ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.04.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1055/2012

HOTĂRÂRE
05.04.2012
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1055/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 martie 2012 Curtea

de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 702/57/2011 în baza

art. 139 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 145 C. proc. pen. a înlocuit măsura

arestării preventive dispusă față de inculpații V.A., B.D.I., B.I.Ș., D.A.V., O.M.F.,

S.C.M., B.F.B., L.A.I., S.L.L., O.C.C., S.M. și N.I. cu măsura obligării de a nu

părăsi localitatea de domiciliu.

Pe durata măsurii

obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu inculpații au fost obligați să

respecte următoarele dispoziții, conform prevederilor art. 145 alin. (1

1

)

rap. la art. 145

1

alin. (2) C. proc. pen.:

Să se prezinte

la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

Să se prezinte

la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere

întocmit sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea

organului judiciar care a dispus măsura;

Să nu dețină,

să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

În baza

art. 145 alin. 1

2

să nu ia legătura, și să nu comunice direct sau indirect, cu persoanele împreună

cu care au săvârșit fapta și martorii încuviințați în cauză.

A dispus punerea

în libertate a inculpaților V.A., B.D.I., B.I.Ș., D.A.V., O.M.F., S.C.M., B.B.,

L.A.I., S.L.L., O.C.C., S.M. și N.I., la rămânerea definitivă a prezentei încheieri

dacă nu sunt arestați în altă cauză.

Prin încheierea

din 29 martie 2012 a dispus îndreptarea erorii materiale cuprinse în minuta și dispozitivul

încheierii penale pronunțată la data de 29 martie 2012 și a introdus următorul aliniat

„în baza art. 145 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (

1

1

)

și N.I. că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor menționate

mai sus, se va lua față de ei măsura arestării preventive."

A reținut instanța

că nu există date concrete din care să rezulte că inculpații, lăsați în libertate,

vor săvârși același gen de infracțiuni, pentru că prin aplicarea măsurii preventive

a obligării de a nu părăsi localitatea se restrânge în mod semnificativ libertatea

de circulație a inculpaților, care nu se mai pot deplasa în afara localității fără

a anunța, iar în situația contrară aceștia pot fi plasați din nou în arest. în concordanță

cu bogata jurisprudență C.E.D.O (cauzele Lettelier și Tomasi c. Franței, Ringeisen

și Neumeister c. Austriei, Calmanovici, Scundeanu, Tărău, Mihuță c. României), instanța

a arătat că privarea de libertate nu trebuie să se limiteze la gravitatea infracțiunilor,

examinând în mod pur abstract necesitatea prelungirii acesteia, ci trebuie demonstrat

că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică. De asemenea, prin

gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni

pot genera tulburări sociale care să justifice arestarea preventivă, cel puțin o

anumită perioadă de timp. Totuși, un astfel de pericol scade în mod necesar în timp

și, prin urmare, autoritățile judiciare trebuie să prezinte motive mai specifice

care să justifice persistența motivelor detenției .

A constatat

că nu s-au administrat probe noi care să justifice necesitatea menținerii inculpaților

în stare de arest, iar atitudinea inculpaților de negare a săvârșirii faptelor nu

poate constitui singur, un argument suficient pentru menținerea în arest a inculpaților,

dimpotrivă ar aduce atingere drepturilor inculpaților de a nu face declarații și

de a nu contribui la propria incriminare. A mai constatat că în cauză nu s-a evidențiat

existența pericolului sustragerii inculpaților de la judecată, și, în fapt, dacă

ar fi existat în mod real un astfel de pericol parchetul ar fi solicitat arestarea

și pe temeiul art. 148 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Nu în ultimul rând, a reținut

că încă de la momentul arestării preventive parchetul a ales să dispună în privința

unora dintre inculpații/învinuiții din prezenta cauză măsuri mai puțin restrictive

de libertate, cu toate că, gravitatea acuzațiilor este aceeași, circumstanțele personale

sunt în genere favorabile tuturor persoanelor cercetate, singura diferențiere fiind

de ordin "cantitativ", respectiv al numărului de acte materiale reținute

în sarcina fiecărui inculpat. Mai mult, în aceeași cauză, instanțele au dispus soluții

de luare a unei măsuri mai puțin restrictive față de alți inculpați, aflați în situații

identice, un argument în plus ce vine să susțină schimbarea temeiurilor inițiale

ale arestării.

Împotriva încheierii

a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T.

Serviciul Teritorial Alba Iulia și a solicitat admiterea recursului și menținerea

stării de arest a inculpaților, arătând ca în mod greșit a fost înlocuită măsura

arestării preventivă cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât cei

12 inculpați au fost trimiși în judecata pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire

și aderare la un grup infracțional, ce a avut ca obiectiv săvârșirea de infracțiuni

de furt cu consecințe deosebit de grave pe teritoriul mai multor state. A arătat

că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei masuri, infracțiunile săvârșite

au un grad de pericol deosebit de ridicat, pe timp îndelungat, transfrontalier cu

consecințe deosebit de grave. Din actele dosarului rezulta că inculpații sunt recidiviști

și au fost trimiși în judecata pentru același gen de infracțiuni.

Analizând recursul

declarat, sub aspectele invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate

și temeinicie, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., combinat cu art. 385

6

alin. (3) și art. 385

14

din același

cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Alba Iulia este nefondat,

pentru considerentele se vor arăta în continuare:

Inculpații au

fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor:

V.A. pentru

comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26

B.D.I. pentru

comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26

aplic art. 33 lit. a) C. pen.

B.I.Ș. pentru

comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26

D.A.V. pentru

comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 208

alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen., cu aplic.art. 41

alin. (2) C. pen., art. 293 alin. (1) C. pen., art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr.

105/2001, art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic art. 33 lit. a) C.

pen.

O.M.F. pentru

comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 208

alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic art. 33

lit. a) C. pen.

B.F.B. pentru

comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 208

alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen., cu aplic art. 33

lit. a) C. pen.

S.C.M. pentru

comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 208

alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic art. 33

lit. a) C. pen.

L.A.I. pentru

comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 208

alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic art. 33

lit. a) C. pen.

O.C.C. pentru

comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 208

alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic.art. 41

alin. (2) C. pen. cu aplic art. 33 lit. a) C. pen.

S.M. pentru

comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic.art.

37 lit.a) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1)

lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen., cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen. cu aplic

art. 33 lit. a) C. pen.

S.L.L. pentru

comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26

art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a

reținut că de circa doi ani, a fost constituit un grup infracțional organizat inițiat

de către inculpații V.A. și L.F.R. în scopul săvârșirii de furturi calificate cu

consecințe deosebit de grave în țări U.E. precum Franța, Italia, Olanda și Grecia.

Ca membri ai grupării au fost recrutați inculpații B.I.I., B.D.I. și B.I.Ș., aceștia

având atribuția de a identifica utilaje agricole, modalitatea de păstrare și depozitare

folosită de proprietari, identificarea căilor de acces pentru pătrunderea prin efracție,

identificarea și neutralizarea eventualelor sisteme de alarmă, verificarea utilajelor

sub aspectul dotări cu sistem de urmărire GPRS. După executarea tuturor acestor

operațiuni, cei trei membri ai grupului organizat executau efectiv operațiunea de

sustragere a utilajelor. Anterior ultimei etape, cei trei comunicau telefonic liderilor

grupului tipul utilajelor, marca, capacitatea cilindrică, anul de fabricație, numărul

actelor de utilizare și starea fizică a acestora, precum și dacă sunt prevăzute

cu accesorii (încărcător frontal, grape etc). Transportul în străinătate s-a afirmat

că a fost asigurat prin intermediul inculpatului O.C.C.

Cei doi lideri

le comunicau celor trei membri dacă utilajele identificate merită să fie sustrase,

în sensul că puteau fi ușor valorificate „la negru" și sumele care puteau fi

obținute erau importante.

După toate acestea,

V.A. și L.F.R. identificau în rețeaua Internet, pe site-ul Bursei de Transporturi

Internaționale de Mărfuri, firme de transport care dețineau mijloace de transport

adecvate. Apoi, intrau în contact cu reprezentantul firmei respective și solicitau

efectuarea unor transporturi de utilaje agricole din alte țări U.E. către România,

precizând locul și data încărcării utilajelor.

Odată antamat

mijlocul de transport, liderii grupului puneau în legătură membrii grupului care

se aflau în străinătate pentru realizarea furtului cu șoferii acestuia pentru a

reuși să se întâlnească în apropierea locului de unde urma să se realizeze sustragerea.

După comiterea

furtului, inculpatul B.I.I., cu ajutorul unui laptop, al unei imprimante și al unui

CD, falsifica o comandă către firma de transport, o factură și o scrisoare de trăsură,

pentru ca în cazul în care camionul era oprit pe drumul spre România de către organele

de poliție sau reprezentanți ai autorității vamale, șoferul să poată justifica transportul.

Imediat după

ce se comunica inculpaților V.A. și L.R. marca și tipul utilajelor sustrase, aceștia

căutau cumpărători interesați de achiziționarea acestora.

S-a mai reținut

că din grupul infracțional a făcut parte și inculpatul I.C.D., care ulterior împreună

cu inculpatul D.A.V., și prin atragerea altor persoane, O.M.F., B.F.B., L.A.V.,

au dezvoltat propria grupare infracțională. în privința inculpatului S.C.M. se reține

de către acuzare că ar fî transportat un număr de trei tractoare de la locul sustragerii

până în localitatea D.

Pentru a îngreuna

descoperirea utilajelor la o parte dintre ele s-a procedat la modificarea seriilor

cu ajutorul inculpatului S.L.L.

O parte din

bunurile pretins furate se susține că ar fi fost valorificate cu sprijinul inculpaților

Inculpații V.A.,

B.D.I., B.I.Ș., au fost arestați preventiv la data de 11 decembrie 2010 prin încheierea

penală nr. 59/2010 a Tribunalului Hunedoara, inculpații D.A., O.M.F., B.F., S.C.,

L.A.I., au fost arestați preventiv la 24 ianuarie 2011 prin încheierea penală

nr. 3/2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, iar inculpații O.C.C., S.M. și S.L.L.

au fost arestați la 15 aprilie 2011 prin încheierea nr. 17/2011 pronunțată de Tribunalul

Hunedoara.

Potrivit dispozițiilor

art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura arestării preventive luată se înlocuiește

cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea

măsurii.

Înalta

Curte constată că în mod corect a apreciat Curtea de Apel Alba Iulia că la acest

moment procesual s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri,

față de circumstanțele personale ale inculpaților, împrejurarea că în cauză nu s-au

relevat probe care să dovedească existența riscului ca inculpații odată eliberați

să poată influența cursul procesului și nici să comită pe viitor infracțiuni de

aceeași natură.

Totodată,

Înalta Curte apreciază că obligațiile ce au fost stabilite în sarcina inculpaților,

respectiv să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați, să

se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului

de supraveghere întocmit sau ori de câte ori sunt chemați, să nu își schimbe locuința

fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura, să nu dețină, să nu

folosească și să nu poarte nici o categorie de arme, să nu ia legătura, și să nu

comunice direct sau indirect, cu persoanele împreună cu care au săvârșit fapta și

martorii încuviințați în cauză, oferă suficiente garanții pentru realizarea scopului

măsurilor preventive.

În condițiile

art. 5 parag. 3 din C.E.D.O., inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat

într-un termen rezonabil și de a fi eliberat în cursul procedurii, în cauza de față

instanța reține că oportunitatea punerii în libertate a inculpaților prin înlocuirea

măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea este

oportună prin stadiul actual al procedurii cât și față de durata arestării preventive

a inculpaților V.A., B.D.I., B.I.Ș., arestați la data de 11 decembrie 2010, inculpații

D.A., O.M.F., B.F., S.C., L.A.I., arestați la data de 24 ianuarie 2011, inculpații

O.C.C., S.M. și S.L.L. arestați la data de 15 aprilie 2011.

În conformitate

cu dispozițiile art. 5 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului

și Libertăților Fundamentale, ratificată de România, orice persoană are dreptul

la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa. Proclamând dreptul la

libertate, Convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie

să fie lipsită de libertate în mod arbitrar. De la această regulă există excepția

privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute, în mod expres și

limitativ, de dispozițiile art. 5 parag. 1 lit. c) din C.E.D.O.

Potrivit textului

invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reținută

în vederea aducerii sale în fata autorității judiciare competente, atunci când există

motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive

temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune

sau să fugă după săvârșirea acesteia.

În materia privării

de libertate, Convenția trimite, în esență, la legislația națională și la aplicabilitatea

dreptului intern. Legalitatea sau regularitatea detenției obligă ca arestarea preventivă

a unei persoane și menținerea acestei măsuri să se facă în conformitate cu normele

de fond și de procedură prevăzute de legea națională care, la rândul lor, trebuie

să fie compatibile cu dispozițiile Convenției și să asigure protejarea individului

împotriva arbitrariului.

Conform jurisprudenței

C.E.D.O., măsura arestării preventive este o măsură de excepție și aceasta trebuie

luată doar în situația în care nici una dintre celelalte măsuri preventive prevăzute

de dispozițiile art. 136 C. proc. pen. nu este potrivită datelor speței, fiind patru

motive fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat

că a comis o infracțiune: pericolul ca inculpatul să fugă, riscul ca inculpatul,

odată pus în libertate, să împiedice administrarea justiției, să comită noi infracțiuni

sau să tulbure ordinea publică.

Înalta

Curte constată că în mod corect a apreciat Curtea de Apel Alba Iulia că nu există

date concrete din care să rezulte că inculpații, lăsați în libertate, vor săvârși

același gen de infracțiuni, pentru că, prin aplicarea măsurii preventive a obligării

de a nu părăsi localitatea se restrânge în mod semnificativ libertatea de circulație

a inculpaților care nu se mai pot deplasa în afara localității fără a anunța, iar

în situația contrară aceștia pot fi plasați din nou în arest.

Astfel, obligațiile

stabilite în sarcina inculpaților oferă suficiente garanții pentru realizarea scopului

măsurilor preventive.

În consecință,

Înalta Curte în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –

D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Alba Iulia.

În baza

art. 192 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lăngă Înalta Curte de Casație

și Justiție – D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva încheierii

din 29 martie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul

nr. 702/57/2011, privind pe inculpații V.A., B.D.I., B.I.Ș., D.A.V., O.M.F., S.C.M.,

B.F.B., L.A.I., S.L.L., O.C.C., S.M. și N.I.

Obligă recurenții

inculpați N.I., B.D.I., B.I.Ș. și B.F.B. la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariile pentru

apărătorii desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții

inculpați V.A., D.A.V., O.M.F., S.C.M., L.A.I., S.L.L., O.C.C. și S.M. la plata

sumei de câte 125 RON cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 25

RON, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu, se vor avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia,

rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 5 aprilie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-11-29
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4115/2011
Asupra recursului penal de față ; Prin încheierea de ședință din data de 21 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia în Dosarul nr. 702/57/2011 s-au admis cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de incu
ÎCCJ 2012-02-02
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 310/2012
Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constata următoarele: Prin încheierea din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 960/57/2011, sesizată prin rechizitoriul întocmit la da
ÎCCJ 2012-02-09
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 346/2012
S.M, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu Ighiu, jud. Alba. Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea inculpatul a fost obligat să respecte următoarele dispoziții, conform prevederilor art. 145 alin. (1 1
ÎCCJ 2013-01-17
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 157/2013
apel inculpații și partea civilă, care face obiectul prezentei cauze. Prin încheierea din data de 07 noiembrie 2012 pronunțată de Cureta de Apel Suceava, în temeiul art. 139 alin. (1) și (3 5 ) raportat la art. 136 alin. (1) lit. b) C. proc
ÎCCJ 2011-12-28
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4370/2011
Asupra recursului penal de față: Prin încheierea de ședință din 19 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 8187/2/2011 în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., s-a constata
Sursă