ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1055/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1055/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului
de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 29 martie 2012 Curtea
de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 702/57/2011 în baza
art. 139 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 145 C. proc. pen. a înlocuit măsura
arestării preventive dispusă față de inculpații V.A., B.D.I., B.I.Ș., D.A.V., O.M.F.,
S.C.M., B.F.B., L.A.I., S.L.L., O.C.C., S.M. și N.I. cu măsura obligării de a nu
părăsi localitatea de domiciliu.
Pe durata măsurii
obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu inculpații au fost obligați să
respecte următoarele dispoziții, conform prevederilor art. 145 alin. (1
1
)
rap. la art. 145
1
alin. (2) C. proc. pen.:
Să se prezinte
la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
Să se prezinte
la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere
întocmit sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea
organului judiciar care a dispus măsura;
Să nu dețină,
să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
În baza
art. 145 alin. 1
2
C. proc. pen. a impus inculpaților ca pe durata măsurii
să nu ia legătura, și să nu comunice direct sau indirect, cu persoanele împreună
cu care au săvârșit fapta și martorii încuviințați în cauză.
A dispus punerea
în libertate a inculpaților V.A., B.D.I., B.I.Ș., D.A.V., O.M.F., S.C.M., B.B.,
L.A.I., S.L.L., O.C.C., S.M. și N.I., la rămânerea definitivă a prezentei încheieri
dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Prin încheierea
din 29 martie 2012 a dispus îndreptarea erorii materiale cuprinse în minuta și dispozitivul
încheierii penale pronunțată la data de 29 martie 2012 și a introdus următorul aliniat
„în baza art. 145 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (
1
1
)
C. proc. pen. atrage atenția inculpaților
V.A., B.D.I., B.I.Ș., D.A.V., O.M.F., S.C.M., B.B., L.A.I., S.L.L., O.C.C., S.M.
și N.I. că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor menționate
mai sus, se va lua față de ei măsura arestării preventive."
A reținut instanța
că nu există date concrete din care să rezulte că inculpații, lăsați în libertate,
vor săvârși același gen de infracțiuni, pentru că prin aplicarea măsurii preventive
a obligării de a nu părăsi localitatea se restrânge în mod semnificativ libertatea
de circulație a inculpaților, care nu se mai pot deplasa în afara localității fără
a anunța, iar în situația contrară aceștia pot fi plasați din nou în arest. în concordanță
cu bogata jurisprudență C.E.D.O (cauzele Lettelier și Tomasi c. Franței, Ringeisen
și Neumeister c. Austriei, Calmanovici, Scundeanu, Tărău, Mihuță c. României), instanța
a arătat că privarea de libertate nu trebuie să se limiteze la gravitatea infracțiunilor,
examinând în mod pur abstract necesitatea prelungirii acesteia, ci trebuie demonstrat
că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică. De asemenea, prin
gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni
pot genera tulburări sociale care să justifice arestarea preventivă, cel puțin o
anumită perioadă de timp. Totuși, un astfel de pericol scade în mod necesar în timp
și, prin urmare, autoritățile judiciare trebuie să prezinte motive mai specifice
care să justifice persistența motivelor detenției .
A constatat
că nu s-au administrat probe noi care să justifice necesitatea menținerii inculpaților
în stare de arest, iar atitudinea inculpaților de negare a săvârșirii faptelor nu
poate constitui singur, un argument suficient pentru menținerea în arest a inculpaților,
dimpotrivă ar aduce atingere drepturilor inculpaților de a nu face declarații și
de a nu contribui la propria incriminare. A mai constatat că în cauză nu s-a evidențiat
existența pericolului sustragerii inculpaților de la judecată, și, în fapt, dacă
ar fi existat în mod real un astfel de pericol parchetul ar fi solicitat arestarea
și pe temeiul art. 148 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Nu în ultimul rând, a reținut
că încă de la momentul arestării preventive parchetul a ales să dispună în privința
unora dintre inculpații/învinuiții din prezenta cauză măsuri mai puțin restrictive
de libertate, cu toate că, gravitatea acuzațiilor este aceeași, circumstanțele personale
sunt în genere favorabile tuturor persoanelor cercetate, singura diferențiere fiind
de ordin "cantitativ", respectiv al numărului de acte materiale reținute
în sarcina fiecărui inculpat. Mai mult, în aceeași cauză, instanțele au dispus soluții
de luare a unei măsuri mai puțin restrictive față de alți inculpați, aflați în situații
identice, un argument în plus ce vine să susțină schimbarea temeiurilor inițiale
ale arestării.
Împotriva încheierii
a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T.
Serviciul Teritorial Alba Iulia și a solicitat admiterea recursului și menținerea
stării de arest a inculpaților, arătând ca în mod greșit a fost înlocuită măsura
arestării preventivă cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât cei
12 inculpați au fost trimiși în judecata pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire
și aderare la un grup infracțional, ce a avut ca obiectiv săvârșirea de infracțiuni
de furt cu consecințe deosebit de grave pe teritoriul mai multor state. A arătat
că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei masuri, infracțiunile săvârșite
au un grad de pericol deosebit de ridicat, pe timp îndelungat, transfrontalier cu
consecințe deosebit de grave. Din actele dosarului rezulta că inculpații sunt recidiviști
și au fost trimiși în judecata pentru același gen de infracțiuni.
Analizând recursul
declarat, sub aspectele invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate
și temeinicie, conform prevederilor art. 385
9
alin. (3) C. proc.
pen., combinat cu art. 385
6
alin. (3) și art. 385
14
din același
cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Alba Iulia este nefondat,
pentru considerentele se vor arăta în continuare:
Inculpații au
fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor:
V.A. pentru
comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26
C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4)
C. pen. cu aplic art. 33 lit. a) C. pen.
B.D.I. pentru
comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26
C. pen. art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen. cu
aplic art. 33 lit. a) C. pen.
B.I.Ș. pentru
comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26
C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4)
C. pen. cu aplic art. 33 lit. a) C. pen.
D.A.V. pentru
comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 208
alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen., cu aplic.art. 41
alin. (2) C. pen., art. 293 alin. (1) C. pen., art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr.
105/2001, art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic art. 33 lit. a) C.
pen.
O.M.F. pentru
comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 208
alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic art. 33
lit. a) C. pen.
B.F.B. pentru
comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 208
alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen., cu aplic art. 33
lit. a) C. pen.
S.C.M. pentru
comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 208
alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic art. 33
lit. a) C. pen.
L.A.I. pentru
comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 208
alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic art. 33
lit. a) C. pen.
O.C.C. pentru
comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 208
alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen. cu aplic.art. 41
alin. (2) C. pen. cu aplic art. 33 lit. a) C. pen.
S.M. pentru
comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic.art.
37 lit.a) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1)
lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen., cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen. cu aplic
art. 33 lit. a) C. pen.
S.L.L. pentru
comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26
C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4)
C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic
art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a
reținut că de circa doi ani, a fost constituit un grup infracțional organizat inițiat
de către inculpații V.A. și L.F.R. în scopul săvârșirii de furturi calificate cu
consecințe deosebit de grave în țări U.E. precum Franța, Italia, Olanda și Grecia.
Ca membri ai grupării au fost recrutați inculpații B.I.I., B.D.I. și B.I.Ș., aceștia
având atribuția de a identifica utilaje agricole, modalitatea de păstrare și depozitare
folosită de proprietari, identificarea căilor de acces pentru pătrunderea prin efracție,
identificarea și neutralizarea eventualelor sisteme de alarmă, verificarea utilajelor
sub aspectul dotări cu sistem de urmărire GPRS. După executarea tuturor acestor
operațiuni, cei trei membri ai grupului organizat executau efectiv operațiunea de
sustragere a utilajelor. Anterior ultimei etape, cei trei comunicau telefonic liderilor
grupului tipul utilajelor, marca, capacitatea cilindrică, anul de fabricație, numărul
actelor de utilizare și starea fizică a acestora, precum și dacă sunt prevăzute
cu accesorii (încărcător frontal, grape etc). Transportul în străinătate s-a afirmat
că a fost asigurat prin intermediul inculpatului O.C.C.
Cei doi lideri
le comunicau celor trei membri dacă utilajele identificate merită să fie sustrase,
în sensul că puteau fi ușor valorificate „la negru" și sumele care puteau fi
obținute erau importante.
După toate acestea,
V.A. și L.F.R. identificau în rețeaua Internet, pe site-ul Bursei de Transporturi
Internaționale de Mărfuri, firme de transport care dețineau mijloace de transport
adecvate. Apoi, intrau în contact cu reprezentantul firmei respective și solicitau
efectuarea unor transporturi de utilaje agricole din alte țări U.E. către România,
precizând locul și data încărcării utilajelor.
Odată antamat
mijlocul de transport, liderii grupului puneau în legătură membrii grupului care
se aflau în străinătate pentru realizarea furtului cu șoferii acestuia pentru a
reuși să se întâlnească în apropierea locului de unde urma să se realizeze sustragerea.
După comiterea
furtului, inculpatul B.I.I., cu ajutorul unui laptop, al unei imprimante și al unui
CD, falsifica o comandă către firma de transport, o factură și o scrisoare de trăsură,
pentru ca în cazul în care camionul era oprit pe drumul spre România de către organele
de poliție sau reprezentanți ai autorității vamale, șoferul să poată justifica transportul.
Imediat după
ce se comunica inculpaților V.A. și L.R. marca și tipul utilajelor sustrase, aceștia
căutau cumpărători interesați de achiziționarea acestora.
S-a mai reținut
că din grupul infracțional a făcut parte și inculpatul I.C.D., care ulterior împreună
cu inculpatul D.A.V., și prin atragerea altor persoane, O.M.F., B.F.B., L.A.V.,
au dezvoltat propria grupare infracțională. în privința inculpatului S.C.M. se reține
de către acuzare că ar fî transportat un număr de trei tractoare de la locul sustragerii
până în localitatea D.
Pentru a îngreuna
descoperirea utilajelor la o parte dintre ele s-a procedat la modificarea seriilor
cu ajutorul inculpatului S.L.L.
O parte din
bunurile pretins furate se susține că ar fi fost valorificate cu sprijinul inculpaților
K.C.P., S.M., B.C.D., R.Ș.F.
Inculpații V.A.,
B.D.I., B.I.Ș., au fost arestați preventiv la data de 11 decembrie 2010 prin încheierea
penală nr. 59/2010 a Tribunalului Hunedoara, inculpații D.A., O.M.F., B.F., S.C.,
L.A.I., au fost arestați preventiv la 24 ianuarie 2011 prin încheierea penală
nr. 3/2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, iar inculpații O.C.C., S.M. și S.L.L.
au fost arestați la 15 aprilie 2011 prin încheierea nr. 17/2011 pronunțată de Tribunalul
Hunedoara.
Potrivit dispozițiilor
art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura arestării preventive luată se înlocuiește
cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea
măsurii.
Înalta
Curte constată că în mod corect a apreciat Curtea de Apel Alba Iulia că la acest
moment procesual s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri,
față de circumstanțele personale ale inculpaților, împrejurarea că în cauză nu s-au
relevat probe care să dovedească existența riscului ca inculpații odată eliberați
să poată influența cursul procesului și nici să comită pe viitor infracțiuni de
aceeași natură.
Totodată,
Înalta Curte apreciază că obligațiile ce au fost stabilite în sarcina inculpaților,
respectiv să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați, să
se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului
de supraveghere întocmit sau ori de câte ori sunt chemați, să nu își schimbe locuința
fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura, să nu dețină, să nu
folosească și să nu poarte nici o categorie de arme, să nu ia legătura, și să nu
comunice direct sau indirect, cu persoanele împreună cu care au săvârșit fapta și
martorii încuviințați în cauză, oferă suficiente garanții pentru realizarea scopului
măsurilor preventive.
În condițiile
art. 5 parag. 3 din C.E.D.O., inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat
într-un termen rezonabil și de a fi eliberat în cursul procedurii, în cauza de față
instanța reține că oportunitatea punerii în libertate a inculpaților prin înlocuirea
măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea este
oportună prin stadiul actual al procedurii cât și față de durata arestării preventive
a inculpaților V.A., B.D.I., B.I.Ș., arestați la data de 11 decembrie 2010, inculpații
D.A., O.M.F., B.F., S.C., L.A.I., arestați la data de 24 ianuarie 2011, inculpații
O.C.C., S.M. și S.L.L. arestați la data de 15 aprilie 2011.
În conformitate
cu dispozițiile art. 5 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului
și Libertăților Fundamentale, ratificată de România, orice persoană are dreptul
la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa. Proclamând dreptul la
libertate, Convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie
să fie lipsită de libertate în mod arbitrar. De la această regulă există excepția
privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute, în mod expres și
limitativ, de dispozițiile art. 5 parag. 1 lit. c) din C.E.D.O.
Potrivit textului
invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reținută
în vederea aducerii sale în fata autorității judiciare competente, atunci când există
motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive
temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune
sau să fugă după săvârșirea acesteia.
În materia privării
de libertate, Convenția trimite, în esență, la legislația națională și la aplicabilitatea
dreptului intern. Legalitatea sau regularitatea detenției obligă ca arestarea preventivă
a unei persoane și menținerea acestei măsuri să se facă în conformitate cu normele
de fond și de procedură prevăzute de legea națională care, la rândul lor, trebuie
să fie compatibile cu dispozițiile Convenției și să asigure protejarea individului
împotriva arbitrariului.
Conform jurisprudenței
C.E.D.O., măsura arestării preventive este o măsură de excepție și aceasta trebuie
luată doar în situația în care nici una dintre celelalte măsuri preventive prevăzute
de dispozițiile art. 136 C. proc. pen. nu este potrivită datelor speței, fiind patru
motive fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat
că a comis o infracțiune: pericolul ca inculpatul să fugă, riscul ca inculpatul,
odată pus în libertate, să împiedice administrarea justiției, să comită noi infracțiuni
sau să tulbure ordinea publică.
Înalta
Curte constată că în mod corect a apreciat Curtea de Apel Alba Iulia că nu există
date concrete din care să rezulte că inculpații, lăsați în libertate, vor săvârși
același gen de infracțiuni, pentru că, prin aplicarea măsurii preventive a obligării
de a nu părăsi localitatea se restrânge în mod semnificativ libertatea de circulație
a inculpaților care nu se mai pot deplasa în afara localității fără a anunța, iar
în situația contrară aceștia pot fi plasați din nou în arest.
Astfel, obligațiile
stabilite în sarcina inculpaților oferă suficiente garanții pentru realizarea scopului
măsurilor preventive.
În consecință,
Înalta Curte în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge
recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –
D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Alba Iulia.
În baza
art. 192 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lăngă Înalta Curte de Casație
și Justiție – D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva încheierii
din 29 martie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul
nr. 702/57/2011, privind pe inculpații V.A., B.D.I., B.I.Ș., D.A.V., O.M.F., S.C.M.,
B.F.B., L.A.I., S.L.L., O.C.C., S.M. și N.I.
Obligă recurenții
inculpați N.I., B.D.I., B.I.Ș. și B.F.B. la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariile pentru
apărătorii desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Obligă recurenții
inculpați V.A., D.A.V., O.M.F., S.C.M., L.A.I., S.L.L., O.C.C. și S.M. la plata
sumei de câte 125 RON cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 25
RON, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu, se vor avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile
judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia,
rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 5 aprilie 2012.