ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2025/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2025/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 864/F din 02 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București,

secția

I

penală, în Dosarul nr. 61132/3/22011, s-au dispus

următoarele:

juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului M.S. din infracțiunea prev.

de art. 2 alin. (2) cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000

și cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 2 alin.

(1) și (2) cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 și cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 14 alin.

(1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. b), art. 80 alin. (2) C. pen. și art. 41

alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.S. la pedeapsa de 7 ani închisoare

și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a, b), d) și e) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe perioada

executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a, b), d) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

perioada reținerii și arestării preventive de la data de 21 iunie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută

arestarea preventivă a inculpatului M.S.

juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului I.S. din infracțiunea prev.

de art. 2 alin. (2) cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000

și cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea

prev. de art. 2 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din

Legea nr. 143/2000 și cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C.

pen.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 14 alin.

(1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul

I.S. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării

condiționate din executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 924/2002 a Tribunalului București, secția II-a penală, definitivă prin

decizia penală nr. 2373 din 21 mai 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și

a fost contopit restul de 1295 zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată prin această

hotărâre și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 12 ani închisoare și 2 ani interzicerea

exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe perioada

executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

perioada reținerii și arestării preventive de la data de 21 iulie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută

arestarea preventivă a inculpatului I.S..

juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatei B.D. din infracțiunea prev.

de art. 2 alin. (2) cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000

și cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 2 alin.

(1) și (2) cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 și cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 14 alin.

(1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata B.D. la pedeapsa

de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatei, pe perioada

executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a, b), d) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei

perioada reținerii și arestării preventive de la data de 21 iulie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută

arestarea preventivă a inculpatei B.D.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus

confiscarea următoarelor sume de bani:

4.150 RON ridicată de la inculpatul I.S. și consemnată la C.

Bank - agenția P. cu recipisa nr. X din 26 iulie 2011;

3.900 RON ridicată de la inculpatul M.S. și consemnată la C.

Bank - agenția P. cu recipisa nr. Y din 26 iulie 2011.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus

confiscarea, cu obligația de a păstra contraprobe potrivit art. 18 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, următoarelor cantități de droguri:

- 3,72 grame pulbere conținând heroină, ridicate potrivit dovezii

seria H nr. 0021430 din 28 iulie 2011;

- 285,28 grame; 7,70 grame și 5,0 grame pulbere conținând heroină

ridicată potrivit dovezii seria H nr. 0021431 din 28 iulie 2011.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de

la inculpatul M.S. a cântarului electronic de precizie ridicat potrivit dovezii

seria H nr. 0051552 din 27 iulie 2011.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus

restituirea către inculpatul M.S. a telefonului mobil marca N. cu acumulatorul și

cartela SIM ridicate potrivit dovezii seria H nr. 0051551, precum și a sumei de

31.400 RON din suma de 35.300 depusă la C. Bank - agenția P. cu recipisa nr. 22915812/1

din 26 iulie 2011.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus

restituirea către inculpata B.D. a telefonului marca N. cu acumulator aferent și

cartela SIM ridicate potrivit dovezii seria H nr. 0051553 din 27 iulie 2011.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus

restituirea către inculpatul I.S. a telefonului marca N. și cartela SIM ridicate

potrivit dovezii seria H nr. 0051563 din 09 august 2011.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pena., au fost obligați

inculpații M.S. și I.S. la câte 2.150 RON flecare, iar inculpata B.D. la 2550 RON,

cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt,

următoarele:

Din luna iunie 2011 până la data de 20 iulie 2011, inculpatul

M.S. a vândut în mod repetat la interval de câteva zile inculpatului I.S. cantități

de câte 5 grame heroină, pentru suma de câte 600 RON, uneori cantitățile fiind chiar

de 10 grame (pentru care primea suma de 1.200 RON).

La rândul său, inculpatul I.S. o contacta pe inculpata B.D.,

și se întâlnea cu aceasta, în general în zona „E.", „P." sau „L.",

ocazie cu care îi înmâna drogurile achiziționate de la inculpatul M.S.

Aceasta din urmă, după ce intra în posesia heroinei, o porționa

în „doze" sau „bile", pe care le vindea apoi către diverși consumatori

pentru suma de câte 50 RON. Tranzacțiile cu droguri de mare risc erau realizate

de către această inculpată chiar în imobilul unde aceasta locuia, situat în București.

După ce vindea o cantitate de 5 sau 10 grame de heroină, la

un interval de câteva zile, după caz, inculpata B.D. îl contacta telefonic pe inculpatul

I.S., pentru a-i înmâna sumele de bani datorate, și anume 1.000 RON pentru 5 grame

heroină, cât și pentru a primi o nouă cantitate destinată vânzării.

Din cuprinsul proceselor-verbale de redare a convorbirilor

și comunicărilor efectuate prin telefon, interceptate în baza autorizațiilor emise

în cauză de Tribunalul București a rezultat legătura dintre cei trei inculpați,

modul și locurile în care se stabileau întâlnirile, cât și faptul că aceștia purtau

frecvent discuții în legătură cu diferite sume de bani.

Urmare a punerii în executare a autorizațiilor de interceptate

a convorbirilor telefonice de către Tribunalul București, organele judiciare au

luat la cunoștință de efectuarea unei posibile tranzacții, procedând la organizarea

unui flagrant.

Astfel, din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante

a reieșit că la data de 20 iulie  2011, lucrătorii de poliție au format un dispozitiv

de supraveghere în zona str. P.G., la intersecția cu str. G. de pe raza sectorului

5 al capitalei, fiind depistat făptuitorul minor R.F.Z., în vârstă de 14 ani, fiul

inculpatului M.S., care fusese sunat în prealabil de către tatăl său - inculpatul

M.S. - care îi solicitase să aducă „un milion" din locuință, urmând a se întâlni

în zona mai sus menționată; acesta s-a întâlnit în jurul orei 15:45 cu tatăl său,

ce se afla într-un autoturism marca M.

S-a procedat la legitimarea și imobilizarea celor două persoane,

iar cu ocazia controlului corporal, asupra făptuitorului R.F.Z. a fost găsită o

punguță ce conținea cantitatea de 3,85 grame heroină, așa cum a rezultat din concluziile

raportului de constatare tehnico - științifică nr. 143677 din 22 iulie 2011.

Cu privire la această cantitate de heroină, inculpatul M.S.

a declarat că provenea din locuința sa și îi solicitase fiului său minor să i-o

aducă, întrucât intenționa să i-o predea în aceeași zi inculpatului I.S. în vederea

punerii în vânzare.

Imediat după realizarea prinderii în flagrant a inculpatului

M.S., tot la data de 20 iulie 2011, s-a procedat la efectuarea perchezițiilor domiciliare,

atât la locuința acestui inculpat, cât și la cea a inculpatei B.D., cu privire la

care Tribunalul București a emis la data de 18 iulie 2011 autorizațiile de percheziție

nr. 527/2011 și 528/2011.

Astfel, din procesul verbal de percheziție domiciliară a rezultat

că în imobilul situat în București, str. C., sector 5, unde locuiește inculpatul

M.S., au fost găsite 6 punguțe din material plastic ce conțineau cantitatea de 292,100

grame heroină (proba nr. 1) și alte două punguțe din același material, ce conțineau

7,91 grame heroină (proba nr. 2), așa cum rezultă din concluziile raportului de

constatare tehnico - științifică nr. 143678 din 25 iulie 2011.

În aceeași zi, 20 iulie 2011, lucrătorii de poliție l-au depistat

pe inculpatul I.S. în zona stației de metrou „G.", asupra acestuia fiind găsit

un telefon mobil marca N., cât și suma de 4.150 RON.

Audiat fiind, inculpatul M.S. a recunoscut că în urmă cu 4-5

luni a luat hotărârea de a vinde heroină, motiv pentru care a luat legătura cu inculpatul

I.S., căruia i-a propus să distribuie drogurile pe care urma să le procure. În continuare,

inculpatul a relatat că l-a cunoscut pe numitul „V." prin alte persoane și

că a stabilit cu acesta să-i procure heroina, iar în urmă cu 4 luni a achiziționat

circa 400 grame din această substanță, achitând suma de 40.000 RON și a depozitat-o

în imobilul în care locuiește.

Inculpatul a precizat că din această cantitate de heroină a

vândut succesiv inculpatului I. cantități de 5-10 grame, contra sumei de 600-1.200

RON, drogurile fiind vândute de acesta la rândul său.

Inculpatul a relatat că era contactat telefonic de către I.S.

pe numărul său de pe mai multe numere de telefon, deoarece acesta le schimba foarte

des și se întâlneau la interval de câteva zile sau o săptămână, în general în zona

P.G., arătând că a vândut în această modalitate 70-80 grame heroină.

Cu privire la infracțiunea flagrantă din data de 20 iulie 2011,

același inculpat a arătat că la data respectivă a fost contactat telefonic în jurul

orei 15.00 de I., urmând să se întâlnească pentru a cumpăra heroină, motiv pentru

care l-a sunat pe fiul său R.F.Z., de 14 ani și i-a solicitat să-i aducă „un milion",

respectiv o punguță cu 5 grame de heroină, fiind surprinși de lucrătorii de poliție.

Declarația inculpatului M.S. cu privire la acest ultim aspect

s-a coroborat și cu procesul verbal de audiere a minorului R.F.Z. în calitate de

făptuitor.

Inculpatul a recunoscut că drogurile găsite cu ocazia percheziției,

circa 300 de grame, urmau a fi vândute.

De asemenea, în declarațiile date în cursul urmăririi penale,

inculpata B.D. a relatat că l-a cunoscut pe inculpatul I.S. în februarie 2011, prin

intermediul numitei P.M., ca fiind persoana pe care o aproviziona pe aceasta cu

droguri, iar după arestarea acesteia din urmă, în mai 2011, s-a înțeles cu inculpatul

ca acesta să-i procure ei drogurile și să-i dea banii proveniți din vânzare după

valorificarea acestora, ceea ce s-a și întâmplat. Inculpata a precizat că îi dădea

acestuia suma de 200 RON pentru un gram de heroină.

Inculpata a arătat că heroina o porționa ea însăși acasă și

că vindea câte trei, patru „bile" de heroină zilnic la diferiți consumatori

pentru suma de 50 RON „bila", consumatori ce veneau la locuința acesteia și

că, în funcție de cum vindea drogurile, îl contacta pe inculpatul I. pentru a-i

plăti heroina achiziționată și a-i procura o altă cantitate, întâlnirile cu acesta

având loc în zona „L.", „P." sau „E." și că acesta i-a solicitat

de câteva ori să o trimită pentru efectuarea tranzacțiilor pe fiica sa B.A.C., în

vârstă de 17 ani, despre care acesta știa că este minoră.

În declarația dată în calitate de învinuită, B.A.C. a confirmat

susținerile inculpatei B.D., relatând că din luna februarie-martie 2011 și până

la data arestării numitei P.L. primea, prin intermediul acesteia, droguri procurate

de inculpatul I.S. pe care le porționa și la vindea mai departe la diferiți consumatori,

care veneau chiar la locuința sa și tot prin intermediul acesteia îi dădea aceluiași

I. banii proveniți din vânzare. Învinuita a arătat că după arestarea numitei P.L.

în mai 2011, a continuat să primească droguri pe care le vindea mai departe direct

de la inculpatul I., primind de la acesta câte o punguță de aproximativ 5 grame

pentru care îi achita după vânzare câte 1.000 RON, iar în funcție de cum vindea

drogurile la 4-5 zile, îl contacta telefonic pe inculpat pentru a primi altă cantitate

de heroină.

Inculpata a mai arătat că și mama sa, B.D. a procedat în aceeași

modalitate și că de câteva ori s-a întâlnit cu inculpatul I. pentru a primi drogurile

pe care aceasta le vindea mai departe.

De asemenea, în declarația dată în cursul urmăririi penale,

inculpatul I.S. a recunoscut că, în cursul lunii mai 2011 inculpata B.D., i-a propus

să îi procure heroină, pe care aceasta urma să o revândă la diverși consumatori,

motiv pentru care, la rândul său, i-a propus inculpatului M.S. să îi furnizeze heroina

pe care să o vândă mai departe. Declarația inculpatului s-a coroborat în privința

modalității de operare cu declarațiile celorlalți doi inculpați, acesta precizând

că M.S. și B.D. nu se cunoșteau, el fiind intermediarul acestor tranzacții, din

declarațiile sale rezultând că îi revenea dintr-o tranzacție de 5 grame de heroină

suma de 200 RON.

Astfel, acesta a relatat că se întâlnea cu M.S. în cartierul

D.T., primea de la acesta câte 5 grame de heroină, doar de două ori câte 10 grame,

droguri pe care le dădea mai departe lui B.D. care la revindea și îl contacta ulterior

pentru a-i înmâna banii proveniți din vânzare, cât și pentru a-i procura o altă

cantitate de droguri, inculpatul precizând că, de câteva ori, B.D. a trimis-o la

întâlnire pe fiica sa „C.".

În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului M.S., de a deține

heroină în vederea vânzării și de a vinde în mod repetat, la intervale de câteva

zile, în perioada iunie – 20 iulie 2011, inculpatului I.S., diverse cantități de

heroină cuprinse între 5 și 10 grame, cu ocazia ultimului act material din data

de 20 iulie 2011, l-a folosit pe fiul său minor R.F.Z. cerându-i să-i aducă o punguță

ce conținea 3,85 grame heroină, precum și de a deține fără drept, în vederea punerii

în vânzare, cantitatea de 299,91 grame heroină, întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii de „trafic de droguri de mare risc", prev. de art. 2

alin. (1), (2) cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000, și aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere că încadrarea juridică a faptei impune reținerea

normei de incriminare cadru, prevăzută în alin. (1) al art. 2 din Legea nr. 143/2000,

instanța a dispus schimbarea încadrării în acest sens.

Întrucât tranzacțiile de droguri au avut loc în mod repetat,

la intervale de câteva zile, în aceeași modalitate, pe întreaga perioadă în care

s-a reținut desfășurarea activității infracționale și în baza unei înțelegeri prealabile

cu inculpatul I.S., s-a reținut că actele materiale distincte au fost comise în

baza aceleiași rezoluții infracționale, infracțiunea fiind săvârșită în formă continuată.

Totodată, avându-se în vedere că la momentul executării ultimului

act material, inculpatul l-a folosit pe fiul său minor R.F.Z., cerându-i să-i aducă

o punguță ce conținea 3,85 grame heroină, s-a apreciat că se impune și reținerea

circumstanței agravante prev. de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000.

La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile

generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de

pedeapsă stabilite în legea specială reduse potrivit art. 320

1

C. proc.

pen., gradul de pericol social (în raport de extinderea fenomenului infracțional

din acest domeniu pe întreg teritoriul țării, amplificarea și diversificarea criminalității

asociate consumului de droguri, creșterea numărului de consumatori de droguri, cantitatea

mare de droguri vândută și deținută), forma continuată a infracțiunii, frecvența

actelor materiale și perioada semnificativă în care a avut loc activitatea infracțională,

circumstanța agravantă reținută și circumstanțele personale ale inculpatului care

nu este cunoscut cu antecedente penale.

În considerarea faptului că inculpatul nu este cunoscut cu

antecedente penale, instanța a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen., însă văzând disp. art. 80 alin. (2) C. pen. și apreciind

că în considerarea incidenței agravantei reținute nu se justifică coborârea pedepsei

sub minimul special redus potrivit disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., i s-a aplicat inculpatului M.S. pedeapsa cu închisoarea orientată spre minimul

special, respectiv 7 ani închisoare, apreciindu-se că astfel va fi atins scopul

preventiv, educativ, dar și coercitiv al pedepsei prevăzute în art. 52 C. pen.

Văzând disp. art. 65 C. pen. și dispozițiile textului incriminator,

instanța de fond a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., având în

vedere natura și gravitatea faptei, cât și faptul că inculpatul l-a folosit pe fiul

său minor, în vârstă de numai 14 ani și având probleme de sănătate, suferind de

tulburare hiperchinetică cu deficit atenționai și retard mintal, (potrivit înscrisului

medical), expunându-l pe acesta riscului de a consuma droguri și i-a periclitat

integrarea socială prin transmiterea unor valori negative, comportament apreciat

de instanță ca deosebit de nedemn în calitatea sa de părinte și care a întemeiat

convingerea că interzicerea drepturilor părintești este în interesul copilului minor

și are ca scop protecția sănătății, moralei și educației acestuia.

Aceleași drepturi prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b),

d) și e) C. pen. i-au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie. Tribunalul

a apreciat că în raport de jurisprudența CEDO cu privire la aplicarea art. 3 Protocol

1 stabilită în cauzele Hirst c. Marii Britanii și Calmanovici c. României, nu se

impune și interzicerea dreptului de a participa la alegerile legislative, iar în

privința interzicerii exercitării celorlalte drepturi, aceasta se impune pentru

aceleași motive ca și în cazul pedepsei complementare.

Tot astfel s-a reținut că faptele inculpatului I.S., de a procura

în vederea vânzării, în mod repetat, la intervale de câteva zile, în perioada iunie

– 20 iulie 2011, inculpatei B.D., cantități de heroină cuprinse între 5 și 10 grame

provenind de la inculpatul M.S., iar la câteva tranzacții cu droguri, a predat heroina

și a primit banii de la minora B.A.C., de 17 ani, cunoscând vârsta acesteia, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de droguri de mare risc",

prev. de art. 2 alin. (2) cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

Având în vedere că încadrarea juridică a faptei, s-a apreciat

că se impune reținerea normei de incriminare cadru prev. în alin. (1) al art. 2

din Legea nr. 143/2000 și s-a dispus schimbarea încadrării în acest sens.

Întrucât tranzacțiile de droguri au avut loc în mod repetat

la intervale de câteva zile, în aceeași modalitate pe întreaga perioadă în care

s-a reținut desfășurarea activității infracționale și în baza unei înțelegeri prealabile

cu inculpații, s-a reținut că actele materiale distincte au fost comise în baza

aceleiași rezoluții infracționale, infracțiunea fiind săvârșită în formă continuată.

Totodată, avându-se în vedere că inculpatul a înmânat în mai

multe rânduri heroina numitei B.A.C., primind de la aceasta banii ce-i reveneau

din vânzările anterioare, cunoscând că aceasta este minoră, s-a apreciat că se impune

și reținerea circumstanței agravante prev. de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, coroborat cu referatul

întocmit de Biroul executări penale al Tribunalului București, secția a II-a

penală, și referatul telefonic al grefierului de ședință, a rezultat că acesta a

fost liberat condiționat la data de 26 august 2008 din executarea pedepsei de 10

ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 924/2002 a Tribunalului București,

secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală 794/2002 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală, cu un rest de pedeapsă de 1295 zile închisoare, pedeapsă ce

nu a fost considerată executată la data epuizării infracțiunii ce face obiectul

acestui dosar, ceea ce a atras starea de recidivă postcondamnatorie.

La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile

generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv:

dispozițiile Părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă stabilite în

legea specială reduse potrivit art. 320

1

C. proc. pen., gradul de pericol

social, forma continuată a infracțiunii, frecvența actelor materiale și perioada

semnificativă în care a avut loc activitatea infracțională, circumstanța agravantă

reținută, starea de recidivă și circumstanțele personale ale inculpatului, care

a dovedit perseverență infracțională, fiind condamnat în precedent la pedeapsa închisorii

tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri, fiind de altfel și

consumator și neavând nicio ocupație din care să realizeze venituri, înțelegând

să își procure banii necesari consumului de droguri din chiar tranzacționarea acestora.

În considerarea celor expuse, i s-a aplicat inculpatului I.S.

pedeapsa cu închisoarea, orientată spre maximul special redus potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., respectiv 12 ani închisoare, apreciind că astfel va fi

atins scopul preventiv, educativ, dar și coercitiv al pedepsei prevăzute în

art. 52 C. pen.

Totodată, s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și

b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În raport de disp. art. 61 C. pen., instanța de fond a dispus

revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 10 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 924/2002 a Tribunalului București,

secția

II

penală, definitivă prin decizia penală nr.

2373 din 21 mai 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a contopit restul

de 1295 zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, aplicând

inculpatului pedeapsa de 12 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata pedepsei,

ca pedeapsă accesorie. Tribunalul a apreciat că în raport de jurisprudența CEDO

cu privire la aplicarea art. 3 Protocol 1 stabilită în cauzele Hirst c. Marii Britanii

și Calmanovici c. României nu se impune și interzicerea dreptului de a participa

la alegerile legislative.

Totodată, s-a reținut că faptele inculpatei B.D., de a vinde

în mod repetat, în perioada iunie – 20 iulie 2011, cantități de heroină cuprinse

între 5 și 10 grame, provenind de la inculpatul I.S., porționată în doze, cu suma

de câte 50 RON către diverși consumatori, folosind la realizarea tranzacțiilor cu

droguri și pe fiica sa minoră, B.A.C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de „trafic de droguri de mare risc", prev. de art. 2 alin. (2) cu aplic.

art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000, și aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

Având în vedere că încadrarea juridică a faptei impune reținerea

normei de incriminare cadru prevăzută în alin. (1) al art. 2 din Legea nr. 143/2000,

instanța a dispus schimbarea încadrării în acest sens.

Întrucât tranzacțiile de droguri au avut loc în mod repetat,

la intervale de câteva zile, în aceeași modalitate pe întreaga perioadă în care

s-a reținut desfășurarea activității infracționale și în baza unei înțelegeri prealabile

cu inculpatul I.S., s-a reținut că actele materiale distincte au fost comise în

baza aceleiași rezoluții infracționale, infracțiunea fiind săvârșită în formă continuată.

Totodată, având în vedere că inculpata a folosit la realizarea

tranzacțiilor cu droguri și pe fiica sa minoră, B.A.C., s-a apreciat că se impune

și reținerea circumstanței agravante prev. de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000.

La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile

generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv:

dispozițiile Părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă stabilite în

legea specială reduse potrivit art. 320

1

C. proc. pen., gradul de pericol

social, forma continuată a infracțiunii, frecvența actelor materiale și perioada

semnificativă în care a avut loc activitatea infracțională, circumstanța agravantă

reținută și circumstanțele personale ale inculpatei, căreia i-a fost aplicată în

precedent o sancțiune administrativă pentru deținerea de droguri în vederea consumului

propriu.

În considerarea acestor elemente, s-a aplicat inculpatei B.D.

pedeapsa cu închisoarea orientată spre minimul special respectiv 7 ani închisoare,

apreciindu-se că astfel va fi atins scopul preventiv, educativ, dar și coercitiv

al pedepsei prevăzute în art. 52 C. pen.

Văzând disp. art. 65 C. pen. și dispozițiile textului incriminator,

instanța a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., având în

vedere natura și gravitatea faptei, cât și faptul că inculpata s-a folosit de fiica

sa minoră, în vârstă de 17 ani, a periclitat integrarea socială a acesteia prin

transmiterea unor valori negative, comportament deosebit de nedemn al inculpatei

în calitatea sa de părinte și care întemeiază convingerea instanței că interzicerea

drepturilor părintești este în interesul copilului minor și are ca scop protecția

moralei și educației acestuia.

Văzând disp. art. 71 C. pen., instanța a interzis inculpatei

exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C.

pen. pe durata pedepsei ca pedeapsă accesorie. Tribunalul a apreciat că în raport

de jurisprudența CEDO cu privire la aplicarea art. 3 Protocol 1 stabilită în cauzele

Hirst c. Marii Britanii și Calmanovici c. României, nu se impune și interzicerea

dreptului de a participa la alegerile legislative, iar în privința interzicerii

exercitării celorlalte drepturi, aceasta a apreciat că se impune pentru aceleași

motive ca și în cazul pedepsei complementare.

Deși din cuprinsul materialului de urmărire penală a reieșit

că inculpații M.S. și I.S. au formulat denunțuri vizând alte persoane implicate

în traficul de droguri, iar în rechizitoriu s-a menționat că pentru a beneficia

de aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, inculpatul I.S. a formulat

un denunț față de alte persoane ce au săvârșit infracțiuni legate de droguri, ce

a fost înregistrat sub nr. 1912D/P/2011, s-a reținut că în cauză nu rezultă alte

date care să confirme că inculpații au facilitat identificarea și tragerea la răspundere

penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, articolul

menționat nefîind aplicabil.

Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri inculpații M.S.,

I.S. și B.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie cu privire la individualizarea

pedepselor ce le-au fost aplicate la instanța de fond.

Prin decizia penală nr. 67/A din 02 martie 2012 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpații M.S., I.S. și B.D., împotriva sentinței penale nr. 864/F

din 02 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția

I

penală, în Dosarul nr. 61132/3/22011.

S-a dedus prevenția inculpaților de la 21 iulie 2011 la zi

și s-a menținut starea de arest.

Au fost obligați inculpații la câte 700 RON fiecare cheltuieli

judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpata

B.D., în sumă de 300 RON, să se avanseze din fondul Ministerului Justiției.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate,

dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371

alin. (2) C. proc. pen., Curtea de apel a constatat că apelurile sunt nefondate.

S-a constatat că încadrarea juridică dată faptelor reținute

în sarcina inculpaților este corectă, în mod just prima instanță a reținând în încadrarea

juridică dată faptelor atât infracțiunea cadru, cât și circumstanța agravantă prev.

de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, toți cei trei inculpați folosind în comiterea

faptelor minori, inculpatul M. folosindu-și fiul, R.F.Z., în vârstă de 14 ani, iar

inculpații I. și B. pe minora B.A.C., în vârstă de 17 ani, fiica apelantei inculpate.

Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților,

Curtea de apel a apreciat că au fost avute în vedere, prin coroborare, toate criteriile

prevăzute în art. 72 C. pen., atât cu privire la tratamentul sancționator stabilit

pentru infracțiunile deduse judecății, cât și cu privire la modalitatea de executare

a acesteia în cazul fiecărui inculpat, pedepsele aplicate fiind apte să atingă scopul

instituit prin art. 52 C. pen.

S-a reținut, de asemenea, că prima instanță, în mod justificat,

în cazul inculpatului M.S. a ținut seama de disp. art. 80 alin. (2) C. pen., în

acord cu tribunalul, instanța de apel constatând că reducerea cuantumului pedepsei

sub minimul special prevăzut de lege nu este obligatorie în condițiile existenței

concursului între circumstanțele agravante (forma continuată, comiterea de acte

materiale ce intră în conținutul infracțiunii prin folosirea fiului său minor) și

cele atenuante (conduita bună a infractorului anterior comiterii faptei constând

în lipsa antecedentelor penale, conform caracterizărilor depuse la dosar inculpatul

bucurându-se de o bună reputație în societate).

În cazul inculpaților I.S. și B.D., s-a apreciat că nu se justifică

reținerea de circumstanțe atenuante, întrucât, pe de o parte, atitudinea sinceră

a acestora a fost valorificată prin aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.,

această atitudine procesuală nemaiputând fi valorificată ca reprezentând circumstanța

atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., iar, pe de altă

parte, de conduita avută de aceștia anterior comiterii faptei instanța de fond a

ținut seama într-o măsură suficientă în procesul complex de individualizare a pedepselor

aplicate.

Instanța de prim control judiciar a constatat că la stabilirea

și aplicarea pedepselor, instanța de fond a ținut seama într-o măsură suficientă

de natura și gravitatea ridicată a faptelor deduse judecății, relevate de modul

și mijloacele de săvârșire, de gradul fiecărui inculpat de implicare și participație

la comiterea faptelor - toți fiind autori, însă neputând fi ignorată împrejurarea

că inculpata B. a fost cea care i-a propus inculpatului I. să desfășoare această

activitate infracțională, iar acesta din urmă i-a propus coinculpatului M. să le

furnizeze drogurile, de scopul urmărit (obținerea de mijloace financiare substanțiale

în mod ușor și ilicit), de natura și cantitatea de drog de mare risc traficată (heroină),

de toate circumstanțele reale ale comiterii faptelor, dar și de cele persoanele

ale inculpaților, de împrejurările care agravează răspunderea penală (după caz,

forma continuată, starea de recidivă, art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000), pedepsele

astfel individualizate fiind apte, atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de

executare, să conducă la atingerea scopului preventiv, educativ și sancționator

al pedepsei, dar și să formeze acestora o atitudine corectă față de muncă, față

de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, au

declarat recurs inculpații M.S., I.S. și B.D., solicitând în temeiul cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., admiterea căii de

atac promovate și reducerea pedepselor aplicate, prin reținerea circumstanțelor

atenuante, în cazul ultimilor doi și cu aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului, de apărătorii

recurenților inculpați și ultimul cuvânt al acestora au fost consemnate în partea

introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor

invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu

sunt fondate pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța

de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în

cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpații se fac vinovați de săvârșirea

infracțiunilor reținute în sarcina lor, de altfel aceștia recunoscând comiterea

faptelor în fața primei instanțe, solicitând să beneficieze de dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, criticile

formulate de către recurenții inculpați nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind

că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor

criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate,

în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării

pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C.

pen., pedepsele de câte 7 ani închisoare, aplicate inculpaților M.S. și B.D. și

respectiv, 12 ani închisoare, aplicată inculpatului I.S., au fost stabilite într-un

cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor, precum

și circumstanțelor personale ale recurenților inculpați.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt

atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă

sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității

faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana

infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Existența uneia sau unora dintre împrejurările enumerate exemplificativ

în art. 74 C. pen. sau a altora asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le

considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală,

deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoașterea

unor astfel de împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea

instanței de judecată. În această apreciere se va ține seama de pericolul social

concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea,

de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana

infractorului.

Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței

de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea acesteia.

În prezenta cauză, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond

și cu cea de prim control judiciar, constată că nu se impune reținerea circumstanțelor

atenuante în favoarea recurenților inculpați B.D. și I.S., cu consecința reducerii

pedepselor, având în vedere gradul de pericol social sporit al faptelor comise,

care rezultă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, reținerea agravantei

prev. de art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000, modul concret în care

a fost derulată activitatea infracțională, forma continuată a infracțiunii, frecvența

actelor materiale și perioada semnificativă în care a avut loc activitatea infracțională,

starea de recidivă a inculpatului I.S., atrasă de o condamnare anterioară tot pentru

săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri, B.D. primind și aceasta anterior

o sancțiune administrativă pentru deținerea de droguri în vederea consumului propriu,

precum și datele ce caracterizează persoana inculpaților.

Ca atare, apreciind că în cauză nu se justifică reținerea în

favoarea inculpaților B.D. și I.S. a circumstanțelor atenuante prevăzute de

art. 74 C. pen., pedepsele aplicate apar ca fiind temeinice și legale, modalitatea

de executare a acestora, respectiv cea în regim de detenție, fiind, de asemenea,

corect stabilită.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului M.S., se reține,

de asemenea, că și aceasta a fost just individualizată, nefiind identificate elemente

de natură a conduce la adoptarea unei soluții de reducere a cuantumului pedepsei,

care nu depășește cu mult minimul special prevăzut de lege. Se reține în acest sens

că în favoarea inculpatului a fost deja reținută circumstanța atenuantă prev. de

art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., însă acesteia nu i se poate acorda o eficiență

sporită, având drept consecință reducerea pedepsei, ținând seama de toate celelalte

circumstanțe care caracterizează în mod negativ persoana inculpatului.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpaților

se încadrează în limitele prevăzute de lege, fiind apte să răspundă scopului preventiv

și de reeducare al pedepsei, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., cât și

principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale

ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte.

În lumina acestor considerații, criticile formulate de recurenții

inculpați apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate

din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile declarate în cauză vor

fi respinse ca nefondate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) rap. la art. 383

alin. (2) și art. 381 C. proc. pen. se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților

timpul reținerii și al arestării preventive de la 21 iulie 2011 la 11 iunie 2012.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați

vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include

și onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații

M.S., I.S. și B.D. împotriva deciziei penale nr. 67/A din 02 martie 2012 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii

și al arestării preventive de la 21 iulie 2011 la 11 iunie 2012.

Obligă recurentul inculpat M.S. la plata sumei de 275 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului

ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați I.S. și B.D. la plata sumelor de

câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte

300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se vor avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2012.