ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2104/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 141 din data de 29 martie 2011, pronunțată în Dosarul penal nr. 9736/118/2010, Tribunalul Constanța a hotărât: În baza art. 334 C. proc. pen., respinge schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) și art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen. I. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., condamnă pe inculpata S. (fostă A., fostă L.) A., N.F., la pedeapsa de câte 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., condamnă pe aceiași inculpați la pedeapsa de câte 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., aplică inculpaților pedeapsa cea mai grea, de câte 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 71 C. pen., interzice inculpaților pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și b) C. pen.

În baza art. 346 rap. la art. 14 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 - 999 C. civ., obligă în solidar pe inculpații S.A. și N.F. la plata sumei de 15.000 RON către partea civilă C.M. și a sumei de 25.000 RON către partea civilă G.A.E., cu titlu de daune morale. În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea specială de la inculpații N.F. și S.A. a câte 25.000 de euro echivalent în RON la data plății. În baza art. 119 alin. (1) și (2) Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 118 lit. b) C. pen., dispune confiscarea specială de la inculpatul N.F. a autoturismului marca D., cu numărul de înmatriculare CT-AA-AAA, precum și a imobilului în suprafață de 72,77 mp, situat în localitatea Cernavodă, strada S. În baza art. 343 alin. (3), art. 353 și art. 357 alin. (2) lit. c) rap.

la art. 163 C. proc. pen., menține măsura sechestrului asigurător dispus prin Ordonanțele nr. 15D/P/2007 din 13 iulie 2010 ale D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța, având ca obiect autoturismul marca D., cu numărul de înmatriculare CT-AA-AAA, precum și imobilul în suprafață de 72,77 mp, situat în localitatea Cernavodă, strada S., aparținând inculpatului N.F. În baza art. 343 alin. (3), art. 353 și art. 357 alin. (2) lit. c) rap. la art. 163 C. proc. pen., menține măsura sechestrului asigurător dispus prin Ordonanța nr. 15D/P/2007 din 13 iulie 2010 emisă de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța, având ca obiect imobilul spațiu comercial în suprafață de 10 mp, situat în localitatea Cernavodă, strada C., aparținând inculpatei S.A.

Împotriva hotărârii primei instanțe, în termenul legal, inculpații S. (fostă L. și A.) A. și N.F. au declarat apel. Prin apărător, apelanta S.A. a solicitat rejudecarea cauzei de către prima instanță ca urmare a nerespectării regulii publicității ședinței de judecată, nerezolvării fondului de către tribunal (prin neaudierea părții vătămate G.A.E.), respectiv achitarea deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor, schimbarea de încadrare juridică și, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei. Motivele de apel invocate prin apărător și personal de către apelantul N.F. au vizat nelegala sesizare a instanței (neprezentându-i-se materialul de urmărire penală), nulitatea sentinței de condamnare ca urmare a nerespectării regulii publicității ședinței de judecată, nelegala citare la fond și, în cele din urmă, greșita condamnare.

În apărare, apelanta S.A. a solicitat reaudierea martorei D.F.M. și a părților vătămate. Însă, pe de o parte, cu ocazia audierii, în primă instanță, atât a martorei cât și a părții vătămate C.M., s-au respectat dispozițiile procedurale, apărarea nu a relevat aspecte esențiale pe care acestea să nu le fi relatat instanței, iar pe de altă parte, partea vătămată G.A.E. este de negăsit. În aceste condiții, cererea de probatorii este nefondată și se va respinge. Prin Decizia penală nr. 16/MP din 21 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de inculpați S.A.

și N.F. împotriva Sentinței penale nr. 141 din data de 9 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul penal nr. 9736/118/2010, s-a desființat sentința primei instanțe și s-a dispus rejudecarea de către aceasta - Tribunalul Constanța. În baza art. 136 C. proc. pen., s-a aplicat față de inculpatul N.F. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiește, prev. de art. 145 C. proc. pen. Conform art. 145 alin. (1 1 ) și (1 2 ) C. proc.

pen., pe durata măsurii obligării, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele: a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b) să se prezinte la Poliția Oraș Cernavodă desemnată cu supravegherea, conform programului întocmit de acesta (comunicat inculpatului) sau ori de câte ori este chemat; c) să nu își schimbe locuința (pe care a indicat-o) fără încunoștințarea organului judiciar; d) să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiilor acestora, martori și să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect. Pentru a decide astfel, s-a reținut, în esență, că la instanța de fond, pe tot parcursul procesului penal, inculpatul N.F.

a fost citat în localitatea Cernavodă, str. S. nr. X, județul Constanța, deși acesta locuia în mod efectiv pe aceeași stradă dar la nr. Y, așa cum rezultă din dovezile de citare, și că în aceste condiții inculpatul nu a cunoscut de existența procesului, fiind lipsit astfel de dreptul de a-și face apărările corespunzătoare. S-a reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 177 C. proc. pen. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În aceste condiții, având în vedere existența cazului de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. a) C. proc. pen., cu referire la legătura existentă între infracțiunile imputate inculpaților, s-a impus admiterea și a apelului formulat în cauză de inculpata S.A.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța, care a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen., motivat de faptul că s-a făcut o greșită aplicare a legii de către instanța de apel, prin trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pe considerentul că nu s-ar fi respectat dispozițiile legale referitoare la citarea inculpatului N.F., care pe timpul cercetării judecătorești a fost citat în orașul Cernavodă, str. S. nr. X, județul Constanța, în loc de orașul Cernavodă, str. S. nr. Y, județul Constanța.

S-a învederat că domiciliul indicat de inculpat în cursul urmăririi penale a fost în orașul Cernavodă, str. S. nr. X, asupra imobilului de la această adresă instituindu-se de altfel de către procuror măsura sechestrului asigurător. S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre judecarea apelurilor declarate în cauză. Recursul este nefondat. Examinând hotărârea recurată, actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen. În vederea realizării drepturilor lor procesuale, conform art. 291 alin. (1) C. proc. pen., părțile trebuie să fie citate.

Această dispoziție are caracter general în ceea ce privește judecata, fiind deci aplicabilă și pentru judecarea cauzelor penale în primă instanță. Este de observat că legiuitorul a stabilit un sistem de reguli de bază pentru întreaga desfășurare a activității judiciare, a căror respectare asigură părților un proces penal echitabil și cauzei o soluționare legală și temeinică. Pentru faza de judecată au fost instituite și unele principii specifice, de natură să conducă la protejarea intereselor atât pentru cei trași la răspundere penală, cât și pentru societate, dar și pentru cei vătămați prin săvârșirea infracțiunii. Potrivit art. 177 C. proc. pen., partea se citează la adresa unde locuiește.

Rațiunea existenței normei imperative din cuprinsul art. 177 C. proc. pen. constă în asigurarea pentru inculpat a exercitării depline a dreptului la apărare, pe de o parte, și în realizarea contactului nemijlocit al instanței cu inculpatul în cursul cercetării judecătorești și al dezbaterilor, pe de altă parte, în acest mod conferindu-se substanță principiului aflării adevărului în legătură atât cu fapta săvârșită, cât și cu persoana făptuitorului. Importanța asigurării citării inculpatului la desfășurarea ședinței de judecată este reliefată și prin dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora nerespectarea prevederilor legale referitoare la citarea inculpatului este sancționată cu nulitate absolută, iar această nulitate, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, nu poate fi înlăturată în niciun mod, poate fi invocată oricând pe parcursul procesului penal și se ia în considerare și din oficiu.

Posibilitatea participării "acuzatului" la ședință decurge din prevederile alin. (1) al art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, art. 21 din Constituție, ca o componentă esențială a unui proces echitabil (cauza Gaga c. România). În considerarea dispozițiilor legale menționate se constată că la instanța de fond, pe tot parcursul procesului, inculpatul N.F. a fost citat în Cernavodă, str. S. nr. X, județul Constanța, deși locuia pe aceeași stradă, dar la nr. Y. Acest aspect rezultă, fără echivoc, din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare a inculpatului, din Sentința civilă nr. 2389/2004 a Judecătoriei Medgidia, din conținutul căreia reiese că inculpatul locuia la nr. Y, din procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere din 2 noiembrie 2010, 22 noiembrie 2010 și 14 decembrie 2010, din declarația martorei B.L.

care a arătat instanței că numitul N.F. nu a locuit niciodată la adresa de la nr. X și din declarația martorei T.V. potrivit căreia vecinul său N.F. nu mai locuia de 2 ani la adresa de la nr. X, fiind plecat în străinătate. Din actele dosarului rezultă că în faza de urmărire penală inculpatul a indicat reședința (adresa fără forme legale) în Cernavodă, aleea M., ap. Z, județul Constanța, susținerile acestuia fiind confirmate și prin Ordonanța din 13 iulie 2010 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța, prin care s-a instituit măsura sechestrului asupra imobilului inculpatului din Cernavodă, str. Seimeni nr. Y, nicidecum X. Totodată, din procesul-verbal de executare a mandatului de aducere din 18 ianuarie 2011, rezultă că martora B.L.

a comunicat autorităților faptul că inculpatul locuia la adresa indicată, dar la nr. Y. În același sens sunt și relațiile date de cms. șef M.M., care a arătat că inculpatul nu a locuit la adresa din Cernavodă, str. S. nr. X, iar citațiile primite de numita B.F., mama martorei B.L., au fost trimise inculpatului prin intermediul unor rude fără a le preciza identitatea (a se vedea procesul-verbal atașat de procuror concluziilor scrise). Ca principiu specific fazei de judecată, contradictorialitatea presupune nu numai egalitatea de arme între învinuire și apărare, ci și prezența părților la judecată, pentru ca acestea, de pe pozițiile contradictorii pe care se află, să folosească modalitățile procesuale pe care legea le pune la îndemâna lor și să prezinte instanței toate argumentele ce se pot aduce în susținerea intereselor lor și combaterii susținerilor părții adverse.

Legiuitorul a instituit contradictorialitatea pentru ca instanța, din "disputa" dintre cele două funcții procesuale - acuzare și apărare - pe care o percepe în mod nemijlocit, să-și poată forma o convingere cu privire la situația de fapt a cauzei, astfel încât adevărul judiciar să se suprapună pe adevărul obiectiv. În raport de cele menționate, nu se poate vorbi de contradictorialitate în condițiile în care părțile nu au cunoscut data desfășurării procesului.

Încălcat fiind dreptul inculpatului de a cunoaște despre existența procesului și de a participa, întâi, la cercetarea judecătorească și, în cele din urmă, la dezbateri, au fost ignorate și alte elemente ale dreptului la un proces echitabil prevăzute de art. 6 alin. (3) lit. c), d) din Convenție, respectiv dreptul "oricărui acuzat" de a se "apăra el însuși" și "de a adresa întrebări martorilor". Înalta Curte apreciază că aceste neregularități nu pot fi îndreptate în faza de judecată a apelului deoarece, pe de o parte, părțile ar fi lipsite de un grad de jurisdicție și, pe de altă parte, s-ar accepta eludarea dispozițiilor legale în materie, lăsând îndeplinirea condițiilor cerute de lege în sarcina instanței de apel.

Susținerile formulate de procuror în sensul că inculpatul N.F. a avut domiciliul în Cernavodă, strada S. nr. Y (în perioada 12 septembrie 1964 - 22 noiembrie 2000), apoi în strada S. nr. X (în perioada 22 noiembrie 2000 - 1 iunie 2011), precum și în strada S. nr. YA (în perioada 1 iunie 2011 până în prezent) și că toate aceste adrese sunt pe aceeași stradă și în același loc, inculpatul fiind cunoscut în orașul Cernavodă de către autorități, vecini ori factorul poștal, nu sunt de natură a satisface exigențele dispozițiilor art. 177 C. proc. pen. Chiar dacă inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale și a precizat că locuiește în orașul Cernavodă, strada S. nr. X, procedura de citare cu acesta a fost încălcată, întrucât potrivit art. 177 alin. (1) și (3) C. proc.

pen., organele judiciare aveau obligația să-l citeze pe inculpat la toate adresele cunoscute. Invocarea dispozițiilor art. 291 alin. (3) C. proc. pen. în sprijinul susținerii potrivit căreia procedura de citare cu inculpatul N.F. a fost legal îndeplinită este neverosimilă câtă vreme nu s-a făcut dovada faptului că în mod direct și efectiv inculpatul a luat legătura cu apărătorul său ales, în cauza pendinte. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât din procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere a inculpatului la proces rezultă că inculpatul nu se afla în țară, fapt consemnat ca atare în cuprinsul acestora. Necitarea inculpatului la locul unde locuiește constituie o încălcare a obligației prevăzute în art. 6 alin. (2) C. proc.

pen., în conformitate cu care organele judiciare sunt obligate să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesuale în condițiile legii. În ceea ce privește motivul de recurs suplimentar invocat de parchet, vizând incidența în cauză a cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., este neîntemeiat. Luarea față de inculpat, în faza de judecată a apelului, a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea/țara nu este contrară dispozițiilor art. 372 C. proc. pen. Instanța de prim control judiciar, în baza dispozițiilor art. 136 C. proc. pen., având în vedere presupunerea rezonabilă că inculpatul N.F. ar fi săvârșit fapta dedusă judecății pentru buna înfăptuire a justiției, a luat față de inculpat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiește, măsură prevăzută de art. 145 C. proc.

pen. În aceste condiții nu se poate considera că instanța de apel, soluționând cauza, a creat o situație mai grea pentru cel care a declarat apel, întrucât cauza nu s-a soluționat în fond. Față de considerentele arătate, văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța și a menține ca legală și temeinică decizia atacată prin care, în mod corect s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond - Tribunalul Constanța. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța împotriva Deciziei penale nr. 16/MP din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații-inculpați S. (fostă A., fostă L.) A. și N.F., în sumă de câte 300 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța, rămân în sarcina statului.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 iunie 2012. Procesat de GGC - AZ