ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2713/2013

Asupra recursurilor de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 29 august 2013, pronunțată în Dosarul nr. 15706/3/2013, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, pe rol fiind soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații A.B. și D.A.S. împotriva sentinței penale nr. 615 din data de 31 iulie 2013 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 15706/3/2013, a pus în discuție, din oficiu, menținerea stării de arest a inculpaților. Apreciind că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților se mențin, fiind îndeplinită una din condițiile alternative prevăzute de art. 160 b alin. (3) C. proc.

pen., iar sub aspectul dispozițiilor art. 143 C. proc. pen., raportat la art. 68 1 C. proc. pen., constatând că probatoriul administrat până în prezent nu a făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost arestați și ulterior trimiși în judecată și condamnați, Curtea, în baza art. 300 2 C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpaților A.B. și D.A.S. În termen legal, inculpații A.B. și D.A.S. au declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând admiterea acestora, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive apreciind că potrivit dispozițiilor art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc.

pen., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, întrucât au recunoscut și regretat faptele comise, astfel că cercetarea lor în libertate nu ar putea influența aflarea adevărului în cauză. Recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate. Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Cu referire la motivele de recurs invocate, se reține că instanța de apel, la 29 august 2013 apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen., în temeiul art. 300 2 cu referire la art. 160 b alin. (3) C. proc.

pen., având în vedere și dispozițiile art. 136 C. proc. pen. privind scopul măsurilor preventive, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților A.B. și D.A.S., menținând starea de arest preventiv a acestora. În raport de actele dosarului, Înalta Curte constată că prin sentința penală nr. 978 din 23 mai 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 15706/3/2013/a1, s-au dispus următoarele: În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A.B., arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 1 martie 2013, emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 9050/3/2013, la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului A.B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A.B. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală. În baza art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A.B. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare cu pedepsele de 2 ani închisoare și 5 ani și 6 luni închisoare stabilite prin prezenta, urmând ca inculpatul A.B., arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 1 martie 2013, emis de Tribunalul București secția a II-a penală, în Dosarul nr. 9050/3/2013, să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în total să execute pedeapsa de 8 ani închisoare, alături de care se aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului A.B. ca pedeapsă accesorie, pe perioada executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, respectiv dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat). În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului A.B., iar în temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 28 februarie 2013 la zi. În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., art. 109 C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. a fost condamnat inculpatul D.A.S. arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 1 martie 2013, emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 9050/3/2013, la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol. În baza art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., art. 109 C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D.A.S. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală. În baza art. 189 alin. (1), alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., art. 109 C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D.A.S. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare cu pedepsele de 1 an și 4 luni închisoare și 4 ani închisoare stabilite prin prezenta, urmând ca inculpatul D.A.S., arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 1 martie 2013, emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 9050/3/2013, să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în total să execute pedeapsa de 8 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului D.A.S. ca pedeapsă accesorie, pe perioada executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

(dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, respectiv dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), după împlinirea vârstei de 18 ani. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului D.A.S., iar în temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 28 februarie 2013 la zi. În baza art. 112 lit. f) C. pen. raportat la art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A.B. a următoarelor bunuri aflate la camera de corpuri delicte a Poliției sector 6, o curea, o sfoară. În baza art. 109 C. proc.

pen. s-a restituit inculpatului A.B. următoarele bunuri aflate la camera de corpuri delicte a Poliției sector 6, rucsac, sac rafie, doi patenți. În baza art. 112 lit. f) C. pen. raportat la art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul D.A.S. a unor fragmente de țeavă metalică, ce se află la camera de corpuri delicte a Poliției sector 6. În fapt, în esență, s-a reținut că inculpații A.B. și D.A.S., în perioada 27-28 februarie 2013 au lipsit-o de libertate în mod ilegal pe partea vătămată M.C.M.

(cu vârsta de 11 ani și 2 luni, născut în anul 2002 potrivit propriei declarații), într-un spațiu dezafectat situat sub platforma scării blocului din sectorul 6, București, imobilizând-o prin legarea membrelor superioare și inferioare cu o sfoară și o curea, timp în care au supus-o la suferințe fizice, exercitând în mod repetat acte de violență, respectiv loviri cu pumnii, picioarele și obiectele contondente (pânză de bomfaier, țeava metalică) și arderea cu o brichetă în zona genitală. În baza aceleiași rezoluții infracționale în data de 28 februarie 2013 inculpatul D.A.S. a întreținut un raport sexual anal și un raport sexual oral cu partea vătămată împotriva voinței acesteia, iar coinculpatul A.B.

a întreținut un raport sexual anal cu partea vătămată. Așa fiind, se constată că deși hotărârea de condamnare a inculpaților pronunțată pe fond de Tribunalul București nu are caracter definitiv, în prezent dosarul fiind în apel, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestora, în condițiile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea și menținerea arestării preventive a inculpaților nu s-au modificat ori estompat prin trecerea timpului, neputându-se susține depășirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate, în sensul dispozițiilor legale anterior citate. Totodată, s-au mai avut în vedere recrudescența acestui gen de fapte, starea de pericol și urmările sociale produse prin însăși natura faptelor.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că în ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, la evaluarea lui s-au avut în vedere atât datele personale ale inculpaților, respectiv faptul că sunt fără antecedente penale, dar nici nu au loc de muncă, comportamentul procesual al acestora, în sensul că au recunoscut comiterea faptelor, solicitând și făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., precum și împrejurările referitoare la infracțiunile de săvârșirea căreia sunt învinuiți, respectiv pericolul social al acestora, faptul că lăsarea în libertate a inculpaților ar putea crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de pericol accentuat.

Față de cele arătate, se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, de modalitatea de săvârșire, de circumstanțele reale în care au fost produse, de recrudescența acestui gen de fapte, de starea de pericol și de urmările sociale produse prin însăși natura faptelor și nu în ultimul rând de vârsta fragedă a părții vătămate, respectiv 11 ani și 2 luni, reținându-se că prin acțiunile celor doi inculpați și urmările produse, s-a cauzat un prejudiciu moral minorului M.C.M., ca urmare a suferințelor de natură psihică generate de spaima și oroarea pe care a trăit-o în momentul în care a fost lipsit de libertate, violat, agresat fizic, suferințe care pot dăinui în timp și ținând seama și de faptul că minorul a necesitat îngrijiri medicale în vederea restabilirii sănătății fizice.

Așa fiind, măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații până la pronunțarea și rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul comiterii unor infracțiuni și nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, faptul că până în prezent nu a fost pronunțată o hotărâre definitivă în cauză. Ca atare, încheierea pronunțată la 29 august 2013 este legală. Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpații A.B. și D.A.S. nefiind fondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., vor fi respinse. În baza art. 192 C. proc. pen., inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.B. și D.A.S. împotriva încheierii de ședință din 29 august 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 15706/3/2013 (2799/2013). Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 13 septembrie 2013.