ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1756/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 318 din 19 august 2009, Tribunalul Constanța a dispus condamnarea inculpaților: - N.V. pentru săvârșirea infracțiunilor: - trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale; - proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 alin. (1) C. pen. i s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. cu începere de la data rămânerii definitive a sentinței. - M.(fostă G.)N.V. pentru săvârșirea infracțiunilor: - trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei principale. - proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) pe o perioadă de 6 luni după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o perioadă de 6 luni după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 alin. (1) C. pen. i s-au interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. cu începere de la data rămânerii definitive a sentinței. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., acțiunea civilă formulată de partea civilă C.V. a fost admisă în parte, inculpații fiind obligați în solidar, în baza art. 998, art. 999 și art. 1003 C. civ. la plata echivalentului în lei (la data efectuării acesteia) a sumei de 2000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă. Celelalte pretenții civile formulate de aceasta au fost respinse ca nefondate. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1600 lei. În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile apărătorilor din oficiu pentru asigurarea asistenței juridice a inculpaților și a părții vătămate au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că în anul 2003, inculpații, prin înșelăciune, promițându-i găsirea unui loc de muncă în afara României, au recrutat-o pe partea vătămată C.V. în scopul exploatării ei sexuale în Italia. Inculpații au constrâns victima să se prostitueze în folosul lor. În aceeași perioadă și în aceeași modalitate a procedat inculpata M.(fostă G.)N.V.

cu victima P.(fostă N.)J. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de sesizare din oficiu, situația ieșirilor/intrărilor din/în România ale inculpaților, părților vătămate și martorilor, documente de călătorie, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor D.P., G.J., declarațiile inculpaților. Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 112/P din 2 decembrie 2009, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați, dispunând obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorilor din oficiu fiind suportate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a susținut că instanța nu a analizat probele solicitate de inculpați și administrate în cauză, nu a analizat modalitatea de comitere a celor două infracțiuni reținute în sarcina acestora, fiind necesară administrarea unui probatoriu complet, cu respectarea dreptului la apărare al inculpaților. Într-un prim subsidiar, s-a susținut că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor sub aspectul laturii obiective și că nu există probe de săvârșire a faptelor și nici de înfrângere a voinței părții vătămate C.V. În al doilea subsidiar, s-a solicitat redozarea pedepselor aplicate inculpaților în sensul reducerii cuantumului acestora, având în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptelor și cele personale ale făptuitorilor.

Temeiul juridic al recursurilor îl constituie disp. art. 385 9 pct. 10, 14 și 18 C. proc. pen. Examinând recursurile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: 1. Recursul inculpatului N.V. este tardiv declarat. Inculpatul a fost prezent la termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2009 când s-a dezbătut cauza în fața instanței de apel, pronunțarea ei amânându-se la datele de 19 noiembrie și 2 decembrie 2009. În conformitate cu dispozițiile art. 385 3 alin. (1) și (2) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile și se calculează, potrivit art. 363 alin. (3) C. proc. pen., de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare.

Ultima zi lucrătoare în care inculpatul putea declara în termen legal recurs era 14 decembrie 2009. Cum recursul inculpatului a fost înaintat prin poștă la data de 15 decembrie 2009 (fila 4 dosar ÎCCJ), rezultă că acesta a fost tardiv declarat, iar Înalta Curte îl va respinge ca atare, în conformitate cu disp. art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. 2. Recursul inculpatei M.N.V. este nefondat. Din examinarea materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele au reținut în mod corect și complet situația de fapt și vinovăția inculpatei, făcând o amănunțită și justă examinare și interpretare a probelor în urma cărora s-a dispus condamnarea acesteia.

Inculpata M.N.V., fie singură, în cazul victimei P.J., fie împreună cu fostul său concubin, N.V., în cazul victimei C.V., a amăgit părțile vătămate, promițându-le locuri de muncă în străinătate, în realitate recrutându-le pentru a le exploata sexual. Odată ajunse în Italia, inculpata a obligat victimele să se prostitueze în folosul său, beneficiind, astfel, de foloase materiale ilegale. Când partea vătămată C.V. a vrut să se înapoieze în România inculpata i-a băgat pașaportul în foc. La data de 11 noiembrie 2003 victima C.V. s-a prezentat la Poliția orașului Padova și a denunțat persoanele care au adus-o în Italia și care au exploatat-o sexual. Toate pregătirile și formalitățile în vederea efectuării deplasării în străinătate a victimei, în luna septembrie 2003, ca și sumele de bani necesare au fost suportate de inculpați.

Pentru a o convinge să se prostitueze, inculpații au bătut-o pe C.V. și au amenințat-o că îi omoară copilul. Ulterior, inculpații au vândut-o altor proxeneți români care l-a rândul lor, au obligat-o să se prostitueze în aceleași condiții. Faptul că victima C.V. a fost bătută de inculpați a fost confirmat de partea vătămată P.J. care a fost ajutată să ajungă în Padova de inculpată. Și această parte vătămată a refuzat propunerea insistentă a inculpatei de a se prostitua, aceasta din urmă reținându-i însă pașaportul și spunându-i că trebuie să restituie cheltuielile de transport. Cu toate acestea, după o noapte, P.J. a plecat fără documente de identitate, la Torino, revenind în luna februarie 2004 în România.

Actele materiale desfășurate de inculpată întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 și proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen., modalitățile concrete de comitere a acestora fiind descrise amănunțit de instanțele de judecată. Activitatea infracțională corespunzătoare laturii obiective a celor două infracțiuni este deplin dovedită, neimpunându-se achitarea inculpatei ori trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului. Instanța s-a pronunțat asupra probelor administrate în apărare, înlăturând motivat și justificat, ca nesinceră, declarațiile martorilor D.P., iar în ceea ce privește declarația martorei G.J., reținând că aceasta nu a adus vreo lămurire situației de fapt reținute în actul de sesizare a instanței.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatei, instanțele au aplicat și menținut circumstanțe atenuante, reținând că aceasta se află la primul conflict cu legea penală, spre deosebire de coinculpatul N.V., recidivist. Coborârea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege constituie deja un beneficiu câștigat de inculpată, iar clemența instanței nu are justificare în alte date personale sau împrejurări pentru a reduce și mai mult cuantumul acesteia. Faptele inculpatei prezintă o gravitate socială și o periculozitate sporită, consecințele traficului de persoane din România în Italia fiind notorii asupra ordinii sociale din cele două țări. În consecință, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatei este necesară reeducării sociale a acesteia, în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen., neimpunându-se reducerea ei.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatei M.(fostă G.)N.V., dispunând obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.N.V. împotriva deciziei penale nr. 112/P din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul N.V. împotriva aceleiași decizii. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 4 mai 2010.