ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2025/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 864/F din 02 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 61132/3/22011, s-au dispus următoarele: 1. în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului M.S. din infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 și cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 și cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 2 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. b), art. 80 alin. (2) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.S. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 21 iunie 2011 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului M.S.

2. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului I.S. din infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 și cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 și cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 2 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.S. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 924/2002 a Tribunalului București, secția II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 2373 din 21 mai 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a fost contopit restul de 1295 zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată prin această hotărâre și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 12 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 21 iulie 2011 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului I.S.. 3. în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatei B.D. din infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 și cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 și cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 2 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata B.D. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatei, pe perioada executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reținerii și arestării preventive de la data de 21 iulie 2011 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatei B.D. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani: 4.150 RON ridicată de la inculpatul I.S.

și consemnată la C. Bank - agenția P. cu recipisa nr. X din 26 iulie 2011; 3.900 RON ridicată de la inculpatul M.S. și consemnată la C. Bank - agenția P. cu recipisa nr. Y din 26 iulie 2011. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea, cu obligația de a păstra contraprobe potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, următoarelor cantități de droguri: - 3,72 grame pulbere conținând heroină, ridicate potrivit dovezii seria H nr. 0021430 din 28 iulie 2011; - 285,28 grame; 7,70 grame și 5,0 grame pulbere conținând heroină ridicată potrivit dovezii seria H nr. 0021431 din 28 iulie 2011. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.S.

a cântarului electronic de precizie ridicat potrivit dovezii seria H nr. 0051552 din 27 iulie 2011. În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul M.S. a telefonului mobil marca N. cu acumulatorul și cartela SIM ridicate potrivit dovezii seria H nr. 0051551, precum și a sumei de 31.400 RON din suma de 35.300 depusă la C. Bank - agenția P. cu recipisa nr. 22915812/1 din 26 iulie 2011. În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpata B.D. a telefonului marca N. cu acumulator aferent și cartela SIM ridicate potrivit dovezii seria H nr. 0051553 din 27 iulie 2011. În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul I.S.

a telefonului marca N. și cartela SIM ridicate potrivit dovezii seria H nr. 0051563 din 09 august 2011. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pena., au fost obligați inculpații M.S. și I.S. la câte 2.150 RON flecare, iar inculpata B.D. la 2550 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Din luna iunie 2011 până la data de 20 iulie 2011, inculpatul M.S. a vândut în mod repetat la interval de câteva zile inculpatului I.S. cantități de câte 5 grame heroină, pentru suma de câte 600 RON, uneori cantitățile fiind chiar de 10 grame (pentru care primea suma de 1.200 RON). La rândul său, inculpatul I.S. o contacta pe inculpata B.D., și se întâlnea cu aceasta, în general în zona „E.", „P." sau „L.", ocazie cu care îi înmâna drogurile achiziționate de la inculpatul M.S.

Aceasta din urmă, după ce intra în posesia heroinei, o porționa în „doze" sau „bile", pe care le vindea apoi către diverși consumatori pentru suma de câte 50 RON. Tranzacțiile cu droguri de mare risc erau realizate de către această inculpată chiar în imobilul unde aceasta locuia, situat în București. După ce vindea o cantitate de 5 sau 10 grame de heroină, la un interval de câteva zile, după caz, inculpata B.D. îl contacta telefonic pe inculpatul I.S., pentru a-i înmâna sumele de bani datorate, și anume 1.000 RON pentru 5 grame heroină, cât și pentru a primi o nouă cantitate destinată vânzării. Din cuprinsul proceselor-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor efectuate prin telefon, interceptate în baza autorizațiilor emise în cauză de Tribunalul București a rezultat legătura dintre cei trei inculpați, modul și locurile în care se stabileau întâlnirile, cât și faptul că aceștia purtau frecvent discuții în legătură cu diferite sume de bani.

Urmare a punerii în executare a autorizațiilor de interceptate a convorbirilor telefonice de către Tribunalul București, organele judiciare au luat la cunoștință de efectuarea unei posibile tranzacții, procedând la organizarea unui flagrant. Astfel, din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante a reieșit că la data de 20 iulie 2011, lucrătorii de poliție au format un dispozitiv de supraveghere în zona str. P.G., la intersecția cu str. G. de pe raza sectorului 5 al capitalei, fiind depistat făptuitorul minor R.F.Z., în vârstă de 14 ani, fiul inculpatului M.S., care fusese sunat în prealabil de către tatăl său - inculpatul M.S. - care îi solicitase să aducă „un milion" din locuință, urmând a se întâlni în zona mai sus menționată; acesta s-a întâlnit în jurul orei 15:45 cu tatăl său, ce se afla într-un autoturism marca M. S-a procedat la legitimarea și imobilizarea celor două persoane, iar cu ocazia controlului corporal, asupra făptuitorului R.F.Z.

a fost găsită o punguță ce conținea cantitatea de 3,85 grame heroină, așa cum a rezultat din concluziile raportului de constatare tehnico - științifică nr. 143677 din 22 iulie 2011. Cu privire la această cantitate de heroină, inculpatul M.S. a declarat că provenea din locuința sa și îi solicitase fiului său minor să i-o aducă, întrucât intenționa să i-o predea în aceeași zi inculpatului I.S. în vederea punerii în vânzare. Imediat după realizarea prinderii în flagrant a inculpatului M.S., tot la data de 20 iulie 2011, s-a procedat la efectuarea perchezițiilor domiciliare, atât la locuința acestui inculpat, cât și la cea a inculpatei B.D., cu privire la care Tribunalul București a emis la data de 18 iulie 2011 autorizațiile de percheziție nr. 527/2011 și 528/2011.

Astfel, din procesul verbal de percheziție domiciliară a rezultat că în imobilul situat în București, str. C., sector 5, unde locuiește inculpatul M.S., au fost găsite 6 punguțe din material plastic ce conțineau cantitatea de 292,100 grame heroină (proba nr. 1) și alte două punguțe din același material, ce conțineau 7,91 grame heroină (proba nr. 2), așa cum rezultă din concluziile raportului de constatare tehnico - științifică nr. 143678 din 25 iulie 2011. În aceeași zi, 20 iulie 2011, lucrătorii de poliție l-au depistat pe inculpatul I.S. în zona stației de metrou „G.", asupra acestuia fiind găsit un telefon mobil marca N., cât și suma de 4.150 RON. Audiat fiind, inculpatul M.S. a recunoscut că în urmă cu 4-5 luni a luat hotărârea de a vinde heroină, motiv pentru care a luat legătura cu inculpatul I.S., căruia i-a propus să distribuie drogurile pe care urma să le procure.

În continuare, inculpatul a relatat că l-a cunoscut pe numitul „V." prin alte persoane și că a stabilit cu acesta să-i procure heroina, iar în urmă cu 4 luni a achiziționat circa 400 grame din această substanță, achitând suma de 40.000 RON și a depozitat-o în imobilul în care locuiește. Inculpatul a precizat că din această cantitate de heroină a vândut succesiv inculpatului I. cantități de 5-10 grame, contra sumei de 600-1.200 RON, drogurile fiind vândute de acesta la rândul său. Inculpatul a relatat că era contactat telefonic de către I.S. pe numărul său de pe mai multe numere de telefon, deoarece acesta le schimba foarte des și se întâlneau la interval de câteva zile sau o săptămână, în general în zona P.G., arătând că a vândut în această modalitate 70-80 grame heroină.

Cu privire la infracțiunea flagrantă din data de 20 iulie 2011, același inculpat a arătat că la data respectivă a fost contactat telefonic în jurul orei 15.00 de I., urmând să se întâlnească pentru a cumpăra heroină, motiv pentru care l-a sunat pe fiul său R.F.Z., de 14 ani și i-a solicitat să-i aducă „un milion", respectiv o punguță cu 5 grame de heroină, fiind surprinși de lucrătorii de poliție. Declarația inculpatului M.S. cu privire la acest ultim aspect s-a coroborat și cu procesul verbal de audiere a minorului R.F.Z. în calitate de făptuitor. Inculpatul a recunoscut că drogurile găsite cu ocazia percheziției, circa 300 de grame, urmau a fi vândute. De asemenea, în declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpata B.D.

a relatat că l-a cunoscut pe inculpatul I.S. în februarie 2011, prin intermediul numitei P.M., ca fiind persoana pe care o aproviziona pe aceasta cu droguri, iar după arestarea acesteia din urmă, în mai 2011, s-a înțeles cu inculpatul ca acesta să-i procure ei drogurile și să-i dea banii proveniți din vânzare după valorificarea acestora, ceea ce s-a și întâmplat. Inculpata a precizat că îi dădea acestuia suma de 200 RON pentru un gram de heroină.

Inculpata a arătat că heroina o porționa ea însăși acasă și că vindea câte trei, patru „bile" de heroină zilnic la diferiți consumatori pentru suma de 50 RON „bila", consumatori ce veneau la locuința acesteia și că, în funcție de cum vindea drogurile, îl contacta pe inculpatul I. pentru a-i plăti heroina achiziționată și a-i procura o altă cantitate, întâlnirile cu acesta având loc în zona „L.", „P." sau „E." și că acesta i-a solicitat de câteva ori să o trimită pentru efectuarea tranzacțiilor pe fiica sa B.A.C., în vârstă de 17 ani, despre care acesta știa că este minoră. În declarația dată în calitate de învinuită, B.A.C. a confirmat susținerile inculpatei B.D., relatând că din luna februarie-martie 2011 și până la data arestării numitei P.L.

primea, prin intermediul acesteia, droguri procurate de inculpatul I.S. pe care le porționa și la vindea mai departe la diferiți consumatori, care veneau chiar la locuința sa și tot prin intermediul acesteia îi dădea aceluiași I. banii proveniți din vânzare. Învinuita a arătat că după arestarea numitei P.L. în mai 2011, a continuat să primească droguri pe care le vindea mai departe direct de la inculpatul I., primind de la acesta câte o punguță de aproximativ 5 grame pentru care îi achita după vânzare câte 1.000 RON, iar în funcție de cum vindea drogurile la 4-5 zile, îl contacta telefonic pe inculpat pentru a primi altă cantitate de heroină. Inculpata a mai arătat că și mama sa, B.D. a procedat în aceeași modalitate și că de câteva ori s-a întâlnit cu inculpatul I. pentru a primi drogurile pe care aceasta le vindea mai departe.

De asemenea, în declarația dată în cursul urmăririi penale, inculpatul I.S. a recunoscut că, în cursul lunii mai 2011 inculpata B.D., i-a propus să îi procure heroină, pe care aceasta urma să o revândă la diverși consumatori, motiv pentru care, la rândul său, i-a propus inculpatului M.S. să îi furnizeze heroina pe care să o vândă mai departe. Declarația inculpatului s-a coroborat în privința modalității de operare cu declarațiile celorlalți doi inculpați, acesta precizând că M.S. și B.D. nu se cunoșteau, el fiind intermediarul acestor tranzacții, din declarațiile sale rezultând că îi revenea dintr-o tranzacție de 5 grame de heroină suma de 200 RON. Astfel, acesta a relatat că se întâlnea cu M.S.

în cartierul D.T., primea de la acesta câte 5 grame de heroină, doar de două ori câte 10 grame, droguri pe care le dădea mai departe lui B.D. care la revindea și îl contacta ulterior pentru a-i înmâna banii proveniți din vânzare, cât și pentru a-i procura o altă cantitate de droguri, inculpatul precizând că, de câteva ori, B.D. a trimis-o la întâlnire pe fiica sa „C.". În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului M.S., de a deține heroină în vederea vânzării și de a vinde în mod repetat, la intervale de câteva zile, în perioada iunie – 20 iulie 2011, inculpatului I.S., diverse cantități de heroină cuprinse între 5 și 10 grame, cu ocazia ultimului act material din data de 20 iulie 2011, l-a folosit pe fiul său minor R.F.Z.

cerându-i să-i aducă o punguță ce conținea 3,85 grame heroină, precum și de a deține fără drept, în vederea punerii în vânzare, cantitatea de 299,91 grame heroină, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de droguri de mare risc", prev. de art. 2 alin. (1), (2) cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000, și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Având în vedere că încadrarea juridică a faptei impune reținerea normei de incriminare cadru, prevăzută în alin. (1) al art. 2 din Legea nr. 143/2000, instanța a dispus schimbarea încadrării în acest sens.

Întrucât tranzacțiile de droguri au avut loc în mod repetat, la intervale de câteva zile, în aceeași modalitate, pe întreaga perioadă în care s-a reținut desfășurarea activității infracționale și în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul I.S., s-a reținut că actele materiale distincte au fost comise în baza aceleiași rezoluții infracționale, infracțiunea fiind săvârșită în formă continuată. Totodată, avându-se în vedere că la momentul executării ultimului act material, inculpatul l-a folosit pe fiul său minor R.F.Z., cerându-i să-i aducă o punguță ce conținea 3,85 grame heroină, s-a apreciat că se impune și reținerea circumstanței agravante prev. de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000.

La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă stabilite în legea specială reduse potrivit art. 320 1 C. proc. pen., gradul de pericol social (în raport de extinderea fenomenului infracțional din acest domeniu pe întreg teritoriul țării, amplificarea și diversificarea criminalității asociate consumului de droguri, creșterea numărului de consumatori de droguri, cantitatea mare de droguri vândută și deținută), forma continuată a infracțiunii, frecvența actelor materiale și perioada semnificativă în care a avut loc activitatea infracțională, circumstanța agravantă reținută și circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale.

În considerarea faptului că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, instanța a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., însă văzând disp. art. 80 alin. (2) C. pen. și apreciind că în considerarea incidenței agravantei reținute nu se justifică coborârea pedepsei sub minimul special redus potrivit disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., i s-a aplicat inculpatului M.S. pedeapsa cu închisoarea orientată spre minimul special, respectiv 7 ani închisoare, apreciindu-se că astfel va fi atins scopul preventiv, educativ, dar și coercitiv al pedepsei prevăzute în art. 52 C. pen. Văzând disp. art. 65 C. pen.

și dispozițiile textului incriminator, instanța de fond a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., având în vedere natura și gravitatea faptei, cât și faptul că inculpatul l-a folosit pe fiul său minor, în vârstă de numai 14 ani și având probleme de sănătate, suferind de tulburare hiperchinetică cu deficit atenționai și retard mintal, (potrivit înscrisului medical), expunându-l pe acesta riscului de a consuma droguri și i-a periclitat integrarea socială prin transmiterea unor valori negative, comportament apreciat de instanță ca deosebit de nedemn în calitatea sa de părinte și care a întemeiat convingerea că interzicerea drepturilor părintești este în interesul copilului minor și are ca scop protecția sănătății, moralei și educației acestuia.

Aceleași drepturi prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. i-au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie. Tribunalul a apreciat că în raport de jurisprudența CEDO cu privire la aplicarea art. 3 Protocol 1 stabilită în cauzele Hirst c. Marii Britanii și Calmanovici c. României, nu se impune și interzicerea dreptului de a participa la alegerile legislative, iar în privința interzicerii exercitării celorlalte drepturi, aceasta se impune pentru aceleași motive ca și în cazul pedepsei complementare.

Tot astfel s-a reținut că faptele inculpatului I.S., de a procura în vederea vânzării, în mod repetat, la intervale de câteva zile, în perioada iunie – 20 iulie 2011, inculpatei B.D., cantități de heroină cuprinse între 5 și 10 grame provenind de la inculpatul M.S., iar la câteva tranzacții cu droguri, a predat heroina și a primit banii de la minora B.A.C., de 17 ani, cunoscând vârsta acesteia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de droguri de mare risc", prev. de art. 2 alin. (2) cu aplic. art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. Având în vedere că încadrarea juridică a faptei, s-a apreciat că se impune reținerea normei de incriminare cadru prev. în alin. (1) al art. 2 din Legea nr. 143/2000 și s-a dispus schimbarea încadrării în acest sens.

Întrucât tranzacțiile de droguri au avut loc în mod repetat la intervale de câteva zile, în aceeași modalitate pe întreaga perioadă în care s-a reținut desfășurarea activității infracționale și în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpații, s-a reținut că actele materiale distincte au fost comise în baza aceleiași rezoluții infracționale, infracțiunea fiind săvârșită în formă continuată. Totodată, avându-se în vedere că inculpatul a înmânat în mai multe rânduri heroina numitei B.A.C., primind de la aceasta banii ce-i reveneau din vânzările anterioare, cunoscând că aceasta este minoră, s-a apreciat că se impune și reținerea circumstanței agravante prev. de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, coroborat cu referatul întocmit de Biroul executări penale al Tribunalului București, secția a II-a penală, și referatul telefonic al grefierului de ședință, a rezultat că acesta a fost liberat condiționat la data de 26 august 2008 din executarea pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 924/2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală 794/2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, cu un rest de pedeapsă de 1295 zile închisoare, pedeapsă ce nu a fost considerată executată la data epuizării infracțiunii ce face obiectul acestui dosar, ceea ce a atras starea de recidivă postcondamnatorie.

La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: dispozițiile Părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă stabilite în legea specială reduse potrivit art. 320 1 C. proc. pen., gradul de pericol social, forma continuată a infracțiunii, frecvența actelor materiale și perioada semnificativă în care a avut loc activitatea infracțională, circumstanța agravantă reținută, starea de recidivă și circumstanțele personale ale inculpatului, care a dovedit perseverență infracțională, fiind condamnat în precedent la pedeapsa închisorii tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri, fiind de altfel și consumator și neavând nicio ocupație din care să realizeze venituri, înțelegând să își procure banii necesari consumului de droguri din chiar tranzacționarea acestora.

În considerarea celor expuse, i s-a aplicat inculpatului I.S. pedeapsa cu închisoarea, orientată spre maximul special redus potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., respectiv 12 ani închisoare, apreciind că astfel va fi atins scopul preventiv, educativ, dar și coercitiv al pedepsei prevăzute în art. 52 C. pen. Totodată, s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani. În raport de disp.

art. 61 C. pen., instanța de fond a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 924/2002 a Tribunalului București, secția II penală, definitivă prin decizia penală nr. 2373 din 21 mai 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a contopit restul de 1295 zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, aplicând inculpatului pedeapsa de 12 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

Tribunalul a apreciat că în raport de jurisprudența CEDO cu privire la aplicarea art. 3 Protocol 1 stabilită în cauzele Hirst c. Marii Britanii și Calmanovici c. României nu se impune și interzicerea dreptului de a participa la alegerile legislative. Totodată, s-a reținut că faptele inculpatei B.D., de a vinde în mod repetat, în perioada iunie – 20 iulie 2011, cantități de heroină cuprinse între 5 și 10 grame, provenind de la inculpatul I.S., porționată în doze, cu suma de câte 50 RON către diverși consumatori, folosind la realizarea tranzacțiilor cu droguri și pe fiica sa minoră, B.A.C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de droguri de mare risc", prev. de art. 2 alin. (2) cu aplic.

art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000, și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Având în vedere că încadrarea juridică a faptei impune reținerea normei de incriminare cadru prevăzută în alin. (1) al art. 2 din Legea nr. 143/2000, instanța a dispus schimbarea încadrării în acest sens. Întrucât tranzacțiile de droguri au avut loc în mod repetat, la intervale de câteva zile, în aceeași modalitate pe întreaga perioadă în care s-a reținut desfășurarea activității infracționale și în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul I.S., s-a reținut că actele materiale distincte au fost comise în baza aceleiași rezoluții infracționale, infracțiunea fiind săvârșită în formă continuată. Totodată, având în vedere că inculpata a folosit la realizarea tranzacțiilor cu droguri și pe fiica sa minoră, B.A.C., s-a apreciat că se impune și reținerea circumstanței agravante prev. de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000.

La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: dispozițiile Părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă stabilite în legea specială reduse potrivit art. 320 1 C. proc. pen., gradul de pericol social, forma continuată a infracțiunii, frecvența actelor materiale și perioada semnificativă în care a avut loc activitatea infracțională, circumstanța agravantă reținută și circumstanțele personale ale inculpatei, căreia i-a fost aplicată în precedent o sancțiune administrativă pentru deținerea de droguri în vederea consumului propriu. În considerarea acestor elemente, s-a aplicat inculpatei B.D. pedeapsa cu închisoarea orientată spre minimul special respectiv 7 ani închisoare, apreciindu-se că astfel va fi atins scopul preventiv, educativ, dar și coercitiv al pedepsei prevăzute în art. 52 C. pen.

Văzând disp. art. 65 C. pen. și dispozițiile textului incriminator, instanța a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., având în vedere natura și gravitatea faptei, cât și faptul că inculpata s-a folosit de fiica sa minoră, în vârstă de 17 ani, a periclitat integrarea socială a acesteia prin transmiterea unor valori negative, comportament deosebit de nedemn al inculpatei în calitatea sa de părinte și care întemeiază convingerea instanței că interzicerea drepturilor părintești este în interesul copilului minor și are ca scop protecția moralei și educației acestuia. Văzând disp. art. 71 C. pen., instanța a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

pe durata pedepsei ca pedeapsă accesorie. Tribunalul a apreciat că în raport de jurisprudența CEDO cu privire la aplicarea art. 3 Protocol 1 stabilită în cauzele Hirst c. Marii Britanii și Calmanovici c. României, nu se impune și interzicerea dreptului de a participa la alegerile legislative, iar în privința interzicerii exercitării celorlalte drepturi, aceasta a apreciat că se impune pentru aceleași motive ca și în cazul pedepsei complementare. Deși din cuprinsul materialului de urmărire penală a reieșit că inculpații M.S. și I.S. au formulat denunțuri vizând alte persoane implicate în traficul de droguri, iar în rechizitoriu s-a menționat că pentru a beneficia de aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, inculpatul I.S.

a formulat un denunț față de alte persoane ce au săvârșit infracțiuni legate de droguri, ce a fost înregistrat sub nr. 1912D/P/2011, s-a reținut că în cauză nu rezultă alte date care să confirme că inculpații au facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, articolul menționat nefîind aplicabil. Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri inculpații M.S., I.S. și B.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie cu privire la individualizarea pedepselor ce le-au fost aplicate la instanța de fond. Prin decizia penală nr. 67/A din 02 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații M.S., I.S.

și B.D., împotriva sentinței penale nr. 864/F din 02 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 61132/3/22011. S-a dedus prevenția inculpaților de la 21 iulie 2011 la zi și s-a menținut starea de arest. Au fost obligați inculpații la câte 700 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpata B.D., în sumă de 300 RON, să se avanseze din fondul Ministerului Justiției. Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de apel a constatat că apelurile sunt nefondate.

S-a constatat că încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpaților este corectă, în mod just prima instanță a reținând în încadrarea juridică dată faptelor atât infracțiunea cadru, cât și circumstanța agravantă prev. de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, toți cei trei inculpați folosind în comiterea faptelor minori, inculpatul M. folosindu-și fiul, R.F.Z., în vârstă de 14 ani, iar inculpații I. și B. pe minora B.A.C., în vârstă de 17 ani, fiica apelantei inculpate. Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Curtea de apel a apreciat că au fost avute în vedere, prin coroborare, toate criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., atât cu privire la tratamentul sancționator stabilit pentru infracțiunile deduse judecății, cât și cu privire la modalitatea de executare a acesteia în cazul fiecărui inculpat, pedepsele aplicate fiind apte să atingă scopul instituit prin art. 52 C. pen.

S-a reținut, de asemenea, că prima instanță, în mod justificat, în cazul inculpatului M.S. a ținut seama de disp. art. 80 alin. (2) C. pen., în acord cu tribunalul, instanța de apel constatând că reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege nu este obligatorie în condițiile existenței concursului între circumstanțele agravante (forma continuată, comiterea de acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii prin folosirea fiului său minor) și cele atenuante (conduita bună a infractorului anterior comiterii faptei constând în lipsa antecedentelor penale, conform caracterizărilor depuse la dosar inculpatul bucurându-se de o bună reputație în societate). În cazul inculpaților I.S.

și B.D., s-a apreciat că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante, întrucât, pe de o parte, atitudinea sinceră a acestora a fost valorificată prin aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., această atitudine procesuală nemaiputând fi valorificată ca reprezentând circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., iar, pe de altă parte, de conduita avută de aceștia anterior comiterii faptei instanța de fond a ținut seama într-o măsură suficientă în procesul complex de individualizare a pedepselor aplicate.

Instanța de prim control judiciar a constatat că la stabilirea și aplicarea pedepselor, instanța de fond a ținut seama într-o măsură suficientă de natura și gravitatea ridicată a faptelor deduse judecății, relevate de modul și mijloacele de săvârșire, de gradul fiecărui inculpat de implicare și participație la comiterea faptelor - toți fiind autori, însă neputând fi ignorată împrejurarea că inculpata B. a fost cea care i-a propus inculpatului I. să desfășoare această activitate infracțională, iar acesta din urmă i-a propus coinculpatului M. să le furnizeze drogurile, de scopul urmărit (obținerea de mijloace financiare substanțiale în mod ușor și ilicit), de natura și cantitatea de drog de mare risc traficată (heroină), de toate circumstanțele reale ale comiterii faptelor, dar și de cele persoanele ale inculpaților, de împrejurările care agravează răspunderea penală (după caz, forma continuată, starea de recidivă, art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000), pedepsele astfel individualizate fiind apte, atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, să conducă la atingerea scopului preventiv, educativ și sancționator al pedepsei, dar și să formeze acestora o atitudine corectă față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs inculpații M.S., I.S. și B.D., solicitând în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., admiterea căii de atac promovate și reducerea pedepselor aplicate, prin reținerea circumstanțelor atenuante, în cazul ultimilor doi și cu aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului, de apărătorii recurenților inculpați și ultimul cuvânt al acestora au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care urmează. Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, de altfel aceștia recunoscând comiterea faptelor în fața primei instanțe, solicitând să beneficieze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, criticile formulate de către recurenții inculpați nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele de câte 7 ani închisoare, aplicate inculpaților M.S. și B.D. și respectiv, 12 ani închisoare, aplicată inculpatului I.S., au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor, precum și circumstanțelor personale ale recurenților inculpați.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Existența uneia sau unora dintre împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a altora asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoașterea unor astfel de împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată.

În această apreciere se va ține seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului. Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea acesteia. În prezenta cauză, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond și cu cea de prim control judiciar, constată că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea recurenților inculpați B.D.

și I.S., cu consecința reducerii pedepselor, având în vedere gradul de pericol social sporit al faptelor comise, care rezultă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, reținerea agravantei prev. de art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 143/2000, modul concret în care a fost derulată activitatea infracțională, forma continuată a infracțiunii, frecvența actelor materiale și perioada semnificativă în care a avut loc activitatea infracțională, starea de recidivă a inculpatului I.S., atrasă de o condamnare anterioară tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri, B.D. primind și aceasta anterior o sancțiune administrativă pentru deținerea de droguri în vederea consumului propriu, precum și datele ce caracterizează persoana inculpaților.

Ca atare, apreciind că în cauză nu se justifică reținerea în favoarea inculpaților B.D. și I.S. a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., pedepsele aplicate apar ca fiind temeinice și legale, modalitatea de executare a acestora, respectiv cea în regim de detenție, fiind, de asemenea, corect stabilită. Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului M.S., se reține, de asemenea, că și aceasta a fost just individualizată, nefiind identificate elemente de natură a conduce la adoptarea unei soluții de reducere a cuantumului pedepsei, care nu depășește cu mult minimul special prevăzut de lege. Se reține în acest sens că în favoarea inculpatului a fost deja reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., însă acesteia nu i se poate acorda o eficiență sporită, având drept consecință reducerea pedepsei, ținând seama de toate celelalte circumstanțe care caracterizează în mod negativ persoana inculpatului.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpaților se încadrează în limitele prevăzute de lege, fiind apte să răspundă scopului preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte. În lumina acestor considerații, criticile formulate de recurenții inculpați apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În temeiul art. 385 17 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen. se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților timpul reținerii și al arestării preventive de la 21 iulie 2011 la 11 iunie 2012. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include și onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.S., I.S. și B.D. împotriva deciziei penale nr. 67/A din 02 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și al arestării preventive de la 21 iulie 2011 la 11 iunie 2012. Obligă recurentul inculpat M.S. la plata sumei de 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenții inculpați I.S. și B.D. la plata sumelor de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2012.