ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1578/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, instanța constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 63 din 19 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 668/118/2009 s-au hotărât următoarele: În baza art. 334 C. proc. pen.: A fost admisă cererea formulată de inculpatul G.D. privind schimbarea încadrării juridice din art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) C. pen., 76 lit. d) C. pen. inculpatul G.D. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de un an și 3 (trei) luni închisoare. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) C. pen., 76 lit. d) C. pen. inculpatul G.D. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 (două) luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca în final inculpatul G.D. să execute pedeapsa mai grea de 1 (un ) an și 3 (trei) luni închisoare.

În baza 86 1 C. pen. instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului G.D. și a fixat termen de încercare, în baza art. 86 2 C. pen., de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni. În baza art. 86 3 C. pen. pe durata termenului de încercare, au fost stabilite în sarcina condamnatului G.D. următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Constanța; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea ; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

Inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. 71 alin. (1), (5) C. pen. i-au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., 76 lit. c) C. pen. inculpatul C.A.L. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani și 1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., 76 lit. c) C. pen. inculpatul C.A.L. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 (trei) luni. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate iar inculpatul C.A.L. a fost obligat să execute pedeapsa mai grea de 2 (doi) ani și 1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza 86 1 C. pen. instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului G.D. și a fixat un termen de încercare de 4 ani. În baza art. 86 3 C. pen. pe durata termenului de încercare, condamnatul C.A.

trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Constanța; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. Inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. 71 alin. (1), (5) C. pen. inculpatului i s-au interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii. Totodată instanța de fond a dispus confiscarea drogurilor sigilate cu sigiliul tip M.I. cu nr. 11081, 35786, distrugerea drogurilor confiscate iar inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut că. în datele de 10 octombrie 2007, 15 octombrie 2007 a vândut unor investigatori sub acoperire cantitățile de 0,5 gr, respectiv 0,5 gr rezină de cannabis, iar la data de 07 decembrie 2007 a fost prins în flagrant în timp ce vindea două plicuri cu cannabis, asupra sa mai fiind identificată o țigaretă de conținea aceeași substanță.

Inculpatul G.D. a declarat că obținea drogurile de risc de la inculpatul C.A.L., motiv pentru care, cu sprijinul său, s-a reușit prinderea în flagrant, în aceeași zi, a inculpatului C.A.L., asupra căruia a fost identificate 7 pliculețe ce conțineau cantitatea de 1,74 gr cannabis, precum și o bucată de frunză vegetală cu greutatea de 0,007 gr ce a fost identificată drept cannabis. Martorele B.A. și D.P. au susținut că împreună inculpații G.D. și C.A.L. au consumat droguri, în mai multe rânduri, droguri pe care inculpații le aduceau cu ei. Astfel că prima instanță a constatat sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic și consum de droguri de risc,în formă continuată, în privința fiecărui inculpat.

În favoarea inculpatului G.D. s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen. Totodată acesta a beneficiat și de prev. art. 16 din Legea nr. 143/2000. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța și inculpatul C.A.L. În apelul parchetului s-a solicitat aplicarea circumstanței agravante prev. de art. 14 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000 pentru inculpatul G.D., întrucât acest inculpat a oferit pentru consum droguri de risc minorelor D.P. și B.A. Inculpatul C.A.L. a solicitat să i se aplice dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, precum și cele prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 96/A Curtea de Apel Constanța a respins apelurile, ca nefondate. Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, încadrarea juridică și vinovăția inculpaților C.A.L. și G.D., care nici nu au făcut obiect de critică în prezentele apeluri. În favoarea inculpatului G.D. s-a reținut aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., ce nu au făcut obiect de critică în apelul procurorului. În raport de singura critică din apelul procurorului, referitor exclusiv la inculpatul G.D., curtea a reținut că în mod corect nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 14 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000 pentru acest inculpat.

Instanța de apel a apreciat că nu se impune trimiterea cauzei, deșii prima instanță nu a indicat considerentele pentru care nu a considerat întemeiată solicitarea procurorului (sub acest aspect hotărârea primei instanțe fiind criticabilă)întrucât ipoteza invocată de procuror nu se încadrează în dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. și, dat fiind caracterul devolutiv al apelului, neregularitatea constatată se îndreaptă în calea de atac a apelului.

Conform art. 14 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000 constituie circumstanță agravantă pentru infracțiunile din lege împrejurarea că drogurile au fost trimise sau livrate, distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav psihic, unei persoane aflate într-un program terapeutic ori s-au efectuat alte asemenea activități interzise de lege cu privire la una dintre aceste persoane ori dacă fapta a fost comisă într-o instituție sau unitate medicală, de învățământ, militară, loc de detenție, centre de asistență socială, de reeducare sau instituție medical-educativă, locuri în care elevii, studenții și tinerii desfășoară activități educative, sportive, sociale ori în apropierea acestora. Circumstanța agravantă prev. de 14 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000 poate fi reținută doar în măsura în care inculpatul G.D.

a cunoscut vârsta martorelor și starea de minoritate a acestora, însă mijloacele de probă administrate în cauză nu dovedesc cu certitudine acest aspect, iar orice dubiu urmează a-i profita inculpatului. De altfel, și activitatea pe care martorele o desfășurau în cadrul barului „O." nu putea să constituie un indiciu privind vârsta martorelor, întrucât activitatea de dansatoare într-un club de noapte nu este specifică minorilor. Curtea a mai avut în vedere și dispozițiile art. 51 alin. (2) C. pen. potrivit cu care nu constituie o circumstanță agravantă împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârșirii infracțiunii. Curtea a respins criticile inculpatului C.A.L. apreciind că în favoarea acestui inculpat nu se poate reține dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 întrucât denunțurile făcute de acesta nu s-au finalizat cu tragerea la răspundere penală a celor nominalizați.

În ceea ce privește reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., curtea a constatat că aceasta nu poate fi reținută în favoarea inculpatului deoarece a avut o atitudine oscilantă în sensul că a recunoscut faptele în faza de urmărire penală, însă în faza de judecată a revenit asupra declarațiilor inițiale, negând comiterea faptelor. De altfel, prima instanță a reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a coborât pedepsele stabilite inculpatului sub minimul special prevăzut de lege, motiv pentru care nu poate invoca lipsa de clemență manifestată față de persoana sa. Specificul infracțiunilor comise de inculpat C.A.L.

impun un control al conduitei sale viitoare, pentru a se reduce riscul unei recidive infracționale, dar și ca o consecință a gravității faptelor comise, drept pentru care nu a fost primită nici solicitarea inculpatului C.A.L. de suspendare condiționată a pedepsei rezultante aplicate. Modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante stabilită de prima instanță, în condițiile art. 86 1 C. pen., corespunde mai bine circumstanțelor personale ale inculpatului, astfel cum rezultă din referatul de evaluare, în vederea atingerii scopului și funcțiilor pedepsei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și rejudecând cauza să se rețină circumstanța agravantă prev de art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 iar pedeapsa aplicată inculpatului G.D.

să fie majorată. Examinând recursul prin prisma criticilor aduse, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru cele ce urmează: Potrivit art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru inculpat, de natură să garanteze drepturile sale și să influențeze soluția procesului, iar potrivit art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când s-a făcut o greșită aplicare a legii. Deșii hotărârea instanței de fond a fost criticabilă, deoarece nu au fost indicate considerentele pentru care nu a fost reținută circumstanța agravantă prev. de art. 14 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000, această nelegalitate a fost complinită de instanța de apel.

Așa cum bine a motivat instanța de apel, critica adusă de procuror sentinței penale nu a fost de natură a duce la desființarea hotărârii cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe. Potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen. instanța este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept. Așa fiind instanța de recurs constată că decizia apelată, sub acest aspect, este atât temeinică cât și legală, fiind menționate considerentele pentru care nu a fost reținută circumstanța agravantă prev. de art. 14 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000. Înalta Curte analizând materialul probator constată că inculpatul G.D.

a oferit martorelor D.P. și B.A. droguri de risc, au consumat împreună aceste droguri însă inculpatul nu a cunoscut vârsta reală a acestora. Deșii minore, constituția fizică dar și meseria pe care acestea o practicau, (dansatoare în club de noapte profesie interzisă minorelor) l-au indus în eroare pe inculpat. În această situație, așa cum bine a motivat și instanța de apel, nu se poate reține o circumstanță agravantă în sarcina inculpatului atât timp cât aceasta nu a cunoscut, la momentul săvârșirii faptelor, împrejurarea de natură a-i agrava răspunderea. În consecință, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, urmând ca, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să îl respingă.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și 3 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat apelul declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța împotriva Deciziei penale nr. 96/P din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe inculpatul G.D. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 aprilie 2011.