ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2104/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2104/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 141 din data de 29

martie 2011, pronunțată în Dosarul penal nr. 9736/118/2010, Tribunalul

Constanța a hotărât:

În baza art. 334 C.

proc. pen., respinge schimbarea încadrării juridice a faptelor din

infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) și art. 13 alin.

(1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 329 C.

pen.

I. În baza art. 12

alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen.,

condamnă pe inculpata S. (fostă A., fostă L.) A., N.F., la pedeapsa de câte 5

ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a doua și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

închisorii, pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 13 alin.

(1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., condamnă

pe aceiași inculpați la pedeapsa de câte 10 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și b) C. pen.,

pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru comiterea

infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., aplică inculpaților pedeapsa

cea mai grea, de câte 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și b) C. pen., pe o durată de 5 ani

după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C.

pen., interzice inculpaților pe durata executării pedepsei exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și b) C. pen.

În baza art. 346 rap.

la art. 14 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 - 999 C. civ., obligă în

solidar pe inculpații S.A. și N.F. la plata sumei de 15.000 RON către partea

civilă C.M. și a sumei de 25.000 RON către partea civilă G.A.E., cu titlu de

daune morale.

În baza art. 19 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 118 lit. e) C. pen., dispune

confiscarea specială de la inculpații N.F. și S.A. a câte 25.000 de euro

echivalent în RON la data plății.

În baza art. 119

alin. (1) și (2) Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 118 lit. b) C. pen.,

dispune confiscarea specială de la inculpatul N.F. a autoturismului marca D.,

cu numărul de înmatriculare CT-AA-AAA, precum și a imobilului în suprafață de

72,77 mp, situat în localitatea Cernavodă, strada S.

În baza art. 343

alin. (3), art. 353 și art. 357 alin. (2) lit. c) rap. la art. 163 C. proc.

pen., menține măsura sechestrului asigurător dispus prin Ordonanțele nr.

15D/P/2007 din 13 iulie 2010 ale D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța,

având ca obiect autoturismul marca D., cu numărul de înmatriculare CT-AA-AAA,

precum și imobilul în suprafață de 72,77 mp, situat în localitatea Cernavodă,

strada S., aparținând inculpatului N.F.

În baza art. 343

alin. (3), art. 353 și art. 357 alin. (2) lit. c) rap. la art. 163 C. proc.

pen., menține măsura sechestrului asigurător dispus prin Ordonanța nr.

15D/P/2007 din 13 iulie 2010 emisă de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Constanța, având ca obiect imobilul spațiu comercial în suprafață de 10 mp,

situat în localitatea Cernavodă, strada C., aparținând inculpatei S.A.

Împotriva hotărârii

primei instanțe, în termenul legal, inculpații S. (fostă L. și A.) A. și N.F.

au declarat apel.

Prin apărător,

apelanta S.A. a solicitat rejudecarea cauzei de către prima instanță ca urmare

a nerespectării regulii publicității ședinței de judecată, nerezolvării

fondului de către tribunal (prin neaudierea părții vătămate G.A.E.), respectiv

achitarea deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunilor, schimbarea de încadrare juridică și, în subsidiar,

reindividualizarea pedepsei.

Motivele de apel

invocate prin apărător și personal de către apelantul N.F. au vizat nelegala

sesizare a instanței (neprezentându-i-se materialul de urmărire penală),

nulitatea sentinței de condamnare ca urmare a nerespectării regulii

publicității ședinței de judecată, nelegala citare la fond și, în cele din

urmă, greșita condamnare.

În apărare, apelanta

S.A. a solicitat reaudierea martorei D.F.M. și a părților vătămate. Însă, pe de

o parte, cu ocazia audierii, în primă instanță, atât a martorei cât și a părții

vătămate C.M., s-au respectat dispozițiile procedurale, apărarea nu a relevat

aspecte esențiale pe care acestea să nu le fi relatat instanței, iar pe de altă

parte, partea vătămată G.A.E. este de negăsit. În aceste condiții, cererea de

probatorii este nefondată și se va respinge.

Prin Decizia penală

nr. 16/MP din 21 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 2

lit. b) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de inculpați S.A. și N.F.

împotriva Sentinței penale nr. 141 din data de 9 martie 2011, pronunțată de

Tribunalul Constanța, în Dosarul penal nr. 9736/118/2010, s-a desființat

sentința primei instanțe și s-a dispus rejudecarea de către aceasta -

Tribunalul Constanța.

În baza art. 136 C.

proc. pen., s-a aplicat față de inculpatul N.F. măsura preventivă a obligării

de a nu părăsi localitatea în care locuiește, prev. de art. 145 C. proc. pen.

Conform art. 145

alin. (1

1

) și (1

2

) C. proc. pen., pe durata măsurii

obligării, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele:

a) să se prezinte la

instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la

Poliția Oraș Cernavodă desemnată cu supravegherea, conform programului întocmit

de acesta (comunicat inculpatului) sau ori de câte ori este chemat;

c) să nu își schimbe

locuința (pe care a indicat-o) fără încunoștințarea organului judiciar;

d) să nu se apropie

de persoanele vătămate, membrii familiilor acestora, martori și să nu comunice

cu aceștia, direct sau indirect.

Pentru a decide

astfel, s-a reținut, în esență, că la instanța de fond, pe tot parcursul

procesului penal, inculpatul N.F. a fost citat în localitatea Cernavodă, str.

S. nr. X, județul Constanța, deși acesta locuia în mod efectiv pe aceeași

stradă dar la nr. Y, așa cum rezultă din dovezile de citare, și că în aceste

condiții inculpatul nu a cunoscut de existența procesului, fiind lipsit astfel

de dreptul de a-și face apărările corespunzătoare. S-a reținut că au fost

încălcate dispozițiile art. 177 C. proc. pen. și art. 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului.

În aceste condiții,

având în vedere existența cazului de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. a)

C. proc. pen., cu referire la legătura existentă între infracțiunile imputate

inculpaților, s-a impus admiterea și a apelului formulat în cauză de inculpata

S.A.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța, care a

invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen., motivat de faptul că s-a făcut o greșită aplicare a legii de

către instanța de apel, prin trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de

fond pe considerentul că nu s-ar fi respectat dispozițiile legale referitoare

la citarea inculpatului N.F., care pe timpul cercetării judecătorești a fost

citat în orașul Cernavodă, str. S. nr. X, județul Constanța, în loc de orașul

Cernavodă, str. S. nr. Y, județul Constanța.

S-a învederat că

domiciliul indicat de inculpat în cursul urmăririi penale a fost în orașul

Cernavodă, str. S. nr. X, asupra imobilului de la această adresă instituindu-se

de altfel de către procuror măsura sechestrului asigurător.

S-a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre

judecarea apelurilor declarate în cauză. Recursul este nefondat.

Examinând hotărârea

recurată, actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate,

Înalta Curte constată că în cauză nu este incident cazul de casare prev. de

art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen.

În vederea realizării

drepturilor lor procesuale, conform art. 291 alin. (1) C. proc. pen., părțile

trebuie să fie citate.

Această dispoziție

are caracter general în ceea ce privește judecata, fiind deci aplicabilă și

pentru judecarea cauzelor penale în primă instanță.

Este de observat că

legiuitorul a stabilit un sistem de reguli de bază pentru întreaga desfășurare

a activității judiciare, a căror respectare asigură părților un proces penal

echitabil și cauzei o soluționare legală și temeinică.

Pentru faza de

judecată au fost instituite și unele principii specifice, de natură să conducă

la protejarea intereselor atât pentru cei trași la răspundere penală, cât și

pentru societate, dar și pentru cei vătămați prin săvârșirea infracțiunii.

Potrivit art. 177 C.

proc. pen., partea se citează la adresa unde locuiește.

Rațiunea existenței

normei imperative din cuprinsul art. 177 C. proc. pen. constă în asigurarea

pentru inculpat a exercitării depline a dreptului la apărare, pe de o parte, și

în realizarea contactului nemijlocit al instanței cu inculpatul în cursul

cercetării judecătorești și al dezbaterilor, pe de altă parte, în acest mod

conferindu-se substanță principiului aflării adevărului în legătură atât cu

fapta săvârșită, cât și cu persoana făptuitorului.

Importanța asigurării

citării inculpatului la desfășurarea ședinței de judecată este reliefată și

prin dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora

nerespectarea prevederilor legale referitoare la citarea inculpatului este

sancționată cu nulitate absolută, iar această nulitate, potrivit alin. (3) al

aceluiași articol, nu poate fi înlăturată în niciun mod, poate fi invocată

oricând pe parcursul procesului penal și se ia în considerare și din oficiu.

Posibilitatea

participării "acuzatului" la ședință decurge din prevederile alin.

(1) al art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și

libertăților fundamentale, art. 21 din Constituție, ca o componentă esențială a

unui proces echitabil (cauza Gaga c. România).

În considerarea

dispozițiilor legale menționate se constată că la instanța de fond, pe tot

parcursul procesului, inculpatul N.F. a fost citat în Cernavodă, str. S. nr. X,

județul Constanța, deși locuia pe aceeași stradă, dar la nr. Y.

Acest aspect rezultă,

fără echivoc, din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare a

inculpatului, din Sentința civilă nr. 2389/2004 a Judecătoriei Medgidia, din

conținutul căreia reiese că inculpatul locuia la nr. Y, din procesele-verbale

de executare a mandatelor de aducere din 2 noiembrie 2010, 22 noiembrie 2010 și

14 decembrie 2010, din declarația martorei B.L. care a arătat instanței că

numitul N.F. nu a locuit niciodată la adresa de la nr. X și din declarația

martorei T.V. potrivit căreia vecinul său N.F. nu mai locuia de 2 ani la adresa

de la nr. X, fiind plecat în străinătate.

Din actele dosarului

rezultă că în faza de urmărire penală inculpatul a indicat reședința (adresa

fără forme legale) în Cernavodă, aleea M., ap. Z, județul Constanța,

susținerile acestuia fiind confirmate și prin Ordonanța din 13 iulie 2010 a

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța, prin care s-a instituit măsura

sechestrului asupra imobilului inculpatului din Cernavodă, str. Seimeni nr. Y,

nicidecum X.

Totodată, din

procesul-verbal de executare a mandatului de aducere din 18 ianuarie 2011,

rezultă că martora B.L. a comunicat autorităților faptul că inculpatul locuia

la adresa indicată, dar la nr. Y. În același sens sunt și relațiile date de

cms. șef M.M., care a arătat că inculpatul nu a locuit la adresa din Cernavodă,

str. S. nr. X, iar citațiile primite de numita B.F., mama martorei B.L., au

fost trimise inculpatului prin intermediul unor rude fără a le preciza

identitatea (a se vedea procesul-verbal atașat de procuror concluziilor

scrise).

Ca principiu specific

fazei de judecată, contradictorialitatea presupune nu numai egalitatea de arme

între învinuire și apărare, ci și prezența părților la judecată, pentru ca

acestea, de pe pozițiile contradictorii pe care se află, să folosească

modalitățile procesuale pe care legea le pune la îndemâna lor și să prezinte

instanței toate argumentele ce se pot aduce în susținerea intereselor lor și

combaterii susținerilor părții adverse.

Legiuitorul a

instituit contradictorialitatea pentru ca instanța, din "disputa" dintre

cele două funcții procesuale - acuzare și apărare - pe care o percepe în mod

nemijlocit, să-și poată forma o convingere cu privire la situația de fapt a

cauzei, astfel încât adevărul judiciar să se suprapună pe adevărul obiectiv.

În raport de cele menționate,

nu se poate vorbi de contradictorialitate în condițiile în care părțile nu au

cunoscut data desfășurării procesului.

Încălcat fiind

dreptul inculpatului de a cunoaște despre existența procesului și de a

participa, întâi, la cercetarea judecătorească și, în cele din urmă, la

dezbateri, au fost ignorate și alte elemente ale dreptului la un proces

echitabil prevăzute de art. 6 alin. (3) lit. c), d) din Convenție, respectiv

dreptul "oricărui acuzat" de a se "apăra el însuși" și "de

a adresa întrebări martorilor".

Înalta Curte

apreciază că aceste neregularități nu pot fi îndreptate în faza de judecată a

apelului deoarece, pe de o parte, părțile ar fi lipsite de un grad de

jurisdicție și, pe de altă parte, s-ar accepta eludarea dispozițiilor legale în

materie, lăsând îndeplinirea condițiilor cerute de lege în sarcina instanței de

apel. Susținerile formulate de procuror în sensul că inculpatul N.F. a avut

domiciliul în Cernavodă, strada S. nr. Y (în perioada 12 septembrie 1964 - 22

noiembrie 2000), apoi în strada S. nr. X (în perioada 22 noiembrie 2000 - 1

iunie 2011), precum și în strada S. nr. YA (în perioada 1 iunie 2011 până în

prezent) și că toate aceste adrese sunt pe aceeași stradă și în același loc,

inculpatul fiind cunoscut în orașul Cernavodă de către autorități, vecini ori

factorul poștal, nu sunt de natură a satisface exigențele dispozițiilor art.

177 C. proc. pen.

Chiar dacă inculpatul

a fost audiat în cursul urmăririi penale și a precizat că locuiește în orașul

Cernavodă, strada S. nr. X, procedura de citare cu acesta a fost încălcată,

întrucât potrivit art. 177 alin. (1) și (3) C. proc. pen., organele judiciare

aveau obligația să-l citeze pe inculpat la toate adresele cunoscute.

Invocarea

dispozițiilor art. 291 alin. (3) C. proc. pen. în sprijinul susținerii potrivit

căreia procedura de citare cu inculpatul N.F. a fost legal îndeplinită este

neverosimilă câtă vreme nu s-a făcut dovada faptului că în mod direct și

efectiv inculpatul a luat legătura cu apărătorul său ales, în cauza pendinte.

Această concluzie se

impune cu atât mai mult cu cât din procesele-verbale de executare a mandatelor

de aducere a inculpatului la proces rezultă că inculpatul nu se afla în țară,

fapt consemnat ca atare în cuprinsul acestora.

Necitarea

inculpatului la locul unde locuiește constituie o încălcare a obligației

prevăzute în art. 6 alin. (2) C. proc. pen., în conformitate cu care organele

judiciare sunt obligate să asigure părților deplina exercitare a drepturilor

procesuale în condițiile legii.

În ceea ce privește

motivul de recurs suplimentar invocat de parchet, vizând incidența în cauză a

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., este neîntemeiat.

Luarea față de

inculpat, în faza de judecată a apelului, a măsurii obligării de a nu părăsi

localitatea/țara nu este contrară dispozițiilor art. 372 C. proc. pen.

Instanța de prim

control judiciar, în baza dispozițiilor art. 136 C. proc. pen., având în vedere

presupunerea rezonabilă că inculpatul N.F. ar fi săvârșit fapta dedusă

judecății pentru buna înfăptuire a justiției, a luat față de inculpat măsura

preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiește, măsură

prevăzută de art. 145 C. proc. pen.

În aceste condiții nu

se poate considera că instanța de apel, soluționând cauza, a creat o situație

mai grea pentru cel care a declarat apel, întrucât cauza nu s-a soluționat în

fond.

Față de

considerentele arătate, văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial

Constanța și a menține ca legală și temeinică decizia atacată prin care, în mod

corect s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond -

Tribunalul Constanța.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța împotriva Deciziei penale nr.

16/MP din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații-inculpați S. (fostă A., fostă

L.) A. și N.F., în sumă de câte 300 RON, se va suporta din fondul Ministerului

Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța, rămân în

sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 iunie 2012.

Procesat

de GGC - AZ