ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 310/2012

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constata următoarele: Prin încheierea din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 960/57/2011, sesizată prin rechizitoriul întocmit la data de 3 august 2011 de către D.I.I.C.O.T. în dosarul nr. 114 D /P/2010, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților C.D.N., D.I., S.M.I. și I.D.I. cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Pe durata măsurii preventive inculpații nu pot părăsi țara fără încuviințarea instanței inculpații au fost obligați să respecte următoarele: a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați. b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați.

c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței. d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. e) să nu se apropie de persoanele împreună cu care au comis faptele, martori, experți și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect. S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților de sub puterea mandatelor de arestare preventivă emise de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 626/57/2011. S-au reținut, în esență, următoarele: Examinând cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de inculpații C.D.N., D.I., S.M.I., I.D.I., instanța a constatat următoarele: În motivarea cererilor inculpații au susținut că s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat prin trecerea timpului, iar datele din care rezultă că inculpații C.D.N., D.I.

și S.M.I. au încercat zădărnicirea aflării adevărului nu sunt temeinice și actuale. De asemenea, s-a susținut că lăsarea în libertate a inculpaților nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, iar arestarea preventivă a depășit un termen rezonabil, în cauză efectuându-se acte procesuale care au dus la schimbarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv s-a pronunțat o hotărâre pentru o parte din inculpați și s-a procedat la audierea inculpaților arestați. S-a reținut că cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații C.D.N., D.I., S.M.I. și I.D.I. sunt fondate, din următoarele considerente: Prin încheierea penală nr. 6/MP din 12 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 626/57/2011 a fost admisă propunerea de arestare preventivă a inculpaților C.D.N., D.I., S.M.I.

și I.D.I. formulată de D.I.I.C.O.T. și s-a dispus arestarea acestora pe o durată de 29 de zile. Inculpații C.D.N., D.I. și S.M.I. au fost arestați în temeiul art. 148 alin. (1) lit. b) și f) C. proc. pen., iar inculpatul I.D.I. în temeiul art. 148 alin. (1) lit. f). Măsura arestării preventive a fost prelungită și menținută succesiv. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. din 03 august 2011 din în dosarul nr. 114/D/P/2010 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpaților: 1 C.D.N. pentru săvârșirea infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional nestructurat prevăzut de art. 8 din Legea nr. 39/2003, complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 241/2005 (referitor la SC P. SA), conflict de interese prevăzut de art. 253 1 C. pen.

(referitor la SC P. SA), favorizarea infractorului prevăzut de art. 264 C. pen. (referitor la SC P. SA), omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzut de art. 263 alin. (1) și (2) C. pen. (referitor la SC P. SA), complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 (referitor la SC B. SRL), complicitate la delapidare prevăzut de art. 26 raportat la art. 215 1 alin. (1) C. pen. (referitor la sumele de bani identificate și primite prin SC B. SRL de la SC P. SA), omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzută de art. 263 alin. (1) și (2) C. pen. (referitor la SC F.C.U. SA), conflict de interese prevăzut de art. 253 1 C. pen. (referitor la SC M.S.

SRL), fals în declarații prevăzut de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (declarațiile de avere și interese sumele primite de la SC P. SA, SC M.S. SRL, mașina folosită, interesele din firmele de unde obținea foloase, inclusiv SC B. SRL), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 2. D.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional nestructurat prevăzut de art. 8 din Legea nr. 39/2003, conflict de interese prevăzute de art. 253 1 C. pen. (referitor la SC P. SA), favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. (referitor la SC P. SA), omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzută de art. 263 alin. (1) și (2) C. pen. (referitor la SC P. SA), fals în declarații prevăzut de art. 292 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (declarațiile de avere și interese), omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzute de art. 263 alin. (1) și (2) C. pen. (referitor la SC F.C.U. SA) totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 3. S.M.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional nestructurat prevăzut de art. 8 din Legea nr. 39/2003, complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), d) din Legea nr. 241/2005 (referitor la redevențele calculate la SC P. SA și activitățile derulate prin SC E. SRL), conflict de interese prevăzut de art. 253 1 C. pen. (sume de bani și alte foloase primite de la L.A.), favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzut de art. 263 alin. (1), (2) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (constatările de la SC E. SRL și SC P. SA), fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (declarațiile de avere și interese), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 4. I.D.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional nestructurat prevăzut de art. 8 din Legea nr. 39/2003, complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 (referitor la redevențele calculate la SC P. SA și activitățile derulate prin SC E. SRL), conflict de interese prevăzut de art. 253 1 C. pen., favorizarea infractorului prevăzut de art. 264 C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzut de art. 263 alin. (1), (2) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (constatările de la SC E. SRL și SC P. SA), fals în declarații prevăzut de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (declarațiile de avere și interese), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Pe parcursul procedurilor inculpații au formulat cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive și cereri de liberare provizorie sub control judiciar, care au fost respinse de instanța de fond sau de instanța de recurs. Prin sentința penală nr. 148/2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 1215/57/2011, au fost condamnați inculpații A.L., A.E., G.A.M., C.M.E., P.O.I. și B.D. la pedeapsa închisorii, pedepsele fiind suspendate sub supraveghere, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen. La termenul de judecată din 26 ianuarie 2012 inculpații aflați în stare de arest au fost audiați. Instanța a reținut că pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat prin trecerea timpului, iar pericolul pentru influențarea anchetei nu mai subzistă, prin luarea depozițiilor persoanelor implicate și realizarea tuturor verificărilor cerute de circumstanțele cauzei, neexistând în realitate un risc de ascundere a dovezilor și influențarea martorilor în acest moment. După un anumit timp existența motivelor plauzibile de a bănui persoanele arestate de comiterea infracțiunii nu mai sunt suficiente pentru a justifica detenția preventivă a acesteia. Inculpații sunt în detenție preventivă din luna mai 2011, de aproximativ 8 luni.

Ținând cont de complexitatea cauzei, de diligenta specială a organelor judiciare, de stadiul procedurilor, instanța a apreciat că durata rezonabilă a arestării preventive a fost depășită, iar motivele invocate de autorități pentru menținerea detenției preventive nu au fost completate cu elemente factuale concrete, convingătoare și pertinente referitoare la necesitatea menținerii măsurii arestării preventive. A mai reținut că atunci când se decide cu privire la menținerea arestării preventive, instanțele sunt obligate să ia în considerare posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezența persoanei respective la proces (C.E.D.O. cauza V ren ce v. contra Serbiei), această posibilitate putând fi evaluată încă din primele faze ale arestării (C.E.D.O.

cauza Mc.Kay contra Regatului Unit). Instanța a apreciat că, ținând seama de nivelul de instrucție și educație al inculpaților, de lipsa antecedentelor penale, de împrejurarea că aceștia au fost suspendați din funcție, este suficientă luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara față de inculpați, impunerea obligațiilor față de inculpați fiind de natură a asigura buna derulare a cercetării judecătorești, cu atât mai mult cu cât în cazul nerespectării obligațiilor se va lua față de inculpați măsura arestării preventive. Având în vedere considerentele mai sus, în temeiul art. 139 alin. (1) C. proc. pen. instanța a apreciat că s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și, pe cale de consecință, a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Împotriva încheierii sus-menționate, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., solicitând casarea încheierii atacate, referitor la dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul parchetului este fondat. Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că prima instanță a apreciat, în mod greșit, că în cauză temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat și că sunt întrunite condițiile pentru luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara față de inculpați.

Potrivit Codului nostru de procedură penală, similar reglementărilor din majoritatea legislațiilor europene, menținerea unei măsuri preventive privative de libertate este condiționată de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare expres și limitativ prevăzute de art. 148 C. proc. pen. În cauză, se constată că temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive, prevăzute de art. 148 lit. b) și f) C. proc. pen. pentru inculpații C.D.N., D.I.

și S.M.I. și art. 148 lit. f) C. proc. pen. pentru inculpatul I.D.I., subzistă și în prezent. Instanța trebuia să constate că sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de textul de lege sus-menționat: inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și că subzistă pericolul zădărnicirii aflării adevărului. Referitor la primul temei, în practica C.E.D.O., s-a stabilit că menținerea detenției este justificată atunci când se face dovada că asupra procesului penal planează cel puțin unul dintre următoarele pericole care trebuie apreciate in concreto pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unei noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică.

În prezent, cauza se află în faza procesuală a judecății în primă instanță, cercetarea judecătorească fiind la început, astfel că există un pericol pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru următoarele considerente: Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că în raport de natura și gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor săvârșite de inculpați (sprijinire a unui grup infracțional nestructurat, complicitate la evaziune fiscală, conflict de interese, favorizarea infractorului, omisiunea sesizării organelor judiciare, fals în declarații), reflectat de modalitatea în care se reține că le-au săvârșit și de calitatea inculpaților, pentru care au fost trimiși în judecată și pentru care nu s-a pronunțat încă o hotărâre în primă instanță, precum și de faptul că cercetarea judecătorească este la început, lăsarea inculpaților în libertate ar putea crea atât riscul de influențare a probatoriului în cauză, precum și ca aceștia să repete asemenea fapte.

Sub acest aspect, dat fiind că în prezent cauza se află la momentul inițial al fazei de cercetare judecătorească, care va continua cu administrarea probelor strânse la urmărirea penală, asupra cărora a existat încercarea inculpaților de influențare, precum și în raport de faptul că inculpații I.D.I. și S.M.I. au fost trimiși în judecată printr-un rechizitoriu al D.N.A., pentru fapte de corupție, săvârșite tot prin folosirea funcțiilor deținute în cadrul D.F.P., se constată că din actele și lucrările dosarului se relevă indicii pe care să se întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că inculpații ar săvârși sau ar întreprinde acțiuni de natură a influența probatoriul în cauză. Pe de altă parte, în raport de complexitatea cauzei, dată de natura infracțiunilor de o gravitate sporită, de numărul mare al inculpaților și calitatea în care le-au săvârșit, se constată că prin lăsarea în libertate s-ar induce un sentiment de insecuritate în ordinea publică.

Pentru motivele mai sus-arătate, Înalta Curte constată că se impune menținerea arestării preventive pentru o bună desfășurare a procesului penal. Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., împotriva încheierii din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 960/57/2011, privind pe intimații inculpați C.D.N., D.I., S.M.I. și I.D.I., să fie admis, să fie casată parțial încheierea atacată și, rejudecând, să fie respinse, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților C.D.N., D.I., S.M.I. și I.D.I. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 25 lei pentru intimații inculpați, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., împotriva încheierii din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 960/57/2011, privind pe intimații inculpați C.D.N., D.I., S.M.I. și I.D.I. Casează parțial încheierea atacată și, rejudecând: Respinge, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților C.D.N., D.I., S.M.I. și I.D.I. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 25 lei pentru intimații inculpați, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2012.