ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1663/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1663/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

recursurilor de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul

cauzei a constatat următoarele:

Constanța, secția penală, prin sentința penală nr. 213 din 23 iunie 2010

pronunțată în dosar nr. 8184/118/2009 a hotărât următoarele:

a) în baza art. 334 C.

proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina

inculpatului C.D.I., din infracțiunile prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la

art. 174 – 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 – 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C.

pen., art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

și art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., toate

cu aplic art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 182 alin.

(2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen. cu

aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu

aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplic.

art. 37 lit. b) C. pen., toate cu aplic art. 33 lit. a) C. pen. și în

consecință;

b) în baza art. 182 alin.

(2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul: C.D.I.

la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

vătămare corporală gravă (parte vătămată P.G.).

- în baza art. 180 alin.

(2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe același inculpat

la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

lovire sau alte violențe (parte vătămată O.V.);

- în baza art. 189 alin.

(1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe

inculpatul amintit la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (parte vătămată C.A.M.);

- în baza art. 329 alin.

(1) și (3) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. condamnă pe același

inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de proxenetism, iar in final constatând că infracțiunile din prezenta cauză

sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul C.D.I. a fost condamnat

la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentința penală 1240 din 15 august 2007 a

Judecătoriei Constanța rămasă definitivă prin decizia penală nr. 80 din 13

februarie 2008 a Tribunalului Constanța astfel încât în baza art. 36 alin. (1) C.

pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. a contopit

pedepsele aplicate prin prezenta sentință cu pedeapsa de 6 luni închisoare

aplicată prin sentința penală 1240 din 15 august 2007 a Judecătoriei Constanța

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 80 din 13 februarie 2008 a

Tribunalului Constanța, în final inculpatul C.D.I. urmând să execute pedeapsa

rezultantă de 7 (șapte) ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii,

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.,

ca pedeapsa accesorie.

S-a dedus din

pedeapsa aplicată perioadele de la 15 decembrie 2006 la 16 decembrie 2006; 28

februarie 2007 la 02 martie 2007 și de la 11 martie 2008 la 01 iulie 2008.

c) în baza art. 189 alin.

(1), (2) și (3) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C.

pen., art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpata D.M. la pedeapsa de 3

(trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în

mod ilegal (parte vătămată C.A.M.).

- in baza art. 329 alin.

(1) și (3) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art.

76 lit. b) C. pen. a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 3 (trei) ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, iar în baza art. 33 lit.

a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatei D.M. pedeapsa

rezultantă de 3 (trei) ani închisoare, a carei executare in baza art. 81 C.

pen., a fost suspendata condiționat pe o durată de 5 (cinci) ani, termen de

încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C.

pen. și în baza art. 71 alin. (5) C. pen., constată suspendată executarea

pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 359 C.

proc. pen. a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. a

căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. a confiscat de la inculpatul C.D.I. un topor cu coadă din lemn de 74 cm și parte metalică cu tăișul în lungime de 13 cm și două bâte din lemn ambele în lungime de 71 cm aflat la camera de corpuri delicte.

S-a luat act că

părțile vătămate O.V. și C.A.M. nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 14 si

art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. a obligat pe inculpatul C.D.I.

la: 1664 lei reprezentând daune materiale către Spitalul Clinic Județean de

Urgență Constanța (parte vătămată P.G.); 3000 lei reprezentând daune materiale

și 6000 lei daune morale către partea civilă P.G.

În baza art. 14 si

art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. a obligat pe inculpatul C.D.I.

în solidar cu inculpata D.M. la plata sumei de 752,10 lei reprezentând daune

materiale către Spitalul Clinic Județean de Urgenta Constanta (parte vătămată C.A.M.).

În baza art. 191 alin.

(1), (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul C.D.I. la plata sumei de 1500

lei și pe D.M. la plata sumei de 1100 lei reprezentând cheltuieli judiciare

către stat.

În baza art. 189 C.

proc. pen. a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției a

onorariului avocaților din oficiu P.E. – 300 lei și S.M. – 300 lei.

Hotărând astfel instanța

a reținut în fapt următoarele:

august 2004, în jurul orelor 21,00, după terminarea serviciului în funcția de

polițist la Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu, partea vătămată P.G.

s-a deplasat împreună cu colegul său M.M., cu autoturismul acestuia nr., la

restaurantul „Luceafărul" din localitate, cu intenția de a viziona un meci

de fotbal care începea la orele 21,45. Cei doi au stat până în jurul orelor

23,00, în incita restaurantului, timp în care au consumat 2-3 sticle cu bere.

După vizionarea meciului de fotbal, cei doi au plecat spre domiciliile lor, cu

autoturismul condus de martorul M.M.

Ajunși pe strada C. din

loc. Mihail Kogălniceanu, pe segmentul de drum din dreptul imobilului cu nr. 11

ce aparține inculpatului C.D.I., martorul M.M. a fost nevoit să oprească

autoturismul, întrucât strada era ocupată de un autoturism, iar în apropierea

acestuia se afla inculpatul C.D.I. și concubina sa D.M.

După oprirea

autoturismului, martorul M.M., a coborât de la volan și a intrat în discuție cu

inculpata D.M. - concubina inculpatului C.D.I., discuție care a degenerat

într-o stare conflictuală. Martorul M.M. a declarat că i-a cerut numitei D.M.

să lase calea liberă și să-și caute clienții în altă parte, făcând trimitere la

faptul că știa despre aceasta că practică prostituția. Inculpata D.M., a

declarat că martorul M.M. și ulterior și P.G. i-au propus să meargă cu ei și să

întrețină relații sexuale orale, dar ea i-a refuzat și le-a adresat injurii,

timp în care a intervenit și concubinul ei, inculpatul C.D.I., pe care ea l-a

informat de solicitarea celor doi bărbați, situație în care C.D.I. a intrat în

discuții contradictorii cu cei doi bărbați.

În aceste

împrejurări, (potrivit declarației martorului M.M.), martorul M.M. a fost prins

cu ambele mâini în zona pieptului, de către inculpat, timp în care partea

vătămată P.G. ce ocupa scaunul din dreapta-față al autoturismului a coborât și

i-a cerut inculpatului C.D.I. să înceteze și să-și vadă de treabă.

Inculpatul C.D.I. s-a

îndreptat spre P.G. și i-a aplicat cu mâna dreaptă o lovitură în zona

pieptului, prin împingere dinspre înapoi spre înainte, ceea ce a făcut ca P.G.

să se dezechilibreze și să cadă pe spate la sol, lovindu-se cu capul de asfalt,

ceea ce a produs o bufnitură puternică, rămânând nemișcat inconștient la sol.

Martorul M.M. a acordat primul ajutor victimei.

Această situație de

fapt a fost relatată și de către partea vătămată P.G., care a arătat că, în

momentul în care martorul M.M. a fost nevoit să oprească autoturismul în apropierea

locuinței inculpatului, deoarece acesta blocase calea de acces cu autoturismul

său, între M.M. pe de o parte și inculpatul C.D.I. și concubina sa D.M., pe de

altă parte , s-a creat o stare conflictuală și pentru a evita degenerarea ei

într-un conflict fizic, el a luat hotărârea de a coborî din mașină și a purta

discuții cu inculpatul C.D.I. pentru aplanarea conflictului și a putea pleca cu

mașina. Partea vătămată P.G. a declarat că, în momentul în care s-a apropiat de

inculpat, fără a mai putea să discute ceva cu acesta, C.D.I. i-a aplicat o

lovitură puternică cu pumnul în față, urmare căreia a căzut pe spate cu capul

de asfalt, simțind că are o hemoragie puternică, după care nu mai știe ce s-a

mai întâmplat cu el, revenindu-și a doua zi la Spitalul Județean Clinic de Urgență Constanța.

Audiată, D.M. a

declarat că între ea și concubinul ei C.D.I. pe de o parte și, pe de altă parte

martorul M.M. au avut loc discuții contradictorii, situație în care, inculpatul

C.D.I. l-a împins pe acesta cu mâinile, dar declară că, pe partea vătămată nu a

lovit-o, P.G. s-a dezechilibrat singur și a căzut cu capul de sol,

autoaccidentându-se. De asemenea și inculpatul C.D.I. a negat că ar fi agresat

în vreun fel anume partea vătămată P.G., cu toate că recunoaște că între ei a

avut loc starea conflictuală descrisă mai sus.

În urma lovirii,

partea vătămată P.G. a fost transportată de urgență la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța, unde i s-au acordat îngrijiri medicale de

specialitate. Conform raportului de constatare medico-legală nr. 414/LR din 21

septembrie 2004, rezultă că partea vătămată P.G. a prezentat la data examinării

leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire de corpuri/planuri dure

în cădere și necesită 25-27 zile de îngrijiri medicale de la data producerii

lor. Leziunile de violență i-au pus în primejdie viața victimei prin hemoragie

meningee (hematom subdural acut) cu fenomene neurologice.

Inculpatul C.D.I. cât

și D.M. au solicitat să fie audiat martorul ocular A.F., care a precizat însă

că nu a fost de față, la cele întâmplate și nu își explică de ce a fost indicat

ca martor ocular de cei doi.

Situația de fapt

sus-menționată a fost întemeiată si pe: declarațiile martorilor P.D. care a

auzit o bubuitură puternică, s-a deplasat la fața locului, constatând că P.G.

era căzut la sol cu fața în sus, inconștient și cu o baltă de sânge sub cap,

M.D.N. care a declarat ca a văzut cum autoturismul a oprit în dreptul imobilului

11, din el a coborât șoferul M.M., care a declarat ca a intrat în vorbă cu D.M.,

la scurt timp și-a făcut apariția C.D.I., care a declarat ca la un moment dat a

îndreptat brațul spre P.G., la scurt timp martorul observând că P.G. se afla

căzut pe asfalt în stare de inconștiență, P.V., care a declarat ca l-a văzut pe

P.G. căzut la pământ, V.P., care a confirmat faptul că partea vătămată a

consumat băuturi alcoolice, dar nu s-a aflat în stare avansată de ebrietate.

În raport de

materialul probator amintit instanța a înlăturat ca subiective declarațiile

inculpatei D.M., având în vedere calitatea acesteia de concubină a inculpatului

C.D.I.

Prin actul de

inculpare s-a reținut că fapta inculpatului C.D.I., care l-a data de 11 august 2004,

în urma unei stări conflictuale cu partea vătămată P.G., i-a aplicat o lovitură

puternică cu pumnul în zona pieptului în urma căreia victima a căzut pe spate

la sol, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat 25 – 27 de zile de

îngrijiri medicale, punându-i viața în primejdie prim hemoragie meninge cu

fenomene neurologice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tentativă de omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 -175 lit. i) C. pen.

Instanța,

în raport cu situația

de fapt relevată de probele administrate în cauza,a apreciat că încadrarea juridică

amintită a faptei ilicite este greșită cu motivarea că în cazul tentativei la

infracțiunea de omor, făptuitorul acționează numai cu intenția de a ucide iar în

cazul infracțiunii prevăzute în art. 182 alin. (2) teza ultima C. pen.

făptuitorul acționează cu praeterintenție - în sensul că, urmărind să lovească

victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală, se produce o consecință mai

gravă, și anume punerea în primejdie a vieții acesteia, consecință care

depășește intenția făptuitorului și în raport cu care el se află în culpă; ceea

ce deosebește, astfel, infracțiunea de vătămare corporală gravă având ca urmare

punerea în primejdie a vieții persoanei de tentativa la infracțiunea de omor

este poziția subiectivă a făptuitorului față de acțiunile care constituie

latura obiectivă a infracțiunii, din împrejurările comiterii faptei săvârșite

de inculpatul C.D.I. nu rezultă elemente care să probeze intenția acestuia de a

ucide pe partea vătămată P.G., in cazul infracțiunilor îndreptate împotriva

vieții, intenția de a ucide rezultă din materialitatea actelor săvârșite de

inculpat, apreciindu-se dacă în funcție de zona anatomică vizată și

intensitatea loviturilor, acestea prefigurează producerea rezultatului letal, in

speță împrejurările în care a fost săvârșită fapta: în prezența altor persoane,

în urma unui conflict, aplicarea unei singure lovituri, cu mâna dreaptă în zona

pieptului, prin împingere dinspre înapoi spre înainte, care a avut ca rezultat

punerea în primejdie a vieții părții vătămate, ca urmare a unei hemoragii

meningee cu fenomene neurologice, produsă ca urmare a lovirii de corpuri, planuri

dure în cădere, constituie circumstanțe reale care concretizează faptul că

intenția inculpatului, a fost de a pune în primejdie viața victimei și nu de a

o ucide; în consecință, instanța a statuat că, în drept, fapta inculpatului C.D.I.,

care l-a data de 11 august 2004, în urma unei stări conflictuale cu partea

vătămată P.G., i-a aplicat o lovitură puternică cu pumnul în față în urma

căreia victima a căzut pe spate la sol, provocându-i leziuni traumatice ce au

necesitat 25 – 27 de zile de îngrijiri medicale, punându-i viața în primejdie

prim hemoragie meningee cu fenomene neurologice, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.

(2) C. pen. (în care sens a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei

potrivit art. 334 C. proc. pen.).

ianuarie 2007, lucrătorii din cadrul Secției 3 Poliție au fost sesizați

telefonic de către personalul medical din cadrul Spitalului Clinic Județean

Constanța - Secția Primiri Urgențe, despre faptul că a fost adusă

minora C.A.M. în

vârstă de 16 ani, din Medgidia, victima unei agresiuni.

Din Foaia de

observație Clinică Generală nr. 1733 din 11 ianuarie 2007 rezultă că minora C.A.M.

a fost diagnosticată după cum urmează : „politraumatizată prin agresiune,

traumatism toraco-abdominal acut închis, traumatism cranio-cerebral și facial

cu plaga facială parietală, menometroragie (viol), contuzii și echimoze membre

toracice și inferioare", fiind internată în Secția I Chirurgie Generală.

În prezența bunicii

cât și ulterior în prezența unui reprezentant de la Asistența Tutelară și

Protecția Copilului Constanța, minora C.A.M. a declarat verbal și în scris că,

în ziua de 5 ianuarie 2007, în timp ce se afla la domiciliul bunicilor din

Medgidia, unde de fapt locuia și ea, a luat fără știrea acestora, suma de 300

lei, după care s-a urcat într-un autocar și a venit în Constanța, ajungând în

zona gării, pentru a se plimba. În timp ce se uita la magazinele din acea zonă,

numitul C.D.I. i-a pus mâinile la ochi și a introdus-o într-un autoturism marcă

străină, de culoare roșie, în care se mai aflau D.M. și șoferul în persoana

numitului Z.A. de 21 de ani. Aceștia au dus-o pe minora C.A.M. în com. M.Kogălniceanu,

județul Constanța într-un imobil, unde locuiesc fără forme legale numiții C.D.I.

și D.M.. C.D.I. și D.M. trăiesc în concubinaj de mai mult timp, iar la această

adresă s-ar afla și cei trei copii ai numitei D.M.

Ulterior, D.M. i-a propus

minorei să practice prostituția împreună cu ea, însă cea din urmă a refuzat-o,

rugând-o să o lase în pace pentru a ajunge acasă, fapt ce l-a determinat pe C.D.I.

să o bată și să o oblige la practicarea prostituției în folosul lor. Întrucât

nu a mai rezistat la durerile pricinuite de aceștia, minora în final, le-a

acceptat propunerea astfel că, împreună cu D.M. a practicat prostituția pe DN2A

între loc. Ovidiu și com. M. Kogălniceanu.

Negocierea cu

clienții și ridicarea banilor de la aceștia era realizată de D.M. Partea

vătămată C.A.M. nu a primit vreo sumă de bani în urma practicării prostituției

de către ea. Din declarațiile martorei C.A.M. a rezultat și faptul că ele erau

transportate cu autoturismul condus de Z.A. iar în zonă erau supravegheate

îndeaproape de C.D.I.

În ziua de 11

ianuarie 2007, pe fondul băuturilor alcoolice, numiții C.D.I. și D.M. i-au

aplicat multiple lovituri în zona corpului, lovind-o și cu o boxă de la o

combină muzicală, motivația acestora fiind că nu le-a „produs" suficienți

bani din practicarea prostituției.

Faptele ilicite

amintite rezulta si din declarațiile martorilor B.A. și D.N., cărora C.D.I.

le-a propus să întrețină raporturi sexuale cu minora C.A.M., contra unor sume

de bani, însă aceștia au refuzat propunerea, întrucât au observat că minora

avea multiple leziuni vizibile în zona feței. Audiat în cursul urmăririi penale

martorul D.N. a arătat că în seara de 09 ianuarie 2007, în jurul orei 19,00,

s-a întâlnit cu B.A., care i-a propus să meargă la domiciliul lui C.D.I.

întrucât acesta are la domiciliul lui o fată pe care o dă contra unor sume de

bani să întrețină raporturi sexuale. Martorul D.N. arată că a fost de acord,

s-au deplasat la domiciliul lui C.D.I., unde a rămas să îl aștepte pe B.A.,

care a intrat în curtea inculpatului. La scurt timp, după aproximativ 10 – 15

minute, B.A. a revenit și i-a spus că tânăra despre care era vorba era bătută

de C.D.I. și i-a fost frică să nu aibă necazuri și nu a mai luat-o pentru a

întreține raporturi sexuale cu ea. Audiat în cursul urmăririi penale martorul B.A.

confirmă cele declarate de martorul D.N. Martorul B.A. mai declară că a intrat

în casa în care se afla minora, și văzând că aceasta prezenta urme de violență

pe față, respectiv în zona capului, s-a răzgândit și i-a spus inculpatului C.D.I.,

ca s-a răzgândit, nu o mai vrea.

În cursul cercetării

judecătorești

,

martorii B.A. și D.N. și-a retractat în mod nejustificat declarațiile din

cursul urmăririi penale. Audiat martorul B.A. a negat în cursul cercetării

judecătorești faptul că îl cunoaște pe D.N., negând de asemenea că ar fi mers

împreună cu D.N. la domiciliul inculpatului C.D.I. pentru a întreține raporturi

sexuale cu minora C.A.M. Audiat martorul D.N., în fața instanței a arătat că îl

cunoaște pe B.A., de mai mulți ani, întrucât locuiește în Mihail Kogălniceanu,

nu sunt prieteni, se știu din vedere și se salută când se întâlnesc. Martorul a

mai declarat că s-a întâlnit cu B.A., care i-a spus ca știe pe cineva care are

o fată pe care o dă la diferite persoane pentru a întreține raporturi sexuale.

Martorul a declarat că nu este adevărat ce s-a consemnat în declarațiile din

cursul urmăririi penale, când a dat acele declarații era minor, s-a speriat

când a venit poliția și a acceptat să scrie lucruri neadevărate. A mai declarat

martorul că mama sa, D.S., nu a asistat la audieri. Audiată D.S., mama

martorului D.N., a arătat că semnăturile de pe declarația fiului său dată în

cursul urmăririi penale îi aparțin și că își amintește că a fost o dată cu fiul

său la poliție când a dat acea declarație, ocazie cu care fiul său nu a fost

amenințat, bătut de lucrătorul de poliție Audiat martorul G.I., a declarat că

din câte știe D.N. îl cunoaște din vedere pe B.A., și că în cursul anului 2007,

D.N., a fost luat de poliție de la domiciliul său, ocazie cu care nu au fost

exercitate violențe asupra lui D.N., nu a fost amenințat, acesta nu s-a

speriat, nu era confuz când a fost luat de organele de poliție.

Neexistând o

justificare temeinică a revenirii martorilor asupra susținerilor din faza de

urmărire penală, ținând seama de declarațiile martorilor D.S. și G.I., și de

faptul că între declarațiile martorilor B.A. și D.N. există contradicții

evidente și că nu au invocat vreo stare conflictuală între ei și inculpați sub

imperiul căreia să fi dat declarațiile în cursul urmăririi penale, declarații

care confirmă acuzațiile aduse inculpaților, instanța a înlăturat depozițiile

martorilor B.A. și D.N. din cursul cercetării judecătorești.

Minora a relatat

faptul că, în perioada 05 ianuarie -11 ianuarie 2007, cât a fost lipsită de

libertate și obligată la practicarea prostituției de către C.D.I. și D.M.,

aceștia zilnic au bătut-o și au stins țigările pe corpul ei. Aceasta declarație

este susținută de raportul de constatare medico legală - completare nr. 3/S din

16 februarie 2007 eliberat de SML Constanța, potrivit căruia partea vătămată a

prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse și de corpuri incandescente

(posibil țigară). Din declarația minorei reiese că, după ce a fost agresată

fizic de cei doi în ziua de 11 ianuarie 2007, aceștia i-au dat 3 lei și au

urcat-o într-un maxi-taxi care se deplasa către Constanța, iar după ce a ajuns

în zona Gării CFR a leșinat pierzându-și cunoștința, fiind transportată la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța - Secția Primiri Urgențe, unde i s-au acordat

îngrijiri medicale și a fost internată la Secția I Chirurgie Generală, după cum reiese din Foaia de Observație.

Potrivit raportului

de constatare medico-legală nr. 3/S/2007, cu următoarele concluzii: „ Numita C.A.M.

prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri

dure liniare. Pot data din 5 ianuarie 2007 și necesită 8-9 zile de îngrijiri

medicale de la data producerii leziunilor”. Din buletinul de externare, nr.

1733/52 din

15 ianuarie 2007,

reiese că minora C.A.M. a fost internată la Secția Clinica I Chirurgie Generală, în perioada 11 ianuarie – 15 ianuarie 2007, având următorul

diagnostic la externare : „politrauamtism prin agresiune, traumatism

toracoabdominal, traumatism cranio-cerebral și facial cu plagă facială

parietală, multiple contuzii și echimoze membre toracice și inferioare".

La data de 8

februarie 2007, Direcția generală de Asistență Socială și Protecția Copilului

Constanța a înaintat raportul de constatare psihologică a minorei C.A.M. în

care este consemnat faptul că aceasta, la data evaluării psihologice, prezenta

„afecțiuni cu caracter ireversibil în sfera afectiv - emoțională de tip

traumatic în proporție de 70%, tulburări de imagine de sine și percepție în

sfera relațională socială datorate experienței traumatizante de privare de

libertate și supunere la acte de violență fizică și sexuală. Totodată,

evenimentele negative au determinat modificări importante în întreaga structură

psiho-emoțională, ceea ce face din minora C.A.M. victima abuzului și

agresiunii". Prin adresa nr. 8565 din 12 februarie 2007, IPJ Constanța,

Serviciul de Investigații Criminale a solicitat SML Constanța o reexaminare

medico-legală a minorei C.A.M., pentru o evaluare a perioadei de îngrijiri

medicale pentru leziunile suferite de sus-numita în ziua de 11 ianuarie 2007.

La data de 18 ianuarie 2007 SML Constanța, prin raportul de constatare

medico-legală nr. 3/S precizează, pe lângă faptul că leziunile traumatice au

fost produse prin lovire cu corpuri dure liniare, necesitând 8-9 zile de

îngrijiri medicale și faptul că, aceasta prezintă o deflorare veche , a cărei

dată nu poate fi precizată, iar în secreția vaginală și anală recoltată nu s-au

decelat spermatozoizi. La data de 16 februarie 2007 SML Constanța a înaintat

raportul de constatare medico-legală - completare cu nr. 3/S/2007 privind pe

minora C.A.M., concluzionând faptul că numărul de îngrijiri medicale rămâne

același, 8-9 zile de la data producerii leziunilor, întrucât evoluția

leziunilor traumatice a fost favorabilă și minora nu a prezentat o nouă

documentație medicală. De remarcat este faptul că, în cel de-al doilea raport

medico-legal (completare) la concluzii este precizat faptul că leziunile

traumatice au putut fi produse și de corpuri incandescente (posibil țigară),

după cum reiese și din declarația minorei, iar la rubrica constatări, apare

nou, fracturi coronaro-mandibulară 11 și 12 pe carie preexistentă.

Martorul Z.A., a

declarat în cursul urmăririi penale că în luna ianuarie 2007, s-a întâlnit cu

inculpații D.M. și C.D.I., care erau împreună cu o minoră, aceștia propunându-i

să-i transporte până la restaurantul de la ieșirea din localitatea Mihail

Kogălniceanu, și să stea cu ei până îi găsește clienți tinerei care-i însoțea.

Martorul mai arată că l-a întrebat pe C.D.I. cine este fata, acesta spunându-i

că a adus-o din Constanța cu scopul de a-i înlesni practicarea prostituției în

folosul lui și al concubinei sale. Martorul Z.A. și-a retractat declarațiile

date în cursul urmăririi penale, arătând că i-a fost dictată declarația de

lucrătorul de poliție, și că nu este adevărat că inculpatul i-a spus că dorea

să găsească clienți pentru C.A.M. Instanța raportat la ansamblul probator

administrat în cauză a înlăturat această ultimă declarație apreciind că este

părtinitoare iar revenirea asupra declarațiilor din cursul urmăririi penale nu

are nici o justificare temeinică. De menționat este faptul că partea vătămată C.A.M.

nu a putut fi audiată nemijlocit de instanță întrucât la data de 28 iunie 2009

a fost înregistrat decesul acesteia.

Audiați inculpații D.M.

și C.D.I. au negat că au exploatat sexual partea vătămată, declarațiile

acestora fiind înlăturate ca nesincere de instanță – aceeași măsură fiind

dispusă și cu privire la depoziția martorului în apărare G.C., prieten cu

inculpații – pe baza celorlalte probe în acuzare administrate în cauză.

Pe baza probelor în

acuzare sus-menționate instanța a statuat că învinuirile deduse judecății sunt

dovedite în mod indubitabil și ca atare: fapta inculpatului C.D.I., care în

perioada 05 ianuarie 2007 – 11 ianuarie 2007, împreună cu inculpata D.M., a

lipsit de libertate, în scopul de a o obliga să practice prostituția, pe minora

C.A.M., în vârstă de 16 ani, căreia i-au înlesnit practicarea prostituției,

trăgând foloase de pe urma acestei activități, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal,

prev. de

disp. art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și proxenetism, prev. de

disp. art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. iar fapta inculpatei D.M. care în

perioada 05 ianuarie 2007 – 11 ianuarie 2007, împreună cu inculpatul C.D.I. a

lipsit de libertate, în scopul de a o obliga să practice prostituția, pe minora

C.A.M., în vârstă de 16 ani, căreia i-au înlesnit practicarea prostituției,

trăgând foloase de pe urma acestei activități, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de

disp. art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și proxenetism, prev. de

disp. art. 329 alin. (1) și (3) C. pen.

septembrie 2006, în jurul orelor 0l,00, numiții B.A. și O.V., în calitatea lor

de agenți de pază în cadrul Poliției Comunitare Nicolae Bălcescu, aflându-se în

serviciul de patrulare pe str. O., au constatat deplasarea în galop a unei

căruțe cu cal și pe motiv că nu știau ca aceasta să aparțină vreunui localnic,

au luat hotărârea de a o opri.

În acest sens, cei

doi agenți de pază s-au poziționat în mijlocul drumului și prin semnale

corespunzătoare de oprire cu mâinile și lanterna, precum și prin strigăte de

genul :"Oprește. Oprește." au constatat că , cel ce conducea atelajul

hipo era un bărbat, iar alături de el se afla o femeie și un copil care nu a

întreprins nimic să oprească atelajul hipo, ba mai mult l-a manevrat de

asemenea fel încât, exista posibilitatea să dea cu căruța și calul peste cei

doi agenți, acest lucru nerealizându-se pentru că agenții de pază au fugit din

fața calului și a căruței.

Acest mod de

comportare al conducătorului hipo, ce ulterior s-a stabilit a fi inculpatul C.D.I.,

i-a determinat pe cei doi agenți de pază să plece în urmărirea atelajului hipo,

cu bicicletele din dotare, reușind să-l prindă pe acesta în capul str. O.,

datorită faptului că strada sfârșea într-un șanț ce nu a putut fi trecut de

inculpat cu calul și căruța.

Cu această ocazie,

agentul de pază O.V., după ce și-a prezentat calitatea și scopul opririi, i-a

cerut inculpatului C.D.I. ca acesta să își dovedească identitatea și să

precizeze scopul și motivul prezenței sale în acel loc, situație în care,

inculpatul C.D.I. a refuzat să-și decline identitatea ba, mai mult, a devenit

nervos și a început să adreseze celor doi agenți de pază cuvinte injurioase și

indecente, spunând că nu prezintă nici un document și cere să fie lăsat în

pace.

În urma insistențelor

agentului de pază O.V., de a prezenta actele de identitate și să motiveze

prezența sa în zonă, inculpatul C.D.I. a coborât din căruță și apucând calul de

hățuri în mod ostentativ a procedat la punerea în mișcare a căruței. Agentul de

pază O.V., pentru a-l împiedica pe inculpat să plece cu căruța, a apucat la

rândul său și el de hățurile calului, ocazie cu care inculpatul C.D.I. a sărit

din căruță și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față agentului de pază,

situație în care acesta din urmă, pentru a nu mai fi lovit și a înlătura starea

de pericol, l-a împins cu ambele mâini pe inculpat, spre căruța sa, cu scopul

de a-l îndepărta de ea.

Inculpatul C.D.I. a

scos din căruță un topor cu o coadă de aproximativ 1 m pe care l-a ridicat deasupra capului, cu intenția de a-l lovi pe agentul de pază B.A. ce se afla

în apropiere. Pentru a nu fi lovit, agentul de pază B.A. a fugit din fața

inculpatului, care însă l-a alergat pe o distanță de aproximativ 10 m.

Agentul de pază O.V.,

întrucât, inculpatul profera la adresa celor doi agenți cuvinte injurioase,

indecente și amenințări cu moartea, a luat hotărârea de a interveni în

incident, sens în care a alergat după inculpat. Inculpatul C.D.I. văzând că

este urmărit de către agentul de pază O.V., s-a întors cu fața spre acesta, s-a

apropiat de el și a ridicat toporul deasupra capului. O.V. i-a cerut să

înceteze, însă inculpatul C.D.I. i-a aplicat o lovitură cu toporul la dreapta

spre stânga în zona abdomenului, însă agentul de pază s-a ferit astfel că a

fost atins în partea stângă a abdomenului. Ca urmare a loviturii i-a fost

tăiată geaca cu care era îmbrăcat peste combinezonul de serviciu și i-a fost

creată o leziune ușoară părții vătămate O.V.

După aplicarea

loviturii inculpatul C.D.I. s-a urcat în căruță și s-a îndepărtat de locul

faptei.

Cei doi agenți de

pază au sesizat telefonic pe ceilalți colegi agenți din cadrul poliției

comunitare, ce efectuau serviciul pe timp de noapte, cât și pe lucrătorii de

poliție, reușindu-se prinderea și inculpatului C.D.I.

Cu această ocazie, în

căruța inculpatului C.D.I. a fost identificat toporul folosit de acesta -

prevăzut cu o coadă din lemn, de 74 cm și partea metalică a toporului, cu o

lungime de 13 cm, precum și două bâte de base-ball.

De precizat că,

inculpatul C.D.I. era însoțit de către concubina sa D.M. și de martorul A.F.

Conform raportului de

constatare medico-legală nr. 447 LR din 07 septembrie 2006 partea vătămată O.V.

a prezentat o leziune de violență - echimoză violacee de 3,5/1 cm, baza

henitorace stg, între liniile axilar ant și mijlocie - care a putut fi produsă

prin lovire cu corp dur, posibil tăietor despicător-topor, necesitând 2-3 zile

de îngrijiri medicale de la data producerii, fără a-i pune viața în primejdie.

Inculpatul C.D.I. și

concubina sa D.M. au negat comiterea faptei în împrejurările descrise de către

agenții de pază O.V. și B.A., precum și în baza celor declarate de martori.

Inculpatul C.D.I. a

declarat în cursul cercetării judecătorești că l-a lovit pe O.V. cu o bâtă de

baseball.

Audiat martorul B.A.

a declarat că a observat când inculpatul a ridicat toporul și a vrut să îl

lovească de sus în jos pe partea vătămată, presupune că în cap, însă nu e sigur

de acest aspect, lovindu-l cu tăișul în zona abdominală în partea stângă,

tăindu-i haina. Martorul P.Ș., a declarat în cursul urmăririi penale că a văzut

când inculpatul a ridicat toporul în sus, moment în care O.V. a ridicat mâna

stângă cu intenția de a eschiva și a evita lovitura, a făcut un pas înapoi, în

această împrejurare, lovindu-l pe O.V. nu de sus în jos, ci de la dreapta spre

stânga în zona abdomenului. După ce a lovit o singură dată inculpatul a plecat

cu căruța. În cursul cercetării judecătorești martorul P.Ș. a revenit asupra

declarației din cursul urmăririi penale arătând că nu a văzut momentul în care

inculpatul a luat un topor din căruță și l-a lovit pe O.V. Martorul G.G. a

văzut când inculpatul l-a lovit cu toporul în partea stângă a corpului, în

abdomen, după care s-a urcat în căruță și a plecat. Martorul A.F., a declarat

în cursul urmăririi penale că inculpatul l-a apucat cu mâna stângă de mâna

stângă pe O.V., i-a ridicat mâna în sus, iar cu dreapta în care avea toporul

i-a aplicat o lovitură dinspre dreapta spre stânga în zona abdomenului, după

care s-a urcat în căruță și a plecat, în curul cercetării judecătorești

martorul a declarat că inculpatul a luat o bâtă de baseball din căruță și i-a

aplicat părții vătămate o lovitură în zona abdomenului.

Situația de fapt reținută

de instanța a fost întemeiată si pe declarațiile martorilor P.G. - cel care a

preluat apelul telefonic în jurul orei 01,00, prin care O.V. a anunțat că a

fost agresat - si H.I., a fost sesizat telefonic de B.A. și O.V. despre

incident, participând la prinderea inculpatului ocazie cu care a constatat că

în apropierea căruței se afla o bâtă de baseball și o toporișcă, despre care O.V.

a declarat că este cea cu care a fost agresat.

Având în vedere că

din ansamblul materialului probator rezultă ca inculpatul a lovit partea

vătămată cu un topor instanța a înlăturat susținerea acestuia și a martorului A.F.,

din cursul cercetării judecătorești, potrivit cărora inculpatul l-ar fi lovit

pe O.V. cu o bâtă de baseball.

Din raportul de

constatare medico legală nr. 447/LR din 07 septembrie 2006 rezultă că O.V. a

prezentat o leziune de violență care a putut fi produsă prin lovire cu corp dur,

posibil tăietor – despicător - topor.

Prin actul de

inculpare s-a reținut că fapta inculpatului C.D.I., care în noaptea de 5/6

septembrie 2006, în urma unei stări conflictuale cu agenții de pază O.V. și B.A.,

cărora le-a adresat cuvinte injurioase și amenințări cu moartea, i-a aplicat

primului o lovitură cu un topor în zona capului și a abdomenului, tăindu-i

acestuia hainele cu care era îmbrăcat și cauzându-i o leziune de violență la

baza hemitoracelui stâng, necesitând 2-3 zile de îngrijiri medicale, fără a-i

pune viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tentativă de omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 -175 lit. i) C. pen.

Instanța, în raport

cu situația de fapt relevată de probele în acuzare sus-menționate a statuat că încadrarea

juridică în dispozițiile art. 20 rap. la art. 174 -175 lit. i) C. pen. este

greșită întrucât potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 447 LR din

07 septembrie 2006, care arată că partea vătămată O.V. a prezentat o leziune de

violență - echimoză violacee de 3,5/1 cm, baza henitorace stg, între liniile

axilar ant și mijlocie - care a putut fi produsă prin lovire cu corp dur,

posibil tăietor despicător-topor, necesitând 2-3 zile de îngrijiri medicale de

la data producerii, fără a-i pune viața în primejdie și a martorilor audiați în

cauză, nu rezultă că inculpatul i-a aplicat părții vătămate O.V. o lovitură cu

un topor în zona capului, ci că a aplicat o lovitură de la dreapta spre stânga

în zona abdomenului, care s-a soldat cu o leziune ușoară, care nu i-a pus viața

în primejdie părții vătămate și a necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale, in

cazul infracțiunilor îndreptate împotriva vieții, intenția de a ucide rezultă

din materialitatea actelor săvârșite de inculpat, apreciindu-se dacă în funcție

de zona anatomică vizată și intensitatea loviturilor, acestea prefigurează

producerea rezultatului letal, examinând împrejurările concrete ale comiterii

faptei, se constată că intenția inculpatului nu a fost aceea de a ucide, ci

doar de a vătăma corporal victima, la aceasta apreciere se are în vedere

intensitatea mică a loviturii aplicate de inculpat, dedusă din gravitatea

leziunilor produse victimei, din împrejurările comiterii faptei în prezența mai

multor persoane, în urma unui conflict, aplicarea unei singure lovituri, după

care a plecat, constituie circumstanțe reale care concretizează intenția

inculpatului, a fost de a vătăma corporal victima și nu de a o ucide, in

consecință, instanța reține că, în drept, fapta inculpatului C.D.I., care în

noaptea de 5/6 septembrie 2006, în urma unei stări conflictuale cu agenții de

pază O.V. și B.A., i-a aplicat primului o lovitură cu un topor în zona

abdomenului, cauzându-i o leziune de violență la baza hemitoracelui stâng, care

a necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune viața în primejdie,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe

prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. în care sens a dispus schimbarea încadrării

juridice potrivit art. 332 C. proc. pen.

Raportat la

criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen., prima

instanță a stabilit pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului C.D.I.

pedepse cu închisoarea, în cuantum egal cu limita minimă prevăzută de lege,

dispunând ca în final acesta să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani

închisoare, cu executare în regim de detenție.

Totodată, inculpatul C.D.I.

i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar din pedeapsa de executat i s-au

dedus perioadele executate.

Referitor la

inculpata D.M., au fost reținute circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin.

(1) lit. a) și alin. (2) C. pen., urmare faptului că nu are condamnări

anterioare și are teri copii minori în întreținere, stabilindu-se ca, în final,

să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

Apreciind că scopul

pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție,

tribunalul, a făcut aplicarea prevederilor art. 81 C. pen. și a suspendat

condiționat executarea pedepselor aplicate inculpatei D.M. și i-a atras atenția

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. a căror respectare atrag revocarea

beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

În privința laturii

civile a cauzei s-a reținut, în esență că, părțile vătămate O.V. și C.A.M. nu

s-au constituit părți civile, iar Spitalul Clinic Județean Constanța s-a

constituit parte civilă cu suma de 1664 lei, reprezentând c./val. cheltuielilor

ocazionate de spitalizarea părților vătămate P.G. și C.A.M. și, P.G. s-a

constituit parte civilă cu suma de 10.000 Euro, din care 2000 Euro daune

materiale și 8000 Euro daune morale.

Constatând îndeplinite

cerințele art. 998 și art. 999 C. civ., dar și probele administrate pentru

dovedirea pretențiilor civile formulate în cauză, instanța de fond a admis

acțiunile civile formulate de Spitalul Clinic Județean Constanța și P.G., în

măsura în care au fost dovedite.

2.

Împotriva sentinței

penale nr. 213 din 23 iunie 2010 a Tribunalului Constanța au declarat apel, în

termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpații C.D.I.

și D.M.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Constanta

a criticat greșita schimbare de încadrare juridică a faptelor reținute în

sarcina inculpatului C.D.I., motivat, în esență, de faptul că acesta a acționat

cu intenția indirectă de a ucide, în raport de modul în care a săvârșit faptele

și comportamentul ulterior, constând în părăsirea locului incidentelor fără a

se interesa de soarta victimelor. In privința inculpatei D.M., parchetul a

criticat reținerea în mod nejustificat a circumstanțelor atenuante și

suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate acesteia, față de

gravitatea ridicată a faptelor săvârșite și de practicarea prostituției pentru

asigurarea mijloacelor existențiale.

Inculpatul C.D.I.

a criticat hotărârea

primei instanțe pentru greșita condamnare a sa, în temeiul preved. art. 182 alin.

(2) C. pen., câtă vreme din probatoriul administrat în cauză nu s-a dovedit

indubitabil intenția sa de a vătăma victima, faptei lipsindu-i un element

constitutiv al infracțiunii ce a atras condamnarea. În legătură cu infracțiunea

prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. apelantul inculpat a susținut că, nu există

plângerea prealabilă a persoanei vătămate, situație în raport de care nu se

putea proceda la condamnarea sa pentru această faptă. Referitor la

infracțiunile prev. de art. 189 C. pen. și art. 329 C. pen. apelantul inculpat C.D.I.

a considerat că, nu s-a probat vinovăția sa, situație în care condamnarea lui

este netemeinică și nelegală, impunându-se achitarea. Pe latură civilă,

apelantul inculpat a criticat admiterea acțiunilor civile și obligarea sa la

despăgubiri, în condițiile în care nu s-a probat existența raportului de

cauzalitate între leziunile constatate la victime și eventuala sa manifestare

față de acestea.

Inculpata D.M.

a criticat hotărârea

de fond pentru greșita sa condamnare, în condițiile în care, din probe nu

rezultă că a lipsit-o de libertate în mod ilegal pe partea vătămată minoră și

nici nu a îndemnat-o sau înlesnit practicarea prostituției de către aceasta din

urmă. Inculpata a susținut că, singura probă care a atras condamnarea ei este

declarația părții vătămate C.A.M., care însă nu se coroborează cu nici o altă

probă de la dosar și, mai mult decât atât, este contrazisă de ansamblul

probator, elocvente fiind declarațiile vânzătoarei de la magazinul alimentar

unde victima a făcut cumpărături singură, dar și ale bunicii victimei, care a

precizat că aceasta a fugit de acasă de mai multe ori și că are probleme

psihice.

Curtea, verificând

sentința atacată pe baza materialului probator aflat la dosar – în raport cu

motivele invocate de apelanți cât și din oficiu sub toate celelalte chestiuni

de fapt și de drept deduse judecății potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen.

- a constatat următoarele:

A.

Din declarațiile

părții vătămate P.G. coroborate cu declarațiile martorilor M.M., P.D., M.D.N., P.V.

și V.P. și cu raportul de constatare medico-legală nr. 414/L.R. din 21

septembrie 2004 rezultă că, la data de 11 august 2004, pentru a aplana

conflictul dintre inculpații C.D.I. și D.M., pe de o parte și martorul M.M., pe

de altă parte, a intervenit partea vătămată P.G., ocazie cu care inculpatul C.D.I.

i-a aplicat o lovitură cu pumnul în piept, ceea ce a determinat căderea

acesteia la sol, pe spate, și, lovirea la cap. Din raportul de constatare

medico-legală nr. 414/L.R. din 21 septembrie 2004 se reține că, partea vătămată

P.G. prezenta la data examinării leziuni traumatice la cap ce au putut fi

produse prin lovire de corpuri/planuri dure în cădere și pentru a căror

vindecare sunt necesare 25-27 zile de îngrijiri medicale de la data producerii

lor. Totodată, s-a menționat că leziunile de violență constatate au pus în

primejdie viața victimei prin hemoragie meningee (hematom subdural acut) cu

fenomene neurologice.

Raportat la situația

de fapt amintită Curtea a apreciat că lovitura aplicată de inculpat părții vătămate

P.G. a fost menită doar să o îndepărteze pe aceasta din urmă de martorul M.M.,

cu care inculpatul era în conflict. Neexistând elemente pe baza cărora să se

pună în evidență intenția directă sau indirectă a inculpatului C.D.I. de a

suprima viața părții vătămate P.G., Curtea a apreciat că, fapta reținută în sar

cina inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tentativă de omor calificat prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175

lit. i) C. pen., ci pe acelea ale infracțiunii de vătămare corporală gravă

prev. și ped. de art. 182 alin. (2) teza ultimă C. pen.; ca atare Curtea a

constatat că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a schimbat încadrarea

juridică a faptei din 11 august 2004 în sensul celor menționate anterior, iar

critica din apelul parchetului în această privință se dovedește a fi

neîntemeiată.

În baza declarațiilor

părții vătămate O.V., coroborate cu declarațiile martorilor P.Ș., G.G., A.F. și

B.A., precum și cu raportul de constatare medico-legală nr. 447/LR din 7

septembrie 2006, Curtea a constatat ca fiind dovedit faptul că , în noaptea de

5/6 septembrie 2006, inculpatul C.D.I., în urma unei stări conflictuale cu

agenții de pază O.V. și B.A., i-a aplicat primului o lovitură cu un topor în

zona abdomenului, cauzându-i o leziune la baza hemitoracelui stâng ce a

necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale și, care nu i-a pus viața în

primejdie.

În urma coroborării

declarațiilor martorilor P.Ș., B.A. și G.G., Curtea a reținut că, inculpatul C.D.I.

a ridicat toporul pentru a o lovi pe victimă de sus în jos, însă aceasta din

urmă, în apărare, a ridicat brațul stâng și a făcut un pas înapoi, ceea ce a

deviat lovitura în zona abdomenului, de la dreapta spre stânga, reducând și

intensitatea acesteia; așa fiind, Curtea a constatat că, inculpatul, prin

folosirea toporului și vizarea unei zone corporale vitale ( cap, abdomen ), a

prevăzut și acceptat posibilitatea uciderii victimei, acționând cu intenție

indirectă în acest sens, faptul că leziunile produse prin fapta inculpatului nu

i-au pus în primejdie viața părții vătămate se datorează în exclusivitate

prezenței de spirit a acesteia, care, prin eschivă, a determinat diminuarea

considerabilă a intensității loviturii și implicit a consecințelor ei, raportat

la situația de fapt reținută, curtea a constatat că, inculpatul C.D.I., care în

noaptea de 5/6 septembrie 2006 i-a aplicat părții vătămate O.V., pe strada O.

din localitatea Nicolae Bălcescu, județul Constanța, o lovitură de topor,

cauzându-i o leziune la baza hemitoracelui stâng, ce a necesitat pentru

vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale, întrunește, în drept, elementele

constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. și ped. de

art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen.; [în consecință, Curtea a

constatat ca fiind greșită schimbarea încadrării juridice a faptei respective

în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.,

operată de instanța de fond și, întemeiată critica din apelul parchetului cu

privire la acest aspect].

B.

Potrivit

probatoriului administrat în cauză, în perioada 5 ianuarie -11 ianuarie 2007

partea vătămată minoră C.A.M. din Medgidia ( 16 ani ) a fost lipsită de

libertate în mod ilegal de inculpații C.D.I. și D.M. și obligată, prin violențe

și amenințări să practice prostituția în folosul celor doi.

Așa cum a reținut și

instanța de fond, la data de 5 ianuarie 2007 partea vătămată C.A.M., în vârstă

de 16 ani, a luat din locuința bunicilor cu care locuia, fără știrea acestora,

suma de 300 lei și s-a deplasat în mun. Constanța pentru a se plimba și face

cumpărături. În zona gării din mun. Constanța minora C.A.M. a fost luată cu

forța de inculpatul C.D.I. și transportată cu autoturismul condus de martorul Z.A.

și în care se afla și inculpata D.M., în imobilul situat în localitatea Mihail

Kogălniceanu, județul Constanța, la domiciliul inculpaților.

Întrucât, inițial,

minora a refuzat propunerea inculpatei D.M. de a practica prostituția, a fost

supusă la bătăi din partea inculpatului C.D.I., cedând în cele din urmă. Drept

urmare, împreună cu inculpata D.M., partea vătămată C.A.M. a practicat

prostituția, negocierea cu clienții și încasarea banilor fiind făcut exclusiv

de inculpata D.M.

Transportul părții

vătămate și a inculpatei, în zona dintre localitatea Ovidiu și comuna Mihai

Kogălniceanu, unde erau căutați și contactați posibilii clienți, era efectuat

cu autoturismul condus de Z.A., iar inculpatul C.D.I. le supraveghea

îndeaproape pe cele două.

Partea vătămată C.A.M.

nu a beneficiat de nici o sumă de bani de pe urma practicării prostituției

sumele obținute revenind inculpaților.

La rândul său,

inculpatul C.D.I. a contactat diverse persoane oferindu-le contra-cost

serviciile sexuale ale părții vătămate C.A.M., încasând în totalitate sumele de

bani obținute de la clienți.

Până la data de 11

ianuarie 2007, inculpații D.M. și C.D.I. au lipsit-o în mod ilegal de libertate

pe partea vătămată C.A.M., în sensul că, nu i-au permis acesteia să se întoarcă

la domiciliul bunicilor în scopul de a o exploata sexual în folosul lor.

În data de 11

ianuarie 2007, nemulțumiți de sumele obținute de partea vătămată în urma

practicării prostituției, inculpații C.D.I. și D.M. au agresat-o prin lovire,

iar apoi i-au data suma de 3 lei și au urcat-o într-un maxi – taxi ce a dus-o

până în zona Gării C.F.R. Constanța, unde făcându-i-se rău a fost transportată

de urgență la Spitalul Clinic Județean Constanța pentru îngrijiri.

Conform actelor

medicale, partea vătămată C.A.M. prezenta leziuni traumatice produse prin

lovire cu corpuri dure și de corpuri incandescente (posibil țigară) pentru a

căror vindecare necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Raportul de

constatare psihologică a minorei C.A.M. concluzionează că aceasta prezintă în

proporție de 70% afecțiuni ireversibile în plan afectiv-emoțional datorate

experienței traumatizante de privare de libertate și supunere la acte de

violență fizică și sexuală.

Situația de fapt

reținută anterior rezultă din declarațiile părții vătămate C.A.M. coroborată cu

declarațiile martorilor D.N., B.A. și Z.A. (de la urmărire penală), dar și cu

rapoartele de constatare medico-legală nr. 3/S din 16 februarie 2007 ale S.M.L.

Constanța și buletinul de externare nr. 1733/52 din 15 ianuarie 2007.

Declarațiile

inculpațil