen.

În recursul

inculpatului C.M. au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 12, 13, 17

2

și 14 C. proc. pen., solicitându-se în principal

achitarea pentru ambele infracțiuni și în subsidiar reducerea pedepsei.

În motivele scrise de

recurs s-a arătat că la data desfășurării presupusei activități infracționale,

cerșetoria nu era prevăzută ca modalitate alternativă de săvârșire a traficului

de persoane, prin urmare fapta reținută în sarcina sa nu era prevăzută de legea

penală.

Pe de altă parte, s-a

arătat că probele administrate în cauză nu demonstrează vinovăția inculpatului,

recrutarea persoanelor vătămate neavând loc prin constrângere sau amenințare.

În ceea ce privește

infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-a susținut că nu erau

întrunite elementele cerute de lege pentru existența grupului infracțional

organizat.

În subsidiar, s-a

solicitat reducerea pedepsei, stabilirea unei modalități neprivative de

libertate și exonerarea inculpatului de la plata despăgubirilor civile, ca

nedovedite.

Prin recursul

inculpatului A.I. s-a invocat incidența cazurilor de casare prevăzute de art.

385

9

pct. 9, 18 și 14 C. proc. pen., susținându-se în principal că

hotărârea instanței de apel nu este motivată sub aspectul elementelor care au

determinat pronunțarea soluției de condamnare și că în mod greșit a fost

reținută vinovăția inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin.

(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, neexistând nicio dovadă în sensul

obținerii unor beneficii materiale de pe urma traficării părților vătămate.

În subsidiar, s-a

solicitat reducerea pedepsei cu stabilirea unei modalități neprivative de

libertate, și exonerarea inculpatului de obligația de plată a despăgubirilor

civile către părțile vătămate.

Examinând cauza în

raport de criticile formulate și de cazurile de casare invocate, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată neîntemeiate criticile inculpatului A.I. și

fondate recursurile inculpaților R.S., R.I., R.A., R.F.C., P.A., M.S., R.G.I.

și C.M., în limita considerentelor ce urmează.

În ceea ce privește

critica comună a inculpaților vizând greșita lor condamnare pentru infracțiunea

de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea

nr. 678/2001, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, fiind

contrazisă de probele administrate în cauză.

Sub acest aspect, se

constată că atât prima instanță cât și instanța de prim control judiciar au

acordat o atenție deosebită în stabilirea activității infracționale reținută în

sarcina inculpaților, efectuând o analiză amănunțită și completă a probelor

administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești,

concluzionând întemeiat că recurenții inculpați au recrutat părțile vătămate în

scopul exploatării lor prin obligarea la practicarea cerșetoriei pe teritoriul

Finlandei și supunerea la muncă în alte condiții decât cele prevăzute de

standardele legislației muncii, cu referire la inculpatul A.I.

Atât în cuprinsul

hotărârii primei instanțe, cât și în considerentele deciziei din apel au fost

menționate mijloacele de probă care confirmă participarea și vinovăția fiecărui

inculpat în parte la comiterea infracțiunii de trafic de persoane, precum și

argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile formulate în apărare și

respinse cererile de achitare.

Deși recurenții

inculpați au contestat fiecare în parte săvârșirea actelor de constrângere

asupra părților vătămate, precum și faptul de a le fi indus în eroare în

vederea transportării lor pe teritoriul Finlandei, Înalta Curte constată că

declarațiile victimelor traficului de persoane sunt concordante în ceea ce

privește comportamentul și abuzurile la care au fost supuse de către inculpați,

descriind modalitatea concretă în care au fost ținute și obligate să practice

cerșetoria în folosul exclusiv al inculpaților. Descriind condițiile în care au

fost exploatate de către inculpați, părțile vătămate și martorii cauzei au

menționat același tip de comportament, restricții, constrângeri și amenințări,

existând o concordanță deplină între relatări.

Chiar dacă unele

dintre părțile vătămate nu au fost induse în eroare cu privire la felul

activității ce urma a fi desfășurată pe teritoriul Finlandei, înșelarea

acestora s-a făcut sub aspectul modului în care urmau a fi împărțite

beneficiile obținute din cerșetorie și condițiile de cazare și masă.

Părțile vătămate au

fost obligate să practice cerșetoria în condițiile impuse de inculpați și în

folosul lor exclusiv.

Victimele s-au aflat

tot timpul sub controlul strict al inculpaților, fiind cazate în condiții

improprii de locuit, dormind pe saltele așezate direct pe podea sau chiar

într-un mijloc de transport, obligate să cerșească câte 12 - 14 ore pe zi și să

aducă câștiguri importante și percheziționate corporal pentru a nu ascunde

cumva din sumele de bani realizate.

Persoanele în cauză

s-au aflat într-o stare de dependență totală față de inculpați având în vedere

că nu dispuneau de resurse financiare, nu aveau o locuință, nu cunoșteau limba

țări