ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1578/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1578/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față,
În baza lucrărilor
dosarului, instanța constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 63 din 19 februarie
2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 668/118/2009 s-au
hotărât următoarele:
În baza art. 334 C.
proc. pen.:
A fost admisă cererea
formulată de inculpatul G.D. privind schimbarea încadrării juridice din art. 2 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu
aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 4
alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.
16 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 2 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din
Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) C. pen., 76 lit. d) C. pen. inculpatul G.D.
a fost condamnat la pedeapsa închisorii de un an și 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 4 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din
Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) C. pen., 76 lit. d) C. pen. inculpatul G.D.
a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 (două) luni închisoare.
În baza art. 33 lit.
a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate urmând
ca în final inculpatul G.D. să execute pedeapsa mai grea de 1 (un ) an și 3
(trei) luni închisoare.
În baza 86
1
C. pen. instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei
aplicate inculpatului G.D. și a fixat termen de încercare, în baza art. 86
2
C. pen., de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni.
În baza art. 86
3
C. pen. pe durata termenului de încercare, au fost stabilite în sarcina
condamnatului G.D. următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la
datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a
infractorilor de pe lângă Tribunalul Constanța; b) să anunțe, în prealabil,
orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care
depășește 8 zile precum și întoarcerea ;
c) să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
Inculpatului i s-a
atras atenția asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen. privind revocarea
suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin.
(1), (5) C. pen. i-au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Pe durata suspendării
sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și
executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 2 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit.
a) C. pen., 76 lit. c) C. pen. inculpatul C.A.L. a fost condamnat la pedeapsa
închisorii de 2 (doi) ani și 1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 4 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit.
a) C. pen., 76 lit. c) C. pen. inculpatul C.A.L. a fost condamnat la pedeapsa
închisorii de 3 (trei) luni.
În baza art. 33 lit.
a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate iar
inculpatul C.A.L. a fost obligat să execute pedeapsa mai grea de 2 (doi) ani și
1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.
64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza 86
1
C. pen. instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei
aplicate inculpatului G.D. și a fixat un termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 86
3
C. pen. pe durata termenului de încercare, condamnatul C.A. trebui să se supună
următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la
datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a
infractorilor de pe lângă Tribunalul Constanța;
b) să anunțe, în
prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
c) să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
Inculpatului i s-a
atras atenția asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen. privind
revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin.
(1), (5) C. pen. inculpatului i s-au interzis exercițiul drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Pe durata suspendării
sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și
executarea pedepsei accesorii.
Totodată instanța de
fond a dispus confiscarea drogurilor sigilate cu sigiliul tip M.I. cu nr.
11081, 35786, distrugerea drogurilor confiscate iar inculpații au fost obligați
la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune astfel prima instanță a
reținut că. în datele de 10 octombrie 2007, 15 octombrie 2007 a vândut unor
investigatori sub acoperire cantitățile de 0,5 gr, respectiv 0,5 gr rezină de
cannabis, iar la data de 07 decembrie 2007 a fost prins în flagrant în timp ce
vindea două plicuri cu cannabis, asupra sa mai fiind identificată o țigaretă de
conținea aceeași substanță.
Inculpatul G.D. a
declarat că obținea drogurile de risc de la inculpatul C.A.L., motiv pentru
care, cu sprijinul său, s-a reușit prinderea în flagrant, în aceeași zi, a
inculpatului C.A.L., asupra căruia a fost identificate 7 pliculețe ce conțineau
cantitatea de 1,74 gr cannabis, precum și o bucată de frunză vegetală cu
greutatea de 0,007 gr ce a fost identificată drept cannabis.
Martorele B.A. și
D.P. au susținut că împreună inculpații G.D. și C.A.L. au consumat droguri, în
mai multe rânduri, droguri pe care inculpații le aduceau cu ei.
Astfel că prima
instanță a constatat sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor
de trafic și consum de droguri de risc,în formă continuată, în privința
fiecărui inculpat.
În favoarea
inculpatului G.D. s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a)
C. pen. Totodată acesta a beneficiat și de prev. art. 16 din Legea nr.
143/2000.
Împotriva acestei
sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată
și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța și inculpatul C.A.L. În apelul
parchetului s-a solicitat aplicarea circumstanței agravante prev. de art. 14
pct. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000 pentru inculpatul G.D., întrucât acest
inculpat a oferit pentru consum droguri de risc minorelor D.P. și B.A.
Inculpatul C.A.L. a
solicitat să i se aplice dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, precum și
cele prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.
Prin Decizia penală
nr. 96/A Curtea de Apel Constanța a respins apelurile, ca nefondate.
Pentru a decide
astfel instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect
starea de fapt dedusă judecății, încadrarea juridică și vinovăția inculpaților
C.A.L. și G.D., care nici nu au făcut obiect de critică în prezentele apeluri.
În favoarea
inculpatului G.D. s-a reținut aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr.
143/2000 și a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C.
pen., ce nu au făcut obiect de critică în apelul procurorului.
În raport de singura
critică din apelul procurorului, referitor exclusiv la inculpatul G.D., curtea
a reținut că în mod corect nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 14 pct. 1
lit. c) din Legea nr. 143/2000 pentru acest inculpat.
Instanța de apel a
apreciat că nu se impune trimiterea cauzei, deșii prima instanță nu a indicat
considerentele pentru care nu a considerat întemeiată solicitarea procurorului
(sub acest aspect hotărârea primei instanțe fiind criticabilă)întrucât ipoteza
invocată de procuror nu se încadrează în dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b)
C. proc. pen. și, dat fiind caracterul devolutiv al apelului, neregularitatea
constatată se îndreaptă în calea de atac a apelului.
Conform art. 14 pct.
1 lit. c) din Legea nr. 143/2000 constituie circumstanță agravantă pentru
infracțiunile din lege împrejurarea că drogurile au fost trimise sau livrate,
distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav psihic, unei persoane aflate
într-un program terapeutic ori s-au efectuat alte asemenea activități interzise
de lege cu privire la una dintre aceste persoane ori dacă fapta a fost comisă
într-o instituție sau unitate medicală, de învățământ, militară, loc de
detenție, centre de asistență socială, de reeducare sau instituție
medical-educativă, locuri în care elevii, studenții și tinerii desfășoară
activități educative, sportive, sociale ori în apropierea acestora.
Circumstanța agravantă
prev. de 14 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000 poate fi reținută doar în
măsura în care inculpatul G.D. a cunoscut vârsta martorelor și starea de
minoritate a acestora, însă mijloacele de probă administrate în cauză nu
dovedesc cu certitudine acest aspect, iar orice dubiu urmează a-i profita
inculpatului. De altfel, și activitatea pe care martorele o desfășurau în
cadrul barului „O." nu putea să constituie un indiciu privind vârsta
martorelor, întrucât activitatea de dansatoare într-un club de noapte nu este
specifică minorilor.
Curtea a mai avut în
vedere și dispozițiile art. 51 alin. (2) C. pen. potrivit cu care nu constituie
o circumstanță agravantă împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în
momentul săvârșirii infracțiunii. Curtea a respins criticile inculpatului
C.A.L. apreciind că în favoarea acestui inculpat nu se poate reține
dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 întrucât denunțurile făcute de
acesta nu s-au finalizat cu tragerea la răspundere penală a celor nominalizați.
În ceea ce privește
reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.,
curtea a constatat că aceasta nu poate fi reținută în favoarea inculpatului
deoarece a avut o atitudine oscilantă în sensul că a recunoscut faptele în faza
de urmărire penală, însă în faza de judecată a revenit asupra declarațiilor
inițiale, negând comiterea faptelor.
De altfel, prima
instanță a reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă judiciară prev. de
art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a coborât pedepsele stabilite inculpatului
sub minimul special prevăzut de lege, motiv pentru care nu poate invoca lipsa
de clemență manifestată față de persoana sa.
Specificul
infracțiunilor comise de inculpat C.A.L. impun un control al conduitei sale
viitoare, pentru a se reduce riscul unei recidive infracționale, dar și ca o
consecință a gravității faptelor comise, drept pentru care nu a fost primită
nici solicitarea inculpatului C.A.L. de suspendare condiționată a pedepsei
rezultante aplicate. Modalitatea de individualizare a executării pedepsei
rezultante stabilită de prima instanță, în condițiile art. 86
1
C.
pen., corespunde mai bine circumstanțelor personale ale inculpatului, astfel
cum rezultă din referatul de evaluare, în vederea atingerii scopului și
funcțiilor pedepsei.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța solicitând
admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și rejudecând cauza să se
rețină circumstanța agravantă prev de art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
143/2000 iar pedeapsa aplicată inculpatului G.D. să fie majorată.
Examinând recursul
prin prisma criticilor aduse, Înalta Curte constată că acesta este nefondat
pentru cele ce urmează: Potrivit art. 385
9
pct. 10 C. proc. pen.
hotărârile sunt supuse casării când instanța nu s-a pronunțat asupra unor
cereri esențiale pentru inculpat, de natură să garanteze drepturile sale și să
influențeze soluția procesului, iar potrivit art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când s-a făcut o greșită aplicare
a legii.
Deșii hotărârea
instanței de fond a fost criticabilă, deoarece nu au fost indicate
considerentele pentru care nu a fost reținută circumstanța agravantă prev. de
art. 14 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000, această nelegalitate a fost complinită
de instanța de apel. Așa cum bine a motivat instanța de apel, critica adusă de
procuror sentinței penale nu a fost de natură a duce la desființarea hotărârii
cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Potrivit art. 371
alin. (2) C. proc. pen. instanța este obligată ca, în afară de temeiurile
invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate
aspectele de fapt și de drept.
Așa fiind instanța de
recurs constată că decizia apelată, sub acest aspect, este atât temeinică cât
și legală, fiind menționate considerentele pentru care nu a fost reținută
circumstanța agravantă prev. de art. 14 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000.
Înalta Curte
analizând materialul probator constată că inculpatul G.D. a oferit martorelor
D.P. și B.A. droguri de risc, au consumat împreună aceste droguri însă
inculpatul nu a cunoscut vârsta reală a acestora.
Deșii minore,
constituția fizică dar și meseria pe care acestea o practicau, (dansatoare în
club de noapte profesie interzisă minorelor) l-au indus în eroare pe inculpat.
În această situație,
așa cum bine a motivat și instanța de apel, nu se poate reține o circumstanță
agravantă în sarcina inculpatului atât timp cât aceasta nu a cunoscut, la
momentul săvârșirii faptelor, împrejurarea de natură a-i agrava răspunderea.
În consecință, Înalta
Curte constată că recursul declarat este nefondat, urmând ca, în temeiul art.
385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să îl respingă.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) și 3 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
apelul declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța împotriva Deciziei
penale nr. 96/P din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală
și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe inculpatul G.D.
Onorariul de avocat
pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 300 RON, se va
plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 19 aprilie 2011.