Decizia nr. 4157/2011 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 56439/3/2010 — recurs împotriva sentinței nr. 236/2011 a Tribunalului București

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. cu referire la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei R.F. la o pedeapsă de 6 ani și 5 luni închisoare. Conform art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. În baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen. s-a revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 706 din 30 mai 2005 pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin Decizia penală nr. 4867 din 2 septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În baza art. 61 alin. (1) teza ultimă C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată în cauză cu restul rămas neexecutat de 757 zile din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința menționată, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 5 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., care se execută după executarea pedepsei principale, potrivit art. 66 C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Conform art. 88 C. pen., s-au dedus reținerea și arestarea preventivă de la 29 septembrie 2010 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive.

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata G.E. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. În baza art. 264 C. pen. cu referire la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de o lună închisoare. În baza art. 33 și art. 34 C. pen. au fost contopite cele două pedepse cu închisoarea aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.M.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata S.C.L. la o pedeapsă de 3 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. În baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., au fost contopite cele două pedepse cu închisoarea aplicate, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata Ț.M.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 320 1 C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.F.S. la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza prevederilor art. 86 1 C. pen. a fost suspendată sub supraveghere pedeapsa de câte 3 ani închisoare aplicată inculpaților G.E., D.M.G., S.C.L. și Ț.M.D., precum și pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului T.F.S. În baza art. 86 2 C. pen. s-a fixat pentru fiecare din acești cinci inculpați un termen de încercare de câte 6 ani. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpații au fost supuși următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul locului de domiciliu; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art. 86 4 C. pen., în contextul posibilității revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare a fost suspendată executarea pedepselor accesorii. În baza art. 88 C. pen., pentru inculpații G.E., D.M.G., S.C.L. și Ț.M.D. s-a dedus la zi perioada reținerii și arestării preventive, dispunându-se punerea în libertate a acestora, dacă nu sunt arestați în alte cauze.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. cu referire la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.Ș.C. la pedeapsa de 6 ani și 5 luni închisoare. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, conform dispozițiilor art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. În baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen., a fost revocată liberarea condiționată din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1087 din 18 septembrie 2007 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1044 din 26 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În baza art. 61 alin. (1) teza ultimă C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată în cauză cu restul neexecutat de 720 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare menționată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 5 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., care se execută după executarea pedepsei principale, potrivit art. 66 C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 30 septembrie 2010 la zi.

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. cu referire la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.I.R. la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, conform art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. În baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu referire la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 39 alin. (1) C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate în cauză cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2959 din 10 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1325 din 18 septembrie 2007 a Curții de Apel București, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., care se execută după executarea pedepsei principale, potrivit art. 66 C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., i s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 30 septembrie 2010 la zi. Conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-au confiscat drogurile menționate în dovezile aflate la dosarul cauzei, cu obligația păstrării de contraprobe conform art. 18 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 143/2000. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-au confiscat de la inculpați următoarele sume: R.I.R. – 125 RON; S.C.L. – 100 RON; G.Ș.C. – 50 RON; G.E. – 125 RON; R.F. – 125 RON. În temeiul aceluiași text, inculpaților li s-au restituit sume de bani ridicate și consemnate la C.B., care nu aveau legătură cu activitatea infracțională. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a stabilit, pe baza materialului probator administrat în cauză (procesele-verbale întocmite de organele de poliție, interceptarea și redarea unor convorbiri telefonice și ambientale, ce nu au fost contestate de către inculpați, declarațiile investigatorului sub acoperire „P.F.” și ale colaboratorului „G.C.”, procesele-verbale de percheziție, rezultatele analizelor de laborator și declarațiile de recunoaștere totală din partea inculpaților, care au solicitat aplicarea prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.), următoarea situație de fapt: În cursul lunii iunie 2010, lucrători din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române – Brigada de Combatere a Criminalității Organizate București – Serviciul Antidrog s-au sesizat din oficiu cu privire la implicarea inculpaților în activități de comercializare de heroină către un cerc de consumatori, derulate în principal la adrese situate în București. La data de 24 iunie 2010 a fost autorizată introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire „P.F.” și a colaboratorului acestuia, „G.C.”, precum și cumpărarea de la inculpați a cantității de 20 grame heroină. Tribunalul București a autorizat, la aceeași dată, interceptări și înregistrări audio și video în mediu ambiental ale convorbirilor persoanelor implicate în activitatea infracțională. Autorizațiile au fost prelungite succesiv până la data de 21 septembrie 2010. În aceste condiții au fost pe deplin dovedite mai multe cumpărări efectuate la diferite intervale de timp, de către investigatorul sub acoperire și colaboratorul acestuia, de la inculpați, a unor cantități de heroină totalizând 20 de grame. Analizele de laborator au confirmat, în mod necontestat, că este vorba despre acest drog de mare risc, care a fost găsit și la perchezițiile domiciliare efectuate. Încă de la primele audieri și până la cercetarea judecătorească inclusiv, unde au solicitat aplicarea prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., inculpații au recunoscut în mod constant săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor. Instanța de fond a confirmat astfel situația de fapt stabilită în rechizitoriu, procedând la unele schimbări de încadrare juridică (reținerea și a prevederilor alin. (1) din textele incriminatoare, care descriu modalitatea tipică de săvârșire a infracțiunii, ca și diferențieri între faptele în formă continuată și altele comise în concurs real), ce configurează în mod cert vinovăția inculpaților. Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri, nemotivate, inculpații D.M.G., G.E., R.F., G.Ș.C. și R.I.R. În ședința publică de la 4 mai 2011, în prezența apărătorilor lor, inculpații D.M.G. și G.E. au declarat că înțeleg să-și retragă apelurile, astfel încât Curtea a luat act de aceste manifestări de voință. Cu ocazia dezbaterii apelurilor lor, inculpații R.F., G.Ș.C. și R.I.R. au solicitat reducerea pedepselor aplicate, despre care au arătat că sunt prea severe. Prin Decizia penală nr. 157/A din 4 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 56439/3/2010 (1375/2011) s-a luat act de retragerea apelurilor declarate de inculpații D.M.G. și G.E. împotriva Sentinței penale nr. 236/F din 24 februarie 2011 a Tribunalului București, secția I penală, și s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații R.F., R.I.R. și G.Ș.C. S-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților R.F., G.Ș.C. și R.I.R. și s-a dedus prevenția, de la 29 septembrie 2010 la zi pentru inculpata R.F., respectiv, de la 30 septembrie 2010 la zi, pentru inculpații G.Ș.C. și R.I.R. În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că Tribunalul a făcut o analiză corectă și completă, printr-o motivare amplă a materialului probator administrat, stabilind cu certitudine săvârșirea infracțiunilor de către inculpați și vinovăția acestora. S-a constatat, de asemenea, că încadrarea juridică dată activității infracționale desfășurată de inculpați, după aplicarea prevederilor art. 334 C. proc. pen., este corectă. În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, s-a constatat că instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale instituite prin art. 72 C. pen., adecvate în raport de ansamblul circumstanțelor reale și personale incidente în cauză. Astfel, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și s-au reținut în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante personale, deși toți cei trei inculpați sunt recidiviști ca urmare a unor condamnări anterioare tot pentru infracțiuni la regimul drogurilor, nu au ocupație și loc de muncă. Perseverența infracțională a inculpaților, faptul că, sub aspect criminologic sunt infractori „de obicei”, amploarea activității ilicite, în opinia instanței de prim control judiciar, justifică pe deplin durata pedepselor cu închisoarea aplicate de instanța de fond, care nu pot fi în nici un caz considerate ca fiind prea severe din perspectiva scopurilor instituite prin art. 52 C. pen. Împotriva deciziei au declarat recursuri inculpații R.I.R., G.Ș.C. și R.F., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepselor pe care urmează să le execute și care în opinia lor este exagerat. Invocând cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., sus-numiții inculpați au solicitat reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii cuantumului acestora prin acordarea unei mai mari eficiențe prevederilor art. 74, art. 76 C. pen., motivat de împrejurarea că au recunoscut și regretat faptele comise și au copii minori în întreținere. Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de inculpați care se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate. La individualizarea pedepselor aplicate recurenților inculpați s-au avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpaților și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Recurenții inculpați R.I.R., G.Ș.C. și R.F. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, constând în aceea că în cursul anului 2010, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, au vândut investigatorului sub acoperire „P.F.” și colaboratorului acestuia, „G.C.”, cantitatea totală de 20 grame heroină, faptă recunoscută în totalitate de către aceștia. Circumstanțele personale ale recurenților inculpați – recunoașterea faptelor, regretul manifestat – au fost valorificate de instanța de fond prin reținerea în favoarea acestora atât a prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cât și a dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora pedepsele au fost coborâte sub minimul special prevăzut de lege. Înalta Curte constată că nu se impune reducerea cuantumului pedepselor stabilite de instanța de fond și menținute de instanța de prim control judiciar față de gradul ridicat de pericol social pe care îl prezintă infracțiunea reținută în sarcina recurenților inculpați, perioada mare de timp în care aceștia au desfășurat operațiuni de vânzare de heroină și, nu în ultimul rând, față de împrejurarea că inculpații au comis fapta dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie, anterior toți fiind condamnați la pedepse cuprinse între 4 și 6 ani tot pentru infracțiuni la regimul drogurilor, ceea ce denotă perseverența din partea lor în săvârșirea infracțiunilor de același gen. În consecință, reținând că executarea de către inculpații R.F. și G.Ș.C. a pedepselor de 6 ani și 5 luni închisoare și de către inculpatul R.I.R. a pedepsei de 5 ani, închisoare este de natură a-și atinge scopul preventiv și educativ cerut de art. 52 C. pen. și de a contribui la reeducarea acestora, recursurile declarate se vor respinge ca nefondate în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Potrivit art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., din pedepsele aplicate inculpaților R.I.R. și G.Ș.C. se va deduce durata reținerii și arestării preventive de la 30 septembrie 2010 la 7 decembrie 2011, iar din pedeapsa aplicată inculpatei R.F. se va deduce durata reținerii și arestării preventive de la 29 septembrie 2010 la 7 decembrie 2011. În baza art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumei de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.