ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 310/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 310/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față

În baza lucrărilor

din dosar, constata următoarele:

Prin încheierea din

26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în

dosarul nr. 960/57/2011, sesizată prin rechizitoriul întocmit la data de 3

august 2011 de către D.I.I.C.O.T. în dosarul nr. 114 D /P/2010, a dispus

înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților C.D.N., D.I., S.M.I. și

I.D.I. cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Pe durata măsurii

preventive inculpații nu pot părăsi țara fără încuviințarea instanței

inculpații au fost obligați să respecte următoarele:

a) să se prezinte la

instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați.

b) să se prezinte la

organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de

supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați.

c) să nu-și schimbe

locuința fără încuviințarea instanței.

d) să nu dețină, să

nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

e) să nu se apropie

de persoanele împreună cu care au comis faptele, martori, experți și să nu

comunice cu aceștia direct sau indirect.

S-a dispus punerea de

îndată în libertate a inculpaților de sub puterea mandatelor de arestare

preventivă emise de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 626/57/2011.

S-au reținut, în

esență, următoarele:

Examinând cererile de

înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi

localitatea sau țara, formulată de inculpații C.D.N., D.I., S.M.I., I.D.I.,

instanța a constatat următoarele:

În motivarea

cererilor inculpații au susținut că s-au schimbat temeiurile care au stat la

baza luării măsurii arestării preventive, pericolul pentru ordinea publică s-a

diminuat prin trecerea timpului, iar datele din care rezultă că inculpații

C.D.N., D.I. și S.M.I. au încercat zădărnicirea aflării adevărului nu sunt

temeinice și actuale.

De asemenea, s-a

susținut că lăsarea în libertate a inculpaților nu ar prezenta un pericol

concret pentru ordinea publică, iar arestarea preventivă a depășit un termen

rezonabil, în cauză efectuându-se acte procesuale care au dus la schimbarea

temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv

s-a pronunțat o hotărâre pentru o parte din inculpați și s-a procedat la

audierea inculpaților arestați.

S-a reținut că

cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații

C.D.N., D.I., S.M.I. și I.D.I. sunt fondate, din următoarele considerente:

Prin încheierea

penală nr. 6/MP din 12 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în

dosar nr. 626/57/2011 a fost admisă propunerea de arestare preventivă a

inculpaților C.D.N., D.I., S.M.I. și I.D.I. formulată de D.I.I.C.O.T. și s-a

dispus arestarea acestora pe o durată de 29 de zile.

Inculpații C.D.N.,

D.I. și S.M.I. au fost arestați în temeiul art. 148 alin. (1) lit. b) și f) C.

proc. pen., iar inculpatul I.D.I. în temeiul art. 148 alin. (1) lit. f).

Măsura arestării

preventive a fost prelungită și menținută succesiv.

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. din

03 august 2011 din în dosarul nr. 114/D/P/2010 s-a dispus trimiterea în

judecată în stare de arest a inculpaților:

1 C.D.N. pentru

săvârșirea infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional nestructurat

prevăzut de art. 8 din Legea nr. 39/2003, complicitate la evaziune fiscală

prevăzută de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr.

241/2005 (referitor la SC P. SA), conflict de interese prevăzut de art. 253

1

C. pen. (referitor la SC P. SA), favorizarea infractorului prevăzut de art. 264

C. pen. (referitor la SC P. SA), omisiunea sesizării organelor judiciare

prevăzut de art. 263 alin. (1) și (2) C. pen. (referitor la SC P. SA),

complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 raportat la art. 9 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 (referitor la SC B. SRL), complicitate la

delapidare prevăzut de art. 26 raportat la art. 215

1

alin. (1) C.

pen. (referitor la sumele de bani identificate și primite prin SC B. SRL de la

SC P. SA), omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzută de art. 263 alin.

(1) și (2) C. pen. (referitor la SC F.C.U. SA), conflict de interese prevăzut de

art. 253

1

C. pen. (referitor la SC M.S. SRL), fals în declarații

prevăzut de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(declarațiile de avere și interese sumele primite de la SC P. SA, SC M.S. SRL,

mașina folosită, interesele din firmele de unde obținea foloase, inclusiv SC B.

SRL), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

săvârșirea infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional nestructurat

prevăzut de art. 8 din Legea nr. 39/2003, conflict de interese prevăzute de

art. 253

1

C. pen. (referitor la SC P. SA), favorizarea infractorului

prevăzută de art. 264 C. pen. (referitor la SC P. SA), omisiunea sesizării

organelor judiciare prevăzută de art. 263 alin. (1) și (2) C. pen. (referitor

la SC P. SA), fals în declarații prevăzut de art. 292 C. pen. cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. (declarațiile de avere și interese), omisiunea sesizării

organelor judiciare prevăzute de art. 263 alin. (1) și (2) C. pen. (referitor

la SC F.C.U. SA) totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

săvârșirea infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional nestructurat

prevăzut de art. 8 din Legea nr. 39/2003, complicitate la evaziune fiscală

prevăzută de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), d) din Legea nr. 241/2005

(referitor la redevențele calculate la SC P. SA și activitățile derulate prin

SC E. SRL), conflict de interese prevăzut de art. 253

1

C. pen. (sume

de bani și alte foloase primite de la L.A.), favorizarea infractorului

prevăzută de art. 264 C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzut

de art. 263 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(constatările de la SC E. SRL și SC P. SA), fals în declarații prevăzută de

art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (declarațiile de avere

și interese), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

săvârșirea infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional nestructurat

prevăzut de art. 8 din Legea nr. 39/2003, complicitate la evaziune fiscală

prevăzută de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

241/2005 (referitor la redevențele calculate la SC P. SA și activitățile

derulate prin SC E. SRL), conflict de interese prevăzut de art. 253

1

C. pen., favorizarea infractorului prevăzut de art. 264 C. pen., omisiunea

sesizării organelor judiciare prevăzut de art. 263 alin. (1), (2) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (constatările de la SC E. SRL și SC P. SA),

fals în declarații prevăzut de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. (declarațiile de avere și interese), totul cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen.

Pe parcursul

procedurilor inculpații au formulat cereri de înlocuire a măsurii arestării

preventive și cereri de liberare provizorie sub control judiciar, care au fost

respinse de instanța de fond sau de instanța de recurs.

Prin sentința penală

nr. 148/2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr.

1215/57/2011, au fost condamnați inculpații A.L., A.E., G.A.M., C.M.E., P.O.I.

și B.D. la pedeapsa închisorii, pedepsele fiind suspendate sub supraveghere, în

cauză fiind incidente dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

La termenul de

judecată din 26 ianuarie 2012 inculpații aflați în stare de arest au fost

audiați.

Instanța a reținut că

pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat prin trecerea timpului,

iar pericolul pentru influențarea anchetei nu mai subzistă, prin luarea

depozițiilor persoanelor implicate și realizarea tuturor verificărilor cerute

de circumstanțele cauzei, neexistând în realitate un risc de ascundere a

dovezilor și influențarea martorilor în acest moment.

După un anumit timp

existența motivelor plauzibile de a bănui persoanele arestate de comiterea

infracțiunii nu mai sunt suficiente pentru a justifica detenția preventivă a

acesteia.

Inculpații sunt în

detenție preventivă din luna mai 2011, de aproximativ 8 luni.

Ținând cont de

complexitatea cauzei, de diligenta specială a organelor judiciare, de stadiul

procedurilor, instanța a apreciat că durata rezonabilă a arestării preventive a

fost depășită, iar motivele invocate de autorități pentru menținerea detenției

preventive nu au fost completate cu elemente factuale concrete, convingătoare

și pertinente referitoare la necesitatea menținerii măsurii arestării

preventive.

A mai reținut că

atunci când se decide cu privire la menținerea arestării preventive, instanțele

sunt obligate să ia în considerare posibilitatea luării unor măsuri alternative

pentru a asigura prezența persoanei respective la proces (C.E.D.O. cauza V ren

ce v. contra Serbiei), această posibilitate putând fi evaluată încă din primele

faze ale arestării (C.E.D.O. cauza Mc.Kay contra Regatului Unit).

Instanța a apreciat

că, ținând seama de nivelul de instrucție și educație al inculpaților, de lipsa

antecedentelor penale, de împrejurarea că aceștia au fost suspendați din

funcție, este suficientă luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara față de

inculpați, impunerea obligațiilor față de inculpați fiind de natură a asigura

buna derulare a cercetării judecătorești, cu atât mai mult cu cât în cazul

nerespectării obligațiilor se va lua față de inculpați măsura arestării

preventive.

Având în vedere

considerentele mai sus, în temeiul art. 139 alin. (1) C. proc. pen. instanța a

apreciat că s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii

arestării preventive și, pe cale de consecință, a înlocuit măsura arestării

preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Împotriva încheierii

sus-menționate, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, D.I.I.C.O.T., solicitând casarea încheierii atacate, referitor la

dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu

părăsi țara, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul parchetului este

fondat.

Din examinarea

lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că prima instanță a apreciat, în mod

greșit, că în cauză temeiurile care au impus luarea măsurii arestării

preventive s-au schimbat și că sunt întrunite condițiile pentru luarea măsurii

preventive a obligării de a nu părăsi țara față de inculpați.

Potrivit Codului

nostru de procedură penală, similar reglementărilor din majoritatea

legislațiilor europene, menținerea unei măsuri preventive privative de

libertate este condiționată de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond:

să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute

de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii

mai mare de 4 ani și să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de

arestare expres și limitativ prevăzute de art. 148 C. proc. pen.

În cauză, se constată

că temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurii arestării

preventive, prevăzute de art. 148 lit. b) și f) C. proc. pen. pentru inculpații

C.D.N., D.I. și S.M.I. și art. 148 lit. f) C. proc. pen. pentru inculpatul

I.D.I., subzistă și în prezent.

Instanța trebuia să

constate că sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de textul de lege

sus-menționat: inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede

pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și

există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică și că subzistă pericolul zădărnicirii aflării adevărului.

Referitor la primul

temei, în practica C.E.D.O., s-a stabilit că menținerea detenției este

justificată atunci când se face dovada că asupra procesului penal planează cel

puțin unul dintre următoarele pericole care trebuie apreciate in concreto

pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unei noi infracțiuni,

pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor,

pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea

publică.

În prezent, cauza se

află în faza procesuală a judecății în primă instanță, cercetarea

judecătorească fiind la început, astfel că există un pericol pentru buna

desfășurare a procesului penal, pentru următoarele considerente:

Din examinarea

lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că în raport de natura și gradul

deosebit de ridicat de pericol social al faptelor săvârșite de inculpați

(sprijinire a unui grup infracțional nestructurat, complicitate la evaziune

fiscală, conflict de interese, favorizarea infractorului, omisiunea sesizării

organelor judiciare, fals în declarații), reflectat de modalitatea în care se

reține că le-au săvârșit și de calitatea inculpaților, pentru care au fost

trimiși în judecată și pentru care nu s-a pronunțat încă o hotărâre în primă

instanță, precum și de faptul că cercetarea judecătorească este la început,

lăsarea inculpaților în libertate ar putea crea atât riscul de influențare a

probatoriului în cauză, precum și ca aceștia să repete asemenea fapte.

Sub acest aspect, dat

fiind că în prezent cauza se află la momentul inițial al fazei de cercetare

judecătorească, care va continua cu administrarea probelor strânse la urmărirea

penală, asupra cărora a existat încercarea inculpaților de influențare, precum

și în raport de faptul că inculpații I.D.I. și S.M.I. au fost trimiși în

judecată printr-un rechizitoriu al D.N.A., pentru fapte de corupție, săvârșite

tot prin folosirea funcțiilor deținute în cadrul D.F.P., se constată că din

actele și lucrările dosarului se relevă indicii pe care să se întemeieze, în

mod rezonabil, aprecierea că inculpații ar săvârși sau ar întreprinde acțiuni

de natură a influența probatoriul în cauză.

Pe de altă parte, în

raport de complexitatea cauzei, dată de natura infracțiunilor de o gravitate

sporită, de numărul mare al inculpaților și calitatea în care le-au săvârșit,

se constată că prin lăsarea în libertate s-ar induce un sentiment de

insecuritate în ordinea publică.

Pentru motivele mai

sus-arătate, Înalta Curte constată că se impune menținerea arestării preventive

pentru o bună desfășurare a procesului penal.

Pentru aceste

considerente, urmează ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., împotriva încheierii din 26

ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul

nr. 960/57/2011, privind pe intimații inculpați C.D.N., D.I., S.M.I. și I.D.I.,

să fie admis, să fie casată parțial încheierea atacată și, rejudecând, să fie

respinse, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive

a inculpaților C.D.N., D.I., S.M.I. și I.D.I. cu măsura preventivă a obligării

de a nu părăsi țara.

Onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 25 lei pentru intimații

inculpați, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

D.I.I.C.O.T., împotriva încheierii din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 960/57/2011, privind pe

intimații inculpați C.D.N., D.I., S.M.I. și I.D.I.

Casează parțial

încheierea atacată și, rejudecând:

Respinge, ca

neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive a

inculpaților C.D.N., D.I., S.M.I. și I.D.I. cu măsura preventivă a obligării de

a nu părăsi țara.

Onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 25 lei pentru intimații

inculpați, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 februarie 2012.