ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2028/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2028/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 26 octombrie

2010 din Dosarul nr. 45D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad, a fost trimis în judecată

inculpatul B.S.C., solicitându-se condamnarea sa pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 13 alin.

(1), alin. (2) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 și de trafic de

persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 88

C. pen., cu aplicarea art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la

art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.

În esență, s-a

reținut în sarcina inculpatului că, în cursul anului 2009, prin înșelăciune

(promisiuni de căsătorie), iar ulterior și prin amenințări și violențe,

inculpatul B.S.C. a recrutat-o pe martora C.E., a cazat-o și exploatat-o

sexual, atât pe plan intern (localități din județul Prahova), cât și pe plan

extern (localitatea Ferrara din Italia), obținând importante foloase materiale

de pe urma acestei activități.

Din declarația

martorei C. s-a reținut că inculpatul a dobândit următoarele foloase: 7.000 RON

și 2.500 euro.

La începutul lunii

iulie 2010, în mun. Arad, prin înșelăciune (promisiuni de căsătorie),

inculpatul B.S.C. a recrutat-o pe partea vătămată M.D.C. (minoră în vârstă de

17 ani), pe care ulterior a transportat-o, cazat-o și exploatat-o sexual, atât

pe plan intern (localitățile Sinaia și Câmpina din județul Prahova) cât și pe

plan extern (localitatea Ferrara din Italia), obținând importante foloase

materiale, într-un timp relativ scurt, de pe urma acestei activități.

Din declarația părții

vătămate M.D.C., s-a reținut că după o scurtă perioadă de timp în care a avut o

relație de prietenie cu inculpatul, a fost exploatată sexual și obligată să se

prostitueze pentru inculpat, care a devenit "peștele" ei. Banii

obținuți din practicarea prostituției, atât în țară, cât și în Italia, a fost

nevoită să-i dea inculpatului.

Prin Sentința penală

nr. 349 din 29 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr.

7077/108/2010, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice,

formulată de inculpatul B.S.C., prin apărător ales, din infracțiunile prevăzute

de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în

infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. și din

art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea

de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (3) C. pen.

În baza art. 13 alin.

(1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, a fost condamnat inculpatul

B.S.C., la 10 ani închisoare, pentru trafic de minori.

În baza aceluiași

articol, raportat la art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., s-a interzis

inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) (cu

excepția dreptului de a alege) și lit. e) C. pen., pe durata unui termen de 5

ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii, conform art.

66 C. pen.

În baza art. 12 alin.

(1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, că a fost condamnat inculpatul

de mai sus la 5 ani închisoare, pentru trafic de persoane.

În baza aceluiași

articol, raportat la art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., s-a interzis

inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) (cu

excepția dreptului de a alege) și lit. e) C. pen., pe durata unui termen de 2

ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii, conform art.

66 C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai

sus, în pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare pe care inculpatul urmează

să o execute.

În baza art. 35 alin.

(3) C. pen., ca pedeapsă complementară, s-a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) (cu excepția dreptului de a

alege) și lit. e) C. pen., pe durata unui termen de 5 ani, pedeapsă ce se

execută după executarea pedepsei închisorii, conform art. 66 C. pen.

Pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., cu excepția dreptului de a

alege și lit. e) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestului

preventiv, începând cu data de 4 octombrie 2010, până la zi.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față

de inculpat.

În baza art. 19 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus

confiscarea de la inculpat, în favoarea statului, a sumelor de 7.000 RON și

2.500 euro.

În baza art. 14,

raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost admisă în parte acțiunea civilă

exercitată de partea vătămată M.D.C. și a fost obligat inculpatul la plata

sumei de 3.000 euro daune morale, fiind respinse restul pretențiilor.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 RON,

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul Arad a reținut următoarele:

I. Inculpatul B.S.C.,

s-a cunoscut cu numita C.E. (audiată în calitate de martor în faza de urmărire

penală) în urmă cu aproximativ 4 ani, în loc. Chișineu Criș, jud. Arad.

Inculpatul i-a ascuns acesteia faptul că este căsătorit și că are 2 copii, și

între ei s-a stabilit o relație de prietenie. În momentul în care a aflat că

inculpatul este căsătorit, ea o dorit să rupă relația, însă acesta i-a

prezentat niște acte, spunând că este divorțat, inducând-o astfel în eroare,

întrucât C.E. era analfabetă.

Ulterior, o perioadă

de 2 ani, au locuit împreună la Câmpina, în chirie, în această perioadă numita

C.E. rămânând însărcinată. Ea a născut, dar copilul nu a fost recunoscut de

inculpat, motivând că și-a pierdut cartea de identitate.

Prin promisiuni,

martora a fost convinsă să se întoarcă la inculpat, împreună cu copilul,

ajungând la un moment dat, din lipsa banilor, să doarmă în parc, deoarece nu au

mai avut de lucru.

Fiind în această

situație, la insistențele inculpatului, martora a fost convinsă să facă

prostituție, la început doar pentru 3 zile, apoi când inculpatul a văzut că

martora aduce bani mulți, nu a mai lăsat-o pe martoră să renunțe la

prostituție.

În această perioadă,

a declarat martora, inculpatul i-a aplicat bătăi groaznice, a dus copilul la

mama sa, i-a impus tarife pentru practicarea prostituției, iar la un moment dat

a trimis-o în Italia pentru a face bani, motivația inculpatului fiind de a face

o casă pentru martoră și pentru copilul lor. Martora a mai arătat că s-a

prostituat în Italia în localitatea Ferrara, banii rezultați din practicarea

prostituției fiind trimiși în totalitate inculpatului, prin serviciul W.U. La

un moment dat, martora a auzit că inculpatul și-a găsit o nouă fată și i-a

cerut acestuia să-i dea copilul și să nu mai aibă de-a face cu el, s-a întors

în România, unde, inculpatul B. a încercat să o convingă să accepte relația lui

cu fata cea nouă (partea vătămată M.D.C.), altfel îi va duce copilul departe și

nu îl va mai vedea niciodată.

În Sinaia, s-au cazat

toți trei la același hotel, aici martora aflând, de la partea vătămată, că

aceasta vrea să facă nuntă cu inculpatul B. S. și pentru asta trebuie să adune

bani, inculpatul spunându-i că trebuie să se prostitueze și să obțină astfel

bani pentru un buletin nou și pentru a se căsători, iar martorei, inculpatul

spunându-i să facă același lucru pentru a-și întreține copilul.

Timp de trei

săptămâni cele două fete s-au prostituat în zona Sinaia, banii obținuți de

către acestea fiind luați în totalitate de inculpat.

Dorind să scape din

această situație martora a încercat să fugă, dar inculpatul a fost anunțat de

către partea vătămată M.D. despre intențiile sale, acesta venind și lovind

martora în cap, cu telecomanda casetofonului din mașină, adresându-i cuvinte

jignitoare și reproșuri că D. face mai mulți bani și ea nu.

Numita C.E. a arătat

că inculpatul i-a cerut părții vătămate M.D.C. să plece împreună cu ea în

Italia, asigurând-o că totul va fi bine, descriind modul în care ar trăi acolo,

localitatea unde vor practica prostituția - Ferrara, taxa de protecție pe

stradă, pe care trebuiau să o dea unui anume I.

Inculpatul le-a

condus pe amândouă la autocar, avertizându-le să nu-i facă probleme și să-i

trimită banii.

Cele două fete au

ajuns în Italia, în localitatea Ferrara, unde timp de trei zile au ieșit pe

șosea, practicând prostituția și plătind după fiecare zi câte 130 euro fiecare

- taxa de protecție.

C.E. nu a trimis

inculpatului banii obținuți, deoarece după trei zile a fugit și s-a ascuns,

timp de o lună, într-un sat din apropiere. Între timp, l-a sunat pe inculpat

pentru a afla ce mai face copilul, inculpatul încercând să o convingă să se

întoarcă la el, ademenind-o că va trece copilul pe numele lui, după care o va lăsa

să-și trăiască viața.

Tribunalul a apreciat

că starea de fapt reținută mai sus este susținută de declarațiile martorilor

T.I. și G.A. și de declarația părții vătămate M.D.C..

Astfel, s-a reținut

că martorii T.I. și G.A. declară constant, atât la urmărire penală, cât și în

fața instanței că inculpatul a locuit o perioadă în localitatea Chișineu Criș

împreună cu C.E., precum și faptul că inculpatul s-a lăudat în fața martorului

G.A. că intenționează să o ducă pe partea vătămată M.D.C. în Italia, unde se afla

și C.E..

Martorul G.A. a

declarat că, din auzite, știa că C.E. practica prostituția, însă nu știa dacă

inculpatul a trimis-o sau nu în Italia.

De asemenea, din

declarația părții vătămate M.D.C., dată la urmărire penală, s-a reținut că

inculpatul a vorbit de mai multe ori la telefon, noaptea, cu C.E., că

inculpatul se enerva și o înjura mereu, spunând că "s-a șmecherit".

În cadrul acțiunii de

prindere în flagrant, inculpatul se afla în Chișineu Criș, împreună cu copilul

minor al martorei, în vârstă de 3 ani, despre care a recunoscut că este al lui,

găsindu-se și certificatul de naștere original al copilului.

Tribunalul Arad a

reținut că din procesul- verbal de redare a convorbirilor telefonice din data

de 28 septembrie 2010, convorbire ce a avut loc între partea vătămată M.D.C. și

inculpat, referindu-se la C.E., rezultă că inculpatul confirmă agresiunile pe

care le-a exercitat asupra martorei C.E., bătăile aplicate acesteia și modul în

care a exploatat-o pentru a obține bani din activitatea de prostituție,

desfășurată atât în România, cât și în Italia (dosar urmărire penală).

S-a constatat că C.E.

a fost audiată în calitate de martor la urmărire penală, aceasta nu a fost

audiată în faza judecății, întrucât, în baza art. 329 C. proc. pen., procurorul

a renunțat la audierea acesteia.

De asemenea, întrucât

inculpatul nu a insistat în audierea martorei C.E., prima instanță a renunțat

la acest martor.

Cu toate acestea,

Tribunalul Arad nu a putut face abstracție de declarația dată de martoră, cu

atât mai mult cu cât s-a apreciat că și celelalte probe administrate confirmă

vinovăția inculpatului, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de trafic

de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001.

Prima instanță a mai

reținut că la începutul lunii iulie 2010, partea vătămată M.D.C., l-a cunoscut

pe inculpatul B.S.C., în Arad. A ieșit cu acesta în oraș, trei zile la rând,

prima dată la M.D., a doua seară, la un restaurant din spatele teatrului iar a

treia zi, s-au dus la motelul R. din cartierul Grădiște din Arad, cu pretextul

că inculpatul vrea să facă duș, însă de fapt a dorit și a făcut sex cu victima.

În toată această

perioadă, victima a avut încredere în el deoarece vorbea frumos, i-a cunoscut

și pe părinții victimei și s-a comportat foarte frumos și cu ei, a ieșit

împreună cu victima și mama acesteia în oraș, partea vătămată având tot mai

multă încredere în el, inculpatul spunându-i că o iubește și că dorește să o ia

de soție. Inculpatul a spus că se va muta în Arad în chirie, pentru a fi lângă

victimă, că aceasta se va muta cu el și că o va ajuta să termine școala.

În continuare, în

cursul lunii iulie 2010 a mers cu el la Chișineu Criș în vizită la prieteni

de-a lui.

Aici, într-o seară

când veneau de la discotecă, ea, inculpatul și doi prieteni de-ai lui pe nume

N. și F. (martorii G.F.S. și T.I.) au mers pe malul Crișului, unde inculpatul

i-a spus părții vătămate că trebuie să-i facă plăcerea de a face sex cu el și

cu prietenii lui. Inițial, aceasta a refuzat, dar apoi a cedat insistențelor și

presiunilor lui (el spunându-i că asta e plăcerea lui de a o vedea cum face sex

cu alții) și a făcut sex cu cei doi prieteni de-ai săi, acolo, pe malul

Crișului. Deoarece victima l-a refuzat pe inculpat, acesta s-a enervat, a

certat-o și i-a spus că o va duce înapoi în Arad, că l-a făcut de râs față de

prieteni. În următoarele zile, inculpatul i-a cerut părții vătămate să facă sex

cu un alt prieten de-a lui din Chișineu Criș, pe nume A. (martorul G.A.), tot

pe malul Crișului.

În această perioadă,

noaptea, când era cu victima, vorbea la telefon cu o femeie, inculpatul

motivându-i aceste convorbiri telefonice prin faptul că femeia, pe nume C.E.,

zisă și P., este cea care "produce" pentru el în Italia. Inculpatul

vorbea foarte urât cu ea și se certau tot timpul.

Inculpatul, care era

de loc din Sinaia, a convins-o pe M.D. să meargă la Sinaia în vizită. Victima a

cerut voie mamei sale, aceasta a fost de acord și în cursul lunii iulie 2010 a

plecat la Sinaia cu autoturismul marca O., condusă de inculpat, acesta

spunându-i că este mașina lui și are carnet de conducere.

La început au vizitat

orașul împreună cu inculpatul și i-a cunoscut prietenii.

Aici inculpatul i-a

spus că nu-i place orașul Arad și victima ar trebui să se mute în Sinaia și să

termine școala acolo, totodată spunându-i că vor sta la el acasă, după care

victima a stat cu inculpatul numai prin moteluri, el motivând că nu o duce

acasă să-i cunoască părinții, întrucât nu se înțelege cu aceștia.

Tot în acest timp,

inculpatul a încercat să o convingă să se prostitueze, pentru a face rost de

bani pentru ei, ea nu a fost de acord cu acest lucru, dar, datorită presiunilor

psihice la care a fost supusă, într-o seară după ce au plecat de la un

restaurant împreună cu el și cu un prieten de-a lui, poreclit P., a făcut sex

cu acesta, ulterior și cu inculpatul.

Inculpatul i-a spus

că nu prea mai au bani, că P. (fata din Italia) nu prea mai produce și îl

șmecherește și că partea vătămată va trebui să contribuie și ea cu bani, că ar

fi bine să facă sex pe bani și să nu mai facă gratis.

Din acel moment,

chiar de a doua zi, inculpatul a dus-o pe partea vătămată M.D.C. cu mașina sa,

dimineața, în zona Izvorul Rece, unde a postat-o pentru a acosta clienți și a

întreține relații sexuale contra cost.

Victima vorbea la

telefon, tot timpul, cu inculpatul, îi spunea câți bani a făcut și tot ce se

întâmpla acolo, acesta îi aducea mâncare în timpul zilei, iar seara venea după

ea cu mașina și mergeau să mănânce la restaurant.

Acolo, în zona

Izvorul Rece mai erau și alte fete scoase la prostituție, dar care nu erau ale

lui, ci ale unor prieteni de-ai săi și pe care le exploatau sexual.

Inculpatul știa tot

timpul câți bani făcea din practicarea prostituției, uneori venea în timpul

zilei după bani, dar de cele mai multe ori îi dădea seara banii, la plecare, în

mașină.

Victima a arătat că a

practicat prostituția la Sinaia circa o săptămână din data de 25 iulie 2010,

fiind într-o zi de duminică.

Inculpatul a

instruit-o cum să procedeze în situația în care va fi găsită de organele de

poliție, respectiv faptul că este prostituată din Arad (mama fiind și ea

prostituată în Italia) și că a trebuit să plece de pe "teritoriul"

din Arad întrucât celelalte prostituate nu încăpeau de ea, a venit singură în

Sinaia (în sensul că nu are "pește"), că a venit cu un tir până la

Sinaia știind că aici se fac bani și că banii pe care-i obținea îi trimite

tatălui său prin bancă ca să-i păstreze și să poată continua școala. În această

perioadă, victima fiind "pe traseu" a fost găsită de organele de

poliție, a fost dusă la secție, polițiștii întocmind proces verbal, a dat

declarație și i-au dat amendă, confiscându-i și suma de 200 RON obținută în

acea zi). Victima l-a sunat pe inculpat, iar acesta i-a vorbit urât,

întrebând-o de ce a stat atâta la poliție, cerându-i să plece la Arad. După

circa 10 minute, inculpatul a venit după ea, a dus-o la un restaurant și apoi a

venit însoțit de un avocat care a stat de vorbă cu victima, l-a liniștit pe

inculpat, spunându-i că este în regulă și nu l-a reclamat la poliție.

Partea vătămată a

arătat că, ulterior, din data de 25 iulie 2010 și până în data de 2 august

2010, când a venit la Arad, zilnic a fost pe traseu și tot zilnic a fost luată

de organele de poliție, de fiecare dată îi aplicau contravenția, după care ea

se întorcea pe traseu.

În această perioadă,

din câte s-a reținut, a obținut din practicarea prostituției la Sinaia, 3.000

RON, bani ce i-au revenit inculpatului.

Inculpatul i-a impus

o regulă, respectiv să nu întrețină relații sexuale cu un client mai mult de 10

minute, după care ea era obligată să se întoarcă la locul unde acosta clienții.

În fiecare seară inculpatul o certa, îi adresa înjurături și cuvinte

jignitoare, reproșându-i că este proastă și nu știe să se descurce cu

polițiștii să scape mai repede de ei. Totodată inculpatul i-a impus un tarif,

pe care să îl practice atunci când întreține relații sexuale cu clienții,

respectiv relații normale - 50 RON, orale - 30 RON și anale - 100 RON. În tot

timpul zilei când ea era la șosea, inculpatul stătea în apropiere, o

supraveghea periodic, venea și-i lua toți banii pe care-i obținea în urma

relațiilor, avea un comportament agresiv verbal, jignind-o într-una și-i

reproșa că ea face sex din plăcere și nu pentru a obține bani, lucru care nu

este adevărat. Inculpatul i-a spus că la data când partea vătămată va împlini

vârsta de 18 ani, aceasta va pleca în Italia, unde va "produce"

pentru el.

După ce a împlinit

vârsta de 18 ani, respectiv pe la începutul lunii august, inculpatul i-a făcut

buletinul, dar a trebuit să aștepte până în data de 17 august 2010, când i-a

fost eliberată cartea de identitate. În această perioadă, din Italia a venit

C.E., care a produs pentru inculpat în Italia și România, relația dintre B. S.

și partea vătămată M.D. devenind și mai tensionată, inculpatul ducându-le pe

amândouă în zona Izvorul Rece și obligându-le la practicarea prostituției.

S-a mai reținut că

victima a arătat că, în data de 23 august 2010, într-o zi de luni, B. S. le-a

îmbarcat pe cele două fete în autocarul firmei A., la Ploiești, cu direcția

Italia, dând totodată avertismente victimei să o asculte pe numita C.E., altfel

va lua bătaie de la aceasta.

Împreună cu martora

C.E., partea vătămată arată că a ajuns la Ferrara - Italia, s-au cazat la un

hotel unde mai erau și alte fete care se prostituau pentru un țigan pe nume

"I.", care era prieten foarte bun cu S., E. a dus-o la un sens

giratoriu din Ferrara unde a acostat clienți și a întreținut relații sexuale

contra cost cu aceștia.

S-a mai reținut că

taxa de stradă care trebuia plătită lui I., era de 130 de euro, pentru fiecare

fată, I. asigurând astfel protecția lor, iar inculpatul ținea legătura cu E.,

amenințându-le cu bătaia, dacă fetele nu îi trimit bani, spunând că el poate

trimite oricând bărbați, care să vină să le bată dacă nu primește bani. Victima

arată că banii erau puși pe numele lui E., pentru a-i primi inculpatul în

România. Zilnic partea vătămată obținea de la clienți, în urma relațiilor

sexuale, sume cuprinse între 300 - 400 euro, toți banii erau trimiși inculpatului,

după ce dădeau cei 130 de euro taxă lui I., părții vătămate rămânându-i suma de

40 de euro pentru mâncare și cheltuieli. Victima arată că după 4 zile, într-o

sâmbătă, E. a dispărut de pe stradă, ea mergând singură la șosea, iar în data

de 30 august 2010 inculpatul a venit la Ferrara.

În zilele de 30

august (luni), 31 august (marți spre miercuri, 1 septembrie 2010 până la orele

03.00) partea vătămată a fost "pe traseu", iar apoi, în acea noapte,

profitând de faptul că se afla singură în stradă, s-a întors la hotel, și-a

făcut bagajul și a plecat la gară, luând trenul de la Ferarra până la Bologna

(la orele 05.21), de unde a luat autocarul A. și s-a întors în Arad, totodată

închizându-și și telefonul.

După calculele părții

vătămate, aceasta a obținut în Italia circa 3.000 euro, din care efectiv au

ajuns la S. circa 1.675 euro (restul fiind "taxă de stradă" - 910

euro; 280 de euro - bani rămași "oficial" pentru mâncare și alte

cheltuieli și 135 euro "furați" de victimă).

Partea vătămată

M.D.C. a arătat că nu a mai ținut în nici un fel legătura cu inculpatul, iar în

data de 25 septembrie 2010, în Arad, a fost așteptată de acesta lângă

chioșcurile de ziare aflate la intersecția străzilor Fulgerului cu Calea Aurel

Vlaicu. Dorind să scape de inculpat, victima a încercat să sune un prieten pe

telefonul mobil (martorul J.C.), dar nu a mai apucat, telefonul (cu carcasă

roșu cu negru pe care S. i l-a dat anterior la Sinaia) fiindu-i luat de către

inculpat, iar victima reușind să fugă.

Din acel moment, de

pe acest telefon mobil, inculpatul a sunat de mai multe ori, vorbind cu partea

vătămată și cu prietenii acesteia, amenințându-i și de asemenea amenințând-o pe

partea vătămată că dacă nu va discuta cu el zilnic la telefon și nu se va

întâlni cu el, va veni peste ea, o va tăia cu lama pe față și îi va omorî toată

familia.

În data de 27

septembrie 2010, seara, partea vătămată a vorbit cu inculpatul la telefon, care

i-a spus că în seara aceea va ajunge în Arad, iar a doua zi va trebui să se

întâlnească cu el, asupra inculpatului găsindu-se certificatul de naștere al

victimei, acesta promițându-i că-i va da certificatul, precum și o sumă de bani

(4.000 euro) rezultați din exploatarea victimei.

Din data de 28

septembrie 2010 până în data de 3 octombrie 2010 a fost sunată de inculpat de

mai multe ori, a vorbit cu acesta la telefon în datele de 29, 30 septembrie

2010 - 3 octombrie 2010 și de fiecare dată a fost amenințată cu moartea, sau că

se joacă cu focul, nesocotind ce persoană violentă este el și să nu îndrăznească

să-l reclame la poliție, că dacă el intră la pușcărie mai multe persoane rămân

afară și o vor căuta pentru a-i face rău.

În data de 3

octombrie 2010 partea vătămată a avut o discuție telefonică cu S., care i-a

spus că se află în orașul Chișineu Criș și că dorește să se întâlnească cu ea,

inculpatul refuzând categoric deplasarea în Arad. La orele 18.00 victima s-a

deplasat către Chișineu Criș din jud. Arad, inculpatul stabilind ca loc de

întâlnire motelul O. din loc. Nădab, victima dorind ca întâlnirea să aibă loc

în restaurantul motelului, inculpatul stabilind ca loc de întâlnire piscina

motelului. Acolo i-a spus să-l urmeze, altfel o va călca în picioare, au intrat

în camera de motel unde partea vătămată a fost interogată de inculpat cu cine a

venit și ce a vorbit încercând mereu să se apropie de ea, victima i-a cerut

certificatul de naștere, moment în care au intrat organele de poliție.

Tribunalul Arad a

constatat că afirmațiile părții vătămate se coroborează cu declarațiile

martorilor S.M., T.I., G.F., G.A., O.M., C.B., K.N.A., N.E., toți audiați și în

fața instanței.

Astfel, s-a reținut

că martorul T.I. a declarat că îl cunoaște pe inculpatul B. S. de circa 2 ani,

lucrând împreună cu acesta la montajul de stâlpi de înaltă tensiune în zona

Nădab - Criș, jud. Arad. Inculpatul locuia în Chișineu Criș împreună cu martora

C.E.. Ulterior, inculpatul și martorul au mai ținut legătura, iar pe la

începutul lunii iulie 2010, în Chișineu Criș, martorul l-a întâlnit pe

inculpat, care era însoțit de partea vătămată M.D.C. și cu care a venit la

martor acasă. Ulterior, pe la mijlocul lunii iulie 2010, împreună cu un alt

prieten (martorul G.F.), cu inculpatul și partea vătămată au plecat la o

discotecă din localitatea Apateu, cu mașina inculpatului. Aici au consumat

băuturi alcoolice, iar la un moment dat inculpatul B. S. s-a enervat pe partea

vătămată M.D.C. și a hotărât să plece toți patru înapoi. Pe mașină inculpatul a

început să vorbească urât cu partea vătămată M.D. înjurând-o, reproșându-i ceva

legat cu ce s-a întâmplat în discotecă, iar la un moment dat, pe un ton

autoritar, i-a spus D. "ce ți-a trebuit să te f.ți, hai că te facem noi

trei", la care D. a refuzat. În final, fără ca martorul să cunoască

motivul dar după părerea lui, de frică, partea vătămată a acceptat să facă sex

cu toți trei, dar pe rând cu fiecare.

Astfel, în

localitatea Chișineu Criș, pe malul Crișului, inculpatul a oprit mașina, a scos

o pătură și i-a spus martorului G.F. că el este primul care va face sex cu

partea vătămată, în tot acest timp inculpatul uitându-se la ei, după care a

urmat martorul T.I..

La circa o săptămână,

martorul s-a întâlnit din nou cu inculpatul B. S. și stând de vorbă, acesta i-a

spus că vrea să o ducă pe D. în Italia, să o pună să se prostitueze pentru el

să facă bani. I-a mai spus că a făcut acest lucru cu ea în Prahova, dar nu a

dat detalii. A mai spus că o va duce pe D. în Italia după data de 2 august

2010, dată la care D., după spusele lui, va împlini 18 ani.

S-a constatat că

martorul G.F.S. a confirmat cele spuse de martorul T.I., faptul că știa de la

inculpatul B. S. că partea vătămată M.D.C. este prietena sa, pentru acest motiv

el nedorind să facă sex cu ea în seara când au venit de la discotecă,

inculpatul insistând însă, că inculpatul a avut în mașină un comportament agresiv

înjurând-o și scuipând-o pe partea vătămată M.D., iar după terminarea actului

sexual dintre aceasta și martor i-a reproșat că a făcut doar sex normal și ar

fi trebuit să facă și sex oral. A mai arătat că inculpatul nu a pretins nici un

ban pentru actul sexual consumat pe malul Crișului.

Martorul G.A. a

arătat că l-a cunoscut pe inculpat în urmă cu circa 2 ani, fiind colegi la

serviciu și nu a mai ținut legătura cu acesta până pe la mijlocul lunii iulie

2010 când inculpatul a venit la Chișineu Criș însoțit de o domnișoară din Arad

pe nume D. (martorul recunoscând-o după fotografii pe partea vătămată M.D.C.).

A mai arătat că, în

seara când s-au dus toți la discotecă, el s-a întors în localitatea Chișineu

Criș cu o altă mașină, iar mai târziu, după circa două ore, a fost căutat de

inculpatul B. S. și a plecat împreună cu acesta și cu partea vătămată, cu

autoturismul inculpatului spre malul Crișului Alb, într-o zonă nelocuită, unde

inculpatul i-a cerut martorului să facă sex cu D.. Martorul arată că nu a cunoscut

faptul că victima era minoră, el știind de la inculpat că acesta intenționează

să o ducă în Italia unde se mai afla și martora C.E. (pe care martorul o

cunoștea anterior, fiind de loc din Chișineu Criș și despre care știa că se

prostituează în Italia). Martorul a mai arătat că a făcut sex cu victima pentru

a nu se face de râs în fața prietenilor, că nu a plătit nici un ban pentru

actul sexual, dar de multe ori i-a dat inculpatului bani sau mâncare și de

aceea crede că inculpatul s-a simțit dator față de martor, motiv pentru care

i-a dat prietena să facă sex cu ea.

Din declarația

martorului O.M. R. prima instanță a reținut că acesta o cunoaște pe victimă de

circa 3 ani, fiind prieteni. În data de 25 septembrie 2010, după ce partea

vătămată M.D.C. a fost acostată de inculpatul B.S.C., aceasta i-a povestit

relația pe care a avut-o cu inculpatul, faptul că a indus-o în eroare

promițându-i că o va lua de soție, a dus-o la Sinaia și în Italia unde a

obligat-o să se prostitueze luându-i toți banii. Ulterior a fost sunat pe

telefonul său de către o persoană de sex masculin (care l-a sunat de pe numărul

D., cel pe care-l avea în ziua în care inculpatul i-a luat telefonul) care l-a

întrebat fără să se prezinte cine este prietenul D., după care bărbatul a continuat

că el oricum nu a terminat cu D. și în viitor o să o urmărească, iar unde o să

o prindă o să-i taie fața cu lama. Martorul a arătat că și-a dat seama că este

acel S. despre care-i povestise partea vătămată, i-a propus inculpatului să se

întâlnească, acesta a fost de acord cu precizarea ca nu cumva martorul să

îndrăznească să vină cu politia și mascații, caz în care va veni peste el și

familia lui și îi va omorî pe toți. Martorul a mai arătat că, la insistențele

părții vătămate, care i-a spus că inculpatul este un om periculos, nu s-a mai

dus la întâlnire.

De asemenea, s-a

reținut că martorii C.B. Dumitru, J.C., K.N.A. și N.E. au confirmat și ei

declarația părții vătămate M.D.C., arătând, în esență, că după cele întâmplate

în data de 25 septembrie 2010, când victima a fost acostată de inculpat, ei

fiind prieteni cu aceasta din copilărie au dorit să o ajute.

Martorii au mai

arătat că au fost de față când partea vătămată l-a sunat pe inculpatul B.S.C.,

iar din discuțiile purtate între cei doi, pe care martorii le-au auzit,

întrucât M.D. a lăsat telefonul pe speaker, au aflat chiar de la S. că este

pește și că a dus-o pe D. în Italia unde el a obligat-o să se prostitueze. Pe

telefon, inculpatul îi reproșa D. că a fugit cu banii lui, aceasta i-a spus că

ea plătit taxa către prietenul lui, un anume I., iar cu restul de bani pe care

îi obținuse de la clienții cu care a întreținut relații sexuale în acea zi, a

reușit să își plătească drumul până în România, inculpatul i-a mai spus pe

telefonul D., "tu știi cu ce mă ocup eu și ce oameni de legătură am în

Italia și îți pot face rău oricând", subliniind de mai multe ori la

telefon că ea este obligată să țină legătura zilnic cu el sau să se întâlnească

față în față, dând detalii despre adresa unde locuiește partea vătămată, școala

la care învață, cunoștea numele actualului prieten și i-a spus că oricând poate

să vină peste ei dacă victima nu va ține legătura cu el.

În data de 27

septembrie 2010, într-o zi de luni, martorii C.B. și N.E. au fost de față și au

ascultat încă o convorbire telefonică dintre inculpat și partea vătămată,

inculpatul spunând că intenționează ca în data de 28 septembrie 2010, seara, să

ajungă în Arad și vrea să se întâlnească cu partea vătămată. Au mai arătat că

inculpatul le-a propus și lor o întâlnire în zona T.I., martorii neintenționând

vreodată să se ducă.

Prima instanță a

apreciat că cele de mai sus se coroborează și cu: declarația dată de C.E. la

urmărire penală, care a arătat modalitatea în care a fost exploatată partea

vătămată M.D.C.; raportul sumar întocmit de Biroul de Investigații Criminale

Câmpina, la data de 31 august 2010, pe numele părții vătămate, pentru

prostituție (dosar urmărire penală); certificatul de naștere al părții

vătămate, găsit asupra inculpatului, în urma organizării flagrantului; biletul

de călătorie cu destinația Italia (dosar urmărire penală); fotografiile făcute

de inculpat celor două fete în hotelul din Sinaia (dosar urmărire penală),

precum și din convorbirile telefonice interceptate și înregistrate în cauză,

dintre inculpat și partea vătămată, din care reiese limbajul agresiv, injurios

și autoritar folosit de inculpatul B.S.C., amenințările constante la care a

fost supusă partea vătămată M.D.C., modul în care a fost exploatată, sumele de

bani obținute de către inculpat de pe urma exploatării victimei, faptul că

partea vătămată a fost urmărită de inculpat ulterior, în mun. Arad.

Prin urmare, prima

instanță a apreciat că faptele întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, prevăzute de art. 12

alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, respectiv de art. 13

alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.

Astfel, s-a reținut

că potrivit art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001,

"constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea,

transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau

prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de

autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau

de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de

bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are

autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, și se

pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Traficul de persoane

săvârșit în una dintre următoarele împrejurări:

a) de două sau mai

multe persoane împreună constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare

de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi."

Potrivit art. 13

alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001,

"recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui

minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea de trafic de

minori și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea

unor drepturi".

Dacă fapta prevăzută

la alin. (1) este săvârșită prin amenințare, violență sau alte forme de

constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau

profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința

sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase

pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra

minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor

drepturi.

Dacă faptele

prevăzute la alin. (1) și (2) sunt săvârșite în condițiile prevăzute la art. 12

alin. (2), pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor

drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1), și închisoare de la 10 ani la 20 de

ani și interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2)."

Raportat la starea de

fapt reținută, s-a apreciat că fapta inculpatului, care în cursul anului 2009,

prin promisiuni de căsătorie, iar ulterior prin amenințări și violențe, a

recrutat-o pe martora C.E., a cazat-o și exploatat-o sexual, atât în țară, cât

și în străinătate, obținând importante foloase de pe urma acestei activități,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane,

prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001.

De asemenea, s-a

constatat că fapta inculpatului, care, în cursul lunii iulie 2009, a procedat

în aceeași modalitate cu partea vătămată M.D.C., minoră, în vârstă de 17 ani,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori,

prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.

S-a reținut că, spre

deosebire de infracțiunea de trafic de persoane (minori), în cazul infracțiunii

de proxenetism (în care inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a

faptei), recrutarea și traficul de persoane nu se face în scopul obligării la

practica prostituției, iar proxenetismul sub forma constrângerii la prostituție

nu presupune recrutarea sau traficul de persoane în acest scop. Ori de câte ori

recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei peroane s-a

realizat prin constrângere, în scopul obligării la practicarea prostituției,

fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.

12 și 13 din Legea nr. 678/2001.

Față de aceste

considerente, prima instanță a respins cererea de schimbare a încadrării

juridice a faptei, formulată de inculpat prin apărătorul ales.

La individualizarea

pedepselor, având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., Tribunalul Arad a

ținut seama de faptul că inculpatul a avut o atitudine oscilantă cu privire la

săvârșirea faptelor. În primele declarații date, acesta nu a recunoscut

faptele, ulterior, la prezentarea materialului de urmărire penală, a recunoscut

și a regretat faptele (dosar urmărire penală), pentru ca în declarația dată în

fața instanței, să revină asupra ultimei declarații și să nu recunoască faptele

reținute în rechizitoriu.

Totodată, s-a ținut

seama de faptul că faptele comise sunt foarte grave, gravitatea acestora fiind

dată atât de importanța valorilor sociale apărate prin textele de lege, atât pe

plan juridic, economic, psihologic, cât mai ales în planul drepturilor omului.

De asemenea, s-a

reținut că gravitatea faptelor este dată și de limitele de pedeapsă prevăzute:

pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001, între 5 și 15 ani închisoare, iar pentru infracțiunea prevăzută de

art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din aceeași lege, între 10 și 20 ani

închisoare, precum și interzicerea unor drepturi, în cazul ambelor infracțiuni.

Prin urmare, față de

toate considerentele de mai sus, ținând cont și de faptul că inculpatul nu este

cunoscut cu antecedente penale, prima instanță a aplicat inculpatului o

pedeapsă orientată spre minimul special.

Astfel, în baza art.

13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, l-a condamnat

inculpatul B.S.C. la 10 ani închisoare, pentru trafic de minori.

În baza aceluiași

articol, raportat la art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., i s-a interzis

inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) (cu

excepția dreptului de a alege) și lit. e) C. pen., pe durata unui termen de 5

ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii, conform art.

66 C. pen.

În baza art. 12 alin.

(1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a condamnat același inculpat

la 5 ani închisoare, pentru trafic de persoane.

În baza aceluiași

articol, raportat la art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., i s-a interzis

inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) (cu

excepția dreptului de a alege) și lit. e) C. pen., pe durata unui termen de 2

ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii, conform art.

66 C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai

sus, în pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare pe care inculpatul urmează

să o execute.

În baza art. 35 alin.

(3) C. pen., ca pedeapsă complementară, i s-a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) (cu excepția dreptului de a

alege) și lit. e) C. pen., pe durata unui termen de 5 ani, pedeapsă ce se

execută după executarea pedepsei închisorii, conform art. 66 C. pen.

Pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege și lit. e) C. pen.

Având în vedere că

din data de 4 octombrie 2010 inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, în

baza art. 88 C. pen., Tribunalul Arad a dedus din pedeapsa aplicată, perioada

reținerii și arestului preventiv.

În baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de

inculpat.

Cu privire la

confiscarea specială, prevăzută de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,

s-a reținut că procurorul a solicitat confiscarea sumei de 7000 RON și 2.500

euro.

Din înscrisurile

depuse de reprezentantul Ministerului Public la dosar (dosar instanță), s-a

constatat că în perioada 1 ianuarie 2010 - 3 octombrie 2010, inculpatul a

primit de la martora C.E. diverse sume în RON sau în euro, bani trimiși din

țară și din Italia, sume ce se ridică la 7.000 RON și 2.500 euro.

Față de aceste

considerente, prima instanță, în baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,

raportat la art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat, în

favoarea statului, a sumelor de 7.000 RON și 2.500 euro.

Referitor la acțiunea

civilă, s-a constatat că partea vătămată M.D.C. s-a constituit parte civilă cu

suma de 10.000 euro, daune morale.

S-a reținut că

victima M.D.C. - minoră, în vârstă de 17 ani, a fost înșelată la acel moment de

inculpat, care i-a promis că o va lua în căsătorie, fără să-i spună inițial că

este căsătorit și are 2 copii sau că a stat în concubinaj cu martora C.E., cu

care are un copil. Inculpatul a reușit acest lucru foarte ușor, ținând cont de

vulnerabilitatea fetei, dată în primul rând de vârstă și de lipsa de

experiență.

După ce i-a câștigat

încrederea, inculpatul a obligat-o să se prostitueze pentru el, exploatând-o

sexual în țară și în localitatea Ferrara din Italia.

S-a reținut că în

toată această perioadă, prin mijloacele descrise mai sus, partea vătămată a

fost obligată să acționeze împotriva voinței sale, să suporte critici,

amenințări, violențe.

Prin urmare, s-a

apreciat că partea vătămată este îndreptățită la daune morale, care să

compenseze suferința la care a fost expusă. S-a considerat că acordarea sumei

de 3.000 euro, este în măsură, alături de condamnarea inculpatului, să ofere

satisfacție părții vătămate, astfel că, în baza art. 14, raportat la art. 346

C. proc. pen., prima instanță l-a obligat pe inculpat la plata acestei sume,

respingând restul pretențiilor.

Împotriva Sentinței

penale nr. 349 din 25 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul

nr. 7077/108/2010 a declarat apel, în termen legal, inculpatul B.S.C.,

solicitând reducerea pedepsei în urma reținerii circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., respectiv lipsa antecedentelor

penale, recunoașterea faptelor.

Prin Decizia penală

nr. 23/A din 3 februarie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a admis

apelul declarat de inculpatul B.S.C. împotriva Sentinței penale nr. 349 din 25

noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 7077/108/2010.

A desființat sentința

penală atacată și rejudecând:

În temeiul art. 334

C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 13

alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prev.

de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, respectiv din infracțiunea

prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în

infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În temeiul art. 13

alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 a condamnat pe inculpatul B.S.C. la

pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de minori.

În temeiul art. 12

alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de

3 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de persoane.

În temeiul art. 33

lit. a) din C. pen. raportat la art. 34 lit. b) din C. pen., a contopit

pedepsele aplicate inculpatului B.S.C. în pedeapsa cea mai grea, inculpatul

urmând să execute pedeapsa de 7 ani închisoare, cu executare în regim de

deținere conform art. 57 din C. pen..

A înlăturat

interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen., din

conținutul pedepselor complementare aplicate inculpatului.

A menținut în rest

dispozițiile hotărârii penale atacate.

În temeiul art. 383

alin. (1

1

) C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen. a

menținut starea de arest a inculpatului.

În temeiul art. 383

alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. a dedus în continuare din

pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la data de 25

noiembrie 2010 la zi.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul

B.S.C., solicitând admiterea recursurilor, astfel cum s-a reținut în practicaua

prezentei decizii.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate

aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată că recursurile

declarate în cauză sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Instanțele au

stabilit corect situația de fapt reținută în cauză, iar instanța de apel, în

mod just, a dat încadrarea juridică corectă a faptelor săvârșite de inculpat.

De altfel, aceste

aspecte nici nu sunt contestate și criticate, inculpatul, în ultimul cuvânt,

precizând că recunoaște și regretă faptele săvârșite.

Ambele recursuri

formulate în cauză invocă motivul de casare prev. de disp. art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și care vizează individualizarea pedepsei, respectiv

parchetul solicită majorarea pedepsei rezultante de 7 ani închisoare aplicată

inculpatului, iar inculpatul solicită reducerea acestei pedepsei.

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, Curtea constată că instanța de control judiciar a

procedat la o justă individualizare a pedepselor, în raport de criteriile

generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de

pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, modalitățile și

împrejurările comiterii faptelor, aspectele care agravează sau atenuează

răspunderea penală, stabilind o pedeapsă rezultantă care, prin cuantum și

modalitatea de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor

pedepsei, astfel cum sunt reglementate de disp. art. 52 C. pen.

Astfel, deși nu a

reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit.

a) și c) C. pen., instanța de control judiciar le-a avut în vedere, la

stabilirea cuantumului pedepselor, orientate la limita minimă prevăzută de lege

pentru infracțiunile comise.

De asemenea, clemența

instanței s-a manifestat și prin aceea că nu a aplicat nici un spor de pedeapsă.

Curtea apreciază ca

fiind întemeiată decizia instanței de a nu aplica prevederile art. 74 alin. (1)

lit. a) și c) C. pen., deoarece, pe de o parte, inculpatul nu a fost constant

în recunoașterea faptelor, iar atitudinea de regret manifestată duce la

convingerea că urmărește mai degrabă reducerea rigorilor legii, iar lipsa

antecedentelor penale este o stare de normalitate și nu de excepție, care ar

trebui premiată.

În consecință, Înalta

Curte constată că pedepsele de 7 ani închisoare aplicate inculpatului pentru

infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 678/2001 și de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de persoane

prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 sunt stabilite corect în

cauză, motiv pentru care nu se justifică nici majorarea acestora, așa cum

solicită parchetul, nici reducerea acestora așa cum solicită inculpatul

recurent.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul

Teritorial Timișoara și inculpatul B.S.C. împotriva Deciziei penale nr. 23/A

din 3 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, conform

dispozitivului.

Se va deduce din

pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului și va fi

obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul B.S.C.

împotriva Deciziei penale nr. 23/A din 3 februarie 2011 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 4

octombrie 2010 la 17 mai 2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a

inculpatului până la prezentarea apărătorului ales și suma de 150 RON

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a părții civile M.D.C., se

vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 17 mai 2011.

Procesat de GGC - CL