Decizia nr. 3744/2013 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 396/57/2013 — recurs

Sub aspectul bazei factuale, în actul de sesizare al instanței s-au reținut în esență următoarele aspecte, grupate pe trei secțiuni ce vor fi expuse mai jos: I. Fapte reținute în sarcina inculpaților C.C., D.D.D., I.B.D., J.B.F. și M.R.E. În perioada anilor 2008-mai 2012 pe raza municipiului Sibiu inculpații C.C., D.D.D., I.B.D. și J.B.F. au constituit o grupare infracțională organizată pe care au sprijinit-o și alte persoane cum ar fi inculpații M.R.E. notar public și T.I. Gruparea infracțională s-a constituit în scopul obținerii de bani și foloase materiale din comiterea infracțiunii de cămătărie, șantaj și înșelăciune. Modalitatea de acțiune a grupării a fost descrisă astfel: - membrii grupării acordau împrumuturi cu camătă și majorau ulterior în mod nejustificat dobânzile stabilite inițial, finalitatea acestui fapt fiind îndatorarea excesivă a persoanelor care apelau la împrumuturi și apoi în contul „datoriilor” deposedarea acestora de bunurile mobile și imobile aflate în proprietatea lor sau a unor rude apropiate. În acest scop membrii grupării infracționale acționau coordonat având legături strânse în comiterea infracțiunilor, care au avut continuitate în timp, întinzându-se pe mai mulți ani. Activitatea membrilor grupării îri ce privește cămătăria era un fapt de notorietate în municipiul Sibiu și zonele limitrofe (confirmată de altfel și de interceptările telefonice efectuate în cauză), astfel că în perioada menționată multe persoane (părți vătămate) au apelat la aceștia pentru împrumutul unor sume de bani, de regulă în valută, pentru care impuneau în mod obligatoriu o dobânda cuprinsă între 10%-50% săptămânal sau lunar precum și constituirea unor garanții imobiliare, ce se realizau în majoritatea cazurilor la Biroul Notarului Public, M.R.E. În schimbul activităților prestate prin care sprijinea activitatea infracțională a grupării, acesta beneficia de comisioane consistente din partea membrilor grupării, și avea grijă ca la prezența în fața sa a părților să fie pregătite pentru semnat contractele, să existe extrasele CF și plata taxelor aferente. - ori de câte ori o persoană fizică apela la unul dintre aceștia pentru împrumut, acesta apela sau interpunea pe unul dintre ceilalți membrii ai grupării în contract, după care invitau persoana la notarul M.R.E., care încheia actele. S-a menționat că faptul că nu acordau niciodată suma trecută în contract și rețineau sume de 5.000-10.000 euro și chiar mai mari, la împrumuturile mai mari cu titlu de garanție pentru plata dobânzii, sau dobândă anticipată, iar alte sume de bani erau reținute pentru plata prestațiilor la notarul M.R.E., deși percepeau dobânda pentru întreaga sumă din contract. Prin această modalitate persoanele care luau împrumuturi erau și înșelate la semnarea contractului inițial de împrumut. - inculpatul M. era la curent cu activitățile infracționale ale grupării, cunoștea că acestea erau șantajați și amenințați, încasa bani cu titlu de taxă notarială în plus față de sumele menționate pe chitanțe, ceilalți inculpați discutau de dobânzile percepute părților vătămate în prezența notarului.Toate actele erau întocmite de către notar înainte ca victimele să se prezinte la el la birou și fără ca acestea să-i preda anterior actele de proprietate sau să-și exprime consimțământul. Părților vătămate nu li se aduce la cunoștință exact sumele menționate în contract. Banii nu se plăteau de regulă în fața notarului, ci după, deși s-a menționat acest lucru în contracte, s-au când s-au numărat banii în fața notarului, aceștia nu s-au predatei, inculpații reținând parte din bani cu titlu de dobânzi anticipate și taxe notariale, ex. declarațiile lui M.S.M., M.G., S.M.V., B.V.S., etc. - dobânzile se majorau regulat de membrii grupării și erau recuperate prin amenințări și acte de violență, prin șantaj asupra părților vătămate sau membrilor familiilor acestora. Părțile vătămate erau somate periodic prin telefon de membrii grupării, care păstrau o evidență strictă cu privire la sumele datorate, la termenele stabilite. Dacă aceștia nu răspundeau la telefon erau contactați prin diverse cunoștințe sau erau trimiși membri ai grupării care-i căutau - în majoritatea cazurilor părțile vătămate au plătit la timp doar câteva luni dobânzile, după care nu mai puteau plăti la termene astfel că valoarea acestora și sumele împrumutate ajungeau la cifre uriașe, fapt ce împiedica plata lor, iar părțile vătămate pierdeau proprietatea bunurilor gajate. - la constituirea garanțiilor imobiliare sau vânzarea ulterioară a acestora de către membrii grupării ori executarea lor silită, părțile vătămate nu participau, iar de acest lucru se ocupau inculpații C.C., D.D.D., I.B.D., J.B.F. Acesta din urmă se ocupa și de obținerea extraselor CF (s-a menționat că soția acestuia J.B.M. era angajată la O.C.P.I. Sibiu) după care notarul public M.R.E. pregătea actele iar părțile doar semnau contractul. Activitatea infracțională a grupării a continuat și după apariția Legii nr. 261/2011 ce incrimina activitatea de cămătărie ca și infracțiune distinctă. După apariția legii menționate mai sus, au fost implicați în acordarea de împrumuturi inculpații C.C. și D.D.D. II. Fapte de înșelăciune și șantaj reținute în sarcina inculpaților S.N., D.S.D., C.M. (cămătari din Sibiu), și inculpații B.N., M.D., T.I. 1. Cu privire la inculpatul S.N.: - în cursul anului 2009, împreună cu învinuiții M.D. și B.N. I-au indus în eroare pe persoana vătămată C.G.V. cu ocazia încheierii unui contract de împrumut cu garanție imobiliară, neacordând sumă împrumutată asupra cărora s-au înțeles inițial, reținând dobânzi anticipate, precum și pe parcursul executării contractului de împrumut când a majorat nejustificat și unilateral dobânzile, pretinzând dobândă la dobândă, prejudiciind persoana vătămată cu o sumă de minim 40.000 euro (ce trebuia acordată împrumut) - în perioada anilor 2009-2010 Ie-a constrâns prin violență și amenințare pe persoanele vătămate, C.G.V. și P.V.M. să plătească diferite sume de bani drept dobânzi la unele împrumuturi acordate, iar în contul acelorași dobânzi reclamate Ie-a deposedat de mai anumite bunuri imobile, obligându-le să încheie contracte la notar prin care își înstrăinau aceste proprietăți (2 acte materiale); - după intrarea în vigoare a Legii nr. 216/2011, a acordat împrumuturi cu dobândă, a pretins și primit dobândă în contul împrumuturilor acordate către persoanele vătămate B.C. și P.G. (2 acte materiale); 2. Cu privire la inculpatul D.S.D.: - în perioada anilor 2009-2010 Ie-a constrâns prin violență și amenințare pe persoanele vătămate C.G.V. și P.V.M. să plătească diferite sume de bani drept dobânzi la unele împrumuturi acordate, iar în contul acelorași dobânzi reclamate Ie-a deposedat de mai anumite bunuri imobile, obligându-le să încheie contracte la notar prin care își înstrăinau aceste proprietăți (2 acte materiale);

Cu privire la inculpatul C.M. - în perioada anilor 2002-2012 acest inculpat Ie-a constrâns prin violență și amenințare pe persoanele vătămate M.S., M.C., C.E., N.G. să plătească diferite sume de bani drept dobânzi la unele împrumuturi acordate, iar pe unele dintre aceste persoane în contul acelorași dobânzi reclamate Ie-a deposedat de mai multe bunuri imobile, obligându-le să încheie contracte la notar prin care își înstrăinau aceste proprietăți (4 acte materiale);

Cu privire la inculpatul B.N.: - în cursul anului 2009, împreună cu inculpatul S.N. și cu inculpatul M.D. l-au indus în eroare pe persoana vătămată C.G.V., cu ocazia încheierii unui contract de împrumut cu garanție imobiliară, neacordând sumă împrumutată asupra cărora s-au înțeles inițial, reținând dobânzi anticipate, precum și pe parcursul executării contractului de împrumut când a majorat nejustificat și unilateral dobânzile.pretinzând dobândă Ia dobândă, prejudiciind persoana vătămată cu o sumă de minim 40.000 euro (ce trebuia acordată împrumut) - în perioada anilor 2008-2010 împreună cu inculaptul M.D., în cazul lui C.G.V. și cu inculpatul S.N., Ie-a constrâns prin violență și amenințare pe persoanele vătămate C.G.V. și C.F.T. să plătească diferite sume de bani drept dobânzi la unele împrumuturi acordate, iar în contul acelorași dobânzi reclamate le-a deposedat de mai anumite bunuri imobile, obligându-le să încheie contracte la notar prin care își înstrăinau aceste proprietăți (2 acte materiale).

Cu privire la inculpatul T.I.: - împreună cu inculpatul C.C. și J.B.F., în perioada anilor 2008-2009, l-a constrâns prin violență și amenințare pe persoana vătămată M.S.M., să plătească diferite sume de bani drept dobânzi la un împrumut acordat, iar în contul acelorași dobânzi reclamate Ie-a deposedat un bun imobil, obligându-l să încheie contracte la notar prin care își înstrăinau această proprietate

Cu privire la inculpatul M.D.: - în cursul anului 2009, împreună cu inculpatul S.N., D.S.D. și cu învinuitul B.N. au indus-o în eroare pe persoana vătămată C.G.V., cu ocazia încheierii unui contract de împrumut cu garanție imobiliară, neacordând sumă împrumutată asupra cărora s-au înțeles inițial, reținând dobânzi anticipate, precum și pe parcursul executării contractului de împrumut când a majorat nejustificat și unilateral dobânzile, pretinzând dobândă la dobândă, prejudiciind persoana vătămată cu o sumă de minim 40.000 euro (ce trebuia acordată împrumut), - în perioada anilor 2008-2010 împreună cu învinuitul B.N. în cazul lui C.G.V. și cu inculpatul S.N., Ie-a constrâns prin violență și amenințare pe persoanele vătămate C.G.V. și C.F.T. să plătească diferite sume de bani drept dobânzi la unele împrumuturi acordate, iar în contul acelorași dobânzi reclamate Ie-a deposedat de mai anumite bunuri imobile, obligându- le să încheie contracte la notar prin care își înstrăinau aceste proprietăți, III. Înșelăciuni cu mansarde și apartamente noi construite. În ultimii ani pe raza municipiului Sibiu s-a constituit un grup infracțional nestructurat de către inculpații H.C.M., R.C.G., F.F.I. și M.R.E. (notar public) în scopul obținerii de bani și foloase materiale din comiterii unor infracțiuni de înșelăciune cu ocazia încheierii unor antecontracte de vânzare cumpărare apartamente.actele fiind încheiate la notarul M.R.E., ceilalți trei inculpați fiind „constructorii” apartamentelor. Inculpatul H.C.M. este cunoscut în lume interlopă din județul Sibiu ca fiind un apropiat al clanului C. Inculpatul R.C.G. este un apropiat al inculpatului H.C.M., un fel de „cumnat”, sora sa având mai mulți ani o relație cu inculpatul H.C.G. Inculpatul F.F.I. lucra în fapt pentru inculpatul H.C.M. Cei trei se ocupau la negru de construcția unor apartamentele prin mansardarea unor blocuri din Sibiu (neautorizată) fie prin ridicarea unor blocuri de locuințe în Șelimbăr. Persoanele vătămate dorind să achiziționeze un apartament în construcția pe raza municipiului Sibiu au încheiat în calitate de cumpărători antecontracte de vânzare-cumpărare Ia biroul notarului public M.R.E., cu inculpații H.C.M. (susnumitul apare în acte ca împuternicit a lui R.C.G.), R.C.G. și F.F.I. (în calitate de vânzători), au plătit diverse sume cu titlu de avans, sume mergând de la suma de 7.000 euro până la 20.000 euro. Prejudiciul total cauzat acestor persoane vătămate se ridică la suma de 128.000 euro, depășind deci suma de 200.000 RON. Deși unii cumpărători au solicitat expres ca notarul să facă mențiunile necesare în CF, acesta nu a făcut demersurile necesare și mai mult a încheiat antecontracte de vânzare-cumpărare pe aceleași apartamente cu alte persoane. În cazul unora dintre apartamentele aflate în construcție, lucrările nu aveau eliberate autorizație de construcție, la momentul încheierii antecontractelor, unele nu au nici în prezent. Persoanele vătămate nu au primit banii dați ca avans înapoi și nu au primit nici apartamentele pe care doreau să le cumpere. Notarul în înțelegere cu vânzătorii, a profitat de buna credință a persoanelor vătămate care doreau să cumpere apartamentele, le încheia acestora doar o încheiere de dată certă sau încheiere de legalizare, nu le autentifica antecontractele și nu le notifica la CF, fapt ce a permis vânzătorilor să vândă ulterior aceleași apartamente și altor persoane. În fapt persoanele vătămate s-au dus la un biroul notarial în speță cel al inculpatului M.R.E. (acest birou notarial a fost ales la solicitarea celorlalți inculpați) pentru a avea garanția unui antecontract autentificat și a avea siguranța că banii dați ca avans reprezintă o investiție sigură, a avea o garanție că nu sunt înșelați în cazul în care nu doreau un act autentificat nu aveau practic motiv să meargă la un notar și să plătească taxe notariale degeaba. Astfel, s-a reținut în actul de sesizare al instanței că: - în perioada 2008-2012 inculpații H.C.M., R.C.G., F.F.I. și M.R.E. au constituit un grup infracțional nestructurat în scopul obținerii de bani și foloase materiale din comiterea unor infracțiuni de înșelăciune cu ocazia încheierii unor antecontracte de vânzare-cumpărare apartamente, actele fiind încheiate la notarul M.R.E., ceilalți trei inculpați fiind „constructorii” apartamentelor, fiind prejudiciate mai multe persoane vătămate cu o sumă ce depășește 200.000 RON. - în perioada 2008-2011 inculpatul H.C.M., Ie-a indus în eroare pe persoanele vătămate G.R.R.M, V.A., B.L.C., C.F.C., S.S. și S.N.A., cu ocazia încheierii și executării unor antecontracte de vânzare-cumpărare apartamente în construcție, neaducând acestora la cunoștință situația exactă a construcțiilor, unele nu aveau autorizație de construcție, în complicitate cu notarul încheind acte neautentificate și nenotate în CF imobilului, iar ulterior în cazul unora din persoanele vătămate vânzând aceleași apartamente altor persoane, neexecutându-și obligațiile asumate prin contracte, scopul lor fiind doar de a deposeda persoanele vătămate de anumite sume de bani, cauzând acestora un prejudiciu ce depășește suma de 200.000 RON, - în perioada 2008-2011 inculpatul R.C.G., le-a indus în eroare pe persoanele vătămate G.R.R.M, V.A., B.L.C., C.F.C., S.S., cu ocazia încheierii și executării unor antecontracte de vânzare-cumpărare apartamente în construcție, neaducând acestora la cunoștință situația exactă a construcțiilor, unele nu aveau autorizație de construcție, în complicitate cu notarul încheind acte neautentificate și nenotate în CF imobilului, iar ulterior în cazul unora din persoanele vătămate vânzând aceleași apartamente altor persoane, neexecutându-și obligațiile asumate prin contracte, scopul lor fiind doar de a deposeda persoanele vătămate de anumite sume de bani, cauzând acestora un prejudiciu ce depășește suma de 200.000 RON, - în perioada 2011-2012 inculpatul F.F.I. Ie-a indus în eroare pe persoanele vătămate I.V.M., V.A., C.I. și S.N.A., cu ocazia încheierii și executării unor antecontracte de vânzare-cumpărare apartamente în constructie, neaducând acestora la cunoștință situația exactă a construcțiilor, unele nu aveau autorizație de construcție, în complicitate cu notarul încheind acte neautentificate și nenotate în CF imobilului, iar ulterior în cazul unora din persoanele vătămate vânzând aceleași apartamente altor persoane, neexecutându-și obligațiile asumate prin contracte, scopul lor fiind doar de a deposeda persoanele vătămate de anumite sume de bani, cauzând acestora un prejudiciu ce depășește suma de 200.000 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (3) și alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale). Infracțiunile comise de inculpat se află în concurs real de infracțiuni prevăzute de art. 33 lit. a) C. proc. pen.; - în perioada 2008-2011 inculpatul M.R.E., i-a ajutat pe inculpații H.C.M., R.C.G., F.F.I. să inducă în eroare persoanele vătămate I.V.M., G.R.R.M, V.A., B.L.C., C.F.C., S.S., C.I. și S.N.A., cu ocazia încheierii unor antecontracte de vânzare-cumpărare apartamente în construcție, redactând doar încheieri de legalizare de semnătură și de dată certă (fapt ce a permis inculpaților să vândă unele apartamente ulterior altor persoane) profitând de faptul că persoanele vătămate nu cunoșteau legislația în domeniu și aveau certitudinea că actul făcut la notar este ireversibil, altfel acestea nu s-ar fi dus la notar pentru încheierea unui act fără valoare juridică pentru ele, nenotând convențiile în cartea funciară a imobilului, neaducând la cunoștință persoanelor vătămate situația exactă a construcțiilor (este de menționat că în cazul unora dintre imobile notarul s-a ocupat anterior de documentație în vederea mansardării și știa că nu există autorizație de construcție; de asemenea având în vedere succesiunea contractelor știa că în cazul primelor inculpații nu-și executaseră obligațiile și vânduseră apartamentele altor persoane și cu toate acestea nu a avertizat persoanele vătămate care au încheiat ulterior asemenea acte, prejudiciul cauzat depășind suma de 200.000 RON 4. Prin încheierea penală nr. 4/MP/2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia la data de 13 din 14 noiembrie 2012 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților C.C., D.D.D., I.B.D., J.B.F., M.R.E., S.N., T.I., măsura fiind prelungită ulterior în condițiile legii. 5. Prin încheierea penală nr. 6/MP/2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia la data de 6 martie 2013 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților C.M., R.C.G., H.C.M., F.F.I. și D.S.D., măsura fiind prelungită ulterior în condițiile legii. 6. Prin încheierea penală nr. 11/MP/2013 din 29 martie 2013 Curtea de Apel Alba lulia a dispus prelungirea măsurii preventive a arestării inculpatilon C.C., D.D.D., I.B.D., J.B.F., T.I., C.M., R.C.G., H.C.M., F.F.I. și D.S.D. și înlocuirea măsurii preventive a arestării, cu obligarea de a nu părăsi țara în ce-i privește pe inculpații M.R.E. și S.N.

Prin încheierea penală nr. 1139 din 1 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul D.I.I.C.O.T. împotriva încheierii sus menționate, dispunându-se prelungirea arestării preventive a inculpaților M.R.E. și S.N. cu încă 30 de zile.

Prin încheierea penală din 26 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia în Dosar nr. 396/57/2013, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților C.M., R.C.G., H.C.M., F.F.I., C.C., D.D.D., I.B.D., J.B.F., M.R.E., S.N., T.I. și D.S.D., această măsură fiind menținută la primirea dosarului, în temeiul art. 300 1 C. proc. pen. raportat la art. 160 b C. proc. pen. Încheierea a rămas definitivă la Înalta Curte de Casație și Justiție și care prin încheierea nr. 1524 din 3 mai 2013 prin care, s-au respins ca nefondate recursurile inculpaților.

Prin încheierea din 13 iunie 2013 Curtea de Apel Alba lulia a dispus în baza art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpaților C.M., R.C.G., H.C.M., F.F.I., C.C., D.D.D., I.B.D., J.B.F., M.R.E., S.N., T.I. și D.S.D., soluție menținută prin decizia penală nr. 2230 din 21 iunie 2013.

Prin încheierea din 8 august 2013 Curtea de Apel Alba în temeiul art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, R.C.G., F.F.I., C.C., D.D.D., I.B.D., J.B.F., M.R.E., S.N., T.I. și D.S.D., iar prin încheierea din 9 august 2013 a inculpaților C.M. și H.C.M.

Prin încheierea penală din 24 septembrie 2013, Curtea de apel Alba lulia, verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive a arestării inculpaților, a dispus: - în temeiul art. 300 2 raportat Ia art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. menținerea stării de arest preventiv a inculpaților C.C., D.D.D., I.B.D., J.B.F. și T.I. - în temeiul art. 139 C. proc. pen. raportat la art. 145 1 C. proc. pen., înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații C.M., S.N., D.S.D., H.C.M., R.C.G., F.F.I. și M.R.E. cu măsura obligării de a nu părăsi țara impunându-se inculpaților restricțiile prevăzute de art. 145 alin. (1 1 ) raportat la art. 145 1 alin. (2) C. proc. pen. Curtea a apreciat la acel termen referitor la inculpații C.C., D.D.D., I.B.D., J.B.F. și T.I. că în raport cu: - pașii procedurali parcurși și anume: ascultarea inculpaților în raport cu acuzațiile aduse și consemnarea poziției procesuale a acestora; natura și specificul acuzațiilor aduse, anvergura, faptelor, valoarea prejudiciilor cauzate victimelor; elementele circumstanțiale ce definesc persoanele acestor inculpați și conduita lor socială, starea de sănătate a unora dintre inculpați, pericolul social pe care l-ar genera lăsarea lor în libertate nu ar mai fi unul suficient de puternic astfel încât să impună o măsură atât de restrictivă, aceasta putând fi circumscrisă unor garanții reale care să protejeze interesul public.

Prin decizia penală nr. 2993 din 3 octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. 396/57/2013/a4, a fost admis recursul declarat de D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba lulia împotriva încheierii penale susmenționate și care a fost casată cu consecința menținerii în continuare a stării de arest a inculpaților S.N., D.S.D., H.C.M., R.C.G., F.F.I. și M.R.E. Prin aceeași decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursurile promovate de inculpații C.C., D.D.D., I.B.D.,J.B.F. și T.I. împotriva încheierii adoptate de către Curtea de Apel Alba lulia la data de 24 septembrie 2013.

Curtea a arătat că de la acel moment (24 septembrie 2013) cauza a parcurs încă trei termene de judecată, termene la care din motive obiective, neimputabile instanței, cercetarea judecătorească nu a avansat într-o manieră care să permită o reevaluare a temeiurilor ce se vor a fi avute în vedere la discutarea oportunității menținerii măsurii preventive a inculpaților. Astfel:- la termenul din 24 octombrie 2013 inculpatul D.S.D. nu a putut fi prezentat în fața Curții, astfel încât instanța nu a fost în măsură să pună în discuție cererile în probațiune; la termenul din 7 noiembrie 2013 Curtea a examinat cererile în probațiune formulate de acuzare și de o parte dintre inculpați, dispunând audierea eșalonată a părților vătămate în vederea clarificării bazei factuale reținute în rechizitoriu în raport cu acuzațiile aduse. - la acest termen Curtea a procedat la ascultarea a două părți vătămate din cele 26 menționate în rechizitoriu, respectiv S.D. și C.F.T., declarațiile acestora corespunzând într-o manieră preponderentă celor date în fața organelor de urmărire penală, nefiind în măsură să ofere o altă perspectivă asupra bazei factuale reținute în actul de sesizare.

Având în vedere soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care aceasta a apreciat că în cauză se impune continuarea detenției provizorii a tuturor inculpaților, faptul că de la acel moment cercetarea judecătorească nu a parcurs pași semnificativi astfel încât să ofere o nouă perspectivă asupra modului de abordare a măsurii preventive, Curtea a dispus în temeiul art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. menținerea măsurii preventive a inculpaților S.N., D.S.D., H.C.M., R.C.G., F.F.I. și M.R.E., C.C., D.D.D., I.B.D., J.B.F. și T.I.

Curtea a avut în vedere considerentele de economie și utilitate procedurală și anume, derularea optimă a procesului penal în această fază a ascultării părților vătămate în vederea clarificării bazei factuale a cauzei, cu referire specială la raporturile dintre acestea și inculpați și la modalitățile concrete în care acestea au încheiat înțelegeri verbale și înscrisuri cu inculpații.

S-a arătat că, se poate aprecia existența la acest moment a unui anume sentiment de temere a părților vătămate de a reda modul concret în care s-au derulat raporturile dintre ele și inculpați, în condițiile în care aceștia s-ar afla în stare de libertate. În acest sens, anumite acte de la dosar (proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice, declarațiile unor martori, conținutul mesajelor telefonice) atestă ca victimele infracțiunilor expuse la pct. I și II din prezenta încheiere au fost supuse unor presiuni din partea inculpaților în vederea restituirii sumelor de bani luate cu împrumut.

În acest context, Curtea a reținut că la acest moment procesual măsura arestării preventive a inculpaților este proporțională cu scopul urmărit și anume, protejarea drepturilor și libertăților altor persoane, precum și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

În ce privește apărările unanime ale inculpaților vizând durata detenției provizorii (de 1 an în ce-i privește pe inculpații C.C., D.D.D., I.B.D., J.B.F., M.R.E., S.N., T.I. și aproximativ 8 luni în ce-i privește pe inculpații C.M., R.C.G., H.C.M., F.F.I. și D.S.D.) Curtea, având în vedere complexitatea deosebită a cauzei determinată de: numărul și gravitatea acuzațiilor aduse, numărul semnificativ al părților implicate: 14 inculpați, 26 părți vătămate, multitudinea actelor administrate în cauză, arată că aceasta nu a depășit un termen rezonabil în accepția art. 5 din Convenție.

Referitor la criteriul situației personale invocat de către toți inculpații ca un argument esențial în evaluarea oportunității menținerii măsurii preventive, Curtea a arătat că circumstanțele privitoare la caracterul celui interesat, moralitatea sa, anturajul, domiciliul, profesia, resursele de care dispune și relațiile de familie pot să conducă la a se decide că detenția provizorie nu se mai justifică însă, în același timp, a arătat că interesul public al menținerii ordinii în cauza dată, trece înaintea dreptului la libertate al persoanei deținute. Criteriul situației personale a inculpaților M.R.E., S.N., C.M., R.C.G., H.C.M., F.F.I. și D.S.D. a fost avut în vedere de către Curtea de Apel în expunerea considerentelor încheierii din data de 24 septembrie 2013 însă soluția Curții a fost infirmată de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 2993/2013. Referitor Ia apărările formulate de către fiecare inculpat în parte în raport cu procedura de verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive conform art. 300 2 C. proc. pen. 1. Inculpatul C.C. a susținut în apărarea sa că: - la acest moment nu mai subzistă temeiurile care au justificat plasarea sa în detenție provizorie prin trecerea unei perioade de timp de 1 an de la luarea măsurii, fiind unanim acceptată în jurisprudența C.E.D.O. că luarea măsurii preventive a arestării este excepția, regula fiind cercetarea în stare de libertate; - din înscrisurile aflate la dosar, a rezultat că în cauză nu se mai justifică temeiurile inițiale respectiv art. 148 lit. f) teza a II-a C. proc. pen. iar pericol concret pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu pericolul social al faptei; - inculpatul are o conduită socială corespunzătoare, este căsătorit, are copii, deține o societate comercială care produce venituri astfel încât lăsarea sa în libertate poate fi circumscrisă unor garanții reale prin instituirea unei măsuri preventive mai puțin restrictive și anume obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara; - actele dosarului nu demonstrează dincolo de orice îndoială că inculpatul s-a manifestat față de vreuna din părțile vătămate într-o manieră echivalentă cu o amenințare concretă; 1.1. Vizând primul aspect relevat de către inculpat, Curtea a arătat pe larg mai sus argumentele pentru care consideră că detenția provizorie a inculpatului nu a depășit un termen rezonabil în accepția rigorilor Convenției. 1.2. În ce-i privește pe inculpatul C.C. ansamblul actelor de la dosarul cauzei este în măsură să genereze date suficiente care să justifice persistența unor suspiciuni puternice cu privire la săvârșirea de către acest inculpat pe o perioadă semnificativă de tip a unor infracțiuni grave de un pericol social ridicat: - constituirea unei grupări infracționale în scopul obținerii de bani și foloase materiale din comiterea infracțiunii de cămătărie, șantaj și înșelăciune. - acordarea unor împrumuturi cu camătă și majorarea nejustificată și unilaterală a dobânzii stabilite inițial, finalitatea acestui fapt fiind îndatorirea excesivă a persoanelor care apelau la aceste împrumuturi și care apoi în contul datoriilor erau deposedate de bunurile mobile și imobile aflate în proprietatea lor sau a unor rude apropiate. 1.3. În raport cu datele concrete ale cauzei din care reiese fără dubiu starea permanentă de temere a părților vătămate care au fost supuse unor presiuni psihice majore pentru a face rost de bani și a restitui sume cu mult peste împrumuturile acordate după care și-au pierdut locuințeIe, nu se poate susține că pericolul concret pentru ordinea publică nu ar mai fi la acest moment real, actual și suficient deputernic pentru un interes de ordine publică. În acest sens s-a impus a fi evidențiate și declarațiile părților vătămate S.D. și C.F.T. date în fața Curții la acest termen prin care acestea își mențin în mare măsură poziția avută în faza de urmărire penală. 1.4. Raportat la criteriile de ordin personal invocate de către inculpat ca și argument în alegerea unei măsuri preventive, Curtea a arătat, că în raport cu jurisprudența C.E.D.O. circumstanțele privitoare la caracterul celui, interesat, moralitatea sa, domiciliul, profesia, resursele de care dispune și relațiile de familie pot să conducă la a se decide că detenția provizorie nu se mai justifică, însă, în același timp arată că interesul public al menținerii ordinii în cauza dată trece înaintea dreptului persoanei deținute la libertate, astfel încât se precizează că luarea în considerare a unui interes public ce se impune a fi protejat precumpănitor primează la acest moment ocrotirii celui privat al inculpatului C.C. 2. Inculpatul D.D.D. a susținut în apărarea sa că în cauză este justificată înlocuirea măsurii arestării preventive, arestării cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara precizând prin apărătorul său ales că raportat la decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în ultimul recurs declarat de D.I.I.C.O.T. împotriva încheierii instanței din 24 septembrie 2013, timpul scurs de Ia acel moment și practica relevantă a instanței de control judiciar, lasă la aprecierea instanței menținerea stării de arest preventiv. 2.1. Curtea a apreciat în raport cu starea actuală a probelor că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă la acest moment un pericol concret „pentru ordinea publică atât prin prisma naturii și gravității acuzațiilor aduse cât și a datelor ce caracterizează persoana inculpatului, date rezultate din modalitatea concretă în care a acționat: șantajând persoanele vătămate, pe care Ie-a amenințat în repetate rânduri cu acte de violență, creându-le o stare reală de temere, pretinzând dobândă la dobândă, obligându-le să încheie mai multe acte prin care le deposeda de mai multe bunuri mobile și imobile. Relevante în acest sens, s-au apreciat a fi declarațiile părților vătămate S.D. și C.F.T., ascultate la acest termen de judecată în condiții de contradictorialitate, conform cărora inculpatul prin acțiunile sale Ie-a indus o stare permanentă de temere. 3. Inculpatul J.B.F., a susținut în apărare următoarele: - în cauză este justificată luarea uneia dintre măsurile preventive alternative prevăzute de art. 136 lit. b) sau lit. c) C. proc. pen. și care ar fi suficientă pentru realizarea scopului - rezonanța socială s-a diminuat categoric iar buna desfășurare a procesului penal constând în prezența inculpatului la dezbateri și neinfluențarea părților din proces poate fi asigurată prin instituirea unei măsuri preventive alternative. - în ce privește prezența la dezbateri a solicitat a fi avut în vedere faptul că nu au fost reținute prevederile art. 148 Iit. a) C. proc. pen. cu atât mai mult cu cât prin aplicarea dispozițiilor art. 145 C. proc. pen. inculpatul poate fi constrâns în acest sens. - referitor la relația sa cu alte persoane se impune a fi avută în vedere declarația de la acest termen a părții vătămate S.D. urmând a fi ascultate părțile vătămate M.S.M. și M.G. cu care inculpatul a purtat ani de zile procese civile și au avut și plângeri penale. 3.1 Vizând aspectele relevate de către inculpatul J.B.F., Curtea a arătat pe larg mai sus argumentele pentru care considera că și la acest moment temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a acestuia, și anume: persistența unor suspiciuni grave de vinovăție cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate crescută ce implică șantaje și înșelăciuni cu consecințe deosebit de grave, fapte ce au produs în patrimoniile părții vătămate consecințe semnificative și pe lungă durată. Se impune a fi evidențiat, în ce-l privește pe acest inculpat, că rolul său esențial în cadrul grupării, constând în procurarea cu prioritate a actelor de carte funciară privind imobilele părților vătămate și prezentarea acestora la notar, fără ca acest serviciu să fie cerut de către părțile vătămate, precum și însoțirea celorlalți inculpați la locuințelor victimelor(ex. părțile vătămate M.S.M., T.H.M. etc.) infirmă apărările formulate la acest termen în sensul inexistenței oricărei legături cu victimele infracțiunilor. Declarația părții vătămate S.D. de la acest termen chiar dacă nu îl implică într-o manieră semnificativă pe inculpatul J.B.F. nu este în măsură în situația în care celelalte părți vătămate nu au fost ascultate să ofere în momentul de față o altă perspectivă asupra bazei factuale reținute în actul de sesizare. 3.2. Nu se poate susține la acest moment, la care consecințele presupuselor fapte săvârșite de către inculpat sunt pregnante și persistă în conștiința persoanelor vătămate că pericolul concret pentru ordinea public avut în vedere inițial nu ar mai fi actual și suficient de puternic pentru protejarea unui interes de ordine publică. 3.3. Împrejurarea că inculpatul J.B.F. nu are antecedente penale, este integrat social și familial, nu poate prima la acest moment necesității protejării interesului de ordine publică și imperativelor derulării, optime a procedurii. 4. Inculpații, I.B.D., F.F.I., H.C.M. și S.N. prin avocatul C.A., în principiu, aceleași aspecte ca și cele evidențiate de către inculpatul J.B.F. și anume: - lăsarea lor în libertate poate fi circumscrisă unor garanții reale prin instituirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara - rezonanța socială a faptelor ce constituie obiectul acuzațiilor s-a diminuat considerabil; - se impun a fi avute în vedere elementele circumstanțiale ce definesc persoana acestor inculpați precum și starea de boală a inculpaților S.N. și H.C.M. 4.1. Vizând aspectele relevate de către inculpații F.F.I. și I.B.D. și H.C.M. Curtea a arătat că și la acest moment subzistă temeiurile inițiale care au justificat luarea măsurii și anume: persistența unor suspiciuni grave de vinovăție cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate crescută ce implică înșelăciuni cu consecințe deosebit de grave, fapte care au produs în patrimoniile părții vătămate consecințe semnificative și pe lungă durată, acestea pierzând sume importante de bani, modificându-li-se cursul normal al vieții (ex. partea vătămată S.N. care este nevoită la acest moment să locuiască separat de copilul său minor). Elementele circumstanțiale ce definesc persoana inculpaților F.F.I. și H.C.M. precum și starea de boală a inculpaților H.C.M. și S.N. au fost avute în vedere ca argumente în încheierea Curții din 24 septembrie 2013 prin care această instanță a dispus înlocuirea măsurii preventive însă soluția instanței a fost infirmată prin decizia penală nr. 2993/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și care a apreciat că se impune menținerea măsurii preventive cu privire la acești inculpați. În ce-l privește pe inculpatul S.N., instanța a arătat că se impune a fi precizată împrejurarea că prin încheierea din 7 noiembrie 2013 Curtea a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acest inculpat, soluția fiind menținută prin decizia nr. 2993/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 396/57/2013/a4. 5. lnculpatul T.I. a invocat în apărare faptul că: - existența unui mandat de executare a unei pedepse privative de libertate lipsește de eficiență măsura preventivă adoptată în cauza de față și îl pune în situația de a nu beneficia de dreptul la muncă în cadrul penitenciarului; În cauză nu există probe care să conducă la vinovăția inculpatului, acuzațiile aduse vizând o singură faptă de șantaj în dauna părții vătămate M.S.M.; 5.1. Vizând primul aspect invocat de către inculpat, Curtea a arătat că executarea la acest moment de către inculpat a unei pedepse privative de libertate nu exclude de plano posibilitatea luării și menținerii unei măsuri preventive. Dintr-o altă perspectivă, inculpatul se află oricum privat de libertate la acest moment, fiind deținut în baza unei hotărâri de condamnare pentru infracțiunea de tentativă de omor. 5.2. Raportat la aspectele relevate mai sus nu se poate reține că temeiurile care au impus luarea măsurii preventive s-au schimbat și nici că pericolul concret pentru ordinea publică nu ar mai fi unul real, actual și suficient de puternic pentru protejarea unui interes de ordine publică. 5.3. Suspiciunile rezonabile cu privire la săvârșirea de către inculpatul T.I. a unei infracțiuni de șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. constând în concret în constrângerea prin violență și amenințare cu moartea a părții vătămate M.S.M., precum și a soției și copiilor minori, acțiunile insistente și repetate ale acestui inculpat care se deplasa la locuința părții vătămate, ducând copiii în altă încăpere pentru ca ceilalți inculpați C.C. și J.B.F. să discute în aceeași manieră cu victima, reprezintă motive pertinente și suficiente pentru a continuarea detenției provizorii. 5.4. Mai mult decât atât la termenul anterior (4 iulie 2013) a fost depusă la dosarul cauzei o cerere formulată de către partea vătămată M.S.M. prin care aduce la cunoștința Curții faptul că din boxa acuzaților, inculpatul T.I. a proferat amenințări la adresa sa, gesturi confirmate de către persoanele prezente în sală și care au semnat înscrisul respectiv. În această situație, nu se poate susține că raportat la circumstanțele cauzei nu s-ar mai impune privarea de libertate a inculpatului. 6. lnculpatul R.C.G. a invocat în apărarea sa că temeiurile care au justificat luarea măsurii nu mai subzistă, iar lăsarea în libertate poate fi circumscrisă unor garanții suficient care să asigure prezența sa la proces cât și derularea optimă a procedurilor. De asemenea inculpatul a arătat că nu a beneficiat material de pe urma tranzacțiilor vizând apartamentele și mansardele construite fiind cooptat în afacere de către inculpatul H.C.M. după care în momentul în care nu a fost în măsură să finanțeze această afacere a renunțat. A arătat că personal a încheiat doar un singur antecontract de vânzare-cumpărare. 6.1. Vizând apărările formulate de către inculpat R.C.G., Curtea a aratătat că acestea au fost luate în considerare alături de circumstanțele personale o dată cu pronunțarea încheierii penale din 24 septembrie 2013 însă prin decizia penală nr. 2993/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție soluția a fost infirmată dispunându-se menținerea măsurii preventive a arestării. 7. Inculpatul C.M. a invocat în apărare următoarele: - temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive a arestării s-au modificat. - de la momentul pronunțării deciziei penale nr. 2993/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a dispus menținerea măsurii preventive a arestării a trecut o perioadă de timp de peste o lună, cauza parcurgând trei termene de judecată, iar derularea lentă a procedurilor deși neimputabilă instanței datorită complexității cauzei și a anumitor motive de ordin obiectiv, nu poate justifica, o detenție provizorie prelungită cu atât mai mult cu cât în sarcina acestuia se reține săvârșirea unei singure infracțiuni de șantaj în formă continuată. - se impun a fi avute în vedere criteriile de ordin personal ale inculpatului C.M. este căsătorit, are un copil minor în întreținere, nu are antecedente penale 7.1. Aspectele privind natura și încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului C.M., limitele de pedeapsă prevăzute în norma de incriminare (1-5 ani), durata detenției provizorii precum și elementele circumstanțiale vizând familia și starea de sănătate a inculpatului au reprezentat argumente avute în vedere de către Curte la adoptarea încheierii penale din 24 septembrie 2013 însă prin decizia penală nr. 2993/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție soluția a fost infirmată dispunându-se menținerea măsurii arestării preventive a acestui inculpat. Înalta Curte de Casație și Justiție acceptând criticile expuse de către D.I.I.C.O.T. cu privire la acest inculpat a avut în vedere probabil existența unui risc de influențare a administrării justiției raportat la datele existente în dosar conform cărora în faza preliminară a investigațiilor acesta s-a deplasat la liderii țiganilor din Sibiu și a transmis părții vătămate M.S. amenințări cerându-i să-și retragă plângerea de Ia poliție și să se împace cu el. 8. Inculpatul D.S.D. a invocat în apărare următoarele: - detenția preventivă a inculpatului a depășit un termen rezonabil, o durată de 8 luni de arest fiind în măsură să atingă scopul prevăzut de art. 136 C. proc. pen. - temeiurile care au justificat luarea măsurii nu mai subzistă, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în cauză, inculpatul bucurându-se de prezumția de nevinovăție. - arestul preventiv reprezintă o măsură excepțională, iar în cauză sunt întrunite disponibilității art. 139 C. proc. pen. raportat la art. 145 C. proc. pen. privind înlocuirea măsurii preventive cu una mai puțin restrictivă și anume, obligarea de a nu părăsi țara cu atât mai mult cu cât în sarcina inculpatului este reținută o singură infracțiune de șantaj în formă continuată. 8.1. Aspectele privind natura și încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului D.S.D., limitele de pedeapsă prevăzute în norma de incriminare (1-5 ani), durata detenției provizorii precum și elementele circumstanțiale vizând familia inculpatului au reprezentat argumente avute în vedere de către Curte la adoptarea încheierii penale din 24 septembrie 2013 însă prin decizia penală nr. 2993/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție soluția a fost infirmată dispunându-se menținerea măsurii arestării preventive a acestui inculpat. 8.2. Cu referire la inculpatul D.S.D. instanța a precizat că acesta se află în prezent în executarea unei pedepse privative de libertate pentru infracțiuni la regimul circulației rutier fiind încarcerat la data de 27 februarie 2013, acesta nefiind recidivist în raport cu aceste condamnări. 9. lnculpatul M.R.E. a invocat în apărare împrejurarea că: - în cauză nu s-a făcut, mai presus de orice îndoială, dovada că actele încheiate de către inculpat ar depăși cadrul legal ce reglementează desfășurarea activității notariale, relevante în acest sens fiind declarațiile părților vătămate din faza de urmărire penală - prezența, inculpatului la proces și evitarea oricărui risc dea lua legătura cu alte părți, pot fi asigurate prin institu