ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2719/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 28 iunie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în temeiul art. 160 8 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen. a admis în principiu cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații D.V. și B.I.A. În baza art. 160/8a alin. (2) C. proc. pen. a admis cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații D.V. și B.I.A. și a dispus punerea în libertate provizorie a inculpaților de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 10 din 13 ianuarie 2010, respectiv nr. 3 din 13 ianuarie 2010 emise de Tribunalul Alba, secția penală, în dosarul nr. 257/107/2010, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.

În temeiul art. 160/2 alin. (3) C. proc. pen. a impus fiecărui inculpat ca pe timpul liberării provizorii să respecte următoarele obligații: a) să nu depășească teritoriul țării; b) să se prezinte la organele de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; c) să se prezinte la organul de poliție din cadrul I.P.J. Hunedoara, desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați; d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; A desemnat Poliția municipiului Orăștie cu supravegherea respectării obligațiilor impuse inculpatului B.I.A.

și respectiv Poliția municipiului Deva cu supravegherea respectării obligațiilor impuse inculpatului D.V. A atras atenția fiecărui inculpat asupra dispozițiilor art. 160/10 C. proc. pen. referitoare la revocarea liberării provizorii sub control judiciar, precum și asupra faptului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, va institui față de aceștia măsura arestării preventive. A constatat că în cauză nu există date că inculpații ar mai săvârși fapte de natură penală, iar acuzațiile aduse inculpaților nu vizează comiterea unor fapte cu violență.

A mai avut în vedere stadiul actual al procedurilor, faptul că majoritatea inculpaților din cauză au fost deja audiați în apel, precum și aspectele de ordin personal ale inculpaților (lipsa antecedentelor penale în cazul inculpatului B.I.A., antecedente care nu atrag starea de recidivă, în cazul inculpatului D.V.), care sunt în măsură să consolideze garanțiile pe care autoritatea judiciară trebuie să le aibă în vedere în momentul admiterii unei atare cereri, în vederea realizării unui control judiciar ferm și eficient a considerat că, în cauză, lăsarea în libertate a inculpaților poate fi supusă unor garanții reale și care să asigure prezența lor la proces, precum și limitarea posibilităților de a influența derularea procedurilor.

Împotriva încheierii din 28 iunie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia a formulat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. Alba Iulia și solicitat admiterea recursului având in vedere ca inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea a trei infracțiuni respectiv, aderare la un grup infracțional, trafic de persoane si proxenetism, fiind condamnați de instanța de fond la pedepse de câte 6 ani închisoare. A susținut ca la data de 7 iunie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia a menținut starea de arest a acestora, iar la data de 28 iunie 2011, fără sa fi intervenit vreo schimbare a temeiurilor, a admis cererile formulate de cei doi inculpați și a dispus punerea in libertate a acestora.

Singurul aspect ce a intervenit in acest interval de timp a fost faptul ca cei doi inculpați au dat declarații prin care au spus ca nu recunosc săvârșirea faptelor deduse judecății, ceea ce nu e suficient pentru admiterea cererilor acestora si pentru a se aprecia cu privire la oportunitatea punerii lor in liberate. A susținut ca se impune admiterea recursului si respingerea cererilor inculpaților de liberare provizorie sub control judiciar. Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate cât și din oficiu, conform art. 385 9 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T.

Alba Iulia este fondat pentru următoarele considerente: Prin sentința penală nr. 42 din 2 martie 2011 Tribunalul Hunedoara a dispus condamnarea inculpatului B.I.A. , la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire grup infracțional nestructurat, prev. de art. 8 alin. (1) rap. la art. 2 lit. a) teza 2 și b, pct. 9 și 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 323 C. pen., 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată, prev. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art.41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale) și 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art.13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile prev. de art. 71 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2010 până la data de 02 martie 2011. A condamnat și pe inculpatul D.(fost L.)V., la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire grup infracțional nestructurat, prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, rap.

la art. 2 lit. a) teza 2 și b), pct. 9 și 12 din Legea nr. 39/2003 și art. 323 C. pen., 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată, prev. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale) și 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

A fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile prev. de art. 71 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2010 până la data de 02 martie 2011. Înalta Curte apreciază că în mod greșit Curtea de Apel Alba Iulia a admis cererile de liberare provizorie sub control judiciar ale inculpaților D.V. și B.I.A. având în vedere că îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 160 2 alin. (1) si (2) C. proc. pen.

nu conduc în mod automat la admiterea cererii de liberare provizorie întrucât, în actuala reglementare, liberarea provizorie nu este obligatorie ci facultativă și reprezintă un beneficiu recunoscut de lege inculpatului arestat preventiv care urmează a fi acordată numai în măsura în care se apreciază că arestarea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi asigurate prin garanția pe care o oferă persoana inculpatului și obligațiile ce se impun la liberare de către instanță. De asemenea, instanța de judecată trebuie să se raporteze la temeiurile avute în vedere cu ocazia dispunerii măsurii arestării preventive și să aibă în vedere toate circumstanțele cauzei, nu numai cele care caracterizează persoana inculpatului.

Potrivit dispozițiilor art. 136 alin. (1) C. proc. pen. în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiunea pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una din următoarele măsuri preventive: 1) reținerea; b) obligarea de a nu părăsi localitatea; c) obligarea de a nu părăsi țara; d) arestarea preventivă. Deși nu este o măsură preventivă, liberarea provizorie poate fi considerată ca fiind o modalitate de individualizare a măsurii arestării preventive, scopul urmărit, prin ambele măsuri –chiar dacă sunt de natură diferită - fiind același și anume, buna desfășurare a procesului penal în ansamblul său.

Din analiza dispozițiilor art. 136 alin. (2) C. proc. pen. corelate cu art. 160 2 C. proc. pen. rezultă că pentru a se putea dispune liberarea provizorie, trebuiesc îndeplinite două condiții pozitive și una negativă. Prima condiție pozitivă se referă la aceea că liberarea provizorie este condiționată de privarea de libertate a persoanei, ca neputând fi dispusă în lipsa unei stări de arest efectiv. A doua condiție vizează natura și gravitatea infracțiunii săvârșite. Sub acest aspect, potrivit dispozițiilor art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen. „liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani”.

Înalta Curte constată că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații D.V. și C.I.A., legea prevede pedepse cu închisoarea sub limita de 18 ani, astfel că, din acest punct de vedere, cererile inculpaților sunt admisibile. Condiția negativă vizează comportamentul inculpaților și perspectiva acestor comportamente după liberarea provizorie. Astfel, în art. 160 2 C. proc. pen. se arată că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul în care nu există date din care ar rezulta necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Se observă că legiuitorul, folosind expresia de „date” nu a avut în vedere existența unor probe în sensul legii, ci a unor informații, situații, împrejurări concrete rezultate din dosar, privitoare la persoana inculpatului, modul de operare, infracțiunea săvârșită, care să îndreptățească temerea, să o justifice. Detenția provizorie poate fi menținută atunci când instanța constată insuficiența controlului judiciar, cu respectarea, pe toată durata procesului, a principiului proporționalității între măsura preventivă și gravitatea faptei respectiv a făptuitorului. Din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, în art. 5 paragraful 3 se arată că orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.

Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere. Totodată, s-a statuat că gravitatea unei fapte nu poate justifica menținerea stării de arest în condițiile în care durata acesteia a depășit o limită rezonabilă. Raportându-ne la datele speței, Înalta Curte, apreciază că în acest moment procesual, există „date”, în accepțiunea dispozițiilor art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen., din care să rezulte că inculpații D.V. și B.I.A. vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului, având în vedere circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru asigurarea desfășurării în bune condiții a procedurii judiciare cu privire la inculpați și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzațiilor penale formulate împotriva acestora și cu scopul urmărit, astfel cum este prevăzut în dispozițiile art. 136 alin. (1) C. proc.

pen. S-a reținut în esență că inculpații D.V. și B.I.A., împreună cu ceilalți coinculpații au constituit un grup infracțional nestructurat specializat în comiterea infracțiunilor de proxenetism și trafic de persoane, în orașul Geoagiu și municipiul Orăștie o perioadă îndelungată de timp; în perioada 2008-2010 au săvârșit acte de îndemn la prostituție, înlesnirea practicării prostituției, tragerea de foloase de pe urma acestor activități ilicite, recrutare pentru prostituție a unor părți vătămate. Astfel, la aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie trebuie să se țină cont și să se facă o relaționare între circumstanțele reale ale comiterii faptei și cele personale ale inculpaților D.V.

și B.I.A., respectiv să se țină cont de rezultatul infracțiunii, de lezarea gravă a relațiilor sociale ocrotite prin incriminarea infracțiunilor care aduc atingere unor activități de interes public, a infracțiunilor ce au fost reținute în sarcina acestora de constituire a unui grup infracțional organizat, proxenetism în formă continuată și trafic de minori. Garanțiile de ordin personal (lipsa antecedentelor penale în cazul inculpatului B.I.A. și antecedente care nu atrag starea de recidivă, în cazul inculpatului D.V., aprecierea că nu există date că inculpații ar mai săvârși fapte de natură penală, și faptul că acuzațiile aduse inculpaților nu vizează comiterea unor fapte cu violență) cât și cele prevăzute de art. 160 2 alin. (3) C. proc.

pen., nu sunt de natură a înlătura pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților D.V. și B.I.A., având în vedere complexitatea cauzei și gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina acestora. Totodată, Înalta Curte constată că se impune menținerea arestării preventive a inculpaților D.V. și B.I.A., având în vedere dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., acești fiind trimiși în judecată pentru infracțiuni caracterizate de un grad ridicat de pericol social, care prin natura lor, împrejurările comiterii și, îndeosebi, urmările produse, impune menținerea detenției provizorii.

Din această perspectivă, Înalta Curte de Casație și Justiție arată că pericolul concret pentru ordinea publică al faptelor privind constituirea unui grup infracțional nestructurat, proxenetism în formă continuată, trafic de minori, poate fi dedus atât din pericolul social concret deosebit de ridicat al faptelor, cât și din circumstanțele personale ale inculpaților ori din modul în care aceștia au acționat . În consecință, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Alba Iulia împotriva încheierii din 28 iunie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1445/97/2010, privind pe inculpații B.I.A.

și D.V. Va casa, în parte, încheierea atacată și rejudecând, va respinge cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații B.I.A. și D.V. Va menține starea de arest a inculpaților B.I.A. și D.V. și celelalte dispoziții ale încheierii atacate. Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) și alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Alba Iulia împotriva încheierii din 28 iunie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1445/97/2010, privind pe inculpații B.I.A. și D.V. Casează, în parte, încheierea atacată și rejudecând, respinge cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații B.I.A. și D.V. Menține starea de arest a inculpaților B.I.A. și D.V. Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul D.V, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iulie 2011.