Decizia nr. 2733/2013 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 8808/3/2009 — recurs

I.M. zis „R." , cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de organizare a faptelor prevăzute la art. 2 - 9 din Legea nr. 143/2000, respectiv a traficului de droguri de mare risc, (heroină), prevăzute de art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000;

M.F., cercetat în stare de arest în altă cauză, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de organizare a faptelor prevăzute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000, respectiv a traficului de droguri de mare risc, (heroină), prevăzute de art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a) C. pen.

B.M.M.C. zis „B.", cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, (heroină), prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

I.R., cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.;

D.C. zis „C.", cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

C.V., cercetat în stare de arest în altă cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Învinuiții:

A.M.I., cercetată în lipsă sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

I.N., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, și numiții

R.L. și K.O. cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Întrucât inculpații I.R., D.C. și C.V. au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute in sarcina lor, tribunalul a procedat la judecata acestora pe fond prin pronunțarea hotărârii penale din data de data la care s-a dispus disjungerea judecării cauzei cu privire la inculpații I.M., B.M.M.C. și M.F., fiind acordate succesiv mai multe termene de judecata, ultimul fiind la data de când tribunalul a constatat terminată cercetarea judecătorească și a acordat părților cuvântul pe fondul cauzei. Pe parcursul cercetării judecătorești au fost ascultați inculpații care nu au recunoscut infracțiunile reținute în sarcina lor așa cum au fost descrise in rechizitoriu. Întrucât inculpatul I.M. a arătat că nu îi aparține vocea din convorbirile telefonice interceptate în mod legal, acesta a solicitat efectuarea unui raport de expertiză criminalistică a vocii și vorbirii inculpatului, raport care s-a depus la dosar la data de 12 iunie 2012 prin Serviciul Registratură. Examinând materialul probator administrat în cauza, în ambele faze ale procesului penal, tribunalul a reținut următoarele: În data de 01 noiembrie 2010 lucrătorii de poliție din cadrul B.C.C.O. București s-a sesizat din oficiu cu privire la activitatea infracțională desfășurată pe linia traficului de droguri de mare risc, de numita „L." identificată în persoana lui R.L. Din investigațiile efectuate a rezultat că aceasta se află în legătură infracțională cu A.M.I. și numiții „P." „S." și „R.C.". Astfel, în vederea probării activității infracționale desfășurate de persoanele suspecte, identificarea tuturor persoanelor cu care aceștia se află în legătură infracțională, prin ordonanța nr. 93A/01 noiembrie 2010 emisă de S.T. București s-a dispus introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire cu nume de cod „S.C." și a colaboratorului acestuia „V.A." și autorizarea lor în vederea cumpărării de heroină de la persoanele menționate mai sus, precum și de la persoanele aflate în legătură infracțională cu aceștia. În data de 18 noiembrie 2010 s-a dispus extinderea limitelor ordonanței menționate sub aspectul introducerii în cauză al unui al doilea colaborator cu nume de cod „T.I.", iar în data de 24 martie 2011 al unui al treilea colaborator cu nume de cod „I.S.", ordonanță care a fost prelungită succesiv până la data de 28 iunie 2011. De asemenea prin autorizațiile nr. A1./2010, nr. A2./2010, nr. A3./2010, nr. A4./2011, nr. A5./2011, nr. A6./2011, nr. A7./2011, nr. A8./2011, nr. A9./2011 emise de Tribunalul București s-a dispus interceptarea și înregistrarea audio/video în mediu ambiental a întâlnirilor și discuțiilor purtate de colaboratorii cu nume de cod „V.A." și „T.I." cu inculpații, precum și interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor telefonice efectuate de aceștia. Astfel, în data de 01 aprilie 2011 colaboratorul cu nume de cod „T.I." sub supravegherea investigatorului sub acoperire a efectuat o cumpărare autorizată de heroină de la inculpații I.R. zis „R." și B.M.M.C. zis „B." după cum urmează: În jurul orelor 14:00 colaboratorul „T.I." s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire „S.C." în zona străzii V. din sectorul 2, unde a primit de la acesta suma de 750 RON pentru a cumpăra 5 (cinci) grame heroină de la inculpații menționați mai sus. În jurul orelor 14:15 colaboratorul a intrat la adresa din str. V., sector 2, unde s-a întâlnit cu inculpatul I.R.. I-a spus acestuia că dorește să cumpere 5 grame heroină. În replică inculpatul i-a spus că trebuie să îl sune pe coinculpatul B.M.M.C., întrucât de la acesta se aprovizionează cu droguri, după care a intrat în altă cameră. După aproximativ 5 minute inculpatul I.R. a revenit în camera în care îl aștepta colaboratoml „T.I.", ocazie cu care i-a cerut acestuia banii. Astfel, colaboratorul i-a înmânat inculpatului suma de 750 RON, primită anterior de la investigatorul sub acoperire cu nume de cod „S.C.", după care acesta din urmă a părăsit imobilul. Din procesul verbal de supraveghere operativă a rezultat că inculpatul I.R. singur, s-a deplasat pe jos pe traseul str. V. - M.E. - B-dul D., unde a urcat într-un taxi marca L., cu nr. de înmatriculare BB., cu care a rulat în perimetrul delimitat de străzile V. - L. -Dr. C.G. - B.C., după care str. Î., sector 3, unde locuiește coinculpatul B.M.M.C. intrând la această adresă. Instanța de fond reține că după aproximativ 10 minute din imobil a ieșit inculpatul B.M.M.C., care împreună cu două persoane neidentificate, au urcat în autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare BA., cu care au rulat spre cartierul R.. În jurul orelor 16:00 inculpatul B.M.M.C. a revenit Ia domiciliu, iar după aproximativ 10 minute din imobil a ieșit și coinculpatul I.R., care s-a deplasat către str. V., unde era așteptat de colaboratul „T.I.". Inculpatul I.R. împreună cu colaboratul „T.I." au intrat în imobilul situat pe str. V., sector 2, unde primul i-a dat celui de-al doilea o punguță din celofan sigilată la capăt prin ardere iar după efectuarea tranzacției colaboratorul a părăsit imobilul menționat și s-a deplasat în locul în care îl aștepta investigatorul sub acoperire „S.C." căruia i-a predat drogurile cumpărate în modalitatea expusă mai sus. Din Raportul de Constatare TehN. - Științifică din 05 aprilie 2011 a rezultat că proba înaintată în cauză este constituită din 3,21 grame heroină. Cantitatea de 2,80 grame heroină, rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la camera de corpuri delicte, conform dovezii seria QQ., nr. Q1. din 29 aprilie 2011. Declarația colaboratului „T.I." s-a coroborat cu procesele-verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire „S.C." și lucrătorii de poliție cu ocazia supravegherii operative a inculpatului I.R., precum și cu procesul verbal de redare a înregistrărilor audio/video efectuate în mediu ambiental. Întrucât din investigațiile efectuate a rezultat că inculpatul B.M.M.C. se află în legătură infracțională cu coinculpatul I.M., respectiv aceștia urmau să ridice un colet în care era disimulată heroină, colet expediat din Turcia, în data de 09 august 2011 D.I.I.C.O.T. - S.T. București s-a sesizat din oficiu cu privire la această activitate infracțională, dosar înregistrat sub numărul 1656/D/P/2011. Întrucât inculpatul I.M. a mai fost cercetat și în Dosarul cu nr. 1053/D/P/2011, pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, prin ordonanța din data de 09 august 2011 s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penală cu privire la acesta, formarea unui nou Dosar nr. 1657/D/P/2011, care în aceiași dată a fost conexat la Dosarul cu nr. 1656/D/P/2011. În data de 09 august 2011 inculpații I.M. și B.M.M.C. au fost prinși în flagrant, reținându-se că în 09 august 2011 împreună cu învinuitul I.N. s-au deplasat la firma de transport „V." situată în sectorul 4, de unde inculpatul B.M.M.C. a ridicat un colet (expediat din Turcia), în care s-a aflat cantitatea de aproximativ 1 kg heroină, drog de mare risc disimulat în recipiente de ketchup, activitatea infracțională desfășurată de acesta din urmă fiind coordonată de inculpații I.M. și M.F., prin ordonanța nr. 1656/D/P/2011 din 21 septembrie 2011, pentru o bună înfăptuire a justiției, s-a dispus conexarea acestui dosar la Dosarul cu nr. 2190/D/P/2010. Deși inculpații I.M., M.F. și B.M.M.C. au negat sau nu au recunoscut în totalitate traseul activității infracționale din data menționată mai sus, totuși următoarele mijloace de probă au contrazis susținerile acestora și au confirmat vinovăția acestora în săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor. Astfel, convorbirile telefonice interceptate în mod legal și purtate de inculpații M.F. zis „D.", I.M. și B.M.M.C., au confirmat că în data de 09 august 2011, aceștia urmau să intre în posesia unei cantități de heroină astfel la ora 08:23:15 inculpatul I.M. a purtat o discuție telefonică cu o persoană care nu a fost identificată, acesta îndrumându-l să meargă la autogara F., iar la puțin timp același interlocutor i-a trimis inculpatului I.M. un SMS cu următorul conținut: „Coletu e cu mankare" Din discuția telefonică din data de 09 august 2011 ora 09:00:24 a rezultat că inculpatul I.M. s-a deplasat la „V.", însă coletul nu se afla acolo, iar la ora 09:03:07 inculpatul I.M. a purtat o nouă discuție telefonică cu inculpatul M.F., cu privire la coletul ce urma să îl ridice primul dintre aceștia. La ora 09:16:18 între inculpații I.M., M.F. și B.M.M.C. a avut loc o discuție telefonică din care a rezultat că acesta din urmă, la indicațiile primilor doi inculpați urma ca în aceeași zi după ora 16:00, să ridice coletul în discuție. Discuția a continuat între inculpații B.M.M.C. și M.F. după care M.F. s-a adresat unei persoane aflată in proximitatea sa, cu replica "Că nu e nimic pe numele lui, auzi! " apoi a continuat discuția cu B.M.M.C. Din discuția telefonică purtată în aceiași zi la ora 15:45:50 a rezultat că inculpatul I.M. s-a deplasat la firma de transport pentru a ridica coletul. Deși inculpatul I.M. a negat încă din faza de urmărire penală vocea sa din cadrul convorbirilor telefonice, pe care însă a refuzat să le asculte, totuși concluziile raportului de expertiză criminalistică efectuat în faza cercetării judecătorești nu au susținut afirmațiile sale, din contra expertul concluzionând ca este probabil ca vocea atribuită inculpatului să îi aparțină. Concluzia expertului a fost probabilă în condiții de zgomot și distorsiuni prezente în înregistrările contestate, precum și ale diferențelor necontrolabile generate de stările fiziologice și emoționale în care au fost înregistrate vocile comparate. Tribunalul reține că, de asemenea, în data de 09 august 2011 a fost efectuată o supraveghere operativă a inculpatului I.M., ocazie cu care s-a constat că la ora 15:50, acesta a ieșit de la adresa din str. VE., fiind însoțit de învinuitul I.N., inculpatul B.M.M.C., precum și de o persoană de sex masculin neidentificată și un copil de circa 6-7 ani urcându-se cu toții în autoturismul M. cu nr. BC. și s-au deplasat pe str. Z.O., strada VS., str. M., str. E., unde au oprit în apropierea intersecției cu Șos. VI. Aici, inculpatul B.M.M.C. a coborât și a mers pe Șos. VI., până în dreptul firmei de transport internațional de persoane „V.", unde a intrat. După circa 3 minute, a revenit la autoturism, unde îl așteptau inculpatul I.M. și învinuitul I.N., care erau însoțiți de o persoană neidentificată și un minor. În jurul orei 16:15, inculpatul B.M.M.C. s-a reîntors la sediul firmei de transport „V." unde s-a întâlnit cu o persoană de sex masculin (angajat al firmei), care i-a înmânat un pachet cu dimensiunile 50x40x30 cm. Inculpatul a cântărit pachetul în prezența unei angajate a firmei, aceasta comunicându-i că pachetul este mai greu și trebuie achitată o taxă suplimentară de 50 RON. Astfel, inculpatul a revenit la coinculpatul I.M., de la care a luat suma respectivă, a reintrat în sediul firmei de transport achitând taxa suplimentară și însoțit de un angajat al firmei, care a transportat pachetul, au mers la autoturismul M. cu nr. BC., la volanul căruia se afla I.N. Au pus pachetul în portbagaj, apoi, I.N. (la volanul autoturismului) și inculpatul B.M.M.C. s-au deplasat pe diferite străzi din cartier până pe str. P.F., unde au fost opriți de un echipaj al poliției. Inculpatul I.M., persoana de sex masculin și minorul s-au urcat în tramvaiul liniei 35 și au călătorit până la stația RATB „N.", unde au coborât, iar la ora 16:20, au intrat în imobilul din str. VE. În jurul orei 16:35, inculpatul I.M., însoțit de aceleași persoane au ieșit de la adresă, au mers până pe C.R., iar în apropierea restaurantului M.D., s-au urcat în taxi cu nr. BD. Cu acesta au călătorit până pe str. I.G., unde au coborât și la ora 16:45, au intrat în imobilul de la nr. Y. După ce inculpatul I.M. s-a despărțit de coinculpatul B.M.M.C. și I.N., lucrătorii de poliție au procedat la oprirea autoturismului și identificarea pasagerilor. În urma controlului autoturismului în portbagaj a fost găsită o cutie din carton, în care se aflau 4 (patru) recipiente de ketchup în interiorul cărora găsindu-se punguțe de culoare maro. Deși inculpatul I.M. a susținut în fața instanței de judecată că el știa că acel colet ridicat de inculpatul B.M.M.C. conține mâncare, totuși exprimarea din cuprinsul convorbirilor telefonice a relevat contrariul, fiind folosit un limbaj codificat și, mai mult decât atât, inculpatul a fost de acord să îi mai dea inculpatului B.M.M.C. suma de 50 RON reprezentând taxa suplimentară pentru ridicarea coletului, ceea ce a însemnat, în opinia instanței de fond, că a consimțit la desfășurarea activității infracționale reținută în sarcina sa în rechizitoriu. De asemenea, această depoziție a fost infirmată de supravegherea operativă care a stabilit că, după ce inculpatul I.M. s-a asigurat că inculpatul B.M.M.C. a preluat coletul, s-a urcat cu minorul în tramvaiul liniei 35 și a călătorit până la stația RATB „N.", unde a coborât, iar la ora 16:20, a intrat în imobilul din str. VE. În jurul orei 16:35, inculpatul I.M., însoțit de aceleași persoane a ieșit de la adresă, a mers până pe C.R., iar în apropierea restaurantului M.D., s-a urcat în taxi cu nr. BD. Cu acesta a călătorit până pe str. I.G., unde a coborât și la ora 16:45, a intrat în imobilul de la nr. Y. Investigațiile efectuate în faza de urmărire penală au stabilit că numitul „D." este coinculpatul M.F., încarcerat în penitenciarul G., care a recunoscut activitatea infracțională desfășurată de acesta care a constat în aceea că, în data de 09 august 2011, împreună cu coinculpatul I.M. a organizat preluarea și transportarea în municipiul București, a cantității de 989,7 grame heroină, prin intermediul inculpatului B.M.M.C. Deși inculpatul M.F. a susținut ca numai el împreună cu inculpatul B.M.M.C. au participat la aceasta activitate, negând orice implicare a inculpatului I.M., totuși, așa cum s-a arătat mai sus, mijloacele de proba au dovedit contrariul și, din acest motiv, tribunalul nu a reținut în favoarea acestuia art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., nefiind vorba de o recunoaștere totală a infracțiunii reținută în sarcina sa, așa cum a reieșit din coroborarea tuturor mijloacelor de proba administrate în ambele faze ale procesului penal. Aceeași atitudine a avut-o și inculpatul B.M.M.C. referitoare la activitatea de organizare a traficului de droguri de mare risc, respectiv de recunoaștere a contribuției sale la aceasta activitate, și de negare a implicării inculpatului I.M., pe care l-a rugat doar să îl transporte cu autoturismul la sediul firmei V., fără ca acesta să cunoască motivul deplasării sale și conținutul coletului pe care urma să îl ridice. Din acest motiv, tribunalul nu a dat eficiență art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. referitoare la reducerea limitelor pedepsei cu 1/3 , nefiind vorba despre o recunoaștere totală a acuzației ce i s-a adus acestui inculpat. Tribunalul a reținut că în drept: Fapta inculpatului I.M. zis „R." constând în aceea că în data de 09 august 2011 împreună cu coinculpatul M.F. (deținut în Penitenciarul G.) a organizat preluarea și transportarea în municipiul București, a cantității de 989,7 grame heroină, prin intermediul coinculpatului B.M.M.C. zis „B.", întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de organizare a faptelor prevăzute la art. 2 - 9 din Legea nr. 143/2000, respectiv a traficului de droguri de mare risc, (heroină), prevăzute de art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Fapta inculpatului M.F. constând în aceea că în data de 09 august 2011 împreună cu inculpatul I.M. a organizat preluarea și transportarea în municipiul București, a cantității de 989,7 grame heroină, activitate infracțională adusă la îndeplinire de coinculpatul B.M.M.C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de organizare a faptelor prevăzute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000, respectiv a traficului de droguri de mare risc, (heroină), prevăzute de art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 Iit. a C. pen. Fapta inculpatului B.M.M.C. zis „B.", constând în aceea că în data de 01 aprilie 2011 prin intermediul coinculpatul I.R. a vândut colaboratorului cu nume de cod „T.I." cantitatea de 3,21 grame heroină și la 09 august 2011, sub coordonarea coinculpaților I.M. și M.F. s-a deplasat la firma de transport „V." situată în sectorul 4, de unde a ridicat un colet (expediat din Turcia), în care s-a aflat disimulată cantitatea de 989,7 grame heroină, drog de mare risc disimulat în recipiente de ketchup, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, tribunalul a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv cele legate de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, de modalitatea de concepere și executare a faptelor, de urmările produse s-au ce s-ar fi putut produce, precum și de circumstanțele personale ale inculpaților, care nu se aflau la prima confruntare cu legea penală, cu excepția inculpatului I.M., dar și de atitudinea de nerecunoaștere sau parțial sinceră a inculpaților. Tribunalul a apreciat că aplicarea unei pedepse orientată peste minimul special prevăzut de lege, cu executare in regim de detenție, va fi de natură să asigure realizarea scopului educativ, preventiv și de constrângere prevăzut de art. 52 C. pen. și să asigure formarea unei atitudini corespunzătoare față de ordinea de drept și valorile socio-morale. Cu privire la inculpatul M.F., tribunalul a reținut starea de recidiva postcondamnatorie, prezenta faptă fiind săvârșită în timpul executării pedepsei închisorii de 16 ani, aplicată prin sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 rămasă definitivă prin decizia penale nr. 4292/30 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind astfel incident art. 39 alin. (1) C. pen. care prevăd că în cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară s-a contopit, potrivit art. 34 și 35 C. pen. În consecință, în baza art. 39 alin. (1) lit. a) C. pen., a contopit pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4292 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu pedeapsa aplicată prin sentință, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților I.M. și B.M.M.C. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa durata reținerii și arestării preventive de la 09 august 2011 la zi pentru inculpații I.M. și B.M.M.C. În baza art. 36 alin. (3) C. pen. raportat la art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa perioada executata anterior de la 02 august 2005 la 28 septembrie 2005 și de la 01 septembrie 2009 la zi. S-a anulat MM. nr. M1. din 03 decembrie 2010, emis de Tribunalul București, secția a Il-a penală, și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a cantității de 980,5 gr heroina depusă la camera de corpuri delicte, conform dovezii din 14 septembrie 2011. Inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare. împotriva acestei soluții au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații I.M., B.M.M.C. și M.F. În dezvoltarea motivelor de apel Parchetul arată că: 1. Instanța de fond a aplicat inculpatului M.F. o pedeapsă nelegală procedând în conformitate cu art. 39 alin. (1) C. pen. și contopind pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4292 din 30 noiembrie 2010 a Î.C.C.J. cu pedeapsa aplicată prin prezenta - 13 ani închisoare, „urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 16 ani închisoare" . Instanța de fond însă trebuia să se raporteze și la art. 39 alin. (2) C. pen. care menționează expres că „Dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior". Având în vedere fișa de cazier a inculpatului și sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 4292 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și sentința penală nr. 588 din 22 iulie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 138 din 21 aprilie 2011 prin nerecurare la data de 17 mai 2011 s-au constatat următoarele: Prin sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea la data de 26 din 27 iunie 2009 a infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, la o pedeapsă rezultantă de 16 ani închisoare, din care a executat perioadele de la 02 august 2005 - 28 septembrie 2005 și de Ia 01 septembrie 2009 la zi. Prin sentința penală 588 din 22 iulie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea la data de 24 noiembrie 2007 a infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare din care a executat perioadele 02 august 2005 - 29 august 2005 și 26 octombrie 2006 (1 zi reținere) și 31 iulie 2008 (1 zi reținere). Văzând că fapta din prezenta cauză a fost săvârșită la data de 09 august 2011, inculpatul fiind în stare de detenție (art. 14 lit. c) Legea nr. 143/2000) în executarea M.E.PT. emis în baza sentinței penale 45 din 20 ianuarie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rezultă că acesta a săvârșit fapta dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie (art. 37 lit. a) C. pen.) față de ambele condamnări pronunțate prin sentința penală nr. 45/2010 și sentința penală nr. 588/2010. Instanța de fond, reținând perioadele deja executate în ambele sentințe penale, urma să se raporteze la data pronunțării hotărârii atacate - 27 iunie 2012 - , și să se deducă întreaga perioadă executată la zi din pedepsele de 16 ani închisoare și 5 ani închisoare. Față de conținutul art. 39 alin. (2) C. pen., pedeapsa aplicată în cauza de față urma să fie contopită cu ceea ce a mai rămas de executat din pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4292 din 30 noiembrie 2010, fiind evident că pedeapsa rezultantă nu poate fi 16 ani, ci mai mică, ținându-se seama de perioada deja executată până în prezent. La data de 27 iunie 2012, când s-a pronunțat instanța de fond, inculpatul executase 1103 zile din pedeapsa de 16 ani închisoare, rămânându-i de executat 4753 zile (13 ani și 8 zile) care trebuia contopită cu pedeapsa de 13 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză. În aceeași manieră trebuia procedat și cu privire la calcularea restului rămas neexecutat din sentința penală nr. 588/2010, respectiv rest rezultat prin scăderea din durata de 5 ani a 59 zile executate în baza acestei sentințe, adică 4 ani, 10 luni și 1 zi, în raport de care se aplică art. 39 alin. (2) C. pen. În consecință, s-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului M.F. este nelegală, întrucât într-o atare situație, urmare aplicării corecte a dispozițiilor art. 39 alin. (2) C. pen., pedeapsa rezultantă este de 13 ani și 8 zile cu un eventual spor față de cuantumul pedepsei anterioare, natura infracțiunilor comise și sancționate de ambele hotărâri judecătorești din antecedența infracțională. 2. Instanța de fond a omis să contopească pedeapsa aplicată inculpatului B.M.M.C. cu pedeapsa pentru infracțiunea concurentă pentru care acesta a fost condamnat definitiv - așa cum a rezultat din cazierul judiciar actualizat anexat în dosar, în contradicție cu Decizia nr. LXX (70) din 15 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, care dispune, că „Instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicabile infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță". Prin urmare, era imperativ necesar, față de conținutul deciziei susmenționate ca instanța de fond să fi procedat la contopirea pedepsei aplicate inculpatului cu pedeapsa definitivă pronunțată în cauză concurentă. Pentru inculpatul B.M.M.C., urma ca pedeapsa rezultantă din prezenta cauză să fie contopită cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 588 din 27 iulie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 8808/3/2009, definitivă prin decizia penală nr. 3044 din 13 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu un eventual spor față de cuantumul pedepsei anterioare, natura infracțiunii produse și sau de ambele hotărâri pronunțate. 3. Parchetul consideră că prima instanță a făcut o greșită individualizare a pedepselor aplicate inculpaților I.M., M.F. și B.M.M.C. condamnându-i la pedepse de 11, 13 și respectiv 11 ani închisoare - pe care le consideră prea mici pentru gravitatea infracțiunilor săvârșite. Infracțiunea de organizare a faptelor prevăzute de art. 2-9 din Legea nr. 143/2000, precum și infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, sunt infracțiuni al căror maxim special al pedepsei este de 25 de ani sau mai mare, iar instanța de fond a înțeles să cantoneze pedepsele lângă minimul special de 10 ani închisoare. Este de observat că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că inculpații au traficat o cantitate foarte mare de heroină, pe care au procurat-o din Turcia, transfrontalier, heroina fiind disimulată în recipiente de ketchup iar inculpatul M.F. a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind încarcerat la Penitenciarul G. în executarea unei pedepse de 16 ani închisoare tot pentru infracțiuni la Legea nr. 143/2000. În ceea ce îl privește pe inc. M.F., Parchetul apreciază că este incidență circumstanța agravantă prevăzute expres la art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 respectiv „fapta a fost comisă într-un loc de detenție". Referitor la inc. B.M.M.C. este de observat că anterior a mai fost condamnat pentru trafic de droguri de mare risc, dovedind perseverență infracțională și specializare pentru această infracțiune, ceea ce necesita o pedeapsă orientată mult spre maximul special. S-a apreciat deci că, față de modul cum au fost săvârșite faptele și față de cantitatea mare de heroină traficată se impuneau pedepse mult superioare, cantonate către maximul special al pedepselor - pentru toți cei trei inculpați. 4. Instanța de fond a omis să confiște cantitatea de 5,03 grame heroină depusă la Camera de corpuri delicte cu dovada din 14 septembrie 2011 ridicată și analizată urmare traficării la 09 august 2011 a cantității de 989.7 grame heroină de către inculpații I.M., M.F. și B.M.M.C. Astfel, în dosarul de urmărire penală, se găsește raportul de constatare tehN.-științifică nr. 143801 din 31 august 2011 în care se evidențiază, că proba înaintată este constituită din patru punguțe din material plastic transparent, care conțin o substanță pulverulentă de culoare bej, substanță care a fost omogenizată, realizându-se proba medie M. cu masa totală de 989,7 grame heroină în amestec cu cofeină. S-a evidențiat în concluziile raportului ca și în dovada din 14 septembrie 2011 că, după efectuarea analizelor de laborator, au rezultat următoarele: 980,5 grame heroină în amestec cu cofeină, rămase după efectuarea analizelor de laborator și pregătirea contraprobei; 5,03 grame heroină în amestec cu cafeina, predate organului de cercetare penală drept contraprobă. Deci se observă că instanța de fond a confiscat doar cantitatea de 980,5 grame heroină, omițând să confiște cantitatea de 5,03 grame heroină predată drept contraprobă. 5. Instanța de fond a omis să oblige inculpații I.M., M.F. și B.M.M.C. la prelevare de probe conform art. 7 din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 4 din aceeași lege, respectiv „prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii este dispusă de instanța de judecată în hotărârea de condamnare" operațiune efectuată în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. Apelantul inculpat I.M. apreciază sentința penală nr. 439/F pronunțata la data de 27 iunie 2012 în soluționarea Dosarului cu nr. 77361/3/2011 de către Tribunalul București, secția a II-a penală, ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente: Acesta consideră că instanța de judecată în mod greșit a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 11 ani închisoare, având în vedere că din probele administrate atât în faza de urmărire penala, cât și în faza de judecată nu a reieșit faptul că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată există în materialitatea ei. Conform art. 17 alin. (2) din C. pen. singurul temei al răspunderii penale este săvârșirea unei infracțiuni. Existența infracțiunii implică în mod necesar existența unei fapte care prezintă anumite trăsături caracteristice. Inexistenta faptei presupune, în mod logic, și inexistenta infracțiunii și, în consecință, apare imposibilitatea fundamentării obiective a tragerii la răspundere penală. Astfel prin actul de sesizare al instanței acesta arată că a fost trimis în judecata pentru presupusa săvârșire a infracțiunii de „organizare" a faptelor prevăzute de dispozițiile art. 2-9 din Legea nr. 143/2000, respectiv „organizarea" traficului de droguri de mare risc. Conform dicționarului explicativ al limbii române prin activitatea de „organizare" se înțelege: activitatea de a coordona situația, lucrările, activitatea unui stat, a unei instituții, a unui grup social etc. în așa fel încât să funcționeze organic, lucrând după un plan adecvat la îndeplinirea unui anumit scop; a pregăti temeinic o acțiune etc; a proceda metodic și ordonat în acțiunile sale. Astfel, pentru existența infracțiunii de organizare prevăzuta de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 143/2000 trebuie efectuate acte preparatorii, însă nici la dosarul de urmărire penală, nici la dosarul de fond nu sunt probe în sensul că acesta ar fi avut vreo participație, ca ar fi pregătit în vreun fel săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. Acesta știa doar ca trebuie să ridice un colet, fără a cunoaște care este conținutul acestuia, ce anume trebuia să transport. Instanța de fond nu a avut în vedere la soluționarea prezentei cauze, toate probele administrate în cauză, dând o valoare absolută înregistrărilor convorbirilor telefonice, încălcând astfel dispozițiile art. 63 alin. (2) din C. proc. pen., care prevăd ca „probele nu au o valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penala sau de instanța de judecata in urma examinării tuturor probelor administrate, in scopul aflării adevărului". Mai mult, pe lângă faptul că instanța de fond a atribuit o valoare absoluta înregistrărilor convorbirilor telefonice, înlăturând practic celelalte probe administrate in cauza, nu a analizat corect concluziile raportului de expertiza criminalistica efectuat în faza cercetării judecătorești, care a arătat că „este probabil ca vocea atribuita inculpatului să îi aparțină". Conform dicționarului explicativ al limbii române prin cuvântul „probabil" se înțelege care pare să fie adevărat, nu că este adevărat, existând astfel dubiu cu privire la faptul că aceste convorbiri telefonice au fost purtate și de el. Deci, cu privire la acest lucru apelantul consideră ca instanța de judecată se afla în dubiu, ceea ce înseamnă că în prezenta cauza, față de acesta se aplică principiul „in dubio pro reo" conform căruia orice îndoială operează în favoarea inculpatului. De asemenea, aceasta probabilitate nu este reținută decât cu privire la un sfert din convorbirile telefonice considerate ca fiind purtate de inculpat, aspect care a demonstrat faptul că numărul de telefon de la care s-au purtat convorbirile telefonice nu-i aparține, vocea nefiind a acestuia. Faptul ca i-a dat inculpatului B.M.M.C. suma de 50 de RON pentru ridicarea unui colet nu înseamnă ca a consimțit la desfășurarea activității infracționale reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, având în vedere că nu cunoștea care este conținutul coletului, aspect care a reieșit și din declarațiile celorlalți inculpați din prezenta cauza. Instanța de fond a considerat că deși inculpații M.F. și B.M.M.C. au declarat ca nu a participat la aceasta activitate, negând orice implicare a apelantului, apărarea consideră că mijloacele de proba au dovedit contrariul. Apelanții inculpați M.F. și B.M.M.C., în dezvoltarea motivelor de apel, făcută oral, au susținut că vizează reindividualizarea pedepsei, considerând că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de faptul că au recunoscut în totalitatea comiterea faptelor, apreciind că se pot aplica prevederile art. 74 lit. c) C. pen. Consideră de asemenea că se putea face aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. în raport de atitudinea sinceră de care inculpații au dat dovadă atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească. Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul-inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea prin decizia penală nr. 30/2013, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile formulate de inculpații M.F. și B.M.M.C. împotriva sentinței penale nr. 439, din data de 27 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală. În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul I.M. A desființat în parte sentința penală nr. 439 din 27 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală și rejudecând în fond: A redus pedeapsa aplicată inculpatului I.M. pentru infracțiunea prevăzute de art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și 76 lit. a) C. pen., de la 11 ani închisoare, la 8 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului I.M. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 39 alin. (1) și (2) C. pen., a contopit, pedeapsa aplicată inc. M.F. în prezenta cauză, de 13 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale cu: restul rămas neexecutat, de 5.075 de zile închisoare, după executarea pedepsei principale, din pedeapsa de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., aplicate prin sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin decizia penală 4292 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicate prin sentința penală nr. 588 din 22 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin nerecurare, la 17 mai 2011, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5.075 de zile închisoare, pe care a sporit-o cu 765 de zile închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 5.840 de zile, adică 16 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 39 C. pen., raportat la art. 36 alin. alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M.F., perioada executată de la 09 august 2011 la zi. A înlăturat, din dispozitivul sentinței penale apelate, dispozițiile referitoare la deducerea deținerii, pentru inc. M.F. În temeiul art. 36 alin. (2) C. pen. și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicate inc. B.M.M.C. în prezenta cauză cu pedepsele de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicate prin sentința penală nr. 588 din 22 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3044 din 13 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale. A dedus, din durata pedepsei aplicate inc. B.M.M.C., durata reținerii din data de 31 iulie 2008. A dispus anularea M.E.PI emise, pentru inculpatul B.M.M.C., în baza sentinței penale nr. 588 din 22 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București și pentru inculpatul M.F. în baza sentinței penale nr. 45 din 20 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București și a dispus emiterea de noi mandatelor de executare a pedepsei închisorii. În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea specială a cantității de 5,03 grame heroină depusă la camera de corpuri delicte conform dovezii din 14 septembrie 2011. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, a obligat inculpații la prelevarea de probe biologice. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. În temeiul art. 383 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpaților I.M. și B.M.M.C. În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din durata pedepselor aplicate inculpaților I.M. și B.M.M.C., durata reținerii și arestării preventive din prezenta cauză de la 09 august 2011 la zi. În temeiul art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen., a obligat inculpații B.M.M.C. și M.F. la plata a câte 600 de RON, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorilor din oficiu, de câte 300 de RON fiecare, au fost avansate din fondurile Ministerul Justiției. Onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu al inc, I.M., în cuantum de 200 de RON s-a avansat din fondurile Ministerul Justiției. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită, din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, rezultând că la data de 09 august 2011 inculpatul I.M. împreună cu coinculpatul M.F. (deținut în Penitenciarul G.) au organizat preluarea și transportarea în municipiul București, a cantității de 989,7 grame heroină, prin intermediul coinculpatului B.M.M.C., iar acesta din urmă, la data de 01 aprilie 2011 prin intermediul coinculpatul I.R. a vândut colaboratorului cu nume de cod „T.I." cantitatea de 3,21 grame heroină. Apărările inculpatului I.M. s-au referit la faptul că nici la dosarul de urmărire penală, nici la dosarul de fond nu sunt probe în sensul că acesta ar fi avut vreo participație, ca ar fi pregătit în vreun fel săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în sensul că acesta știa doar că trebuie să ridice un colet, fără a cunoaște care este conținutul acestuia, ce anume trebuia să transporte. De asemenea acesta a susținut că instanța nu a analizat corect concluziile raportului de expertiză criminalistică efectuat în faza cercetării judecătorești, care a arătat ca „este probabil ca vocea atribuită inculpatului să îi aparțină". Curtea constată că, din probatoriu administrat în cauză rezultă împrejurarea că inculpatul I.M. cunoștea conținutul pachetului ridicat de către inc. B.M.M.C. Astfel, acesta, la data de 09 august 2011 a purtat mai multe discuții cu inculpatul M.F., aflat în penitenciar, prin care, acesta din urmă îndrumă pe coinculpatul I.M., aflat la firma de turism care realizase transportul împreună cu inculpatul B.M.M.C., ca acesta din urmă să se intereseze de pachetul venit din Turcia. Insistența cu care inc. I.M. încearcă obținerea de informații de la fratele său, inculpatul M.F. cu privire la conținutul pachetului („Păi să spună ce șofer ce mașină (...) și ce alimente fost!"), legătura de rudenie între cei doi inculpați care presupune o mai mare încredere între aceștia precum și împrejurarea că inculpatul I.M. cunoștea că purta convorbirile telefonice cu inculpatul M.F. care se afla în penitenciar și era puțin probabil să fie interesat de un pachet ce ar fi conținut ketchup, sunt elemente de fapt care exclud posibilitatea ca inculpatul I.M. să nu fi cunoscut împrejurarea că în pachetul ce conținea recipiente de ketchup, erau disimulate droguri de mare risc, respectiv heroină. Subiectul activ al infracțiunii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 este unul circumstanțiat, neputând fi decât o persoană implicată în traficul de droguri supuse controlului, în calitate de organizator, conducător sau finanțator. În privința inculpaților I.M. și M.F., instanța de apel a constatat că aceștia au avut calitatea de organizatori ai traficului de droguri, în sensul că inculpatul M.F. a coordonat activitatea de transport a drogurilor, iar inculpatul I.M. a asigurat ridicarea pachetului ce conținea heroină de către coinculpatul B.M.M.C., dar și plata taxei suplimentare de transport. Prin raportul de expertiză criminalistică din data de 11 iunie 2012, s-a concluzionat că, în condițiile de zgomot și distorsiuni prezente în înregistrările contestate, precum și ale diferențelor necontrolabile generate de stările fiziologice și emoționale în care au fost înregistrate vocile comparate - respectiv cele purtate la data de 09 august 2011 cu inculpatul M.F. - este probabil (o probabilitate predominantă) ca vocea atribuită numitului I.M. în înregistrările convorbirilor în litigiu să-i aparțină acestuia. Concluziile raportului de expertiză care constată o probabilitate dominantă ca inculpatul să fi purtat acele convorbiri telefonice se coroborează cu împrejurarea că, în momentul purtării discuțiilor, acesta se afla împreună cu inculpatul B.M.M.C. la firma care a realizat transportul, astfel încât susținerile inculpatului l.M. potrivit cărora telefonul de pe care s-au purtat convorbirile îi aparținea inculpatului B.M.M.C., nu exclud posibilitatea ca aceste convorbiri să fi fost purtate de inculpatul I.M. Astfel, instanța de control judiciar nu va retine motivul de apel formulat de către apelantul inculpat I.M., privind împrejurarea că nu există fapta prevăzută de art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, și solicitarea de a fi achitat în conformitate cu art. 11 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât, în urma analizei probelor administrate, coroborate și cu declarațiile inculpatului a constatat existenta faptei de organizare a faptelor prevăzute de art. 2-9 din Legea nr. 143/200, dar și vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunilor, sub fo