ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1217/2013

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 martie

2013, pronunțată în Dosarul nr. 17549/3/2012 (688/2013), Curtea de Apel

București, secția

I p

enală, pe rol fiind soluționarea

apelurilor declarate de inculpații S.M.C., C.A. și I.T. împotriva sentinței

penale nr. 93 din 7 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția

I

penală în Dosarul nr. 17549/3/2012., din oficiu, potrivit

art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., a pus în

discuție legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților S.M.C.

și C.A.

Constând că

temeiurile de fapt și de drept (prevăzute de art. 143 și art. 148 alin. (1)

lit. f) C. proc. pen.), avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive

față de inculpați, în data de 06 martie 2012, se mențin și în prezent, impunând

în continuare privarea de libertate a acestora, în temeiul art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. a

menținut arestarea preventivă a inculpaților S.M.C. și C.A.

În termen legal,

inculpatul S.M.C. a declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând

admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și judecarea sa în stare de libertate,

prin revocarea măsurii.

În acest sens,

a susținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive

nu mai subzistă, raportat și la atitudinea sa sinceră, de recunoaștere și regret

manifestată, astfel că nu mai poate impieta buna desfășurare a procesului penal.

Nu în ultimul

rând a invocat caracterul de excepție al detenției preventive, iar în raport de

toate argumentele prezentate, a solicitat cercetarea sa în libertate.

Recursul declarat

de inculpat nu este fondat.

Potrivit art.

136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare,

pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica

sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile

preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventiva.

Art. 148

alin. (1) lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006,

prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile

prev. de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede

pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există

probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Cu referire la

motivele de recurs invocate, se reține că instanța de apel, la 28 martie 2013 a

constatat că în cauză și la acest moment procesual, există indicii temeinice în

sensul dispozițiilor art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și art. 68

1

C.

proc. pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații S.M.C. și C.A.

au săvârșit faptele pentru care s-a dispus arestarea preventivă și trimiterea în

judecată, fiind îndeplinite cumulativ și condițiile impuse de art. 148 lit. f) C.

proc. pen., în raport de care în temeiul art. 300

2

rap. la art. 160

b

C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului S.M.C..

În raport de actele

dosarului, Înalta Curte constată că prin sentința penală nr. 93 din 7 februarie

2013 pronunțată de Tribunalul București, secția

I p

enală,

în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit.

a) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.M.C. la pedeapsa de 10 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe 10

ani.

În baza art. 86

4

C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani

închisoare aplicate prin sentința penală nr. 443 din 17 aprilie 2009 a Tribunalului

București, definitivă prin decizia penală nr. 1202 din 29 martie 2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, pe care a adăugat-o la prezenta, în final inculpatul

urmând a executa pedeapsa de 13 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe 10 ani.

S-a făcut aplicarea

art. 71-64 lit. a), b), d), e) C. pen.. în baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88

C. pen. s-au dedus perioadele de prevenție de la 07 iunie 2008 la 26 septembrie

2008 și de la 06 martie 2012 la zi.

în fapt, în ceea

ce îl privește pe inculpatul S.M.C., s-a reținut că, la data de 05 martie 2012 a

intermediat vânzarea a două doze conținând 0,16 grame de heroină între C.M. și martorul

denunțător E.S..

Așa fiind, se

constată că deși hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de Tribunalul

București, secția

I p

enală, nu are caracter definitiv, în

prezent dosarul fiind în apel, ea este totuși de natură să justifice continuarea

privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5 parag. 1 lit. a) din CEDO,

temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea și menținerea arestării preventive

a inculpatului nu s-au modificat ori estompat prin trecerea timpului, neputându-se

susține depășirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate, în sensul

dispozițiilor legale anterior citate.

Totodată, s-au

mai avut în vedere recrudescența acestui gen de fapte, starea de pericol și urmările

sociale produse prin însăși natura faptei.

În această ordine

de idei, Înalta Curte constată că în ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică,

la evaluarea lui s-au avut în vedere atât datele personale ale inculpatului, respectiv

faptul ca acesta este recidivist, denotând astfel perseverență infracțională, comportamentul

său procesual manifestată prin recunoașterea comiterii faptei, cât și cele referitoare

la infracțiunea de săvârșirea căreia este învinuit, respectiv pericolul social al

acesteia, faptul că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea crea în opinia

publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează destul

de ferm împotriva unor manifestări infracționale de pericol accentuat.

Nu în ultimul

rând, s-au avut în vedere împrejurările și modalitatea concretă de comitere a faptelor

reținute, care relevă că activitatea de trafic evidențiată în acest dosar nu avea

un caracter izolat în activitatea inculpatului S.M.C. alături de coinculpata C.A.,

raportat și la natura substanței traficate.

Față de cele arătate,

se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive

a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia,

apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică,

de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și

gravitatea infracțiunii săvârșite, de modalitatea de săvârșire, de circumstanțele

reale în care a fost produsă, de recrudescența acestui gen de fapte, de starea de

pericol și de urmările sociale produse prin însăși natura faptei.

Așa fiind, măsura

arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție

de care se bucură inculpatul până la pronunțarea și rămânerea definitivă a hotărârii

de condamnare, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul

comiterii unor infracțiuni și nu tinde să reprezinte o executare anticipata a pedepsei,

durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, faptul că până

în prezent nu a fost pronunțată o hotărâre definitivă în cauză.

Ca atare, încheierea

pronunțată la 28 martie 2013 este legală.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpatul S.M.C. nefiind fondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192

C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.M.C. împotriva încheierii din 28 martie 2013 a

Curții de Apel București, secția

I p

enală, pronunțată în

Dosarul nr. 17549/3/2012 (688/2013).

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

08 aprilie 2013.