Dosar nr. 6/57/2013 — ÎCCJ, Secția penală, decizia din 10.01.2013 — recurs

C.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de: - constituire grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. a) teza 1 și lit. b) pct. 4 și 5 din aceeași lege, - înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale), - șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (12 acte materiale), - cămătărie în formă continuată prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

D.D.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de: - constituire grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. a) teza 1 și lit. b) pct. 4 și 5 din aceeași lege, - înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale), - șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (12 acte materiale), - cămătărie în formă continuată prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

I.B.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de: - constituire grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. a) teza 1 și lit. b) pct. 4 și 5 din aceeași lege, - înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale), - șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (12 acte materiale), - spălare de bani în formă continuată prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

J.B.F. pentru săvârșirea infracțiunilor de: - constituire grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. a) teza 1 și lit. b) pct. 4 și 5 din aceeași lege, - înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale), - șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (12 acte materiale).

M.R.E. pentru săvârșirea infracțiunilor de: - aderare grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. a) teza 1 și lit. b) pct. 4 și 5 din aceeași lege, - complicitate înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale), -„complicitate șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale), - fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (5) C. pen.

T.I. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. În esență s-a reținut că în perioada 2008 - mai 2012 pe raza municipiului Sibiu numitul C.C. împreună cu numiții D.D.D., I.B.D., J.B.F. au constituit o grupare infracțională la care au aderat și a fost sprijinită printre alții și de numiții M.R.E. și T.I.. Gruparea s-a constituit în scopul obținerii de bani și foloase materiale din comiterea unor infracțiuni de șantaj și înșelăciune. Membrii grupării acordau împrumuturi cu camătă și majorau ulterior în mod nejustificat dobânzile stabilite inițial, finalitatea acestui fapt fiind deposedarea persoanelor care au împrumutat bani, de bunurile mobile și imobile aflate în proprietatea acestora sau a unor rude apropiate. în acest scop, membrii grupării acționau coordonat având legături strânse în comiterea infracțiunilor care au avut continuitate în timp, întinzându-se pe mai mulți ani. Activitatea membrilor grupării în ce privește cămătăria, era un fapt de notorietate în mun. Sibiu și zonele limitrofe, astfel că în perioada menționată zeci de persoane (părți vătămate) au apelat la aceștia pentru împrumutul unor sume de bani, de regula în valută, pentru care impuneau în mod obligatoriu o dobânda între 10% - 50% săptămânal sau lunar precum și constituirea unor garanții imobiliare, ce se realizau în majoritatea cazurilor la Biroul Notarului Public M.R.E.. în schimbul activităților prestate prin care sprijinea activitatea infracțională a grupării, acesta beneficia de comisioane consistente din partea membrilor grupării, dar avea grijă ca la prezența în fața sa a părților să fie pregătite pentru semnat contractele, să existe extrasele CF și plata taxelor aferente. Ca modalitate de acțiune a grupării este de menționat faptul că ori de câte ori o persoană fizică apela la unul dintre aceștia pentru împrumut aveau grijă să nu acorde decât suma de bani cerută și apelau sau interpuneau pe unul dintre ceilalți membrii ai grupării, după care invitau persoana la notarul M.R.E., care încheia actele. Se susține că inculpații nu acordau niciodată suma trecută în contract și rețineau sume de 5.000-10.000 euro și chiar mai mari, la împrumuturile mai mari cu titlu de garanție pentru plata dobânzii iar alte sume de bani erau reținute pentru plata prestațiilor la notarul M.R.E., deși percepeau dobânda pentru întreaga sumă din contract. Prin această modalitate persoanele care luau împrumuturi erau și înșelate la semnarea contractului inițial de împrumut. Dobânzile se majorau regulat de membrii grupării și erau recuperate prin amenințări și acte de violență, prin șantaj asupra părților vătămate sau membrilor familiilor acestora. Părțile vătămate erau somate periodic prin telefon de membrii grupării, care păstrau o evidență strictă cu privire la sumele datorate, la termenele stabilite. Dacă aceștia nu răspundeau la telefon erau contactați prin diverse cunoștințe sau erau trimiși membri ai grupării care-i căutau, fiind amenințați și bătuți. În majoritatea cazurilor părțile vătămate au plătit la timp doar câteva luni dobânzile, după care nu mai puteau plăti la termene astfel că valoarea acestora și sumele împrumutate ajungeau la cifre uriașe, fapt ce împiedica plata lor, iar părțile vătămate pierdeau proprietatea bunurilor gajate. Parchetul a arătat că măsura preventivă luată față de inculpați a fost prelungită la data de 07 decembrie 2012, dată de la care până la termenul de judecată din data de 3 ianuarie 2013 au fost efectuate următoarele acte de urmărire penală: 1. Au fost administrate următoarele probe au fost reaudiați toți inculpații, s-au finalizat perchezițiile informatice cu privire la inc. M.R.E., urmând a fi identificate și inventariate în continuare toate documentele încheiate de acesta pe numele membrilor grupării infracționale; - au fost audiați martorii M.V. (cu privire la persoana vătămată C.E.), C.O.I. (fratele persoanei vătămate C.F.T. - care figurează pe antecontractul încheiat de notarul M.R.E., care arată că a fost amenințat de inc. C.C. în biroul notarului de față cu acesta), C.A. (soția persoanei vătămate C.G.V.), N.R.V., F.C.R. (cu privire la persoana vătămată C.G.V.), N.I. (cu privire la persoana vătămată S.), M.S. (cu privire la persoana vătămată S.), O.D.S.S. (cu privire la persoana vătămată S.), T.C. (cu privire la persoana vătămată S.), C.N. (cu privire la persoana vătămată T.), N.A.N. și N.C.I. (în legătură cu persoana vătămată N.G.); - au fost audiate următoarele persoane vătămate: C.E. (șantaj - făptuitori C.M., B.S.), M.F. (șantaj, cămătărie - făptuitor Ș.N… ), C.F.T. (cu privire la înv. și inc. B.N., M.D., D.D.D., C.C. și M.R.E. - arată modul în care a luat împrumuturile de la cămătari și cum ulterior a fost șantajat de aceștia), N.G. (șantaj - făptuitor C.M.), M.E.A. (înșelăciune - făptuitor M.R.E. și alții), M.S. (cu privire la C.M. și ceilalți membrii ai grupării infracționale), S.D., T.H. (cu privire la inc. C.C., J.B.F., M.R.E.); 2. S-au dispus măsuri procesuale „Prin ordonanța nr. 1/2013 din 3 ianuarie 2013 s-a dispus: 1. Extinderea urmăririi penale față de învinuitul C.C., pentru săvârșirea unui nou act material al infracțiunea de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., față de persoana vătămată C.F.T., în continuare acesta urmând a fi urmărit sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (13 acte materiale). 2. Extinderea urmăririi penale față de învinuitul D.D.D., pentru săvârșirea unui nou act material al infracțiunii de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., față de persoana vătămată C.F.T., în continuare acesta urmând a fi urmărit sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (13 acte materiale). 3 . Extinderea urmăririi penale față de învinuitul M.R.E., pentru săvârșirea unui nou act material al infracțiunii de complicitate la șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., față de persoana vătămată C.F.T., în continuare acesta urmând a fi urmărit sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale). 4. Extinderea urmăririi penale față de învinuitul M.R.E., pentru săvârșirea unui nou act material al infracțiunii de fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu privire la antecontractul de vânzare cumpărare dintre C.O.I. și D.D.D. datat 29 decembrie 2008. În fapt s-a reținut că în vara anului 2008 persoana vătămată C.F.T. a luat un împrumut în sumă de 10.000 euro de la inc. D.D.D. și C.C. cu o dobândă de aproximativ 15% pe lună, după care a plătit lunar dobânzile impuse, în toamna anului 2008 a mai împrumutat suma de 3.000 euro de la inculpatul D.D.D., dobânda rămânând neschimbată, persoana vătămată plătind în continuare dobânzile către cămătari. Ulterior deoarece au auzit că partea vătămată ar avea probleme financiare, cei doi inculpați au început să-l amenințe pentru a le oferi o garanție imobiliară, în final persoana vătămată cedând șantajului și acceptând să încheie cu aceștia un contract promisiune de vânzare cumpărare a unui apartament (mansardă) din mun. Sibiu. Actul a fost încheiat la notarul public M.R.E., între fratele persoanei vătămate numitul C.O.I., care figura în acte ca și proprietar al mansardei în cauză (în fapt proprietar era persoana vătămată C.F.T.) și inc. D.D.D.. În contractul legalizat de notarul public la data de 29 decembrie 2008 se stipula că numitul C.O.I. a primit de la inc. D.D.D. suma de 30.000 euro integral în numerar înainte de semnarea prezentului contract, iar în schimbul acestei sume de bani se obliga să vândă până la data de 30 iulie 2009, un apartament cu două camere, mansardă, ce urma să fie construit pe terasa situată în Sibiu. De asemenea se menționa ca în cazul în care la finalizarea construcției promitentul vânzător va refuza să vândă, acesta să fie obligat să plătească către inculpatul D.D.D. suma de 60.000 euro. Contractul a fost legalizat de către notar în condițiile în care acesta cunoștea despre împrumutul luat de persoana vătămată de la cămătari și că de fapt aceste antecontract reprezintă o garanție de restituire a împrumutului. Anterior documentația pentru construirea mansardei fusese făcută de către notarul public M.R.E.. Din declarația martorului C.O.I. reiese că inculpatul D.D.D. nu a fost de față la încheierea contractului de către notar, fiind prezent în schimb inculpatul C.C.. După redactarea contractului, în biroul notarial și în prezența notarului public inculpatul C.C. l-a amenințat pe numitul" C.O.I. și pe fratele acestuia cu acte de violență în cazul în care nu vor restitui împrumutul. Parchetul a susținut că în continuare subzistă temeiurile pentru care s-a dispus șj, prelungit măsura preventivă a arestării astfel că pentru buna desfășurare a cercetării penale se impune ca această măsură să fie prelungită pentru o nouă perioadă de 30 de zile. S-a arătat că în cauză urmărirea penală nu a fost finalizată și este necesar să fie efectuate următoarele acte de cercetare: identificarea și audierea altor persoane vătămate despre care există indicii că ar fi victime la grupării infracționale; audierea în calitate de martor alte persoane ce cunosc despre șantajele și înșelăciunile la care au fost supuse victimele grupării și despre activitățile infracționale ale grupării, finalizarea percheziției informatice cu privire la inculpatul J.B.F., efectuarea altor testări tip poligraf, extinderea cercetărilor și cu privire la alte fapte și persoane (a se vedea declarațiile unor noi părți vătămate existente deja la dosar) precum și alte acte de urmărire penală necesare în cauză (confruntări, prezentări pentru recunoaștere, etc.) Prin încheierea nr. l din 3 ianuarie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, a admis solicitarea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților T.I., C.C., D.D.D., I.B.D., J.B.F. și M.R.E.. Curtea de Apel a reținut în esență că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat și nu au intervenit elemente noi de natură a infirma presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați. În acest sens s-au avut în vedere declarațiile martorilor audiați ulterior ultimei prelungiri a măsurii arestării preventive precum și măsurile procesuale de extindere a urmăririi penale în privința inculpaților C.C., D.D.D. și M.R.E.. S-a mai reținut faptul că din probele administrate ulterior primei prelungiri a măsurii preventive a arestării, a rezultat că inculpații continuă să amenințe părțile vătămate ori familiile acestora prin persoane interpuse sau încearcă să le determine să retracteze declarațiile care îi incriminează. În ce privește oportunitate prelungirii acestei măsuri preventive, Curtea a constatat că subzistă în continuare riscul ca lăsați în libertate inculpații să reprezinte un pericol pentru ordinea publică, că acuzațiile aduse acestora sunt deosebit de grave iar probele administrate în cauză relevă lipsa de scrupule a inculpaților în relațiile sociale, indiciile și probele existente în privința modul pretins de săvârșire a infracțiunilor, preocuparea pentru ascunderea caracterului ilicit al activității desfășurate, intimidarea victimelor în formularea unor plângeri ori presiunile exercitate asupra acestora pentru retractarea declarațiilor justifică temerea că lăsarea lor în libertate reprezintă un factor credibil de risc pentru ordinea publică. În ceea ce privește durata rezonabilă, Curtea a arătat că aceasta nu a fost depășită, în cele aproximativ 2 luni scurse de la data luării măsurii arestării preventive, organele de urmărire penală au desfășurat activități de continuarea a cercetărilor și au produs probe relevante cauzei. În ceea ce privește posibilitatea luării unei măsuri alternative neprivative de libertate față de inculpați, Curtea a apreciat că aceasta nu este oportună în acest moment procesual, nefiind aptă să asigure realizarea scopului prevăzut de art 136 C. proc. pen.. Referitor la solicitările formulate de inculpați, prin apărători la termenul de judecată din data de 3 ianuarie 2013, Curtea a respins ca inadmisibilă cererea de reapreciere a probelor și indiciilor avute în vedere la luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive arătând că evaluarea subzistenței temeiurilor arestării preventive poate fi făcută numai în raport de noile probe administrate după pronunțarea acestor hotărâri. În raport de criticile referitoare la nerespectarea dreptului la apărare prin neadministrarea probelor propuse în apărare, imposibilitatea inculpaților de a da declarații pentru că nu au cunoștință de conținutul dosarului, neacordarea unui timp de studiu suficient avocatului pentru pregătirea apărării clientului, Curtea Ie-a considerat neîntemeiate arătând în esență că inculpații nu au relevat care ar ff probele propuse în apărare a căror administrare a fost refuzată de către organele de urmărire penală, organele de urmărire penală nu au demonstrat pasivitate în desfășurarea anchetei și nu au lezat dreptul inculpaților de a face sau nu declarații, iar în ceea ce privește neacordarea unui timp suficient avocaților pentru studierea dosarului, a constatat că apărătorii inculpaților nu au invocat necesitatea acordării unui termen în vederea pregătirii apărării ci dimpotrivă au declarat că nu au de formulat nici o cerere. În ceea ce privește critica referitoare la faptul că propunerea de prelungire a arestării preventive a fost realizată în mod global fără referiri concrete la fiecare inculpat în parte, Curtea a considerat-o nefondată, întrucât în cuprinsul propunerii de prelungire a arestării preventive au fost făcute referiri concrete la toți inculpații pentru care s-a efectuat propunerea atât în privința acuzațiilor aduse cât și a temeiurilor care impun în continuarea prelungirea măsurii preventive a arestării. În raport de lipsa de oportunitate a prelungirii măsurii arestării preventive invocată de apărarea, în condițiile în care probatoriile care urmează a fi administrate nu îi privesc pe toți inculpații arestați, Curtea a apreciat că, în contextul încadrărilor juridice date faptelor reținute în sarcina inculpaților și pericolului social al acestora, este lipsită de relevanță măsura în care administrarea unor probatorii privește pe un inculpat sau altul. În ceea ce privește aspectul invocat de apărarea referitor la existența unor coinculpați cercetați în libertate pentru același gen de faptă, Curtea a apreciat că acest fapt nu este nu motiv pentru respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive atâta vreme cât această măsură se dispune în condițiile art. 155 C. proc. pen. după evaluarea situației fiecărui inculpat. Referitor la faptul că ordonanța nr. 1 din 03 ianuarie 2013, prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale, nu a fost prezentată inculpaților până la momentul soluționării propunerii de prelungire, Curtea a apreciat că aceasta nu reprezintă un impediment în soluționarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulate. De asemenea, faptul că organele de urmărire penală au considerat necesară supunerea la testul poligraf a unei părți vătămate nu determină aprecierea că organele de urmărire penală nu sunt convinse de justețea acuzațiilor, preocuparea pentru stabilire adevărului presupune și administrarea de probe în favoarea inculpaților iar stabilirea cu caracter definitiv și indubitabil a vinovăției inculpaților se realizează doar printr-o hotărâre judecătorească definitivă. În final, Curtea a apreciat faptul că deși nu sunt lipsite de relevanță aspectele legate de problemele de familie ale inculpaților, totuși, acestea nu pot constitui în acest moment procesual un temei suficient pentru luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate, deoarece interesul general este precumpănitor față de cel particular al inculpaților. împotriva încheierii nr. l din 3 ianuarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală pronunțată în Dosarul nr. 6/57/2013 în termenul legal, au formulat recurs inculpații D.I.D., C.C., I.B.D., J.B.F., M.R.E. și T.I. solicitând în principal, casarea încheierii atacate iar în rejudecare, să se respingă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive și în subsidiar, în cazul în care instanța nu va admite cererea de respingere a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Recurenții inculpați au criticat încheierea atacată pentru netemeinicie, având în vedere motivele expuse în scris și verbal în ședință publică. Astfel, în susținerea recursului, apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului D.I.D. a invocat motive de ordin personal ale inculpatului, motive care ar justifica lăsarea acestuia în libertate. Apărătorul ales al inculpatului C.C. a arătat în esență că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. f), probele existente la dosar nedemonstrând întrunirea elementelor constitutive pentru niciuna dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, iar la dosar nu există probe certe din care să rezulte că inculpatul, odată lăsat în libertate, ar putea prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Apărătorul ales al inculpatului I.B.D. a susținut faptul că, la dosarul cauzei nu există probe certe din care să rezulte pe de o parte, că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat iar pe de altă parte, că lăsat în libertate, ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, ar putea influența cercetările în curs de desfășurare sau s-ar sustrage de la cercetare. Apărătorul ales al recurentului inculpat J.B.F., a precizat faptul că, față de clientul său, nu s-a administrat nicio probă și nici nu sunt probe sau indicii noi că ar fi săvârșit alte fapte, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Apărătorii aleși ai recurentului inculpat M.R.E. au susținut în esență că încheierea atacată nu este motivată iar instanța de fond nu a realizat o verificare efectivă a stării de fapt. Au mai criticat și faptul că motivarea reținerii art. 148 lit. b), e) și f) C. proc. pen. este generală și au fost invocate temeiuri care nu îl privesc pe clientul său și nu au legătură cu acesta. Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat T.I. a arătat în esență că, încheierea atacată nu este motivată, nu au fost dovedite faptele reținute în sarcina inculpatului și nu este dovedit pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar constitui inculpatul dacă ar fi lăsat în libertate. Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile nu sunt fondate, pentru considerentele ce urmează: Din actele dosarului se reține că recurenții inculpați C.C., D.D.D., I.B.D. și J.B.F. au constituit o grupare infracțională organizată la care au aderat și a fost sprijinită printre alții și de recurenții inculpați M.R.E. și T.I.. Această grupare a avut drept scop obținerea de bani și foloase materiale ca urmare a comiterii unor infracțiuni de șantaj și înșelăciune având la bază acordarea de către membrii grupării a unor împrumuturi cu camătă. Arestarea preventivă a fost dispusă în temeiul art. 148 lit. b), e) și f) C. proc. pen., în considerarea existenței unor indicii serioase în sensul vinovăției persoanelor în cauză, a faptului că acestea au exercitata presiuni asupra persoanelor vătămate pentru ca acestea să își retragă plângerile formulate împotriva recurenților inculpați și a necesității protejării ordinii publice de prejudiciile cauzate prin 7 infracțiunile de care sunt acuzați recurenții inculpați. Măsura arestării preventivă a fost ulterior prelungită. Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și având în vedere faptele reținute în sarcina inculpaților, modalitatea de săvârșire a acestora, urmările produse și stadiul procesual, Înalta Curte apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate, existând indicii temeinice și suficiente, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 68 1 C. proc. pen., că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați. Astfel, în aprecierea subzistenței temeiurilor care au stat la baza arestării preventive, Înalta Curte va avea în vedere situația de fapt, gravitatea faptelor, consecințele acestora, gradul de implicare al fiecărui inculpat în ansamblul activităților infracționale desfășurate, atitudinea procesuală a fiecărui inculpat precum și existența antecedentelor penale în privința unora dintre inculpați. Se constată că, atât din punct de vedere al probatoriului administrat cât și al faptelor reținute în sarcina inculpaților, fără a afecta prezumția de nevinovăție, sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. e) și f) C. proc. pen., pentru ca măsura arestării preventive să fie prelungită. Astfel cum, în mod constant, a statuat C.E.D.O., art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenție, nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul privării de libertate, rolul măsurii preventive fiind tocmai acela de a permite clarificarea sau dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Organul judiciar este obligat să ofere un set minim da fapte și informații care să convingă instanța cu privire la existența acestor indicii temeinice, iar faptele care suscită bănuieli nu prezintă același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin cu cele care permit condamnarea. Apărarea a susținut faptul că în speță nu există probe care să demonstreze săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților și nici că aceștia, odată puși în libertate, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Față de stadiul procesul, Înalta Curte constată că aprecierea pe fond a acuzațiilor ce se aduc inculpaților, excede prezentul cadru procesual, instanța în baza art. 155 alin. (1) C. proc. pen. verificând doar dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin sau dacă au intervenit temeiuri noi și dacă acestea determină presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșjt faptele reținute în sarcina lor. În speță, sunt întrunite ambele condiții alternative prevăzute de art. 155 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și au intervenit temeiuri noi care justifică prelungirea acesteia. Astfel, ulterior termenului din 7 decembrie 2012 când s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, au fost administrate probe care însă nu au fost de natură să infirme faptele reținute în sarcina acestora ci, au confirmat faptele reținute în sarcina inculpaților relevând de altfel, existența unor acte materiale noi în sarcina unora dintre inculpați. în acest sens se rețin declarațiile martorilor A.V.I. (în ceea ce îi privește pe inculpații C.C. și D.D.D.), R.C.L. (în ceea ce îl privește pe D.D.D.), S.B. (în ceea ce îi privește pe inculpații C.C., J.B.F. și D.D.D.), T.Z. (în ceea ce îi privește pe inculpații J.B.F. și D.D.D.), S.V.M.(în ceea ce îl privește pe inculpatul D.D.D.), S.M. (în ceea ce îi privește pe inculpații C.C., J.B.F., T.I. și M.R.E.). În baza ordonanței nr. l din 3 ianuarie 2013 s-a dispus extinderea urmăririi penale față de învinuiții C.C. și D.D.D. pentru săvârșirea unor noi acte materiale ale infracțiunii de șantaj în formă continuată, față de persoana vătămată C.F.T. și față de învinuitul M.R.E. pentru săvârșirea unui nou act material al infracțiunii de complicitate la infracțiunea de șantaj în formă continuată față de aceeași persoană vătămată și un nou act material al infracțiunii de fals intelectual în formă continuată cu privire la antecontractul de vânzare cumpărare dintre C.F.T. și D.D.D.. De asemenea tot în urma cercetărilor efectuate ulterior prelungirii arestării preventive în data de 7 decembrie 2012, au fost identificate alte persoane vătămate, respectiv numiții P.V.M., C.E. și I.D.D.. În consecință, Înalta Curte apreciază că în speță se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și există temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii arestării preventive iar susținerile inculpaților cu privire la faptul că nu se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive sunt neîntemeiate. în ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 148 lit. e) și f) C. proc. pen., Înalta Curte reține că acestea sunt deplin aplicabile și au fost corect reținute de către instanța de fond. Astfel, în raport de dispozițiile art. 148 lit. e) C. proc. pen., prelungirea, măsurii arestării preventive este justificată pe de o parte de necesitatea protejării părților vătămate, iar pe de altă parte, de necesitatea prevenirii obstrucționării cursului justiției penale. Astfel martora S.M. a declarat că inculpatul C.C. a exercitat presiuni prin persoane interpuse amenințându-l pe concubinul său cu moartea dacă nu își retrage plângerea penală formulată în cauză. De asemenea, partea vătămată S.M.V. a declarat că inculpatul M.R.E., prin persoane interpuse i-a solicitat să își schimbe declarațiile făcute în cursul urmăririi penale, în sensul de a nu îl mai incrimina pe acesta. În raport de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte contrar susținerilor apărătorilor recurenților inculpați, reține că sunt întrunite cele două condiții cumulative enumerate în această dispoziție legală. Astfel, inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni de constituire grup infracțional organizat, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, șantaj în formă continuată, cămătărie în formă continuată, spălare de bani, fiecare dintre aceste infracțiuni fiind sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani. În ceea ce privește reținerea pericolului concret pentru ordinea publică, acesta trebuie apreciat nu ca un fapt, ci ca o stare, care trebuie corelată pe de o parte cu datele speței și circumstanțele personale ale fiecăruia dintre inculpați iar pe de altă parte, cu implicațiile și ecoul pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpaților față de opinia publică. Astfel, Înalta Curte reține faptul că inculpații T.I., I.B.D., C.C. și D.D.D. sunt cunoscuți cu antecedente penale ceea ce demonstrează persistența acestora în activitatea infracțională și faptul că, deși au suferit condamnări anterioare, nu au demonstrat o atitudine de îndreptare față de societate manifestând în continuare un comportament infracțional, violent și lipsă de respect față de valorile protejate de lege. În ceea ce îl privește pe inculpatul M.R.E., față de statutul său și exigențele profesionale pe care le presupune profesia de notar public, acesta a încălcat în mod grav cerințele de deontologie profesională profitând de poziția sa, în detrimentul clienților pe care ar fi trebuit să îi consilieze în mod corect și nepărtinitor. În ceea ce îl privește pe inculpatul J.B.F., deși nu are antecedente penale, faptele reținute în sarcina sa demonstrează un comportament periculos mai ales că acesta a amenințat parte din persoanele vătămate și împreună cu ceilalți inculpați Ie-a obligat să își cedeze bunurile în contul împrumuturilor contractate, iar faptul că infracțiunile au fost săvârșite în formă continuată demonstrează o constanță în activitatea infracțională. În ceea ce privește durata rezonabilă, Înalta Curte apreciază că perioada de detenție scursă până în prezent, nu poate fi judecată ut singuli doar prin prisma duratei în sine, ci trebuie privită în contextul procesual, având în vedere natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea în care acestea au fost comise, etapa procesuală în care se află, toate acestea justificând temerea că, puși în libertate, se poate crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate și de neîncredere în activitatea justiției. În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate, Înalta Curte apreciază că în aceasta fază procesuală nu este oportună și nici suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal. Pentru a dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara sau localitate, trebuie să fi intervenit o modificarea a temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, instanța trebuie să constate din administrarea probatoriului, evaluarea comportamentului inculpaților raportat la starea de fapt și faptele reținute în sarcina acestora pentru a determina dacă pericolul pentru ordinea publică mai subzistă, dacă raportat la stadiul procesual există pericolul ca inculpații odată lăsați în libertate să încerce să influențeze desfășurarea procesului penal sau să încerce să se sustragă de la procesul penal sau să săvârșească alte fapte de natură penală. Criteriile menționate anterior și care au fost cristalizate în jurisprudenta CEDO nu trebuie să fie întrunite cumulativ iar subzistența lor trebuie verificată în raport de prevederile Codului de procedură penală. Or, astfel cum s-a constatat, în cauză se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și chiar au fost identificate temeiuri noi pe cale de consecință o astfel de cerere nu poate fi primită. Ca atare, detenția provizorie este licită, fiind respectate atât exigențele ce decurg din legea internă, cât și cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, impunându-se prelungirea acesteia. Așa fiind, constatând neîntemeiate criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.I.D., C.C., I.B.D., J.B.F., M.R.E. și T.I. împotriva încheierii nr. l din 3 ianuarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și va dispune obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen..