ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 282/2013

În cursul lunii august 2009, partea vătămata F.S.I. l-a cunoscut pe inculpatul M.N. la un eveniment petrecut în familia sa, acesta fiind la momentul respectiv candidat la președinția României, iar partea vătămată luând la cunoștință că oferă împrumuturi în euro, cu dobândă de 11% pe an. Partea vătămată a discutat cu acesta cu privire la încheierea unui contract de împrumut, cu garanție imobiliară, în valoare de 942.875 euro. În aceleași împrejurări inculpatul a cunoscut-o și pe partea vătămată I.Ș., aceasta luând la cunoștință că inculpatul oferă bani cu împrumut, solicitând garanții materiale. În data de 02 octombrie 2009 a fost încheiat contractul de împrumut autentificat la B.N.P. P.E., partea vătămată achitând suma de 23.000 lei, potrivit chitanței, plus taxele notariale. Banii ar fi trebuit virați printr-o unitate bancară, însă în urma discuțiilor purtate între cele două părți, s-a convenit ca aceștia să fie remiși în numerar, la București, în cabinetul de campanie electorală al inculpatului, ocazie cu care F.S.I. trebuia să-i achite inculpatului suma de 8.000 euro, reprezentând un nou comision, de 1%, datorat ca urmare a împrejurări că inculpatul avea să îi achite părții vătămate, în numerar, banii împrumutați. De asemenea, partea vătămată i-a achitat inculpatului și suma de 70.544 lei (potrivit celor 3 documente justificative aflate la dosarul cauzei), reprezentând un avans de 1,75% plus TVA din dobânda la suma ce urma a fi împrumutată, iar în data de 09 octombrie 2009, împreună cu martorul M.M., s-a deplasat la biroul inculpatului, în vederea ridicării sumei împrumutate. Toate sumele de bani plătite de partea vătămată în folosul inculpatului au fost depuse în contul SC O.C. SRL, așa cum solicitase inculpatul M.N. Intrând în biroul inculpatului, acesta i-a arătat un rucsac în care se aflau mai multe teancuri de bancnote a cate 500 euro, context în care partea vătămată a primit de la acesta un plic, cu privire la care inculpatul a afirmat că ar conține suma de 258.000 euro, reprezentând o parte din împrumutul convenit. Mai înainte de a fi introdusa în plic, partea vătămată a constatat că suma este constituită din bancnote a câte 500 euro, așezate în pachete, înfășurate la mijloc cu banderolă albă din hârtie, pe care însă nu le-a văzut de aproape. Banii au fost introduși în plic de către inculpat, care nu i-a permis părții vătămate să îi numere ori să îi vadă de aproape. De la distanța la care se afla, partea vătămată a apreciat că sunt bani buni, mai ales că aveau amplasate pe mijloc o bandă de hârtie, de culoare albă asemănătoare celei de la bancă. Ajungând la domiciliul său din Municipiul Craiova, partea vătămată a desigilat plicul remis de inculpat, a înlăturat banderola albă de pe pachetele conținând bancnote, constatând în această împrejurare că banii sunt falși, întrucât toate bancnotele purtau aceeași serie, iar fiecare exemplar avea scris, pe mijloc, mențiunea „bon pour un tour specimen”. Partea vătămată a precizat că în momentul primirii plicului, inculpatul i-a interzis să îl deschidă ori să-l arate cuiva, cerându-i chiar să îl ascundă sub haină pe parcursul drumului de la birou până la autoturism. După constatarea împrejurării că i-au fost predate bancnote false, partea vătămată a sunat pe telefonul inculpatului, însă i-a răspuns șefa de cabinet a acestuia, numita R., căreia i-a relatat toate cele întâmplate. Ulterior, partea vătămată a încercat în mod repetat să ia legătura cu inculpatul, fiind amânat de fiecare dată. Situația de fapt reținută mai sus s-a coroborat cu declarațiile martorului M.M., din care rezultă că la solicitarea părții vătămate, a discutat cu inculpatul despre acordarea unui împrumut cu garanție imobiliară, ulterior însoțind-o pe partea vătămată la București la cabinetul inculpatului, unde l-a văzut pe acesta predându-i părții vătămate un plic de culoare albă, pe care au semnat amândoi, plic în care inculpatul a introdus mai multe bancnote a câte 500 euro așezate în teancuri, legate pe mijloc cu banderole albe, acestea fiind văzute de aproape de partea vătămată abia la destinație, în Municipiul Craiova, când a constatat că sunt false, având o serie identică și purtând mențiuni nefirești. Din procesul-verbal de constatare din 19 octombrie 2009, încheiat de organele de poliție la sediul de campanie al inculpatului M.N., a reieșit că acesta a predat organelor de poliție un rucsac, în care se aflau 1006 asemenea bancnote, din cupiura de 500 euro, cu mențiunea „bon pour un tour specimen” și alte 3 bancnote de aceeași valoare, cu mențiunea „facsimile”. De asemenea, dintr-o agendă, inculpatul le-a predat organelor de poliție alte 20 bancnote, de același fel, toate purtând seria U110023443xx și mențiunea „bon pour un tour specimen”, precizând că le deține din data de 18 octombrie 2009, iar anterior au fost prezentate chestorului de poliție B.F. Referitor la proveniența acestor bunuri, inculpatul a susținut că i-au fost aduse de un prieten, pe nume M.D., cetățean israelian, care a fost înșelat de un alt cetățean israelian, acesta din urmă plătindu-i cu banii falși o datorie scadentă. Acest litigiu, după susținerile inculpatului, a fost adus la cunoștința organelor de poliție, existând pe rolul I.G.P.R. – Direcția de Investigații Criminale un dosar având ca obiect aceste fapte. Fiind întrebat dacă a mai dat și altor persoane bancnote asemănătoare celor ridicate de organele de poliție, inculpatul a negat, susținând că, la sfârșitul lunii octombrie, M.D. urma să primească suma de 700.000 euro, valoarea datoriei menționate anterior și să remită cei 700.000 euro falși, aflați în posesia inculpatului. Din procesul-verbal de verificare din data de 19 octombrie 2009, a rezultat că, luând legătura cu polițiști din cadrul I.G.P.R. - Direcția de Investigații Criminale, organele de poliție care instrumentau cauza au constatat că la nivelul acestei unități de poliție nu este înregistrată vreo lucrare privind pe cetățeanul israelian M.D. ori având ca obiect bancnotele a câte 500 euro, purtând mențiunile precizate anterior. De asemenea, din procesul–verbal de verificare din data de 19 octombrie 2009, rezultă că lucrătorul de poliție indicat de inculpat, din cadrul I.G.P.R. - D.G.C.C.O., nu a avut niciodată în lucru un dosar de natură celui precizat de inculpat. Din raportul de constatare tehnico-științifică din 20 noiembrie 2009 întocmit de specialiștii din cadrul Institutului de Criminalistică al Ministerului Administrației și Internelor, a reieșit că toate bancnotele ridicate de la inculpat, precum și toate bancnotele predate de partea vătămată F.S.I. sunt false, fiind realizate cu aceleași aparat de multiplicat, folosind aceeași imagine și aceeași poziționare a imaginii. S-a constatat că 3 bancnote sunt identice; un număr de 819 bancnote sunt identice; un număr de 475 bancnote sunt identice, după cum sunt identice și restul de 231 bancnote. Raportul de constatare a precizat că nu se poate stabili dacă bancnotele examinate au fost realizate de același falsificator. Din buletinul de expertiză din 02 noiembrie 2009 al Băncii Naționale al României - Comisia Națională de Studiere a Falsurilor la moneda euro a rezultat că bancnotele în cauză au fost imprimate pe hârtie comercială, au dimensiuni diferite de cele ale bancnotei autentice, nu prezintă nici unul dintre elementele de siguranță (filigran, imprimarea în relief, firul de siguranță, microtextul, holograma, etc.) concluzia fiind aceea că bancnotele respective reprezintă contrafaceri. Din adresa din 02 noiembrie 2009 a I.G.P.R. – B.C.C.O. – Serviciul de Combatere a Finanțării Terorismului și Spălării Banilor a reieșit că bancnote din cupiura de 500 euro, au fost plasate, în perioada 2006 – august 2009, în județele Vaslui, Sibiu și Bacău, potrivit evidenței bazei naționale de date. Din procesul-verbal din data de 16 noiembrie 2009 a rezultat că, în prezența apărătorului ales, notarului public și a organelor de poliție, inculpatul M.N., aflat în arestul D.G.P.M.B., a înțeles să semneze două declarații notariale, prin care sunt radiate ipotecile instituite asupra bunurilor aparținând părților civile S.F.I. și I.Ș.

În cursul lunii august 2009, partea vătămată I.Ș. având o discuție cu S.F.I., a aflat că acesta urmează să obțină un împrumut cu garanție imobiliară de la inculpatul M.N. Întrucât și partea vătămată I.Ș. dorea să contracteze un asemenea împrumut, în data de 24 august 2009, partea vătămată I.Ș. împreună cu S.F., s-a deplasat la București, unde s-a întâlnit cu inculpatul M.N. și a discutat cu acesta despre acordarea unui împrumut, în valoare de 600.000 euro, pe o perioadă de 2 ani, cu o dobândă de 11% pe an. Inculpatul i-a cerut părții vătămate să plătească imediat un comision de acordare a împrumutului (1,75% din suma împrumutată, plus TVA), respectiv suma de 52.701,53 lei lucru pe care partea vătămată l-a și făcut în data de 31 august 2009. Deși părțile contractante stabiliseră că împrumutul se realizează între persoanele fizice, inculpatul i-a eliberat pentru suma plătită anterior factură și chitanță pe numele SC O.C.C. SRL, deși societatea respectivă nu oferise niciun serviciu de consultanță, așa cum se menționa în documentele justificative. Partea vătămată a fost contactată de către evaluatorii desemnați de inculpat în vederea realizării unui raport de evaluare a bunurilor imobiliare aduse drept garanție și, după întocmirea acestui raport, a fost încheiat și contractul de împrumut. Deși părțile stabiliseră plata unei dobânzi, în contractul pe care I.Ș. l-a primit cu câteva zile înainte de semnarea lui nu era menționată o asemenea dobândă, însă cuprindea o sumă suplimentară – în valoare de 71.152 euro pe care partea vătămată ar fi primit-o prin contract, dar care în realitate nu îi era plătită acestuia, trebuind în schimb să o remită inculpatului până la încheierea contractului, aceasta reprezentând în fapt dobânda mascată a contractului de împrumut. Chiar dacă noile condiții contractuale erau mai dezavantajoase, partea vătămată a fost de acord cu semnarea contractului și l-a semnat în această formă. În data de 06 octombrie 2009, partea vătămată I.Ș. s-a deplasat la București, unde l-a întâlnit pe inculpat, care, fiind întrebat de banii ce urmau a fi virați în temeiul contractului încheiat, i-a relatat părții vătămate că plata a fost făcută în data de 05 octombrie 2009, dintr-un cont al inculpatului, deschis la Bank Of America – Sucursala New York, precizând însă că nu îi poate remite un document justificativ. După câteva zile, respectiv în data de 10 octombrie 2009, partea vătămată I.Ș. a fost contactat telefonic de către S.F. și s-a întâlnit apoi cu acesta la domiciliul său, ocazie cu care a aflat că în ziua precedentă între S.F. și M.N. a avut loc o întâlnire, în timpul căreia inculpatul i-a arătat părții civile S.F. o sumă de bani, în bancnote de 500 euro, de ordinul a 3-4 mil. euro. Totodată, inculpatul i-a remis părții civile S.F., într-un plic, suma de 258.000 euro, interzicându-i acestuia să numere banii mai înainte de întoarcerea sa în localitatea de domiciliu, Municipiul Craiova. Astfel, ajungând la locuința sa, partea civilă S.F. a deschis plicul în cauză și a constatat că toate bancnotele aflate în acesta aveau seria identică, împrejurare în care cei doi au hotărât, în ziua următoare, să se deplaseze la București la sediul de campanie al inculpatului, pentru lămurirea situației. Astfel, în data de 12 octombrie 2009 cele două părți vătămate au ajuns la cabinetul inculpatului, care le-a comunicat că nu are date noi referitoare la plata efectuată din America, însă a încercat să îl determine pe numitul S.F. să îi confirme părții vătămate I.Ș. că în cursul întâlnirilor precedente inculpatul avea în biroul său peste 3 mil. euro, astfel încât nu există nicio problemă cu privire la efectuarea plăților. În ziua următoare, partea vătămată I.Ș. a revenit la biroul inculpatului, luând la cunoștință despre discuția telefonică avută de S.F. cu angajata inculpatului, numita R.T., discuție în cursul căreia S.F. a cerut restituirea banilor plătiți drept comision pe motiv că inculpatul îi predase un plic conținând bani falși. În acest context, în prezența părții vătămate I.Ș., inculpatul M.N. a scos dintr-o agendă un teanc de bancnote de 500 euro, arătându-i mențiunea de pe acestea, respectiv „specimen”, precizând că F.S. știa ce fel de bani primește. Având în vedere aspectele luate la cunoștință de la F.S., partea vătămată I.Ș. i-a replicat inculpatului că nu i-a dat posibilitatea celuilalt împrumutat de a vedea și verifica banii primiți, astfel încât nu putea ști că banii aflați în plicul sigilat sunt falși. Atitudinea inculpatului a determinat-o pe partea vătămată I.Ș. să concluzioneze că banii împrumutați nu vor mai veni niciodată, toată expunerea referitoare la acordarea împrumuturilor fiind regizată de către inculpat cu scopul obținerii pe nedrept a sumelor plătite drept comisioane de acordare și dobânzi, astfel încât se impunea sesizarea organelor de poliție, în cel mai scurt timp. Tribunalul a reținut că în realizarea rezoluției infracționale, inculpatul a indus-o în eroare pe partea vătămată I.Ș. prezentându-i ca adevărată posibilitatea împrumutării banilor, în realitate acesta neurmărind decât încasarea acelui comision de acordare, fără a avea în intenție să îi acorde cei 600.000 Euro.

În cursul lunii august 2009, partea vătămată D.M. l-a cunoscut pe inculpatul M.N. la un eveniment petrecut în municipiul Craiova, ocazie cu care interpretul de muzică cunoscut sub numele A.M., impresariat de partea vătămată, a convenit cu inculpatul să îi compună și să-i interpreteze imnul electoral, precum și să efectueze mai multe concerte care să sprijine campania electorală a inculpatului, toate aceste servicii urmând a fi desfășurate în temeiul unui contract de prestări servicii, în valoare de 50.000 euro. Având în vedere aceste discuții, în data de 13 septembrie 2009, partea vătămată s-a prezentat la sediul de campanie a inculpatului pentru încheierea contractului și plata sumei de 50.000 euro. Cu această ocazie, inculpatul i-a arătat părții vătămate un teanc de bancnote a câte 500 euro, cu banderolă albă de hârtie pe mijloc, spunându-i că are bani, astfel încât părții vătămate nu îi rămânea decât să redacteze contractul, inculpatul fiind gata de efectuarea plății. Inculpatul a scos un plic, care era sigilat, spunându-i părții vătămate că în acesta se află suma de 50.000 euro, a semnat pe plicul respectiv și a cerut părții vătămate să îl semneze și ea, apoi i-a cerut să se oblige să nu deschidă plicul în cauză până în data de 20 septembrie 2009, în caz contrar, partea vătămată îi datora inculpatului suma de 50.000 euro. După redactarea înțelegerii, partea vătămată a concluzionat că cele petrecute contravin comportamentului firesc, fapt pentru care l-a rugat pe inculpat să deschidă plicul în fața sa. Văzând insistența părții vătămate, inculpatul a fost de acord și a deschis plicul și i-a arătat părții vătămate bancnotele ce le conținea, însă aceasta, având deja suspiciuni generate de atitudinea inculpatului și constatând că este în continuare împiedicată să vadă de aproape bancnotele și să le numere, a considerat că banii respectivi sunt falși, iar intenția inculpatului este aceea de a-l înșela. În aceste împrejurări, partea vătămată a refuzat primirea banilor și a părăsit biroul inculpatului, fiind ulterior contactat telefonic de către acesta, care i-a cerut să revină la sediul său de campanie, în vederea încheierii contractului de prestări servicii și achitării sumei de 50.000 euro. În data de 22 septembrie 2009, partea vătămată D.M. a revenit la sediul inculpatului M.N., unde, din dispoziția acestuia, o avocată, angajată a sa, a redactat contractul în cauză, care a fost semnat de părți, totodată inculpatul remițându-i o filă CEC aparținând Credit Suisse, cu valoare de 50.000 euro, reprezentând plata serviciilor convenite. Partea vătămată a prezentat fila CEC în cauză unei unități bancare, care i-a comunicat imposibilitatea efectuării plății, întrucât instrumentul de plată a fost completat greșit. Partea vătămată D.M. a revenit la sediul inculpatului, i-a relatat cele petrecute, iar acesta i-a eliberat o altă filă CEC, pentru aceeași sumă și aceeași unitate bancară, a semnat instrumentul de plată și l-a completat corespunzător, cerând-i părții vătămate să nu îl introducă la plată și să revină cu acesta în 2 zile, când avea să îi plătească în numerar, respectiva filă CEC fiind o garanție a acestei plăți. În următoarele zile inculpatul nu a efectuat plata în numerar către partea vătămată, iar aceasta a introdus la plată CEC-ul în litigiu, comunicându-i-se că nu există contul la care se face referire. Din adresa din 15 decembrie 2009 a Centrului de Cooperare Polițienească Internațională – Biroul Național Interpol, a rezultat că fila CEC emisă de inculpatul M.N. în favoarea părții civile D.M., pentru suma de 50.000 euro, sumă ce avea să fie plătită de Credit Suisse, nu poate fi onorată, întrucât contul precizat pe fila CEC a aparținut inculpatului, fiind un cont în dolari, dar a fost lichidat în anul 2003, astfel încât la data emiterii filei CEC nu mai era activ. Mai mult, fila CEC emisă de Credit Suisse, era un CEC autentic, care la timpul respectiv a fost dat deținătorului contului, însă între timp și-a pierdut valoarea și nu mai poate fi utilizat ca mijloc de plată. Susținerile părților vătămate și martorului s-au coroborat cu convorbirile interceptate și înregistrate în mediu ambiental, în data de 19 octombrie 2009.

În cursul lunii martie 2009, prin intermediul unei cunoștințe, pe nume M.G., partea vătămată D.F. a ajuns în biroul inculpatului M.N., de la care intenționa să obțină un împrumut cu garanție ipotecară, având în vedere informațiile pe care le primise cu privire la acesta. Cu această ocazie, mai înainte de contractarea împrumutului, dar în cursul discuțiilor referitoare la acesta, în prezența numitului M.G., inculpatul i-a arătat părții vătămate D.F. un rucsac plin cu teancuri de bancnote a câte 500 euro, pe acestea fiind aplicate, la mijloc, banderole albe de hârtie, despre care inculpatul a susținut că sunt bani pe care intenționează să-i dea împrumut. Văzând rucsacul respectiv, precum și alte plicuri în care se aflau diferite sume în lei și valută, partea vătămată a fost convinsă că este în prezența unei persoane potente financiar, în care poate avea încredere, cu atât mai mult cu cât candida la președinția României. În momentul în care partea vătămată a vrut să privească mai atent unul dintre pachetele de bancnote, inculpatul le-a așezat mai departe de acesta, asigurându-l că el este un om bogat și are de unde acorda împrumuturi. Discuțiile referitoare la împrumuturile acordate de inculpat s-au purtat în prezența avocatei M.R. și a unui notar public, aspecte care au întărit convingerea părții vătămate cu privire la veridicitatea faptelor prezentate. În aceste împrejurări partea vătămată a cerut împrumut suma de 180.000 euro, fiind de acord să plătească o dobândă de 56.000 euro. Inculpatul i-a cerut să vireze mai întâi echivalentul în lei pentru suma de 7.000 euro, reprezentând comisionul de acordare a împrumutului, fapt care s-a petrecut la data de 02 aprilie 2009, când pe numele părții vătămate au fost întocmite o chitanță și o factură din care rezulta că a virat în contul SC O.C.C. SRL suma de 27.201 lei. În continuare, au fost verificate garanțiile imobiliare și a fost întocmit contractul de împrumut, din care rezulta că partea vătămată a primit suma de 236.000 euro (banii împrumutați plus dobânda aferentă), plătind totodată taxele notariale în valoare de 12.000 lei. Prevalându-se de dispozițiile contractului de împrumut, inculpatul nu a virat ori remis banii pe care se obligase să-i acorde împrumut, în termenul stabilit de el însuși, astfel încât contractul s-a considerat reziliat, daunele interese urmând a fi suportate de partea vătămată D.F. Astfel, acesta a fost obligat să încheie o nouă convenție din care rezultă că renunță la sumele de bani plătite până în acel moment, numai în acest fel inculpatul fiind de acord să radieze ipoteca pe care o instituise asupra bunurilor imobile ale părții vătămate. În această situație, partea vătămată a înțeles că inculpatul s-a folosit de rucsacul cu bani pentru a crea o anumită reprezentare în mintea părții vătămate, dar și de contractul de împrumut și convenția ulterioară a acestuia pentru a-l determina să efectueze plăți și să instituie ipoteci în favoarea inculpatului, care, de la bun început, nu a avut intenția de a acorda vreo sumă de bani.

Cu privire la partea vătămata P.R. tribunalul a reținut că o cunoștință de a sa, pe nume M.G., aflând că are nevoie de un împrumut, i-a comunicat că îl cunoaște pe inculpatul M.N., candidat la președinția României, iar acesta acordă împrumuturi în euro către persoane fizice, cu garanție ipotecară solicitând o dobândă de 10% pe an și un comision de acordare de 3% plus TVA din valoarea împrumutată. Luând la cunoștință aceste împrejurări, partea vătămată a fost de acord și i-a remis numitului M.G. suma de 5.000 euro, împuternicindu-l pe acesta să se deplaseze la București, să discute cu inculpatul și să plătească comisionul de acordare. În acest sens, M.G. a prezentat părții vătămate facturile privind plata comisionului de acordare a împrumutului, iar la câteva zile, din partea inculpatului, au sosit de la București mai multe persoane, care s-au prezentat a fi angajați ai firmei SC O.C.C. SRL, acestea verificând documentele prezentate de partea vătămată și efectuând o evaluare a bunurilor imobile aduse în garanție. La aceste activități au participat, printre alții, un contabil și o avocată, calitatea acestora sporind încrederea părții vătămate în operațiunile desfășurate. După încheierea evaluărilor, partea vătămată a așteptat ca inculpatul să demareze și celelalte activități necesare acordării împrumutului, însă constatând că nu se mai întâmplă nimic, după mai multe încercări de a discuta cu inculpatul, s-a deplasat la București, la sediul de campanie al acestuia, ocazie cu care M.N. i-a comunicat că bunurile aduse în garanție nu sunt suficiente, motiv pentru care vrea ca partea vătămată să îi plătească încă 15.000 euro. În cursul zilei de 03 iunie 2009, partea vătămată a revenit la biroul inculpatului M.N., pe parcursul traseului Năvodari - București fiind contactat de mai multe ori de către angajata inculpatului, pe nume I.N., acesta interesându-se dacă partea vătămată are banii asupra sa, precum și de locul în care se află. Ajungând la biroul inculpatului M.N., întrucât acesta lipsea, partea vătămată a achitat suma de 15.000 euro numitei I.N., care i-a remis o hârtie într-un singur exemplar, pe care se afla semnătura inculpatului, din care rezulta că acesta a primit suma la care s-a făcut anterior referire. Aceeași persoană a și ștampilat hârtia în cauză, aplicând ștampila SC O.C.C. SRL. După primirea banilor, I.N. i-a comunicat părții vătămate să revină în București în data de 04 iunie 2009, pentru a primi împrumutul solicitat. În ziua următoare, partea vătămată s-a prezentat din nou la biroul inculpatului, ocazie cu care l-a întâlnit pe acesta, M.N. comunicându-i că nu au sosit încă banii pe care îi va da împrumut, dar, pentru a nu pierde încrederea părții vătămate, i-a remis acesteia un plic sigilat și semnat cu privire la care i-a precizat că ar conține suma de 50.000 euro, cerându-i să îl semneze alături de el, să îl păstreze până pe data de 09 iunie 2009, când urma să îl restituie inculpatului, iar acesta să îi achite suma promisă împrumut, condiționându-l de faptul de a nu spune nimănui despre acest plic și totodată de a nu îl deschide. În același moment, partea vătămată a constatat că inculpatul avea pe birou, pregătită pentru el, o declarație, din care rezulta că P.R. ar fi primit de la inculpat suma de 50.000 euro, într-un plic sigilat, plic pe care dacă partea vătămată l-ar fi deschis, ar fi pierdut suma de 15.000 euro plătită anterior. La solicitarea inculpatului, care a amânat termenul stabilit anterior, partea vătămată s-a prezentat la biroul acestuia la data de 11 iunie 2009. Cu această ocazie, partea vătămată i-a remis plicul așa cum îi fusese încredințat, adică sigilat și întrebând despre împrumutul pe care trebuia să îl primească a aflat că în data de 25 iunie 2009 se vor prezenta la un notar public pentru a încheia contractul de împrumut. Astfel, sub numărul 985, din 25 iunie 2009, la B.N.P. A.G. a fost autentificat contractul din care rezulta că partea vătămată a primit suma de 197.000 euro, precum și un scadențar, urmând ca în timp cât mai scurt, maxim 10 zile lucrătoare, inculpatul să vireze în contul părții vătămate suma de 150.000 euro sub sancțiunea rezilierii contractului. Evident, partea vătămată nu a primit acești bani, fapt care a determinat numeroase deplasări ale acesteia la București, pentru a discuta cu inculpatul M.N., situație în care, la data de 17 august 2009 a fost încheiat un nou act între părți, intitulat „declarație”, din care rezultă că partea vătămată primea de la inculpat fila CEC, în valoare de 210.000 dolari S.U.A. Prezentându-se la B.R.D. - Sucursala Năvodari cu acest instrument de plată, după ce și-a deschis un cont, așa cum au solicitat lucrătorii bancari, partea vătămată a aflat că CEC-ul respectiv este fals, în contul indicat de inculpat neexistând bani. Din nou partea vătămată l-a contactat pe inculpat, acesta comunicându-i că îl așteaptă la București, cerându-i să îi restituie fila CEC. Întrucât mijlocul de plată rămăsese la bancă, inculpatul i-a precizat părții vătămate că nu îi face plata banilor rezultați din contractul de împrumut până nu îi restituie fila CEC în cauză. În aceste împrejurări partea vătămată s-a deplasat la Năvodari, a ridicat de la bancă instrumentul de plată în litigiu și a revenit ziua următoare în biroul inculpatului care, după intrarea în posesia filei CEC, i-a propus părții vătămate să încheie un nou act, din care să rezulte următoarele: partea vătămată dorește rezilierea contractului de împrumut, înapoiază inculpatului fila CEC și primește de la acesta sumele de 2.500 euro și 7.500 euro, înscris cu care P.R. a fost de acord, semnându-l alături de inculpat în prezența avocatei M.R. Referitor la restul banilor achitați de partea vătămată, sub diferite pretexte, respectiv diferența până la 15.000 euro, inculpatul i-a precizat că îi va achita ulterior, fapt care s-a petrecut la data de 29 septembrie 2009, când cei doi au semnat o nouă declarație, din care rezulta că nu mai au nicio pretenție unul față de celălalt. La insistențele părții vătămate, pentru a evita executarea bunurilor aduse în garanție inculpatului M.N., partea vătămată a insistat întocmirea unui nou înscris, care să fie autentificat de notarul public, având în vedere că se împlinea termenul stabilit de inculpat în contractul de împrumut, termen în care acesta se obliga să achite banii ce constituia obiectul înțelegerii. Vădit nemulțumit de modul în care a procedat partea vătămată, aceasta recuperându-și de la inculpat aproape toate sumele plătite și ștergând toate garanțiile imobiliare, inculpatul a făcut o nouă încercare, solicitându-i părții vătămate P.R. să îi restituie ultimii 5.000 euro plătiți și, chiar dacă nu mai exista contractul de împrumut, el îi va acorda cei 15.000 euro promiși, întrucât chiar în aceea zi, o altă persoană, avea să îi aducă 500.000 euro. Pierzându-și încrederea în promisiunile inculpatului, partea vătămată nu a fost de acord, a părăsit biroul lui M.N. și din acel moment nu a mai vorbit cu acesta, deși nu recuperase toate sumele plătite acestuia. Din adresa nr. 1336 din 14 decembrie 2009 a Bank Of Cyprus - Sucursala România rezultă că SC M.T.C. Ltd a avut deschis un singur cont la Bank of Cyprus - Sucursala Nicosia, Agenția Limassol, însă nu a fost emis nici un carnet de cecuri în acest cont. Mai mult, contul în cauză a fost închis la data de 19 aprilie 2005. Pe cale de consecință, fila CEC emisă de inculpat în favoarea părții civile P.R. este falsă.

Cu privire la partea civilă O.M. tribunalul a reținut că, prin intermediul numitului M.G., l-a cunoscut pe inculpatul M.N., despre care a aflat că acordă împrumuturi în euro, persoanelor fizice, chiar și intermediarul contractând un asemenea împrumut. Partea vătămată a precizat că a discutat telefonic cu inculpatul, care a declarat că este gata să îi dea banii împrumut de îndată ce O.M. poate achita comisionul de 5.000 de euro, fapt care s-a și petrecut, astfel încât în ziua de 05 aprilie 2009, la locuința părții vătămate, s-a prezentat o echipă de la București, trimisă de inculpat, între membrii acesteia numărându-se martorii M.R., I.N. și G.M. Aceste persoane au verificat actele prezentate de partea vătămată și au primit banii ce constituia comisionul de acordare a împrumutului comunicând, totodată, că în următoarele zile se va prezenta și un evaluator, pentru estimarea bunurilor aduse în garanție. Totodată, martora M.R. i-a precizat părții vătămate că pe documentele justificatoare ale plății efectuate vor fi menționate „servicii de consultanță în favoarea societății O.C.C.”. După plătirea sumelor ce reprezentau comisionul de acordare și costurile evaluărilor, văzând că a trecut un termen mai mult decât rezonabil, iar inculpatul nu îi comunică nimic referitor la împrumutul ce urma să fie acordat, partea vătămată a încercat în repetate rânduri să-l contacteze, fiind amânată. În aceste condiții, în după amiaza unei zile pe care nu o poate preciza, după ce a așteptat mai mult de 7 ore la ușa cabinetului inculpatului, partea vătămată a reușit să-l întâlnească pe acesta și, întrucât era foarte agitată, inculpatul i-a spus că „dacă o consolează, îi poate da împrumut și un milion de euro”. Astfel, inculpatul a deschis un diplomat, care se afla pe biroul lui, în acesta partea vătămată observând foarte mulți bani, în valută, fapt care a liniștit-o și i-a redat încrederea în inculpat. Acesta a motivat că tranzacția lor va trebui să fie din nou amânată, pentru un timp scurt, întrucât inculpatul aștepta în vizită o persoană importantă, iar litigiul iscat i-ar fi afectat credibilitatea în fața vizitatorului. Partea vătămată a revenit la locuința sa din orașul Năvodari și, după alte 8-9 zile de așteptare a plecat din nou la București, la biroul inculpatului aflând de la acesta că va primi creditul dacă „îi mai plătește acestuia 10-15 mii euro, pentru a-i dovedi că este un bun platnic”. Partea civilă O.M. a refuzat această propunere a inculpatului și i-a precizat acestuia că în cazul neonorării contractului, va merge la televiziune și va relata toate cele petrecute. După câteva luni, partea vătămată a încercat din nou să-l contacteze pe inculpat, în vederea lămuririi situației, însă acesta a refuzat să îl mai primească la sediul său de campanie.

Referitor la partea vătămată B.V. tribunalul a reținut că, prin intermediul numitului M.G., l-a cunoscut pe inculpatul M.N., despre care se cunoștea faptul că acordă împrumuturi persoanelor fizice, cu garanții imobiliare. Partea vătămată a avut încredere în realizarea acestui contract, cu atât mai mult cu cât și alte persoane încheiaseră asemenea înțelegeri cu inculpatul, printre acestea aflându-se și numitul M.G. De asemenea, partea vătămată a aflat că inculpatul este un om foarte bogat, o persoană de încredere, candidat la Președinția României. În acest sens, partea vătămată s-a deplasat în cursul lunii iunie 2009 la sediul de campanie al inculpatului și a discutat cu acesta condițiile acordării împrumutului, stabilind cuantumul la suma de 150.000 euro. Inculpatul i-a cerut părții vătămate să-i plătească un comision de 3% + TVA din valoarea acordată, respectiv 5.350 euro, precum și costurile de evaluare. Suma de 5.350 euro, în echivalent 22.490 lei, a fost plătită pe loc, partea vătămată primind o chitanță în acest sens. După câteva luni, partea vătămată a revenit în biroul inculpatului, acesta comunicându-i că este gata să-i acorde împrumutul discutat, dar trebuie să îi mai plătească, pe loc, încă 10.000 euro „ca dovadă că este bun platnic”, fapt cu care B.V. nu a mai fost de acord, „determinându-l” astfel pe inculpat să nu mai acorde împrumutul promis.

Referitor la partea vătămată M.G., tribunalul a reținut că la începutul anului 2009, având probleme financiare, l-a cunoscut pe inculpatul M.N., despre care aflase că acorda împrumuturi la persoane fizice și juridice cu o dobândă avantajoasă. Interesându-se despre persoana inculpatului, partea vătămată a reținut că acesta a fost deputat în Parlamentul României, candidat la Președinția României, este foarte bogat și a acordat multe asemenea împrumuturi. Luând legătura cu inculpatul, partea vătămată a aflat că poate cere orice sumă împrumut, întrucât inculpatul are mulți bani, însă mai înainte de acordarea creditului trebuie să îi achite 1,75% din suma aprobată, să instituie garanții imobiliare asupra unor bunuri și să suporte costurile evaluărilor. În aceste împrejurări, partea vătămată i-a achitat inculpatului suma de 17.962 lei, primind factură de la firma SC O.C.C. SRL, însă ulterior, de mai multe ori, inculpatul a amânat sub diferite pretexte încheierea contractului. Văzând insistențele părții vătămate în derularea contractului asupra cărora părțile au căzut de acord, pentru menținerea în eroare a acesteia, inculpatul i-a prezentat un rucsac plin cu bancnote a câte 500 euro, spunându-i că are de unde să îi acorde împrumutul, însă „întrucât nu o cunoaște îndeajuns de bine, va mai dura ceva timp până la remiterea banilor promiși”. Ulterior, inculpatul i-a propus părții vătămate să îi mai aducă și alte persoane cărora să le acorde împrumut cu garanție, urmând ca M.G. să primească un comision din sumele contractate cu terțele persoane identificate de el. În aceste condiții, partea vătămată M.G. le-a relatat și celorlalte părți vătămate din Năvodari și Constanța despre împrumuturile acordate de inculpat, relatându-le în favoarea încheierii contractelor aceleași argumente pe care el însuși le luase în considerare: inculpatul este un om bogat, este de cuvânt având în vedere funcția sa în Parlamentul României, precum și candidatura la președinția țării, rucsacul plin cu bani pe care îl văzuse în biroul acestuia. După câteva luni, constatând că atât el, cât și celelalte persoane prezentate inculpatului au fost înșelate, M.G. s-a deplasat la biroul lui M.N. cerându-i recuperarea banilor plătiți în folosul lui, împrejurare în care inculpatul a promis că le va acorda totuși împrumuturile discutate, sens în care a remis lui M.G. și P.R. două file CEC, în numele SC M.T.C. LTD, completate și semnate de inculpat, în valoare de 210.000 dolari S.U.A., respectiv 250.000 dolari S.U.A., trasul fiind Bank of Cyprus. Referitor la aceste CEC-uri, inculpatul i-a precizat părții vătămate să le păstreze până când îi va fi acordat împrumutul, dată la care le va restitui. În acest sens, inculpatul a chemat-o pe martora M.R., care acorda asistență juridică firmelor aparținând acestuia, cerându-i să redacteze o înțelegere care să cuprindă cele precizate anterior. Mai mult, aflând că partea vătămată are un partener de afaceri belgian, inculpatul i-a cerut părții vătămate să îi ducă, pe el și membrii familiei sale, în Belgia, urmând ca partea vătămată să plătească costurile avionului, cazării și hranei. Partea vătămată a considerat că este constrânsă să realizeze aceste lucruri, însă, cu speranța că inculpatul avea să se achite de obligațiile asumate, a procedat așa cum i s-a solicitat, achitând costurile aferente deplasării pentru inculpat și soția acestuia, în valoare totală de 1.500 euro. Chiar și cu această ocazie, inculpatul a subliniat potența sa financiară, susținând că este de acord să doneze o sumă de bani celor doi parteneri de afaceri, bani cu care aceștia să cumpere locuințe și să le renoveze. Evident și aceasta este o promisiune neurmată de rezultat a inculpatului, făcând parte din modul de operare al acestuia, care presupune câștigarea încrederii persoanelor cu care intra în contact, prin afirmarea puterii sale financiare. Din declarațiile părții vătămate M.G. a rezultat modul de operare al inculpatului în raport de fiecare dintre persoanele prezentate de M.G. acestuia, persoane care intenționau obținerea unor împrumuturi de la inculpat, în raport de fiecare dintre acestea, direct, prin activitatea inculpatului sau indirect, prin comunicările venite de la partea vătămată M.G., făcându-se precizări cu privire la rucsacul cu valută, hârtii a câte 500 de euro, deținut de inculpat în biroul său de campanie. În alte situații, inculpatul susținea în fața părții vătămate – aspect susținut și în fața instanței de fond - că banii pe care intenționa să-i ofere cu împrumut trebuie aduși din Statele Unite ale Americii, de către un cunoscut al său. Această persoană, pe nume S.M. a fost întâlnită de partea vătămată M.G., cu prilejul unui sejur în Poiana Brașov, însă persoana în cauză, deși se afla în compania inculpatului, nu a făcut nicio referire în discuțiile avute cu privire la bani în sensul că ar dispune ori ar aduce inculpatului banii menționați de acesta, pentru a fi acordați cu împrumut. Instanța a constatat că faptele inculpatului M.N., care în perioada ianuarie – octombrie 2009, profitând de ascendentul moral pe care îl avea, creat prin funcțiile avute, le-a indus în eroare pe părțile civile S.F.I., I.Ș., D.M., D.F., P.R., O.M., B.V. și M.G., producându-le un prejudiciu total de 444.235 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Inculpatul le-a prezentat părților civile menționate mai sus ca fiind adevărate fapte nereale, respectiv că este un potent om financiar, care oferă spre împrumut sume mari de valută, cu garanții imobiliare, sens în care a și prezentat părților civile, la încheierea contractelor de împrumut, ori pe parcursul derulării acestora un rucsac plin cu valută falsă. Pe de altă parte, inculpatul a evidențiat în orice mod posibil importanta sa disponibilitate financiară, astfel că este deținătorul mai multor conturi în lei și valută, bani depozitați în băncile românești, dar mai cu seamă în cele din Elveția, Cipru, Statele Unite ale Americii, că este moștenitorul unei fabuloase averi, deținătorul unei sume în valută, de asemenea impresionante, în numerar, prezentată oricui dorea să o vadă într-un rucsac. De asemenea, din adresa depusă la dosarul cauzei, din data de 05 februarie 2009, redactată și semnată de inculpatul M.N., în calitate de prim-vicepreședinte al Partidului Popular și al Protecției Sociale, rezultă că acesta înțelegea să uziteze de calitatea sa în Parlamentul României și în partidul politic în care era înscris ori aceea de membru al Comisiei al Drepturilor Omului, Culte și Problemele Minorităților Naționale. Inculpatul sublinia în mod constant că păstrează legătura cu personalități marcante din politica europeană, cum ar fi: H.F. – președintele Subcomisiei pentru drepturile omului din cadrul Parlamentului European; J.M.B. – președintele Comisiei Europene din cadrul Parlamentului European, după cum ținea să afirme calitatea sa de afacerist și finanțator al unor proiecte non-profit. În aceste împrejurări, a fost firesc că vigilența părților civile a scăzut, așa încât apărea de neconceput ca o persoană cu un asemenea statut să utilizeze bancnote false de valută pentru a determina părțile civile să încheie contractele de împrumut, pe care în caz contrar nu le-ar fi încheiat. Așadar, reiese intenția inculpatului de a duce în eroare părțile vătămate, contrar susținerilor constante ale inculpatului, cât și ale apărătorului ales al acestuia, care, cu ocazia acordării cuvântului pe fond, a solicitat achitarea sa, potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția inculpatului. Deși inculpatul a susținut în fața părților civile că deține importante sume de bani, că are cunoștințe importanți oameni de afaceri, în realitate inculpatul nu a avut nici un moment posibilitatea financiară de a onora contractele de împrumut la nivelul de milioane de euro, însă acest lucru nu l-a împiedicat să solicite și să primească în conturile firmelor al căror asociat sau administrator era, comisioane de consultanță, de acordare a creditului, ori comisioane de plată în numerar de la părțile civile sume de bani care erau cuprinse între 10.000 și 15.000 euro pentru a dovedi că sunt buni platnici. Așa cum a reieșit din întregul material probator administrat în cauză, sumele de bani pe care urma să le acorde părților civile cu titlu de împrumut proveneau fie din rucsacul ce conținea valută falsă, fie din conturile deschise în Elveția ori Cipru, care s-au dovedit a fi inactive de mai mulți ani, fie de la diverși prieteni, M.D. ori S.M., care, eventual, ar fi virat inculpatului sumele de bani promise din America ori Israel. Cu privire la proveniența acestor sume de bani, inculpatul a mai afirmat în fața instanței de fond că aceste sume de bani erau date de gruparea Mossad și erau verificați de poliția israeliană. Modalitatea în care a acționat inculpatul în scopul de a determina părțile civile să încheie contractele de împrumut este una frauduloasă, în sensul că fie înainte de realizarea acordului privind acordarea împrumutului, fie ulterior pe parcursul derulării contractelor, inculpatul prezenta părților civile un rucsac plin cu bani falși, așezați în mai multe teancuri de bancnote a câte 500 euro, care aveau o banderolă de hârtie poziționată pe mijloc, iar unele și un elastic peste această hârtie, pentru a împiedica deplasarea banderolei ce acoperea mijlocul bancnotelor. Imaginea valutei false era identică cu cea a bancnotelor reale, însă pe mijlocul bancnotelor era inscripționată menținea „Bon pour un tour. Specimen”, inscripție așezată de-a latul bancnotei, fiind foarte ușor acoperită cu benzile de hârtie menționate anterior. Astfel, dacă banderola de pe mijloc nu era îndepărtată, iar banii erau numărați chiar în fața victimelor, fără însă a le da acestora posibilitatea de a îi atinge, aceste bancnote treceau cu ușurință drept bancnote reale, efectul vizual fiind similar cu cel al unei valute adevărate. Niciuna dintre părțile civile nu a avut posibilitatea verificării fizice a bancnotelor în cauză, acestea fiind introduse în plic de către inculpat, cu precizarea că suma respectivă reprezintă un acont din împrumut. De regulă, plicul era capsat de inculpat și semnat de acesta și de partea civilă, căreia îi atrăgea atenția să nu deschidă plicul decât după un anumit termen, ori după primirea întregii sume. În mod evident, dacă părțile civile ar fi cunoscut ce anume se afla în plicurile emise de inculpat ori dacă ar fi avut posibilitatea de a număra personal banii introduși în plic, acestea nu mai participau la activitățile ulterioare, de sigilare și semnare a plicurilor, de redactare și semnare a viitoarelor înscrisuri, denumite în cele mai variate moduri, prin care să se oblige în eventualitatea deschiderii plicurilor să plătească o sumă egală cu cea conținută de plic, dar în banii adevărați. Mai mult, prevalându-se de dispozițiile contractelor de împrumut, inculpatul nu a virat ori remis banii pe care se obligase să-i acorde cu împrumut, în termenul stabilit de el însuși, astfel încât contractul se considera reziliat, daunele interese urmând a fi suportate tot de părțile civile. Astfel, acestea erau obligate să încheie o nouă convenție, din care să rezulte că renunță la sumele de bani plătite până în acel moment, numai în acest fel inculpatul fiind de acord să radieze ipotecile pe care le instituise asupra bunurilor imobile aduse în garanție. Abia în aceste situații, părțile civile înțelegeau că inculpatul s-a folosit de rucsacul cu bani pentru a crea o anumită reprezentare în mintea acestora, dar și de contractele de împrumut și convențiile ulterioare acestuia pentru a îi determina să efectueze plăți și să instituie ipoteci în favoarea inculpatului, care, de la bun început, nu a avut intenția de a acorda vreo sumă de bani. De asemenea, inculpatul înțelegea să se folosească de ascendentul pe care îl avea asupra uneia dintre părțile civile pentru a determina o alta să încheie ori să execute un contract de împrumut convenit cu inculpatul; aceasta a fost situația părții civile M.G., de care inculpatul s-a folosit pentru transmiterea de date și informații către celelalte părți civile din Constanța și Năvodari, precum și aceea a părții civile S.F.I., de care inculpatul s-a folosit pentru a-l determina pe I.G. să achite sumele de bani cerute de inculpat. Întrucât în dispozitivul rechizitoriului s-a reținut în mod greșit și dispozițiile art. 33 C. pen. care nu au nici o incidență în prezenta cauză, tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în realitate fiind vorba doar de reținerea infracțiunii de înșelăciune în forma continuată. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. legate de gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite, de modalitatea de concepere și executare a faptei descrisă mai sus, de împrejurările săvârșirii faptei, de urmările produse