ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1756/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1756/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 318

din 19 august 2009, Tribunalul Constanța a dispus condamnarea

inculpaților:

- N.V. pentru săvârșirea

infracțiunilor:

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin.

(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o

perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale;

- proxenetism prev. de art. 329 alin. (1)

și (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 3 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 1 an după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b)

și art. 35 C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza

art. 71 alin. (1) C. pen. i s-au interzis inculpatului, cu titlu de

pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. cu începere de la data rămânerii definitive a

sentinței.

- M.(fostă G.)N.V. pentru

săvârșirea infracțiunilor:

- trafic de persoane prev. de art. 12 alin.

(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. la pedeapsa

de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o

perioadă de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei principale.

- proxenetism prev. de art. 329 alin. (1)

și (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit.

a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. la pedeapsa de 1 an și 6 luni

închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 6 luni după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și art. 35 C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca

inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni

închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 6 luni după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. i s-au

interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. cu începere de la

data rămânerii definitive a sentinței.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., acțiunea civilă formulată de partea civilă C.V. a

fost admisă în parte, inculpații fiind obligați în solidar, în

baza art. 998, art. 999 și art. 1003 C. civ. la plata echivalentului în

lei (la data efectuării acesteia) a sumei de 2000 lei, cu titlu de daune

morale, către partea civilă.

Celelalte pretenții civile formulate

de aceasta au fost respinse ca nefondate.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C.

proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat în sumă de 1600 lei.

În baza art. 189 C. proc. pen.,

onorariile apărătorilor din oficiu pentru asigurarea asistenței

juridice a inculpaților și a părții vătămate au

fost avansate din fondurile Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență,

că în anul 2003, inculpații, prin înșelăciune,

promițându-i găsirea unui loc de muncă în afara României, au recrutat-o

pe partea vătămată C.V. în scopul exploatării ei sexuale în

Italia. Inculpații au constrâns victima să se prostitueze în folosul

lor.

În aceeași perioadă și în

aceeași modalitate a procedat inculpata M.(fostă G.)N.V. cu victima P.(fostă

N.)J.

Situația de fapt și

vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului

probator administrat în cauză: proces-verbal de sesizare din oficiu,

situația ieșirilor/intrărilor din/în România ale inculpaților,

părților vătămate și martorilor, documente de

călătorie, declarațiile părților vătămate,

declarațiile martorilor D.P., G.J., declarațiile inculpaților.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia penală nr. 112/P din 2 decembrie 2009, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați, dispunând obligarea acestora la

plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile

apărătorilor din oficiu fiind suportate din fondurile Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Împotriva acestei decizii penale au

declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

S-a susținut că instanța

nu a analizat probele solicitate de inculpați și administrate în

cauză, nu a analizat modalitatea de comitere a celor două

infracțiuni reținute în sarcina acestora, fiind necesară

administrarea unui probatoriu complet, cu respectarea dreptului la apărare

al inculpaților.

Într-un prim subsidiar, s-a susținut

că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunilor sub aspectul laturii obiective și că nu

există probe de săvârșire a faptelor și nici de înfrângere

a voinței părții vătămate C.V.

În al doilea subsidiar, s-a solicitat

redozarea pedepselor aplicate inculpaților în sensul reducerii cuantumului

acestora, având în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptelor

și cele personale ale făptuitorilor.

Temeiul juridic al recursurilor îl

constituie disp. art. 385

9

pct. 10, 14 și 18 C. proc. pen.

Examinând recursurile, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată următoarele:

1.

Recursul inculpatului N.V. este

tardiv declarat.

Inculpatul a

fost prezent la termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2009 când

s-a dezbătut cauza în fața instanței de apel, pronunțarea

ei amânându-se la datele de 19 noiembrie și 2 decembrie 2009.

În conformitate cu dispozițiile art.

385

3

alin. (1) și (2) C. proc. pen., termenul de recurs este de

10 zile și se calculează, potrivit art. 363 alin. (3) C. proc. pen.,

de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau

la pronunțare.

Ultima zi lucrătoare în care

inculpatul putea declara în termen legal recurs era 14 decembrie 2009.

Cum recursul inculpatului a fost înaintat

prin poștă la data de 15 decembrie 2009 (fila 4 dosar ÎCCJ),

rezultă că acesta a fost tardiv declarat, iar Înalta Curte îl va

respinge ca atare, în conformitate cu disp. art. 385

15

pct. 1 lit.

a) C. proc. pen.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

nefondat.

Din examinarea materialului probator

administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele

au reținut în mod corect și complet situația de fapt și

vinovăția inculpatei, făcând o amănunțită și

justă examinare și interpretare a probelor în urma cărora s-a dispus

condamnarea acesteia.

Inculpata M.N.V., fie singură,

în cazul victimei P.J., fie împreună cu fostul său concubin, N.V., în

cazul victimei C.V., a amăgit părțile vătămate,

promițându-le locuri de muncă în străinătate, în realitate

recrutându-le pentru a le exploata sexual. Odată ajunse în Italia,

inculpata a obligat victimele să se prostitueze în folosul său,

beneficiind, astfel, de foloase materiale ilegale.

Când partea vătămată C.V.

a vrut să se înapoieze în România inculpata i-a băgat pașaportul

în foc. La data de 11 noiembrie 2003 victima C.V. s-a prezentat la Poliția orașului Padova și a denunțat persoanele care au adus-o în Italia

și care au exploatat-o sexual.

Toate pregătirile și

formalitățile în vederea efectuării deplasării în

străinătate a victimei, în luna septembrie 2003, ca și sumele de

bani necesare au fost suportate de inculpați.

Pentru a o convinge să se

prostitueze, inculpații au bătut-o pe C.V. și au

amenințat-o că îi omoară copilul.

Ulterior, inculpații au vândut-o

altor proxeneți români care l-a rândul lor, au obligat-o să se

prostitueze în aceleași condiții.

Faptul că victima C.V. a fost

bătută de inculpați a fost confirmat de partea

vătămată P.J. care a fost ajutată să ajungă în

Padova de inculpată. Și această parte vătămată a

refuzat propunerea insistentă a inculpatei de a se prostitua, aceasta din

urmă reținându-i însă pașaportul și spunându-i că

trebuie să restituie cheltuielile de transport. Cu toate acestea,

după o noapte, P.J. a plecat fără documente de identitate, la Torino, revenind în luna februarie 2004 în România.

Actele materiale desfășurate de

inculpată întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de

trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001

și proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 41

alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen., modalitățile concrete de

comitere a acestora fiind descrise amănunțit de instanțele de

judecată.

Activitatea infracțională

corespunzătoare laturii obiective a celor două infracțiuni este

deplin dovedită, neimpunându-se achitarea inculpatei ori trimiterea cauzei

spre rejudecare în vederea completării probatoriului.

Instanța s-a pronunțat asupra

probelor administrate în apărare, înlăturând motivat și

justificat, ca nesinceră, declarațiile martorilor D.P., iar în ceea

ce privește declarația martorei G.J., reținând că aceasta

nu a adus vreo lămurire situației de fapt reținute în actul de

sesizare a instanței.

În ceea ce privește individualizarea

pedepsei aplicate inculpatei, instanțele au aplicat și menținut

circumstanțe atenuante, reținând că aceasta se află la

primul conflict cu legea penală, spre deosebire de coinculpatul N.V.,

recidivist.

Coborârea pedepsei sub limita minimă

prevăzută de lege constituie deja un beneficiu câștigat de

inculpată, iar clemența instanței nu are justificare în alte

date personale sau împrejurări pentru a reduce și mai mult cuantumul

acesteia.

Faptele inculpatei prezintă o

gravitate socială și o periculozitate sporită, consecințele

traficului de persoane din România în Italia fiind notorii asupra ordinii

sociale din cele două țări.

În consecință, Înalta Curte

constată că pedeapsa aplicată inculpatei este necesară

reeducării sociale a acesteia, în conformitate cu dispozițiile art. 52

C. pen., neimpunându-se reducerea ei.

Așa fiind, Înalta Curte de

Casație și Justiție, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatei M.(fostă G.)N.V.,

dispunând obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata M.N.V. împotriva deciziei penale nr. 112/P din 2

decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Respinge, ca tardiv, recursul

declarat de inculpatul N.V. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 4 mai 2010.