ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2733/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2733/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând

asupra recursurilor declarate de către inculpații I.M., B.M.M.C., M.F.,

împotriva deciziei penale nr. 30. din data de 06 februarie 2013 pronunțată de

Curtea de Apel București constată următoarele;

Prin sentința penală nr. 439 din

data de 27 iunie 2012 s-a dispus în baza art. 10 raportat la art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, condamnarea inculpatului I.M., la pedeapsa

închisorii de 11 ani.

În baza art 71

C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei

principale.

În baza art. 65

alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durata de 5 ani,

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350

C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88

C. pen. s-a dedus din pedeapsa durata reținerii și arestării preventive de la 09

august 2011 la zi.

În baza art. 10

raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14

lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul

M.F., la pedeapsa închisorii de 13 ani.

În baza art. 39

alin. (1) lit. a) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 rămasa definitivă prin decizia penală

nr. 4292 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu pedeapsa

aplicată prin prezenta, inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, aceea de 16 ani

închisoare.

În baza art. 71

C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei

principale.

În baza art. 65

alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durata de 6 ani,

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 36

alin. (3) C. pen. raportat la art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada executată

anterior de la 02 august 2005 la 28 septembrie 2005 și de la 01 septembrie 2009

la zi.

S-a dispus anularea

MM. nr. M1. din 03 decembrie 2010, emis de Tribunalul București, secția a Il-a penală,

și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

În baza art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a

condamnat pe inculpatul B.M.M.C., la pedeapsa închisorii de 11 ani.

În baza art 71

C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei

principale.

În baza art. 65

alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. pe o durata de 5 ani, după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 350

C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88

C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 09

august 2011 la zi.

În baza art. 17

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a cantității de

980,5 gr heroina depusă la camera de corpuri delicte, conform dovezii seria

SS., nr. S1. din 14 septembrie 2011.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de 5.100 RON,

revenind fiecăruia câte 1.700 RON.

Onorariul avocat

din oficiu pentru inculpatul M.F., în suma de 300 RON, s-a avansat din fondul Ministerului

Justiției.

În considerentele

sentinței penale se arată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - S.T. București, nr. 2190 D/P/2010

s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

, cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de organizare

a faptelor prevăzute la art. 2 - 9 din Legea nr. 143/2000, respectiv a traficului

de droguri de mare risc, (heroină), prevăzute de art. 10 raportat la art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000;

în stare de arest în altă cauză, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de organizare

a faptelor prevăzute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000, respectiv a traficului

de droguri de mare risc, (heroină), prevăzute de art. 10 raportat la art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea

nr. 143/2000 și art. 37 lit. a) C. pen.

„B.", cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, cercetat în stare

de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de

mare risc, (heroină), prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri

de mare risc, în formă continuată, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.;

cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic

de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzute de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

în stare de arest în altă cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de

droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Învinuiții:

în lipsă sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc,

prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de mare

risc, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000,

și numiții

cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc,

prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Întrucât inculpații

I.R., D.C. și C.V. au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute in sarcina lor,

tribunalul a procedat la judecata acestora pe fond prin pronunțarea hotărârii penale

din data de data la care s-a dispus disjungerea judecării cauzei cu privire la inculpații

I.M., B.M.M.C. și M.F., fiind acordate succesiv mai multe termene de judecata, ultimul

fiind la data de când tribunalul a constatat terminată cercetarea judecătorească

și a acordat părților cuvântul pe fondul cauzei.

Pe parcursul cercetării

judecătorești au fost ascultați inculpații care nu au recunoscut infracțiunile reținute

în sarcina lor așa cum au fost descrise in rechizitoriu.

Întrucât inculpatul

I.M. a arătat că nu îi aparține vocea din convorbirile telefonice interceptate în

mod legal, acesta a solicitat efectuarea unui raport de expertiză criminalistică

a vocii și vorbirii inculpatului, raport care s-a depus la dosar la data de 12

iunie 2012 prin Serviciul Registratură.

Examinând materialul

probator administrat în cauza, în ambele faze ale procesului penal, tribunalul a

reținut următoarele:

În data de 01

noiembrie 2010 lucrătorii de poliție din cadrul B.C.C.O. București s-a sesizat din

oficiu cu privire la activitatea infracțională desfășurată pe linia traficului de

droguri de mare risc, de numita „L." identificată în persoana lui R.L.

Din investigațiile

efectuate a rezultat că aceasta se află în legătură infracțională cu A.M.I. și numiții

„P." „S." și „R.C.".

Astfel, în vederea

probării activității infracționale desfășurate de persoanele suspecte, identificarea

tuturor persoanelor cu care aceștia se află în legătură infracțională, prin ordonanța

nr. 93A/01 noiembrie 2010 emisă de S.T. București s-a dispus introducerea în cauză

a investigatorului sub acoperire cu nume de cod „S.C." și a colaboratorului

acestuia „V.A." și autorizarea lor în vederea cumpărării de heroină de la persoanele

menționate mai sus, precum și de la persoanele aflate în legătură infracțională

cu aceștia.

În data de 18

noiembrie 2010 s-a dispus extinderea limitelor ordonanței menționate sub aspectul

introducerii în cauză al unui al doilea colaborator cu nume de cod „T.I.",

iar în data de 24 martie 2011 al unui al treilea colaborator cu nume de cod „I.S.",

ordonanță care a fost prelungită succesiv până la data de 28 iunie 2011.

De asemenea prin

autorizațiile nr. A1./2010, nr. A2./2010, nr. A3./2010, nr. A4./2011, nr. A5./2011,

nr. A6./2011, nr. A7./2011, nr. A8./2011, nr. A9./2011 emise de Tribunalul București

s-a dispus interceptarea și înregistrarea audio/video în mediu ambiental a întâlnirilor

și discuțiilor purtate de colaboratorii cu nume de cod „V.A." și „T.I."

cu inculpații, precum și interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor

telefonice efectuate de aceștia.

Astfel, în data

de 01 aprilie 2011 colaboratorul cu nume de cod „T.I." sub supravegherea investigatorului

sub acoperire a efectuat o cumpărare autorizată de heroină de la inculpații I.R.

zis „R." și B.M.M.C. zis „B." după cum urmează:

În jurul orelor

14:00 colaboratorul „T.I." s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire „S.C."

în zona străzii V. din sectorul 2, unde a primit de la acesta suma de 750 RON pentru

a cumpăra 5 (cinci) grame heroină de la inculpații menționați mai sus.

În jurul orelor

14:15 colaboratorul a intrat la adresa din str. V., sector 2, unde s-a întâlnit

cu inculpatul I.R.. I-a spus acestuia că dorește să cumpere 5 grame heroină. În

replică inculpatul i-a spus că trebuie să îl sune pe coinculpatul B.M.M.C., întrucât

de la acesta se aprovizionează cu droguri, după care a intrat în altă cameră.

După aproximativ

5 minute inculpatul I.R. a revenit în camera în care îl aștepta colaboratoml „T.I.",

ocazie cu care i-a cerut acestuia banii. Astfel, colaboratorul i-a înmânat inculpatului

suma de 750 RON, primită anterior de la investigatorul sub acoperire cu nume de

cod „S.C.", după care acesta din urmă a părăsit imobilul.

Din procesul verbal

de supraveghere operativă a rezultat că inculpatul I.R. singur, s-a deplasat pe

jos pe traseul str. V. - M.E. - B-dul D., unde a urcat într-un taxi marca L., cu

nr. de înmatriculare BB., cu care a rulat în perimetrul delimitat de străzile V.

- L. -Dr. C.G. - B.C., după care str. Î., sector 3, unde locuiește coinculpatul

B.M.M.C. intrând la această adresă.

Instanța de fond

reține că după aproximativ 10 minute din imobil a ieșit inculpatul B.M.M.C., care

împreună cu două persoane neidentificate, au urcat în autoturismul marca B. cu

nr. de înmatriculare BA., cu care au rulat spre cartierul R..

În jurul orelor

16:00 inculpatul B.M.M.C. a revenit Ia domiciliu, iar după aproximativ 10 minute

din imobil a ieșit și coinculpatul I.R., care s-a deplasat către str. V., unde era

așteptat de colaboratul „T.I.".

Inculpatul I.R.

împreună cu colaboratul „T.I." au intrat în imobilul situat pe str. V., sector

2, unde primul i-a dat celui de-al doilea o punguță din celofan sigilată la capăt

prin ardere iar după efectuarea tranzacției colaboratorul a părăsit imobilul menționat

și s-a deplasat în locul în care îl aștepta investigatorul sub acoperire „S.C."

căruia i-a predat drogurile cumpărate în modalitatea expusă mai sus.

Din Raportul de

Constatare TehN. - Științifică din 05 aprilie 2011 a rezultat că proba înaintată

în cauză este constituită din 3,21 grame heroină. Cantitatea de 2,80 grame heroină,

rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la camera de corpuri delicte,

conform dovezii seria QQ., nr. Q1. din 29 aprilie 2011.

Declarația colaboratului

„T.I." s-a coroborat cu procesele-verbale întocmite de către investigatorul

sub acoperire „S.C." și lucrătorii de poliție cu ocazia supravegherii operative

a inculpatului I.R., precum și cu procesul verbal de redare a înregistrărilor audio/video

efectuate în mediu ambiental.

Întrucât din investigațiile

efectuate a rezultat că inculpatul B.M.M.C. se află în legătură infracțională cu

coinculpatul I.M., respectiv aceștia urmau să ridice un colet în care era disimulată

heroină, colet expediat din Turcia, în data de 09 august 2011 D.I.I.C.O.T. - S.T.

București s-a sesizat din oficiu cu privire la această activitate infracțională,

dosar înregistrat sub numărul 1656/D/P/2011.

Întrucât inculpatul

I.M. a mai fost cercetat și în Dosarul cu nr. 1053/D/P/2011, pentru săvârșirea aceluiași

gen de infracțiuni, prin ordonanța din data de 09 august 2011 s-a dispus disjungerea

materialului de urmărire penală cu privire la acesta, formarea unui nou Dosar nr.

1657/D/P/2011, care în aceiași dată a fost conexat la Dosarul cu nr. 1656/D/P/2011.

În data de 09

august 2011 inculpații I.M. și B.M.M.C. au fost prinși în flagrant, reținându-se

că în 09 august 2011 împreună cu învinuitul I.N. s-au deplasat la firma de transport

„V." situată în sectorul 4, de unde inculpatul B.M.M.C. a ridicat un colet

(expediat din Turcia), în care s-a aflat cantitatea de aproximativ 1 kg heroină,

drog de mare risc disimulat în recipiente de ketchup, activitatea infracțională

desfășurată de acesta din urmă fiind coordonată de inculpații I.M. și M.F., prin

ordonanța nr. 1656/D/P/2011 din 21 septembrie 2011, pentru o bună înfăptuire a justiției,

s-a dispus conexarea acestui dosar la Dosarul cu nr. 2190/D/P/2010.

Deși inculpații

I.M., M.F. și B.M.M.C. au negat sau nu au recunoscut în totalitate traseul activității

infracționale din data menționată mai sus, totuși următoarele mijloace de probă

au contrazis susținerile acestora și au confirmat vinovăția acestora în săvârșirea

faptelor reținute în sarcina lor.

Astfel, convorbirile

telefonice interceptate în mod legal și purtate de inculpații M.F. zis „D.",

I.M. și B.M.M.C., au confirmat că în data de 09 august 2011, aceștia urmau să intre

în posesia unei cantități de heroină astfel la ora 08:23:15 inculpatul I.M. a purtat

o discuție telefonică cu o persoană care nu a fost identificată, acesta îndrumându-l

să meargă la autogara F., iar la puțin timp același interlocutor i-a trimis inculpatului

I.M. un SMS cu următorul conținut: „Coletu e cu mankare"

Din discuția telefonică

din data de 09 august 2011 ora 09:00:24 a rezultat că inculpatul I.M. s-a deplasat

la „V.", însă coletul nu se afla acolo, iar la ora 09:03:07 inculpatul I.M.

a purtat o nouă discuție telefonică cu inculpatul M.F., cu privire la coletul ce

urma să îl ridice primul dintre aceștia.

La ora 09:16:18

între inculpații I.M., M.F. și B.M.M.C. a avut loc o discuție telefonică din care

a rezultat că acesta din urmă, la indicațiile primilor doi inculpați urma ca în

aceeași zi după ora 16:00, să ridice coletul în discuție.

Discuția a continuat

între inculpații B.M.M.C. și M.F. după care M.F. s-a adresat unei persoane aflată

in proximitatea sa, cu replica "Că nu e nimic pe numele lui, auzi! " apoi

a continuat discuția cu B.M.M.C.

Din discuția telefonică

purtată în aceiași zi la ora 15:45:50 a rezultat că inculpatul I.M. s-a deplasat

la firma de transport pentru a ridica coletul.

Deși inculpatul

I.M. a negat încă din faza de urmărire penală vocea sa din cadrul convorbirilor

telefonice, pe care însă a refuzat să le asculte, totuși concluziile raportului

de expertiză criminalistică efectuat în faza cercetării judecătorești nu au susținut

afirmațiile sale, din contra expertul concluzionând ca este probabil ca vocea atribuită

inculpatului să îi aparțină. Concluzia expertului a fost probabilă în condiții de

zgomot și distorsiuni prezente în înregistrările contestate, precum și ale diferențelor

necontrolabile generate de stările fiziologice și emoționale în care au fost înregistrate

vocile comparate.

Tribunalul reține

că, de asemenea, în data de 09 august 2011 a fost efectuată o supraveghere operativă

a inculpatului I.M., ocazie cu care s-a constat că la ora 15:50, acesta a ieșit

de la adresa din str. VE., fiind însoțit de învinuitul I.N., inculpatul B.M.M.C.,

precum și de o persoană de sex masculin neidentificată și un copil de circa 6-7

ani urcându-se cu toții în autoturismul M. cu nr. BC. și s-au deplasat pe str. Z.O.,

strada VS., str. M., str. E., unde au oprit în apropierea intersecției cu Șos. VI.

Aici, inculpatul

B.M.M.C. a coborât și a mers pe Șos. VI., până în dreptul firmei de transport internațional

de persoane „V.", unde a intrat. După circa 3 minute, a revenit la autoturism,

unde îl așteptau inculpatul I.M. și învinuitul I.N., care erau însoțiți de o persoană

neidentificată și un minor.

În jurul orei

16:15, inculpatul B.M.M.C. s-a reîntors la sediul firmei de transport „V."

unde s-a întâlnit cu o persoană de sex masculin (angajat al firmei), care i-a înmânat

un pachet cu dimensiunile 50x40x30 cm. Inculpatul a cântărit pachetul în prezența

unei angajate a firmei, aceasta comunicându-i că pachetul este mai greu și trebuie

achitată o taxă suplimentară de 50 RON. Astfel, inculpatul a revenit la coinculpatul

I.M., de la care a luat suma respectivă, a reintrat în sediul firmei de transport

achitând taxa suplimentară și însoțit de un angajat al firmei, care a transportat

pachetul, au mers la autoturismul M. cu nr. BC., la volanul căruia se afla I.N.

Au pus pachetul în portbagaj, apoi, I.N. (la volanul autoturismului) și inculpatul

B.M.M.C. s-au deplasat pe diferite străzi din cartier până pe str. P.F., unde au

fost opriți de un echipaj al poliției.

Inculpatul I.M., persoana de sex

masculin și minorul s-au urcat în tramvaiul liniei 35 și au călătorit până la stația

RATB „N.", unde au coborât, iar la ora 16:20, au intrat în imobilul din

str. VE. În jurul orei 16:35, inculpatul I.M., însoțit de aceleași persoane au ieșit

de la adresă, au mers până pe C.R., iar în apropierea restaurantului M.D., s-au

urcat în taxi cu nr. BD. Cu acesta au călătorit până pe str. I.G., unde au coborât

și la ora 16:45, au intrat în imobilul de la nr. Y.

După ce inculpatul

I.M. s-a despărțit de coinculpatul B.M.M.C. și I.N., lucrătorii de poliție au procedat

la oprirea autoturismului și identificarea pasagerilor. În urma controlului autoturismului

în portbagaj a fost găsită o cutie din carton, în care se aflau 4 (patru) recipiente

de ketchup în interiorul cărora găsindu-se punguțe de culoare maro.

Deși inculpatul

I.M. a susținut în fața instanței de judecată că el știa că acel colet ridicat de

inculpatul B.M.M.C. conține mâncare, totuși exprimarea din cuprinsul convorbirilor

telefonice a relevat contrariul, fiind folosit un limbaj codificat și, mai mult

decât atât, inculpatul a fost de acord să îi mai dea inculpatului B.M.M.C. suma

de 50 RON reprezentând taxa suplimentară pentru ridicarea coletului, ceea ce a însemnat,

în opinia instanței de fond, că a consimțit la desfășurarea activității infracționale

reținută în sarcina sa în rechizitoriu.

De asemenea, această

depoziție a fost infirmată de supravegherea operativă care a stabilit că, după ce

inculpatul I.M. s-a asigurat că inculpatul B.M.M.C. a preluat coletul, s-a urcat

cu minorul în tramvaiul liniei 35 și a călătorit până la stația RATB „N.",

unde a coborât, iar la ora 16:20, a intrat în imobilul din str. VE.

În jurul orei

16:35, inculpatul I.M., însoțit de aceleași persoane a ieșit de la adresă, a mers

până pe C.R., iar în apropierea restaurantului M.D., s-a urcat în taxi cu nr. BD.

Cu acesta a călătorit până pe str. I.G., unde a coborât și la ora 16:45, a intrat

în imobilul de la nr. Y.

Investigațiile

efectuate în faza de urmărire penală au stabilit că numitul „D." este coinculpatul

M.F., încarcerat în penitenciarul G., care a recunoscut activitatea infracțională

desfășurată de acesta care a constat în aceea că, în data de 09 august 2011, împreună

cu coinculpatul I.M. a organizat preluarea și transportarea în municipiul București,

a cantității de 989,7 grame heroină, prin intermediul inculpatului B.M.M.C. Deși

inculpatul M.F. a susținut ca numai el împreună cu inculpatul B.M.M.C. au participat

la aceasta activitate, negând orice implicare a inculpatului I.M., totuși, așa cum

s-a arătat mai sus, mijloacele de proba au dovedit contrariul și, din acest motiv,

tribunalul nu a reținut în favoarea acestuia art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., nefiind vorba de o recunoaștere totală a infracțiunii reținută în sarcina

sa, așa cum a reieșit din coroborarea tuturor mijloacelor de proba administrate

în ambele faze ale procesului penal.

Aceeași atitudine

a avut-o și inculpatul B.M.M.C. referitoare la activitatea de organizare a traficului

de droguri de mare risc, respectiv de recunoaștere a contribuției sale la aceasta

activitate, și de negare a implicării inculpatului I.M., pe care l-a rugat doar

să îl transporte cu autoturismul la sediul firmei V., fără ca acesta să cunoască

motivul deplasării sale și conținutul coletului pe care urma să îl ridice. Din acest

motiv, tribunalul nu a dat eficiență art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen. referitoare la reducerea limitelor pedepsei cu 1/3 , nefiind vorba despre o

recunoaștere totală a acuzației ce i s-a adus acestui inculpat.

Tribunalul a reținut

că în drept:

Fapta inculpatului

I.M. zis „R." constând în aceea că în data de 09 august 2011 împreună cu coinculpatul

M.F. (deținut în Penitenciarul G.) a organizat preluarea și transportarea în municipiul

București, a cantității de 989,7 grame heroină, prin intermediul coinculpatului

B.M.M.C. zis „B.", întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de organizare

a faptelor prevăzute la art. 2 - 9 din Legea nr. 143/2000, respectiv a traficului

de droguri de mare risc, (heroină), prevăzute de art. 10 raportat la art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Fapta inculpatului

M.F. constând în aceea că în data de 09 august 2011 împreună cu inculpatul I.M.

a organizat preluarea și transportarea în municipiul București, a cantității de

989,7 grame heroină, activitate infracțională adusă la îndeplinire de coinculpatul

B.M.M.C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de organizare a faptelor

prevăzute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000, respectiv a traficului de droguri

de mare risc, (heroină), prevăzute de art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și

art. 37 Iit. a C. pen.

Fapta inculpatului

B.M.M.C. zis „B.", constând în aceea că în data de 01 aprilie 2011 prin intermediul

coinculpatul I.R. a vândut colaboratorului cu nume de cod „T.I." cantitatea

de 3,21 grame heroină și la 09 august 2011, sub coordonarea coinculpaților I.M.

și M.F. s-a deplasat la firma de transport „V." situată în sectorul 4, de unde

a ridicat un colet (expediat din Turcia), în care s-a aflat disimulată cantitatea

de 989,7 grame heroină, drog de mare risc disimulat în recipiente de ketchup, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă

continuată, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, tribunalul a ținut seama de

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv cele legate de gradul

de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, de modalitatea de concepere și

executare a faptelor, de urmările produse s-au ce s-ar fi putut produce, precum

și de circumstanțele personale ale inculpaților, care nu se aflau la prima confruntare

cu legea penală, cu excepția inculpatului I.M., dar și de atitudinea de nerecunoaștere

sau parțial sinceră a inculpaților.

Tribunalul a apreciat

că aplicarea unei pedepse orientată peste minimul special prevăzut de lege, cu executare

in regim de detenție, va fi de natură să asigure realizarea scopului educativ, preventiv

și de constrângere prevăzut de art. 52 C. pen. și să asigure formarea unei atitudini

corespunzătoare față de ordinea de drept și valorile socio-morale.

Cu privire la

inculpatul M.F., tribunalul a reținut starea de recidiva postcondamnatorie, prezenta

faptă fiind săvârșită în timpul executării pedepsei închisorii de 16 ani, aplicată

prin sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 rămasă definitivă prin decizia

penale nr. 4292/30 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind

astfel incident art. 39 alin. (1) C. pen. care prevăd că în cazul recidivei prevăzute

în art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită

ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară s-a contopit, potrivit

art. 34 și 35 C. pen.

În consecință,

în baza art. 39 alin. (1) lit. a) C. pen., a contopit pedeapsa de 16 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 rămasă definitivă prin

decizia penală nr. 4292 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

cu pedeapsa aplicată prin sentință, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea.

În baza art. 71

C. pen. s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei

principale.

În baza art. 65

alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 350

C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților I.M. și B.M.M.C.

În baza art. 88

C. pen. s-a dedus din pedeapsa durata reținerii și arestării preventive de la 09

august 2011 la zi pentru inculpații I.M. și B.M.M.C.

În baza art. 36

alin. (3) C. pen. raportat la art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa perioada executata

anterior de la 02 august 2005 la 28 septembrie 2005 și de la 01 septembrie 2009

la zi.

S-a anulat MM.

nr. M1. din 03 decembrie 2010, emis de Tribunalul București, secția a Il-a penală,

și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

În baza art. 17

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a cantității de

980,5 gr heroina depusă la camera de corpuri delicte, conform dovezii din 14

septembrie 2011.

Inculpații au

fost obligați la cheltuieli judiciare.

împotriva acestei

soluții au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații

I.M., B.M.M.C. și M.F.

În dezvoltarea

motivelor de apel Parchetul arată că:

fond a aplicat inculpatului M.F. o pedeapsă nelegală procedând în conformitate cu

art. 39 alin. (1) C. pen. și contopind pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 rămasă definitivă prin decizia penală

nr. 4292 din 30 noiembrie 2010 a Î.C.C.J. cu pedeapsa aplicată prin prezenta - 13

ani închisoare, „urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de

16 ani închisoare" .

Instanța de fond

însă trebuia să se raporteze și la art. 39 alin. (2) C. pen. care menționează expres

că „Dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între

pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită

ulterior".

Având în vedere

fișa de cazier a inculpatului și sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2012 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 4292 din 30

noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și sentința penală nr.

588 din 22 iulie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin

decizia penală nr. 138 din 21 aprilie 2011 prin nerecurare la data de 17 mai 2011

s-au constatat următoarele:

Prin sentința

penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală,

inculpatul a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea la data de 26 din 27

iunie 2009 a infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 2 alin. (1), (2)

din Legea nr. 143/2000, la o pedeapsă rezultantă de 16 ani închisoare, din care

a executat perioadele de la 02 august 2005 - 28 septembrie 2005 și de Ia 01

septembrie 2009 la zi.

Prin sentința

penală 588 din 22 iulie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul

a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea la data de 24 noiembrie 2007 a infracțiunii

prevăzute de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 la o pedeapsă rezultantă

de 5 ani închisoare din care a executat perioadele 02 august 2005 - 29 august 2005

și 26 octombrie 2006 (1 zi reținere) și 31 iulie 2008 (1 zi reținere).

Văzând că fapta

din prezenta cauză a fost săvârșită la data de 09 august 2011, inculpatul fiind

în stare de detenție (art. 14 lit. c) Legea nr. 143/2000) în executarea M.E.PT.

emis în baza sentinței penale 45 din 20 ianuarie 2010 a Tribunalului București,

secția a II-a penală, rezultă că acesta a săvârșit fapta dedusă judecății în stare

de recidivă postcondamnatorie (art. 37 lit. a) C. pen.) față de ambele condamnări

pronunțate prin sentința penală nr. 45/2010 și sentința penală nr. 588/2010. Instanța

de fond, reținând perioadele deja executate în ambele sentințe penale, urma să se

raporteze la data pronunțării hotărârii atacate - 27 iunie 2012 - , și să se deducă

întreaga perioadă executată la zi din pedepsele de 16 ani închisoare și 5 ani închisoare.

Față de conținutul art. 39 alin. (2) C. pen., pedeapsa aplicată în cauza de față

urma să fie contopită cu ceea ce a mai rămas de executat din pedeapsa de 16 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 rămasă definitivă

prin decizia penală nr. 4292 din 30 noiembrie 2010, fiind evident că pedeapsa rezultantă

nu poate fi 16 ani, ci mai mică, ținându-se seama de perioada deja executată până

în prezent.

La data de 27

iunie 2012, când s-a pronunțat instanța de fond, inculpatul executase 1103 zile

din pedeapsa de 16 ani închisoare, rămânându-i de executat 4753 zile (13 ani și

8 zile) care trebuia contopită cu pedeapsa de 13 ani închisoare, aplicată în prezenta

cauză.

În aceeași manieră

trebuia procedat și cu privire la calcularea restului rămas neexecutat din sentința

penală nr. 588/2010, respectiv rest rezultat prin scăderea din durata de 5 ani a

59 zile executate în baza acestei sentințe, adică 4 ani, 10 luni și 1 zi, în raport

de care se aplică art. 39 alin. (2) C. pen.

În consecință,

s-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului M.F. este nelegală, întrucât într-o

atare situație, urmare aplicării corecte a dispozițiilor art. 39 alin. (2) C.

pen., pedeapsa rezultantă este de 13 ani și 8 zile cu un eventual spor față de cuantumul

pedepsei anterioare, natura infracțiunilor comise și sancționate de ambele hotărâri

judecătorești din antecedența infracțională.

fond a omis să contopească pedeapsa aplicată inculpatului B.M.M.C. cu pedeapsa pentru

infracțiunea concurentă pentru care acesta a fost condamnat definitiv - așa cum

a rezultat din cazierul judiciar actualizat anexat în dosar, în contradicție cu

Decizia nr. LXX (70) din 15 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secțiile unite, care dispune, că „Instanțele de control judiciar nu pot dispune

direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a

făcut obiectul judecății cu pedepse aplicabile infracțiunilor concurente, pentru

care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă

de către prima instanță".

Prin urmare, era

imperativ necesar, față de conținutul deciziei susmenționate ca instanța de fond

să fi procedat la contopirea pedepsei aplicate inculpatului cu pedeapsa definitivă

pronunțată în cauză concurentă.

Pentru inculpatul

B.M.M.C., urma ca pedeapsa rezultantă din prezenta cauză să fie contopită cu pedeapsa

de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 588 din 27 iulie 2010, pronunțată

de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 8808/3/2009, definitivă

prin decizia penală nr. 3044 din 13 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, cu un eventual spor față de cuantumul pedepsei anterioare, natura infracțiunii

produse și sau de ambele hotărâri pronunțate.

că prima instanță a făcut o greșită individualizare a pedepselor aplicate inculpaților

I.M., M.F. și B.M.M.C. condamnându-i la pedepse de 11, 13 și respectiv 11 ani închisoare

- pe care le consideră prea mici pentru gravitatea infracțiunilor săvârșite. Infracțiunea

de organizare a faptelor prevăzute de art. 2-9 din Legea nr. 143/2000, precum și

infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, sunt infracțiuni al căror maxim special al pedepsei

este de 25 de ani sau mai mare, iar instanța de fond a înțeles să cantoneze pedepsele

lângă minimul special de 10 ani închisoare.

Este de observat

că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că inculpații au traficat o cantitate

foarte mare de heroină, pe care au procurat-o din Turcia, transfrontalier, heroina

fiind disimulată în recipiente de ketchup iar inculpatul M.F. a săvârșit fapta în

stare de recidivă postcondamnatorie, fiind încarcerat la Penitenciarul G. în executarea

unei pedepse de 16 ani închisoare tot pentru infracțiuni la Legea nr. 143/2000.

În ceea ce îl

privește pe inc. M.F., Parchetul apreciază că este incidență circumstanța agravantă

prevăzute expres la art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 respectiv „fapta

a fost comisă într-un loc de detenție".

Referitor la inc.

B.M.M.C. este de observat că anterior a mai fost condamnat pentru trafic de droguri

de mare risc, dovedind perseverență infracțională și specializare pentru această

infracțiune, ceea ce necesita o pedeapsă orientată mult spre maximul special. S-a

apreciat deci că, față de modul cum au fost săvârșite faptele și față de cantitatea

mare de heroină traficată se impuneau pedepse mult superioare, cantonate către maximul

special al pedepselor - pentru toți cei trei inculpați.

fond a omis să confiște cantitatea de 5,03 grame heroină depusă la Camera de corpuri

delicte cu dovada din 14 septembrie 2011 ridicată și analizată urmare traficării

la 09 august 2011 a cantității de 989.7 grame heroină de către inculpații I.M.,

M.F. și B.M.M.C.

Astfel, în dosarul

de urmărire penală, se găsește raportul de constatare tehN.-științifică nr.

143801 din 31 august 2011 în care se evidențiază, că proba înaintată este constituită

din patru punguțe din material plastic transparent, care conțin o substanță pulverulentă

de culoare bej, substanță care a fost omogenizată, realizându-se proba medie M.

cu masa totală de 989,7 grame heroină în amestec cu cofeină. S-a evidențiat în concluziile

raportului ca și în dovada din 14 septembrie 2011 că, după efectuarea analizelor

de laborator, au rezultat următoarele: 980,5 grame heroină în amestec cu cofeină,

rămase după efectuarea analizelor de laborator și pregătirea contraprobei; 5,03

grame heroină în amestec cu cafeina, predate organului de cercetare penală drept

contraprobă.

Deci se observă

că instanța de fond a confiscat doar cantitatea de 980,5 grame heroină, omițând

să confiște cantitatea de 5,03 grame heroină predată drept contraprobă.

fond a omis să oblige inculpații I.M., M.F. și B.M.M.C. la prelevare de probe conform

art. 7 din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 4 din aceeași lege, respectiv „prelevarea

probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii

este dispusă de instanța de judecată în hotărârea de condamnare" operațiune

efectuată în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date

Genetice Judiciare.

Apelantul inculpat

I.M. apreciază sentința penală nr. 439/F pronunțata la data de 27 iunie 2012 în

soluționarea Dosarului cu nr. 77361/3/2011 de către Tribunalul București, secția

a II-a penală, ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:

Acesta consideră

că instanța de judecată în mod greșit a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 11

ani închisoare, având în vedere că din probele administrate atât în faza de urmărire

penala, cât și în faza de judecată nu a reieșit faptul că infracțiunea pentru care

a fost trimis în judecată există în materialitatea ei.

Conform art. 17

alin. (2) din C. pen. singurul temei al răspunderii penale este săvârșirea unei

infracțiuni. Existența infracțiunii implică în mod necesar existența unei fapte

care prezintă anumite trăsături caracteristice. Inexistenta faptei presupune, în

mod logic, și inexistenta infracțiunii și, în consecință, apare imposibilitatea

fundamentării obiective a tragerii la răspundere penală. Astfel prin actul de sesizare

al instanței acesta arată că a fost trimis în judecata pentru presupusa săvârșire

a infracțiunii de „organizare" a faptelor prevăzute de dispozițiile art. 2-9

din Legea nr. 143/2000, respectiv „organizarea" traficului de droguri de mare

risc.

Conform dicționarului

explicativ al limbii române prin activitatea de „organizare" se înțelege: activitatea

de a coordona situația, lucrările, activitatea unui stat, a unei instituții, a unui

grup social etc. în așa fel încât să funcționeze organic, lucrând după un plan adecvat

la îndeplinirea unui anumit scop; a pregăti temeinic o acțiune etc; a proceda metodic

și ordonat în acțiunile sale.

Astfel, pentru

existența infracțiunii de organizare prevăzuta de dispozițiile art. 10 din Legea

nr. 143/2000 trebuie efectuate acte preparatorii, însă nici la dosarul de urmărire

penală, nici la dosarul de fond nu sunt probe în sensul că acesta ar fi avut vreo

participație, ca ar fi pregătit în vreun fel săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri de mare risc. Acesta știa doar ca trebuie să ridice un colet, fără a cunoaște

care este conținutul acestuia, ce anume trebuia să transport.

Instanța de fond

nu a avut în vedere la soluționarea prezentei cauze, toate probele administrate

în cauză, dând o valoare absolută înregistrărilor convorbirilor telefonice, încălcând

astfel dispozițiile art. 63 alin. (2) din C. proc. pen., care prevăd ca „probele

nu au o valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecărei probe se face de organul

de urmărire penala sau de instanța de judecata in urma examinării tuturor probelor

administrate, in scopul aflării adevărului".

Mai mult, pe lângă

faptul că instanța de fond a atribuit o valoare absoluta înregistrărilor convorbirilor

telefonice, înlăturând practic celelalte probe administrate in cauza, nu a analizat

corect concluziile raportului de expertiza criminalistica efectuat în faza cercetării

judecătorești, care a arătat că „este probabil ca vocea atribuita inculpatului să

îi aparțină".

Conform dicționarului

explicativ al limbii române prin cuvântul „probabil" se înțelege care pare

să fie adevărat, nu că este adevărat, existând astfel dubiu cu privire la faptul

că aceste convorbiri telefonice au fost purtate și de el.

Deci, cu privire

la acest lucru apelantul consideră ca instanța de judecată se afla în dubiu, ceea

ce înseamnă că în prezenta cauza, față de acesta se aplică principiul „in dubio

pro reo" conform căruia orice îndoială operează în favoarea inculpatului. De

asemenea, aceasta probabilitate nu este reținută decât cu privire la un sfert din

convorbirile telefonice considerate ca fiind purtate de inculpat, aspect care a

demonstrat faptul că numărul de telefon de la care s-au purtat convorbirile telefonice

nu-i aparține, vocea nefiind a acestuia.

Faptul ca i-a

dat inculpatului B.M.M.C. suma de 50 de RON pentru ridicarea unui colet nu înseamnă

ca a consimțit la desfășurarea activității infracționale reținute în sarcina sa

prin rechizitoriu, având în vedere că nu cunoștea care este conținutul coletului,

aspect care a reieșit și din declarațiile celorlalți inculpați din prezenta cauza.

Instanța de fond

a considerat că deși inculpații M.F. și B.M.M.C. au declarat ca nu a participat

la aceasta activitate, negând orice implicare a apelantului, apărarea consideră

că mijloacele de proba au dovedit contrariul.

Apelanții inculpați

M.F. și B.M.M.C., în dezvoltarea motivelor de apel, făcută oral, au susținut că

vizează reindividualizarea pedepsei, considerând că pedeapsa aplicată este prea

mare în raport de faptul că au recunoscut în totalitatea comiterea faptelor, apreciind

că se pot aplica prevederile art. 74 lit. c) C. pen.

Consideră de asemenea

că se putea face aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. în raport de atitudinea

sinceră de care inculpații au dat dovadă atât în faza de urmărire penală cât și

în cea de cercetare judecătorească.

Examinând legalitatea

și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul-inculpat,

cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., Curtea prin decizia penală nr. 30/2013, în temeiul art. 379 pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile formulate de inculpații M.F.

și B.M.M.C. împotriva sentinței penale nr. 439, din data de 27 iunie 2012 pronunțată

de Tribunalul București, secția a II-a penală.

În baza art. 379

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București și inculpatul I.M.

A desființat în

parte sentința penală nr. 439 din 27 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București,

secția a II-a penală și rejudecând în fond:

A redus pedeapsa

aplicată inculpatului I.M. pentru infracțiunea prevăzute de art. 10 raportat la

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și 76

lit. a) C. pen., de la 11 ani închisoare, la 8 ani închisoare.

În baza art. 65

C. pen., a interzis inculpatului I.M. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul

art. 39 alin. (1) și (2) C. pen., a contopit, pedeapsa aplicată inc. M.F. în prezenta

cauză, de 13 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale

cu: restul rămas neexecutat, de 5.075 de zile închisoare, după executarea pedepsei

principale, din pedeapsa de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., aplicate prin

sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București,

rămasă definitivă prin decizia penală 4292 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție; pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după

executarea pedepsei principale, aplicate prin sentința penală nr. 588 din 22

iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin nerecurare,

la 17 mai 2011, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5.075

de zile închisoare, pe care a sporit-o cu 765 de zile închisoare, urmând să execute

o pedeapsă rezultantă de 5.840 de zile, adică 16 ani închisoare și 6 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după

executarea pedepsei principale.

În temeiul

art. 39 C. pen., raportat la art. 36 alin. alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa

rezultantă aplicată inculpatului M.F., perioada executată de la 09 august 2011 la

zi. A înlăturat, din dispozitivul sentinței penale apelate, dispozițiile referitoare

la deducerea deținerii, pentru inc. M.F.

În temeiul

art. 36 alin. (2) C. pen. și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele de 11 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicate inc. B.M.M.C.

în prezenta cauză cu pedepsele de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea

pedepsei principale, aplicate prin sentința penală nr. 588 din 22 iulie 2010 pronunțată

de Tribunalul București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3044 din 13

septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea

pedepsei principale.

A dedus, din durata

pedepsei aplicate inc. B.M.M.C., durata reținerii din data de 31 iulie 2008.

A dispus anularea

M.E.PI emise, pentru inculpatul B.M.M.C., în baza sentinței penale nr. 588 din

22 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București și pentru inculpatul M.F. în baza

sentinței penale nr. 45 din 20 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București

și a dispus emiterea de noi mandatelor de executare a pedepsei închisorii.

În temeiul

art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea specială a cantității

de 5,03 grame heroină depusă la camera de corpuri delicte conform dovezii din

14 septembrie 2011. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, a obligat inculpații

la prelevarea de probe biologice.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul

art. 383 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a

menținut arestarea preventivă a inculpaților I.M. și B.M.M.C.

În temeiul

art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din durata pedepselor aplicate inculpaților

I.M. și B.M.M.C., durata reținerii și arestării preventive din prezenta cauză de

la 09 august 2011 la zi.

În temeiul

art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen., a obligat inculpații B.M.M.C. și M.F. la

plata a câte 600 de RON, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorilor

din oficiu, de câte 300 de RON fiecare, au fost avansate din fondurile Ministerul

Justiției.

Onorariul parțial

cuvenit avocatului din oficiu al inc, I.M., în cuantum de 200 de RON s-a avansat

din fondurile Ministerul Justiției.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită,

din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării

judecătorești, rezultând că la data de 09 august 2011 inculpatul I.M. împreună cu

coinculpatul M.F. (deținut în Penitenciarul G.) au organizat preluarea și transportarea

în municipiul București, a cantității de 989,7 grame heroină, prin intermediul coinculpatului

B.M.M.C., iar acesta din urmă, la data de 01 aprilie 2011 prin intermediul coinculpatul

I.R. a vândut colaboratorului cu nume de cod „T.I." cantitatea de 3,21 grame

heroină.

Apărările inculpatului

I.M. s-au referit la faptul că nici la dosarul de urmărire penală, nici la dosarul

de fond nu sunt probe în sensul că acesta ar fi avut vreo participație, ca ar fi

pregătit în vreun fel săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc,

în sensul că acesta știa doar că trebuie să ridice un colet, fără a cunoaște care

este conținutul acestuia, ce anume trebuia să transporte. De asemenea acesta a susținut

că instanța nu a analizat corect concluziile raportului de expertiză criminalistică

efectuat în faza cercetării judecătorești, care a arătat ca „este probabil ca vocea

atribuită inculpatului să îi aparțină".

Curtea constată

că, din probatoriu administrat în cauză rezultă împrejurarea că inculpatul I.M.

cunoștea conținutul pachetului ridicat de către inc. B.M.M.C. Astfel, acesta, la

data de 09 august 2011 a purtat mai multe discuții cu inculpatul M.F., aflat în

penitenciar, prin care, acesta din urmă îndrumă pe coinculpatul I.M., aflat la firma

de turism care realizase transportul împreună cu inculpatul B.M.M.C., ca acesta

din urmă să se intereseze de pachetul venit din Turcia.

Insistența cu

care inc. I.M. încearcă obținerea de informații de la fratele său, inculpatul M.F.

cu privire la conținutul pachetului („Păi să spună ce șofer ce mașină (...) și ce

alimente fost!"), legătura de rudenie între cei doi inculpați care presupune

o mai mare încredere între aceștia precum și împrejurarea că inculpatul I.M. cunoștea

că purta convorbirile telefonice cu inculpatul M.F. care se afla în penitenciar

și era puțin probabil să fie interesat de un pachet ce ar fi conținut ketchup, sunt

elemente de fapt care exclud posibilitatea ca inculpatul I.M. să nu fi cunoscut

împrejurarea că în pachetul ce conținea recipiente de ketchup, erau disimulate droguri

de mare risc, respectiv heroină.

Subiectul activ

al infracțiunii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 este unul circumstanțiat,

neputând fi decât o persoană implicată în traficul de droguri supuse controlului,

în calitate de organizator, conducător sau finanțator.

În privința inculpaților

I.M. și M.F., instanța de apel a constatat că aceștia au avut calitatea de organizatori

ai traficului de droguri, în sensul că inculpatul M.F. a coordonat activitatea de

transport a drogurilor, iar inculpatul I.M. a asigurat ridicarea pachetului ce conținea

heroină de către coinculpatul B.M.M.C., dar și plata taxei suplimentare de transport.

Prin raportul

de expertiză criminalistică din data de 11 iunie 2012, s-a concluzionat că, în condițiile

de zgomot și distorsiuni prezente în înregistrările contestate, precum și ale diferențelor

necontrolabile generate de stările fiziologice și emoționale în care au fost înregistrate

vocile comparate - respectiv cele purtate la data de 09 august 2011 cu inculpatul

M.F. - este probabil (o probabilitate predominantă) ca vocea atribuită numitului

I.M. în înregistrările convorbirilor în litigiu să-i aparțină acestuia.

Concluziile raportului

de expertiză care constată o probabilitate dominantă ca inculpatul să fi purtat

acele convorbiri telefonice se coroborează cu împrejurarea că, în momentul purtării

discuțiilor, acesta se afla împreună cu inculpatul B.M.M.C. la firma care a realizat

transportul, astfel încât susținerile inculpatului l.M. potrivit cărora telefonul

de pe care s-au purtat convorbirile îi aparținea inculpatului B.M.M.C., nu exclud

posibilitatea ca aceste convorbiri să fi fost purtate de inculpatul I.M.

Astfel, instanța

de control judiciar nu va retine motivul de apel formulat de către apelantul inculpat

I.M., privind împrejurarea că nu există fapta prevăzută de art. 10 raportat la

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, și solicitarea de a fi achitat în

conformitate cu art. 11 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit.

a) C. proc. pen. întrucât, în urma analizei probelor administrate, coroborate

și cu declarațiile inculpatului a constatat existenta faptei de organizare a faptelor

prevăzute de art. 2-9 din Legea nr. 143/200, dar și vinovăția acestuia în săvârșirea

infracțiunilor, sub fo