ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

referatul cu propunere de prelungire a duratei măsurii arestării preventive,

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul

Teritorial Alba Iulia a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a

inculpaților T.I., C.C., D.D.D., I.B.D., J.B.F., M.R.E. și Ș.N. pentru o durată

de 30 de zile.

În motivarea cererii s-a susținut că

inculpații sunt cercetați alături de alți inculpați după cum urmează:

infracțiunilor de:

- constituire grup infracțional

organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2

lit. a) teza 1 și lit. b) pct. 4 și 5 din aceeași lege,

- înșelăciune cu consecințe deosebit

de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale),

- șantaj în formă continuată prevăzută

de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (12 acte

materiale),

- cămătărie în formă continuată

prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

infracțiunilor de:

- constituire grup infracțional

organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2

lit. a) teza 1 și lit. b) pct. 4 și 5 din aceeași lege,

- înșelăciune cu consecințe deosebit

de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale),

- șantaj în formă continuată prevăzută

de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (12 acte

materiale),

- cămătărie în formă continuată

prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

- spălare de bani prevăzută de art. 23

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

infracțiunilor de:

- constituire grup infracțional

organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2

lit. a) teza 1 și lit. b) pct. 4 și 5 din aceeași lege,

- înșelăciune cu consecințe deosebit

de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale),

- șantaj în formă continuată prevăzută

de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (12 acte

materiale),

- spălare de bani în formă continuată

prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

infracțiunilor de:

- constituire grup infracțional

organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2

lit. a) teza 1 și lit. b) pct. 4 și 5 din aceeași lege,

- înșelăciune cu consecințe deosebit

de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale),

- șantaj în formă continuată prevăzută

de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (12 acte

materiale).

infracțiunilor de:

- aderare grup infracțional organizat

prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. a) teza

1 și lit. b) pct. 4 și 5 din aceeași lege,

- complicitate înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin.

(1), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte

materiale),

-„complicitate șantaj în formă

continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. (6 acte materiale),

- fals intelectual în formă continuată

prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (5) C. pen.

de șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen.

În esență s-a reținut că în perioada

2008 - mai 2012 pe raza municipiului Sibiu numitul C.C. împreună cu numiții D.D.D.,

I.B.D., J.B.F. au constituit o grupare infracțională la care au aderat și a

fost sprijinită printre alții și de numiții M.R.E. și T.I.. Gruparea s-a

constituit în scopul obținerii de bani și foloase materiale din comiterea unor

infracțiuni de șantaj și înșelăciune.

Membrii grupării acordau împrumuturi

cu camătă și majorau ulterior în mod nejustificat dobânzile stabilite inițial,

finalitatea acestui fapt fiind deposedarea persoanelor care au împrumutat bani,

de bunurile mobile și imobile aflate în proprietatea acestora sau a unor rude

apropiate. în acest scop, membrii grupării acționau coordonat având legături

strânse în comiterea infracțiunilor care au avut continuitate în timp,

întinzându-se pe mai mulți ani.

Activitatea membrilor grupării în ce

privește cămătăria, era un fapt de notorietate în mun. Sibiu și zonele

limitrofe, astfel că în perioada menționată zeci de persoane (părți vătămate)

au apelat la aceștia pentru împrumutul unor sume de bani, de regula în valută,

pentru care impuneau în mod obligatoriu o dobânda între 10% - 50% săptămânal

sau lunar precum și constituirea unor garanții imobiliare, ce se realizau în

majoritatea cazurilor la Biroul Notarului Public M.R.E.. în schimbul

activităților prestate prin care sprijinea activitatea infracțională a

grupării, acesta beneficia de comisioane consistente din partea membrilor

grupării, dar avea grijă ca la prezența în fața sa a părților să fie pregătite

pentru semnat contractele, să existe extrasele CF și plata taxelor aferente.

Ca modalitate de acțiune a grupării este

de menționat faptul că ori de câte ori o persoană fizică apela la unul dintre

aceștia pentru împrumut aveau grijă să nu acorde decât suma de bani cerută și

apelau sau interpuneau pe unul dintre ceilalți membrii ai grupării, după care

invitau persoana la notarul M.R.E., care încheia actele. Se susține că

inculpații nu acordau niciodată suma trecută în contract și rețineau sume de 5.000-10.000

euro și chiar mai mari, la împrumuturile mai mari cu titlu de garanție pentru plata

dobânzii iar alte sume de bani erau reținute pentru plata prestațiilor la notarul

M.R.E., deși percepeau dobânda pentru întreaga sumă din contract. Prin această modalitate

persoanele care luau împrumuturi erau și înșelate la semnarea contractului inițial

de împrumut.

Dobânzile se majorau regulat de membrii

grupării și erau recuperate prin amenințări și acte de violență, prin șantaj asupra

părților vătămate sau membrilor familiilor acestora. Părțile vătămate erau somate

periodic prin telefon de membrii grupării, care păstrau o evidență strictă cu privire

la sumele datorate, la termenele stabilite. Dacă aceștia nu răspundeau la telefon

erau contactați prin diverse cunoștințe sau erau trimiși membri ai grupării care-i

căutau, fiind amenințați și bătuți.

În majoritatea cazurilor părțile vătămate

au plătit la timp doar câteva luni dobânzile, după care nu mai puteau plăti la termene

astfel că valoarea acestora și sumele împrumutate ajungeau la cifre uriașe, fapt

ce împiedica plata lor, iar părțile vătămate pierdeau proprietatea bunurilor gajate.

Parchetul a arătat că măsura preventivă

luată față de inculpați a fost prelungită la data de 07 decembrie 2012, dată de

la care până la termenul de judecată din data de 3 ianuarie 2013 au fost efectuate

următoarele acte de urmărire penală:

au fost reaudiați toți inculpații, s-au finalizat perchezițiile informatice cu privire

la inc. M.R.E., urmând a fi identificate și inventariate în continuare toate documentele

încheiate de acesta pe numele membrilor grupării infracționale;

- au fost audiați martorii M.V. (cu privire

la persoana vătămată C.E.), C.O.I. (fratele persoanei vătămate C.F.T. - care figurează

pe antecontractul încheiat de notarul M.R.E., care arată că a fost amenințat de

inc. C.C. în biroul notarului de față cu acesta), C.A. (soția persoanei vătămate

C.G.V.), N.R.V., F.C.R. (cu privire la persoana vătămată C.G.V.), N.I. (cu privire

la persoana vătămată S.), M.S. (cu privire la persoana vătămată S.), O.D.S.S. (cu

privire la persoana vătămată S.), T.C. (cu privire la persoana vătămată S.), C.N.

(cu privire la persoana vătămată T.), N.A.N. și N.C.I. (în legătură cu persoana

vătămată N.G.);

- au fost audiate următoarele persoane

vătămate: C.E. (șantaj - făptuitori C.M., B.S.), M.F. (șantaj, cămătărie - făptuitor

Ș.N....), C.F.T. (cu privire la înv. și inc. B.N., M.D., D.D.D., C.C. și M.R.E.

- arată modul în care a luat împrumuturile de la cămătari și cum ulterior a fost

șantajat de aceștia), N.G. (șantaj - făptuitor C.M.), M.E.A. (înșelăciune - făptuitor

M.R.E. și alții), M.S. (cu privire la C.M. și ceilalți membrii ai grupării infracționale),

S.D., T.H. (cu privire la inc. C.C., J.B.F., M.R.E.);

ordonanța nr. 1/2013 din 3 ianuarie 2013 s-a dispus:

învinuitul C.C., pentru săvârșirea unui nou act material al infracțiunea de șantaj

în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., față de persoana vătămată C.F.T., în continuare acesta urmând

a fi urmărit sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj în formă continuată

prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (13

acte materiale).

învinuitul D.D.D., pentru săvârșirea unui nou act material al infracțiunii de șantaj

în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., față de persoana vătămată C.F.T., în continuare acesta urmând

a fi urmărit sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj în formă continuată

prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (13

acte materiale).

3

.

Extinderea urmăririi penale față de învinuitul

M.R.E., pentru săvârșirea unui nou act material al infracțiunii de complicitate

la șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., față de persoana vătămată C.F.T., în continuare acesta

urmând a fi urmărit sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj în formă continuată

prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7

acte materiale).

învinuitul M.R.E., pentru săvârșirea unui nou act material al infracțiunii de fals

intelectual în formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., cu privire la antecontractul de vânzare cumpărare dintre

C.O.I. și D.D.D. datat 29 decembrie 2008.

În fapt s-a reținut că în vara anului 2008

persoana vătămată C.F.T. a luat un împrumut în sumă de 10.000 euro de la inc. D.D.D.

și C.C. cu o dobândă de aproximativ 15% pe lună, după care a plătit lunar dobânzile

impuse, în toamna anului 2008 a mai împrumutat suma de 3.000 euro de la inculpatul

D.D.D., dobânda rămânând neschimbată, persoana vătămată plătind în continuare dobânzile

către cămătari.

Ulterior deoarece au auzit că partea vătămată

ar avea probleme financiare, cei doi inculpați au început să-l amenințe pentru a

le oferi o garanție imobiliară, în final persoana vătămată cedând șantajului și

acceptând să încheie cu aceștia un contract promisiune de vânzare cumpărare a unui

apartament (mansardă) din mun. Sibiu.

Actul a fost încheiat la notarul public

M.R.E., între fratele persoanei vătămate numitul C.O.I., care figura în acte ca

și proprietar al mansardei în cauză (în fapt proprietar era persoana vătămată C.F.T.)

și inc. D.D.D..

În contractul legalizat de notarul public

la data de 29 decembrie 2008 se stipula că numitul C.O.I. a primit de la inc. D.D.D.

suma de 30.000 euro integral în numerar înainte de semnarea prezentului contract,

iar în schimbul acestei sume de bani se obliga să vândă până la data de 30

iulie 2009, un apartament cu două camere, mansardă, ce urma să fie construit pe

terasa situată în Sibiu. De asemenea se menționa ca în cazul în care la finalizarea

construcției promitentul vânzător va refuza să vândă, acesta să fie obligat să plătească

către inculpatul D.D.D. suma de 60.000 euro. Contractul a fost legalizat de către

notar în condițiile în care acesta cunoștea despre împrumutul luat de persoana vătămată

de la cămătari și că de fapt aceste antecontract reprezintă o garanție de restituire

a împrumutului.

Anterior documentația pentru construirea

mansardei fusese făcută de către notarul public M.R.E..

Din declarația martorului C.O.I. reiese

că inculpatul D.D.D. nu a fost de față la încheierea contractului de către notar,

fiind prezent în schimb inculpatul C.C.. După redactarea contractului, în biroul

notarial și în prezența notarului public inculpatul C.C. l-a amenințat pe numitul"

C.O.I. și pe fratele acestuia cu acte de violență în cazul în care nu vor restitui

împrumutul.

Parchetul a susținut că în continuare subzistă

temeiurile pentru care s-a dispus șj, prelungit măsura preventivă a arestării astfel

că pentru buna desfășurare a cercetării penale se impune ca această măsură să fie

prelungită pentru o nouă perioadă de 30 de zile. S-a arătat că în cauză urmărirea

penală nu a fost finalizată și este necesar să fie efectuate următoarele acte de

cercetare: identificarea și audierea altor persoane vătămate despre care există

indicii că ar fi victime la grupării infracționale; audierea în calitate de martor

alte persoane ce cunosc despre șantajele și înșelăciunile la care au fost supuse

victimele grupării și despre activitățile infracționale ale grupării, finalizarea

percheziției informatice cu privire la inculpatul J.B.F., efectuarea altor testări

tip poligraf, extinderea cercetărilor și cu privire la alte fapte și persoane (a

se vedea declarațiile unor noi părți vătămate existente deja la dosar) precum și

alte acte de urmărire penală necesare în cauză (confruntări, prezentări pentru recunoaștere,

etc.)

Prin încheierea nr. l din 3 ianuarie 2013,

Curtea de Apel Alba Iulia, a admis solicitarea de prelungire a măsurii arestării

preventive a inculpaților T.I., C.C., D.D.D., I.B.D., J.B.F. și M.R.E..

Curtea de Apel a reținut în esență că temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat și nu au

intervenit elemente noi de natură a infirma presupunerea rezonabilă că inculpații

au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.

În

acest sens s-au avut în vedere declarațiile martorilor audiați

ulterior ultimei prelungiri a măsurii arestării preventive precum și măsurile procesuale

de extindere a urmăririi penale în privința inculpaților C.C., D.D.D. și M.R.E..

S-a mai reținut faptul că din probele administrate

ulterior primei prelungiri a măsurii preventive a arestării, a rezultat că inculpații

continuă să amenințe părțile vătămate ori familiile acestora prin persoane interpuse

sau încearcă să le determine să retracteze declarațiile care îi incriminează.

În

ce privește oportunitate prelungirii acestei măsuri preventive,

Curtea a constatat că subzistă în continuare riscul ca lăsați în libertate inculpații

să reprezinte un pericol pentru ordinea publică, că acuzațiile aduse acestora sunt

deosebit de grave iar probele administrate în cauză relevă lipsa de scrupule a inculpaților

în relațiile sociale, indiciile și probele existente în privința modul pretins de

săvârșire a infracțiunilor, preocuparea pentru ascunderea caracterului ilicit al

activității desfășurate, intimidarea victimelor în formularea unor plângeri ori

presiunile exercitate asupra acestora pentru retractarea declarațiilor justifică

temerea că lăsarea lor în libertate reprezintă un factor credibil de risc pentru

ordinea publică.

În

ceea ce privește durata rezonabilă, Curtea a arătat că aceasta

nu a fost depășită, în cele aproximativ 2 luni scurse de la data luării măsurii

arestării preventive, organele de urmărire penală au desfășurat activități de continuarea

a cercetărilor și au produs probe relevante cauzei.

În

ceea ce privește posibilitatea luării unei măsuri alternative

neprivative de libertate față de inculpați, Curtea a apreciat că aceasta nu este

oportună în acest

moment procesual,

nefiind aptă să asigure realizarea scopului prevăzut de art 136 C. proc. pen..

Referitor la solicitările formulate de

inculpați, prin apărători la termenul de judecată din data de 3 ianuarie 2013, Curtea

a respins ca inadmisibilă cererea de reapreciere a probelor și indiciilor avute

în vedere la luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive arătând că evaluarea

subzistenței temeiurilor arestării preventive poate fi făcută numai în raport de

noile probe administrate după pronunțarea acestor hotărâri.

În raport de criticile referitoare la nerespectarea

dreptului la apărare prin neadministrarea probelor propuse în apărare, imposibilitatea

inculpaților de a da declarații pentru că nu au cunoștință de conținutul dosarului,

neacordarea unui timp de studiu suficient avocatului pentru pregătirea apărării

clientului, Curtea Ie-a considerat neîntemeiate arătând în esență că inculpații

nu au relevat care ar ff probele propuse în apărare a căror administrare a fost

refuzată de către organele de urmărire penală, organele de urmărire penală nu au

demonstrat pasivitate în desfășurarea anchetei și nu au lezat dreptul inculpaților

de a face sau nu declarații, iar în ceea ce privește neacordarea unui timp suficient

avocaților pentru studierea dosarului, a constatat că apărătorii inculpaților nu

au invocat necesitatea acordării unui termen în vederea pregătirii apărării ci dimpotrivă

au declarat că nu au de formulat nici o cerere.

În ceea ce privește critica referitoare

la faptul că propunerea de prelungire a arestării preventive a fost realizată în

mod global fără referiri concrete la fiecare inculpat în parte, Curtea a considerat-o

nefondată, întrucât în cuprinsul propunerii de prelungire a arestării preventive

au fost făcute referiri concrete la toți inculpații pentru care s-a efectuat propunerea

atât în privința acuzațiilor aduse cât și a temeiurilor care impun în continuarea

prelungirea măsurii preventive a arestării.

În raport de lipsa de oportunitate a prelungirii

măsurii arestării preventive invocată de apărarea, în condițiile în care probatoriile

care urmează a fi administrate nu îi privesc pe toți inculpații arestați, Curtea

a apreciat că, în contextul încadrărilor juridice date faptelor reținute în sarcina

inculpaților și pericolului social al acestora, este lipsită de relevanță măsura

în care administrarea unor probatorii privește pe un inculpat sau altul.

În ceea ce privește aspectul invocat de

apărarea referitor la existența unor coinculpați cercetați în libertate pentru același

gen de faptă, Curtea a apreciat că acest fapt nu este nu motiv pentru respingerea

propunerii de prelungire a arestării preventive atâta vreme cât această măsură se

dispune în condițiile art. 155 C. proc. pen. după evaluarea situației fiecărui inculpat.

Referitor la faptul că ordonanța nr. 1

din 03 ianuarie 2013, prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale, nu a fost

prezentată inculpaților până la momentul soluționării propunerii de prelungire,

Curtea a apreciat că aceasta nu reprezintă un impediment în soluționarea propunerii

de prelungire a măsurii arestării preventive formulate.

De asemenea, faptul că organele de urmărire

penală au considerat necesară supunerea la testul poligraf a unei părți vătămate

nu determină aprecierea că organele de urmărire penală nu sunt convinse de justețea

acuzațiilor, preocuparea pentru stabilire adevărului presupune și administrarea

de probe în favoarea inculpaților iar stabilirea cu caracter definitiv și indubitabil

a vinovăției inculpaților se realizează doar printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

În final, Curtea a apreciat faptul că deși

nu sunt lipsite de relevanță aspectele legate de problemele de familie ale inculpaților,

totuși, acestea nu pot constitui în acest moment procesual un temei suficient pentru

luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate, deoarece interesul general

este precumpănitor față de cel particular al inculpaților.

împotriva încheierii nr. l din 3 ianuarie

2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală pronunțată în Dosarul nr. 6/57/2013

în termenul legal, au formulat recurs inculpații D.I.D., C.C., I.B.D., J.B.F., M.R.E.

și T.I. solicitând în principal, casarea încheierii atacate iar în rejudecare, să

se respingă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive și în subsidiar,

în cazul în care instanța nu va admite cererea de respingere a propunerii de prelungire

a măsurii arestării preventive, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive

cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Recurenții

inculpați au criticat încheierea atacată pentru netemeinicie, având în vedere motivele

expuse în scris și verbal în ședință publică.

Astfel, în susținerea recursului, apărătorul

desemnat din oficiu al inculpatului D.I.D. a invocat motive de ordin personal ale

inculpatului, motive care ar justifica lăsarea acestuia în libertate.

Apărătorul ales al inculpatului C.C. a

arătat în esență că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute

de art. 148 lit. f), probele existente la dosar nedemonstrând întrunirea elementelor

constitutive pentru niciuna dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului,

iar la dosar nu există probe certe din care să rezulte că inculpatul, odată lăsat

în libertate, ar putea prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Apărătorul ales al inculpatului I.B.D.

a susținut faptul că, la dosarul cauzei nu există probe certe din care să rezulte

pe de o parte, că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat iar

pe de altă parte, că lăsat în libertate, ar prezenta pericol concret pentru ordinea

publică, ar putea influența cercetările în curs de desfășurare sau s-ar sustrage

de la cercetare.

Apărătorul ales al recurentului inculpat

J.B.F., a precizat faptul că, față de clientul său, nu s-a administrat nicio probă

și nici nu sunt probe sau indicii noi că ar fi săvârșit alte fapte, iar temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă.

Apărătorii aleși ai recurentului inculpat

M.R.E. au susținut în esență că încheierea atacată nu este motivată iar instanța

de fond nu a realizat o verificare efectivă a stării de fapt.

Au mai criticat și faptul că motivarea

reținerii art. 148 lit. b), e) și f) C. proc. pen. este generală și au fost invocate

temeiuri care nu îl privesc pe clientul său și nu au legătură cu acesta.

Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului

inculpat T.I. a arătat în esență că, încheierea atacată nu este motivată, nu au

fost dovedite faptele reținute în sarcina inculpatului și nu este dovedit pericolul

social concret pentru ordinea publică pe care l-ar constitui inculpatul dacă ar

fi lăsat în libertate.

Examinând încheierea atacată în raport

de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că recursurile nu sunt fondate, pentru considerentele ce urmează:

Din actele dosarului se reține că recurenții

inculpați C.C., D.D.D., I.B.D. și J.B.F. au constituit o grupare infracțională organizată

la care au aderat și a fost sprijinită printre alții și de recurenții inculpați

M.R.E. și T.I..

Această grupare a avut drept scop obținerea

de bani și foloase materiale ca urmare a comiterii unor infracțiuni de șantaj și

înșelăciune având la bază acordarea de către membrii grupării a unor împrumuturi

cu camătă.

Arestarea preventivă a fost dispusă în

temeiul art. 148 lit. b), e) și f) C. proc. pen., în considerarea existenței unor

indicii serioase în sensul vinovăției persoanelor în cauză, a faptului că acestea

au exercitata presiuni asupra persoanelor vătămate pentru ca acestea să își retragă

plângerile formulate împotriva recurenților inculpați și a necesității protejării

ordinii publice de prejudiciile cauzate prin

7

infracțiunile de care sunt

acuzați recurenții inculpați.

Măsura arestării preventivă a fost ulterior

prelungită.

Analizând temeiurile care au stat la baza

luării măsurii arestării preventive și având în vedere faptele reținute în sarcina

inculpaților, modalitatea de săvârșire a acestora, urmările produse și stadiul procesual,

Înalta Curte apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare

privarea de libertate, existând indicii temeinice și suficiente, în accepțiunea

dată acestei noțiuni de art. 68

1

C. proc. pen., că inculpații au comis

faptele pentru care sunt cercetați.

Astfel, în aprecierea subzistenței temeiurilor

care au stat la baza arestării preventive, Înalta Curte va avea în vedere situația

de fapt, gravitatea faptelor, consecințele acestora, gradul de implicare al fiecărui

inculpat în ansamblul activităților infracționale desfășurate, atitudinea procesuală

a fiecărui inculpat precum și existența antecedentelor penale în privința unora

dintre inculpați.

Se constată că, atât din punct de vedere

al probatoriului administrat cât și al faptelor reținute în sarcina inculpaților,

fără a afecta prezumția de nevinovăție, sunt îndeplinite în continuare condițiile

prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. e) și f) C. proc. pen., pentru ca măsura arestării

preventive să fie prelungită.

Astfel cum, în mod constant, a statuat

C.E.D.O., art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenție, nu presupune ca autoritățile să

dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul privării

de libertate, rolul măsurii preventive fiind tocmai acela de a permite clarificarea

sau dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor.

Organul judiciar este obligat să ofere

un set minim da fapte și informații care să convingă instanța cu privire la existența

acestor indicii temeinice, iar faptele care suscită bănuieli nu prezintă același

nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin cu cele

care permit condamnarea.

Apărarea a susținut faptul că în speță

nu există probe care să demonstreze săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina

inculpaților și nici că aceștia, odată puși în libertate, ar prezenta un pericol

concret pentru ordinea publică.

Față de stadiul procesul, Înalta Curte

constată că aprecierea pe fond a acuzațiilor ce se aduc inculpaților, excede prezentul

cadru procesual, instanța în baza art. 155 alin. (1) C. proc. pen. verificând doar

dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin

sau dacă au intervenit temeiuri noi și dacă acestea determină presupunerea rezonabilă

că inculpații ar fi săvârșjt faptele reținute în sarcina lor.

În

speță, sunt întrunite ambele condiții alternative prevăzute

de art. 155 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că temeiurile avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive se mențin și au intervenit temeiuri noi care

justifică prelungirea acesteia.

Astfel, ulterior termenului din 7 decembrie

2012 când s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, au

fost administrate probe care însă nu au fost de natură să infirme faptele reținute

în sarcina acestora ci, au confirmat faptele reținute în sarcina inculpaților relevând

de altfel, existența unor acte materiale noi în sarcina unora dintre inculpați.

în acest sens se rețin declarațiile martorilor A.V.I. (în ceea ce îi privește pe

inculpații C.C. și D.D.D.), R.C.L. (în ceea ce îl privește pe D.D.D.), S.B. (în

ceea ce îi privește pe inculpații C.C., J.B.F. și D.D.D.), T.Z. (în ceea ce îi privește

pe inculpații J.B.F. și D.D.D.), S.V.M.(în ceea ce îl privește pe inculpatul D.D.D.),

S.M. (în ceea ce îi privește pe inculpații C.C., J.B.F., T.I. și M.R.E.).

În

baza ordonanței nr. l din 3 ianuarie 2013 s-a dispus extinderea

urmăririi penale față de învinuiții C.C. și D.D.D. pentru săvârșirea unor noi acte

materiale ale infracțiunii de șantaj în formă continuată, față de persoana vătămată

C.F.T. și față de învinuitul M.R.E. pentru săvârșirea unui nou act material al infracțiunii

de complicitate la infracțiunea de șantaj în formă continuată față de aceeași persoană

vătămată și un nou act material al infracțiunii de fals intelectual în formă continuată

cu privire la antecontractul de vânzare cumpărare dintre C.F.T. și D.D.D..

De asemenea tot în urma cercetărilor efectuate

ulterior prelungirii arestării preventive în data de 7 decembrie 2012, au fost identificate

alte persoane vătămate, respectiv numiții P.V.M., C.E. și I.D.D..

În

consecință, Înalta Curte apreciază că în speță se mențin temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și există temeiuri noi care

justifică prelungirea măsurii arestării preventive iar susținerile inculpaților

cu privire la faptul că nu se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive sunt neîntemeiate.

în ceea ce privește incidența dispozițiilor

art. 148 lit. e) și f) C. proc. pen., Înalta Curte reține că acestea sunt deplin

aplicabile și au fost corect reținute de către instanța de fond.

Astfel, în raport de dispozițiile art.

148 lit. e) C. proc. pen., prelungirea, măsurii arestării preventive este justificată

pe de o parte de necesitatea protejării părților vătămate, iar pe de altă parte,

de necesitatea prevenirii obstrucționării cursului justiției penale. Astfel martora

S.M. a declarat că inculpatul C.C. a exercitat presiuni prin persoane interpuse

amenințându-l pe concubinul său cu moartea dacă nu își retrage plângerea penală

formulată în cauză. De asemenea, partea vătămată S.M.V. a declarat că inculpatul

M.R.E., prin persoane interpuse i-a solicitat să își schimbe declarațiile făcute

în cursul urmăririi penale, în sensul de a nu îl mai incrimina pe acesta.

În

raport de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

Înalta Curte contrar susținerilor apărătorilor recurenților inculpați, reține că

sunt întrunite cele două condiții cumulative enumerate în această dispoziție legală.

Astfel, inculpații sunt cercetați pentru

infracțiuni de constituire grup infracțional organizat, înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave în formă continuată, șantaj în formă continuată, cămătărie în

formă continuată, spălare de bani, fiecare dintre aceste infracțiuni fiind sancționate

cu închisoarea mai mare de 4 ani.

În

ceea ce privește reținerea pericolului concret pentru ordinea

publică, acesta trebuie apreciat nu ca un fapt, ci ca o stare, care trebuie corelată

pe de o parte cu datele speței și circumstanțele personale ale fiecăruia dintre

inculpați iar pe de altă parte, cu implicațiile și ecoul pe care l-ar avea lăsarea

în libertate a inculpaților față de opinia publică.

Astfel, Înalta Curte reține faptul că inculpații

T.I., I.B.D., C.C. și D.D.D. sunt cunoscuți cu antecedente penale ceea ce demonstrează

persistența acestora în activitatea infracțională și faptul că, deși au suferit

condamnări anterioare, nu au demonstrat o atitudine de îndreptare față de societate

manifestând în continuare un comportament infracțional, violent și lipsă de respect

față de valorile protejate de lege.

În

ceea ce îl privește pe inculpatul M.R.E., față de statutul

său și exigențele profesionale pe care le presupune profesia de notar public, acesta

a încălcat în mod grav cerințele de deontologie profesională profitând de poziția

sa, în detrimentul clienților pe care ar fi trebuit să îi consilieze în mod corect

și nepărtinitor.

În

ceea ce îl privește pe inculpatul J.B.F., deși nu are antecedente

penale, faptele reținute în sarcina sa demonstrează un comportament periculos mai

ales că acesta a amenințat parte din persoanele vătămate și împreună cu ceilalți

inculpați Ie-a obligat să își cedeze bunurile în contul împrumuturilor contractate,

iar faptul că infracțiunile au fost săvârșite în formă continuată demonstrează o

constanță în activitatea infracțională.

În

ceea ce privește durata rezonabilă, Înalta Curte apreciază

că perioada de detenție scursă până în prezent, nu poate fi judecată ut singuli

doar prin prisma

duratei în

sine, ci trebuie privită în contextul procesual, având în vedere natura și gravitatea

faptelor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea în care acestea au fost comise,

etapa procesuală în care se află, toate acestea justificând temerea că, puși în

libertate, se poate crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate

și de neîncredere în activitatea justiției.

În ceea ce privește cererea de înlocuire

a măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate,

Înalta Curte apreciază că în aceasta fază procesuală nu este oportună și nici suficientă

pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.

Pentru a dispune înlocuirea măsurii arestării

preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara sau localitate,

trebuie să fi intervenit o modificarea a temeiurilor care au stat la baza luării

măsurii arestării preventive, instanța trebuie să constate din administrarea probatoriului,

evaluarea comportamentului inculpaților raportat la starea de fapt și faptele reținute

în sarcina acestora pentru a determina dacă pericolul pentru ordinea publică mai

subzistă, dacă raportat la stadiul procesual există pericolul ca inculpații odată

lăsați în libertate să încerce să influențeze desfășurarea procesului penal sau

să încerce să se sustragă de la procesul penal sau să săvârșească alte fapte de

natură penală. Criteriile menționate anterior și care au fost cristalizate în jurisprudenta

CEDO nu trebuie să fie întrunite cumulativ iar subzistența lor trebuie verificată

în raport de prevederile Codului de procedură penală.

Or, astfel cum s-a constatat, în cauză

se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și chiar

au fost identificate temeiuri noi pe cale de consecință o astfel de cerere nu poate

fi primită.

Ca atare,

detenția provizorie este licită, fiind

respectate atât exigențele ce decurg din legea internă, cât și cele prevăzute de

art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale, impunându-se prelungirea acesteia.

Așa fiind, constatând neîntemeiate criticile

formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații D.I.D., C.C., I.B.D., J.B.F., M.R.E. și T.I. împotriva încheierii

nr. l din 3 ianuarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și va dispune

obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen..

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații D.I.D., C.C., I.B.D., J.B.F., M.R.E. și T.I. împotriva încheierii

nr. l din 3 ianuarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală pronunțată

în Dosarul nr. 6/57/2013.

Obligă pe fiecare dintre recurenții inculpați

D.I.D., I.B.D. și T.I. la câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe fiecare dintre recurenții inculpați

C.C., J.B.F. și M.R.E. la câte 125 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 25 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie

2013.