ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2713/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2713/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursurilor
de față ;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 29 august 2013,
pronunțată în Dosarul nr. 15706/3/2013, Curtea de Apel București, secția a II-a
penală, pe rol fiind soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile
declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații A.B.
și D.A.S. împotriva sentinței penale nr. 615 din data de 31 iulie 2013 a
Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr.
15706/3/2013, a pus în discuție, din oficiu, menținerea stării de arest a
inculpaților.
Apreciind că
temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților se mențin,
fiind îndeplinită una din condițiile alternative prevăzute de art. 160
b
alin. (3) C. proc. pen., iar sub aspectul dispozițiilor art. 143 C. proc. pen.,
raportat la art. 68
1
C. proc. pen., constatând că probatoriul
administrat până în prezent nu a făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că
inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost arestați și ulterior
trimiși în judecată și condamnați, Curtea, în baza art. 300
2
C. proc.
pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpaților A.B. și D.A.S.
În termen legal,
inculpații A.B. și D.A.S. au declarat recurs împotriva încheierii menționate,
solicitând admiterea acestora, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii
arestării preventive apreciind că potrivit dispozițiilor art. 300
2
raportat la art. 160
b
C. proc. pen., temeiurile avute în vedere la
luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar lăsarea lor în
libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, întrucât au recunoscut
și regretat faptele comise, astfel că cercetarea lor în libertate nu ar putea
influența aflarea adevărului în cauză.
Recursurile declarate
de inculpați nu sunt fondate.
Potrivit art. 136
alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu
închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru
a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de
acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând
arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1)
lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006,
prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite
condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru
care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai
mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol
concret pentru ordinea publică.
Cu referire la
motivele de recurs invocate, se reține că instanța de apel, la 29 august 2013
apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 cu
referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen., în temeiul art. 300
2
cu
referire la art. 160
b
alin. (3) C. proc. pen., având în vedere și
dispozițiile art. 136 C. proc. pen. privind scopul măsurilor preventive, a
constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților A.B. și
D.A.S., menținând starea de arest preventiv a acestora.
În raport de actele
dosarului, Înalta Curte constată că prin sentința penală nr. 978 din 23 mai
2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr.
15706/3/2013/a1, s-au dispus următoarele:
În baza art. 197
alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c)
C. pen., art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat
inculpatul A.B., arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 1 martie
2013, emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr.
9050/3/2013, la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de viol.
În baza art. 65 alin.
(2) C. pen. s-a aplicat inculpatului A.B. pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 181
alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A.B. la pedeapsa de 2 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
În baza art. 189
alin. (1), alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A.B. la pedeapsa de 5 ani și
6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod
ilegal.
În baza art. 33 lit.
a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C.
pen., a fost contopită pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare cu pedepsele de 2
ani închisoare și 5 ani și 6 luni închisoare stabilite prin prezenta, urmând ca
inculpatul A.B., arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 1 martie
2013, emis de Tribunalul București secția a II-a penală, în Dosarul nr. 9050/3/2013,
să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni
închisoare, în total să execute pedeapsa de 8 ani închisoare, alături de care se
aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute
de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani.
În baza art. 71 C.
pen. s-a interzis inculpatului A.B. ca pedeapsă accesorie, pe perioada executării
pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a
și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții
elective publice, respectiv dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității
de stat).
În temeiul art. 350
alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului
A.B., iar în temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii
și arestării preventive, începând cu data de 28 februarie 2013 la zi.
În baza art. 197
alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.,
art. 109 C. pen., art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat
inculpatul D.A.S. arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 1
martie 2013, emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr.
9050/3/2013, la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii
de viol.
În baza art. 181
alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., art. 109 C. pen., art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D.A.S. la pedeapsa de 1 an
și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
În baza art. 189
alin. (1), alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., art. 109 C. pen.,
art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D.A.S.
la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate
în mod ilegal.
În baza art. 33 lit.
a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedeapsa
de 7 ani și 6 luni închisoare cu pedepsele de 1 an și 4 luni închisoare și 4 ani
închisoare stabilite prin prezenta, urmând ca inculpatul D.A.S., arestat în baza
mandatului de arestare preventivă din 1 martie 2013, emis de Tribunalul București,
secția a II-a penală, în Dosarul nr. 9050/3/2013, să execute pedeapsa cea mai grea,
de 7 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în total să execute
pedeapsa de 8 ani închisoare.
În baza art. 71 C.
pen. i-au fost interzise inculpatului D.A.S. ca pedeapsă accesorie, pe perioada
executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.
a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice
sau în funcții elective publice, respectiv dreptul de a ocupa o funcție implicând
exercițiul autorității de stat), după împlinirea vârstei de 18 ani.
În temeiul art. 350
alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului
D.A.S., iar în temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii
și arestării preventive, începând cu data de 28 februarie 2013 la zi.
În baza art. 112 lit.
f) C. pen. raportat la art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială
de la inculpatul A.B. a următoarelor bunuri aflate la camera de corpuri delicte
a Poliției sector 6, o curea, o sfoară.
În baza art. 109 C. proc.
pen. s-a restituit inculpatului A.B. următoarele bunuri aflate la camera de corpuri
delicte a Poliției sector 6, rucsac, sac rafie, doi patenți.
În baza art. 112 lit.
f) C. pen. raportat la art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială
de la inculpatul D.A.S. a unor fragmente de țeavă metalică, ce se află la camera
de corpuri delicte a Poliției sector 6.
În fapt, în esență, s-a
reținut că inculpații A.B. și D.A.S., în perioada 27-28 februarie 2013 au lipsit-o
de libertate în mod ilegal pe partea vătămată M.C.M. (cu vârsta de 11 ani și 2 luni,
născut în anul 2002 potrivit propriei declarații), într-un spațiu dezafectat situat
sub platforma scării blocului din sectorul 6, București, imobilizând-o prin legarea
membrelor superioare și inferioare cu o sfoară și o curea, timp în care au supus-o
la suferințe fizice, exercitând în mod repetat acte de violență, respectiv loviri
cu pumnii, picioarele și obiectele contondente (pânză de bomfaier, țeava metalică)
și arderea cu o brichetă în zona genitală. În baza aceleiași rezoluții infracționale
în data de 28 februarie 2013 inculpatul D.A.S. a întreținut un raport sexual anal
și un raport sexual oral cu partea vătămată împotriva voinței acesteia, iar coinculpatul
A.B. a întreținut un raport sexual anal cu partea vătămată.
Așa fiind, se constată
că deși hotărârea de condamnare a inculpaților pronunțată pe fond de Tribunalul
București nu are caracter definitiv, în prezent dosarul fiind în apel, ea este totuși
de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestora, în condițiile
art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, temeiurile
de fapt și de drept care au impus luarea și menținerea arestării preventive a inculpaților
nu s-au modificat ori estompat prin trecerea timpului, neputându-se susține depășirea
unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate, în sensul dispozițiilor
legale anterior citate.
Totodată, s-au mai avut
în vedere recrudescența acestui gen de fapte, starea de pericol și urmările sociale
produse prin însăși natura faptelor.
În această ordine de idei,
Înalta Curte constată că în ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, la
evaluarea lui s-au avut în vedere atât datele personale ale inculpaților, respectiv
faptul că sunt fără antecedente penale, dar nici nu au loc de muncă, comportamentul
procesual al acestora, în sensul că au recunoscut comiterea faptelor, solicitând
și făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.,
precum și împrejurările referitoare la infracțiunile de săvârșirea căreia sunt învinuiți,
respectiv pericolul social al acestora, faptul că lăsarea în libertate a inculpaților
ar putea crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția
nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de pericol
accentuat.
Față de cele arătate,
se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive
a inculpaților nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora,
apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică,
de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și
gravitatea infracțiunilor săvârșite, de modalitatea de săvârșire, de circumstanțele
reale în care au fost produse, de recrudescența acestui gen de fapte, de starea
de pericol și de urmările sociale produse prin însăși natura faptelor și nu
în ultimul rând de vârsta fragedă a părții vătămate, respectiv 11 ani și 2 luni,
reținându-se că prin acțiunile celor doi inculpați și urmările produse, s-a
cauzat un prejudiciu moral minorului M.C.M., ca urmare a suferințelor de natură
psihică generate de spaima și oroarea pe care a trăit-o în momentul în care a fost
lipsit de libertate, violat, agresat fizic, suferințe care pot dăinui în timp și
ținând seama și de faptul că minorul a necesitat îngrijiri medicale în vederea restabilirii
sănătății fizice.
Așa fiind, măsura arestării
preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de
care se bucură inculpații până la pronunțarea și rămânerea definitivă a hotărârii
de condamnare, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul
comiterii unor infracțiuni și nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei,
durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, faptul că până
în prezent nu a fost pronunțată o hotărâre definitivă în cauză.
Ca atare, încheierea pronunțată
la 29 august 2013 este legală.
Pentru considerentele
expuse, recursurile declarate de inculpații A.B. și D.A.S. nefiind fondate, în baza
art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
În baza art. 192 C. proc.
pen., inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către
stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate,
recursurile declarate de inculpații A.B. și D.A.S. împotriva încheierii de ședință
din 29 august 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată
în Dosarul nr. 15706/3/2013 (2799/2013).
Obligă recurenții inculpați
la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din
care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu,
se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică azi, 13 septembrie 2013.