ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6523/2006

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 241 din 22 februarie 2006, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulate de inculpatele M.I. și N.M.

Prin hotărâre, s-au admis, în parte, cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulate de inculpații M.D.F., C.A.C. și din oficiu, pentru inculpatul D.E.M.

Astfel, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, după cum urmează:

- D.E.M., din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 4 C. pen., art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) din același cod, și din infracțiunea prevăzută de art. 4 din aceeași lege, cu aplicarea art. 4 C. pen., a art. 41 alin. (2) din același cod, în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 4 C. pen., a art. 75 lit. a) din același cod și art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 4 C. pen.;

- M.D.F., din infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 4 C. pen., art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) din același cod, art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 10 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 4 C. pen., a art. 41 alin. (2), a art. 75 lit. a) din același cod, art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, art. 10 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a art. 33 lit. a) C. pen.

- C.A.C., din infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 4 C. pen., a art. 41 alin. (2), a art. 75 lit. a) din același cod, art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., ambele au aplicat art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 4 C. pen., a art. 41 alin. (2) și a art. 75 lit. a) din același cod, art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a art. 33 lit. a) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, a art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. b) și a art. 80 C. pen., același inculpat a fost condamnat la 6 ani și 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpat a sumei de 3500 Euro obținuți din săvârșirea infracțiunilor, din care suma de 1585 euro, 2 euro-cenți, un dolar S.U.A., 3400 Bolivares și 220.000 lei vechi au fost ridicați și depuși la B.C.R., sucursala Unirea, la B.N.R. și la Agenția Victoria C.E.C.;

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 69 lit. a) și b) C. pen.;

Inculpatul a mai fost condamnat la 7 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege (infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc).

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 5 ani.

În baza art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, inculpatul a fost condamnat la 9 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 3.800 dolari S.U.A. obținuți din săvârșirea infracțiunilor, din care 100 dolari S.U.A. și 65 euro au fost depuși la B.C.R., sucursala Unirea;

În baza art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat, a sumei de 1000 dolari S.U.A. obținuți din săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 357 C. proc. pen., s-a dispus restituirea, către inculpat a restului sumei până la 1045,6 euro, 2 dolari Singapore, 10 unități monetare Malayezia, aflate la B.C.R., sucursala Unirea și la B.N.R.;

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același cod.

În baza art. 118 lit. i) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpat a sumelor de 6000 euro și 200 dolari S.U.A. obținuți din săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpat a sumei de 700 dolari S.U.A. obținuți din săvârșirea infracțiunii, din care suma de 450 au fost ridicați și depuși la B.C.R., sucursala Unirea.

În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 4 C. pen.;

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpată, a sumei de 1000 euro obținută din săvârșirea infracțiunii și depusă la B.C.R., sucursala Unirea.

În baza art. 357 C. proc. pen., s-a dispus restituirea, către inculpată, a sumei de 1495,5 euro aflată la B.C.R., sucursala Unirea;

Inculpata a mai fost condamnată la 9 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 9 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpată, a sumelor de 700 euro și 750 dolari S.U.A., obținute din săvârșirea infracțiunilor.

În baza art. 357 C. proc. pen., s-a dispus restituirea, către inculpată a autoturismului marca Renault-Clio Symbol.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea, de la inculpatul C.A.C., a cantității de 9,78 gr. cocaină.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În luna martie a anului 2001, inculpata N.M. a acceptat propunerea lui F., nigerian, de a se deplasa în Istambul – Turcia pentru a intra în legătură cu alți nigerieni pentru a fi trimisă în India sau Pakistan în vederea transportării, în schimbul unor sume de bani, de „praf de fildeș”.

Ca atare, însoțită de R.P., a efectuat deplasarea, aici întâlnindu-se cu coinculpatul N.S.M. și cu B. După câteva zile, ea s-a deplasat la Islamabad – Pakistan, nigerianul E. cerându-i să se reîntoarcă la Istambul pentru a recruta cetățeni români în vederea transportării de droguri.

Revenită în țară, în luna iunie 2001, inculpata l-a contactat pe coinculpatul N.L., acesta acceptând, sens în care ambii s-au deplasat la Istambul și de aici, în Pakistan, unde inculpata a plătit drogurile, iar N.L. a primit o geantă de voiaj, ce avea depozitate droguri în pereții laterali, el transportând-o la Istambul. Ulterior, drogul a fost preluat de un italian, inculpatul primind 200 dolari S.U.A.

Același inculpat, revenit în România, l-a contactat pe coinculpatul M.D.F., acesta a acceptat și el să intre în legătură cu cetățeni nigerieni pentru a transporta droguri din Asia și America de Sud. În continuare, și acest inculpat s-a deplasat în Pakistan, orașul Lahore, aici primind o geantă ce conținea heroină pe care a transportat-o la Istambul și a predat-o unor nigerieni.

Cei trei inculpați au recunoscut săvârșirea faptelor.

În Istambul, inculpatul, posesor de viză pentru Italia, a înghițit cca. 70 de capsule de heroină (aproximativ 1092 capsule) și s-a deplasat la Roma unde le-a predat unui nigerian numit P. ei convenind să amplifice „afacerea” în schimbul măririi sumelor cuvenite.

La Istambul

, inculpatul a primit pentru transport 900 dolari S.U.A.

Același inculpat a acceptat să transporte heroină și în Olanda, în aceleași condiții, el primind 1000 dolari S.U.A.

Inculpatul a mai acceptat cererea nigerianului O. de a recruta două persoane care să transporte droguri din Venezuela, în schimb promițându-i-se 5000 dolari S.U.A.

Pentru această activitate, inculpatul i-a contactat pe coinculpații N.L. și B.I., pe care i-a trimis la Amsterdam – Olanda, O. promițându-le câte 3000 dolari S.U.A. Deplasarea celor doi în Venezuela s-a realizat cu avionul, ei, aici, așteptând să fie contactați de nigerianul M. dar nu s-a reușit intrarea în posesia cocainei, motiv pentru care li s-a cerut să revină în Olanda și ulterior, la cererea coinculpatului M.D.F., în țară. În Olanda, inculpații nu au primit nici o sumă de bani întrucât nu au adus droguri.

În țară, inculpatul M.D.F., la cererea lui O., l-a contactat pe S.V., acesta deplasându-se în Venezuela. Pe aeroportul din Madrid, S.V. a fost depistat având asupra sa 9 kg de cocaină.

O faptă asemănătoare, a fost reținută și în ce-l privește pe inculpatul M.D.F. și C.A., arestat de autoritățile portugheze pe aeroportul din Lisabona.

Documentele de transport, de fiecare dată, erau procurate și plătite de inculpații N.M. și M.D.F., banii fiind dați de cetățenii nigerieni.

Inculpații M.D.F. și N.L. au mai fost solicitați să transporte droguri din Pakistan în Olanda, înțelegerea realizându-se numai cu primul inculpat care, la începutul anului 2003, a înghițit 74 capsule heroină (750 gr.), astfel el aducându-le în Amsterdam și primind numai 1000 dolari S.U.A. din cei 3000 promiși, motiv pentru care s-a certat cu celălalt inculpat.

B.I. și fratele său, B.D., la cererea lui O. și a inculpatei N.M., s-au deplasat în Olanda, și ulterior, în Pakistan, aici doar B.D. reușind să înghită 60-65 capsule (550 gr.) heroină, transportată astfel în Olanda și plătită cu 1500 dolari S.U.A.

La cererea nigerianului P., inculpații M.D.F. și B.I. s-au deplasat în Pakistan, au luat legătura cu nigerianul B. și pentru că nu aveau vize pentru Olanda, acesta din urmă le-a aplicat pe pașapoarte două ștampile false. La intrarea pe teritoriul Olandei, autoritățile au depistat vizele false și i-au reținut aproximativ 24 de ore, timp în care au eliminat capsulele cu heroină din corp, după care au revenit în țară.

S-a mai reținut că inculpatul M.D.F., în perioada 12 martie 2002 – 21 martie 2002, prin Punctul de trecere a frontierei Otopeni, a transportat 74 capsule cu heroină din Pakistan în Olanda, el primind 500 dolari.

În vara anului 2003, același inculpat i-a contactat pe N.L. și pe M.M.V., le-a cumpărat biletele de avion, promițându-le câte 1000-1500 dolari S.U.A., ei urmând să aducă cocaină din Ecuador în Olanda. Activitatea nu s-a realizat întrucât cei doi nu s-au întâlnit cu persoana de contact.

În vara anului 2003, inculpatul B.I., care nu avea dreptul de a călători în străinătate, i-a prezentat nigerianului N.S.M. pe fratele său B.D. și pe M.S., aceștia s-au deplasat la Dubai, fiecare din ei înghițând droguri, transportate astfel în Olanda, B.D. primind 1500 dolari S.U.A., iar celălalt, 500 dolari S.U.A. Biletele de avion au fost achitate de coinculpata N.M. și nigerian, soțul ei. O parte din droguri a fost introdusă și în România.

Același B.D., la cererea inculpatei N.M., s-a deplasat la Dubai, de aici, împreună cu prietena sa D., în Venezuela, au înghițit droguri, dar de pe aeroportul din Olanda, au dispărut cu cocaina adusă, astfel necunoscându-se cui le-au predat și ce sume de bani au primit.

Prin intermediul inculpatului N.L., inculpatul M.D.F. l-a contactat pe N.F., acesta contactându-i pe F.V. și G.F.

Celor doi, inculpatul M.D.F. le-a cumpărat bilete de avion, aceștia s-au deplasat în Olanda, de aici unul plecând în Venezuela, iar celălalt, în Surinam, banii necesari cazării fiindu-le dați de O. Cei doi au revenit în țară fără a aduce droguri.

Inculpatul M.D.F. l-a contactat și pe G.O., acesta a plecat cu avionul în Olanda, de aici în Pakistan, dar a refuzat să accepte transportarea unei genți cu droguri, dar a înghițit cca. 50 capsule (50-500 gr.) și la Amsterdam le-a predat lui J., de la care a primit 1200 dolari S.U.A.

Același inculpat, prin intermediul lui M.D., l-a cunoscut pe inculpatul M.D.M., acesta a acceptat să plece cu avionul în Pakistan și a transportat la Amsterdam, ascunse în corp, 80 capsule (800 gr. heroină), primind 1500 de dolari S.U.A.

Contactată de O., inculpata N.M. a acceptat să coopteze două persoane care să transporte droguri, sens în care C.O. l-a sunat pe inculpatul D.E.M., întâlnirea fiind stabilită în fața Ambasadei Pakistanului din București. La întâlnire, au participat cei doi și inculpatul M.D.M., cel din urmă ajutându-l pe D.E.M. să întocmească formalitățile de viză, banii pentru transport și de cheltuieli fiind dați de inculpată.

D.E.M. și M.D.M. s-au deplasat în Pakistan, s-au cazat în Lahore, s-au întâlnit cu nigerianul D., acesta le-a dat o cartelă SIM pentru a fi apelat telefonic și le-a adus heroina, primul inculpat înghițind 40-45 capsule (400 gr.), iar celălalt, 50-60 capsule (550 gr.), transportate în Olanda, O. plătindu-le 700 dolari lui D.E.M. și 1000 dolari S.U.A. celuilalt.

Inculpații nu au recunoscut fapta, D.E.M. afirmând că deplasarea a fost efectuată pentru a „căra” ceva, iar prezența sa în Olanda s-a datorat faptului că urma să aducă droguri din Ecuador, lucru nerealizat.

Interesul inculpatului de a accepta „oferta” s-a datorat nevoii de bani, el fiind consumator de marijuana, deplasarea lui în Olanda fiind plătită de coinculpatul M.D.F., iar de la Amsterdam la București, deplasarea a avut loc după ce el și-a achitat cazarea într-un centru H. cu banii obținuți din vânzarea unei camere video, din aceștia cumpărându-și bilet de tren pentru revenirea în țară și un gram de marijuana. La granița dintre Olanda și Germania, controlat fiind de autoritățile vamale, asupra sa s-a găsit drogul.

Folosind același procedeu, inculpatul M.D.F. a mai organizat contactarea și deplasarea în Olanda, a coinculpatului M.D.M., acesta plecând din Insulele Barbados, pe urmă în Olanda, de aici în Spania – Tenerife unde a transportat 90 capsule heroină și cocaină.

Inculpata N.M. a desfășurat aceleași activități în ce privește contactarea lui T.D.C., acestuia dându-i 500 dolari S.U.A., dar el a transportat în Olanda numai o capsulă de heroină înghițită în Pakistan.

Inculpatul B.I., în toamna anului 2003 a trimis-o pe coinculpata M.I. în Venezuela, aceasta a înghițit 100 capsule cu cocaină (700-800 gr.), le-a transportat în Olanda și le-a predat lui P. la care a și locuit o perioadă până la revenirea în țară.

În luna noiembrie 2003, la cererea lui P. inculpatul M.D.F. i-a solicitat lui B.I. să găsească o persoană care să transporte droguri, acesta contactând-o pe coinculpata M.I., căreia i s-au promis 1500 dolari S.U.A.

Din această sumă, inculpata a primit cca. 450 de dolari S.U.A. dați atunci când a plecat din România. În Olanda, inculpata i-a dat banii lui P., acesta i-a remis 600 de dolari S.U.A. și bilete de avion dus-întors Olanda-Surinam. Aici, inculpatei i s-au dat 100 de capsule cu cocaină (800 grame), le-a înghițit și le-a transportat la Amsterdam, ea primind 1000 euro.

Pentru că inculpata nu transportase cantitatea necesară, P. i-a achitat 700 dolari S.U.A. lui M.D.F., din aceștia el dând 300 dolari S.U.A. lui B.I.

Folosind același procedeu, inculpata N.M. i-a contactat pe T.C. și T.M., în Venezuela aceștia fiind arestați.

În luna noiembrie 2003, inculpatul M.D.F. l-a trimis pe coinculpatul N.L. la Amsterdam, pentru a transporta droguri în Italia, biletele de avion fiind achitate cu banii primi de la J. Pentru serviciu și N.L. a primit 500 de dolari S.U.A., iar la Amsterdam a înghițit 50 capsule, i-au fost date bilete de avion dus-întors Amsterdam – Roma și 450 dolari S.U.A.

Pe aeroport, N.L. a părăsit locul de îmbarcare și i-a predat drogurile unui alt nigerian C. de la care a primit 6000 euro.

La cererea aceluiași O. inculpatul M.D.F. l-a contactat pe F.M., acesta a fost trimis în Pakistan pentru a transporta heroina în Olanda, dar a fost arestat, situație în care M.D.F. nu a mai primit banii promiși.

Același inculpat l-a recrutat și pe J.D.A., i-a realizat formalitățile de plecare în Olanda, acesta însă neluând contact cu nigerianul P.

În continuare, în luna februarie 2004, inculpatul l-a trimis pe P.F. să transporte droguri din Nepal în Italia, acesta s-a deplasat, a luat drogurile, dar a fost arestat de autorități.

Pentru că o altă persoană contactată de inculpat, numitul B. nu a reușit să înghită droguri pentru a le transporta din Olanda, M.D.F. l-a contactat pe inculpatul C.A.C., cunoscut prin intermediul lui C.A.C. și acesta deplasându-se în Ecuador, aici însă nu s-a reușit intrarea în posesia drogurilor.

Același C.A.C., la începutul lunii septembrie 2003, contactat de inculpatul M.D.F., acesta achitând transportul, s-a deplasat în Olanda și ulterior în Pakistan, de unde a revenit în Olanda, având asupra sa, înghițită cca. 800 gr. heroină, el primind 1500 dolari S.U.A.

În luna martie 2004, inculpatul M.D.F. l-a trimis pe C.A.C. în Olanda, transportul fiind achitat de primul inculpat. De aici P. i-a cerut să transporte droguri în Spania, inculpatul a înghițit 75 capsule drog (750 gr.), dar, de frică, le-a eliminat și a refuzat să mai plece în Spania, deși coinculpatul M.D.F. a insistat. Necooperând, inculpatul C.A.C., după ce a primit 20 euro, s-a reîntors în țară.

În luna noiembrie 2003, inculpatul C.A.C. a fost contactat de coinculpatul M.D.F. pentru a-l utiliza în transportul drogurilor din Dubai în Olanda, propunere acceptată, astfel că în decembrie 2003, după ce au discutat telefonic, M.D.F. i-a pregătit doi morcovi tăiați în bucăți pentru a-i verifica capacitatea de a înghiți droguri. După acest experiment, în februarie 2004, cei doi s-au întâlnit, M.D.F. i-a cumpărat bilet de avion pe ruta București – Amsterdam și, la plecare, i-a dat 500 dolari S.U.A. pentru deplasare și alte cheltuieli. Odată ajuns la Amsterdam, inculpatul a așteptat să fie contactat de nigerianul S. După ce s-a produs întâlnirea, nigerianul i-a cumpărat bilet de avion pentru destinația Dubai și i-a cerut să-l contacteze pe coinculpat pentru a aștepta clarificări de la acesta.

În Dubai, inculpatul s-a întâlnit cu nigerianul J., cele 75 capsule cu heroină (750 gr.) fiind înghițite de el în 6-7 ore – ulterior, s-a deplasat la Amsterdam, a eliminat drogul și, primind 2000 euro, l-a predat nigerianului S., după care a revenit în țară și i-a adus la cunoștință coinculpatului M.D.C. că totul s-a rezolvat.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.

În luna iunie 2004, la cererea coinculpaților M.D.F., C.A.C. și Z.A. au plecat cu avionul la Budapesta, transportul fiind achitat de primul.

Contactându-l telefonic pe M.D.F., au primit de la acesta indicația de a-l aștepta pe nigerianul S. sau S. în vederea unui transport de droguri din Venezuela în Italia. Ulterior, li s-a comunicat să ia legătura cu nigerianul S. care locuia în Italia, acesta s-a prezentat sub numele de L.O. și le-a transmis că vor primi câte 1500 dolari S.U.A.

După ce au primit 800 dolari S.U.A. pentru cumpărarea de bilete de avion Budapesta – Amsterdam, insuficienți pentru deplasare, a plecat la Amsterdam numai Z.A., coinculpatul rămânând să aștepte alți bani.

Odată primiți prin Western Union 1100 dolari S.U.A., inculpatul a plecat în Olanda, între timp însă coinculpatul fiind reținut de autoritățile olandeze și nevoit să revină în țară.

În Olanda, inculpatul C.A.C., după ce i-a comunicat coinculpatului M.D.F. unde este cazat, a primit de la acesta informația că va fi căutat de un nigerian care-i va cumpăra bilet de avion pentru Caracas – Venezuela și întors la Amsterdam, lucru întâmplat.

Nigerianul T. a adus 75 capsule cu cocaină (750 gr.), inculpatul le-a înghițit și la escala făcută la Bruxelles, l-a contactat din nou pe coinculpat, acesta spunându-i să nu mai dea drogul lui S. ci să le vândă pe teritoriul Belgiei.

Din Amsterdam, inculpata N.M., aflând această situație, s-a deplasat la Bruxelles, s-a întâlnit cu C.A.C. și ambii, cu un autocar, s-au întors la Amsterdam. Aici, inculpatul a eliminat din corp cele 75 capsule cu cocaină și la cererea coinculpatului M.D.F. a reținut o capsulă în vederea verificării, în România, a calității și cantității de drog, elemente necesare urmăririi sumelor promise.

După predarea celor 74 capsule, inculpata a primit de la fratele soțului ei, 2000 euro, spunându-i că trebuie să plătească și cărăușul, lui M.D.F. promițându-i-se 4000 euro plătibili când se vor vinde drogurile.

Pe aeroportul Henri Coandă din București, asupra inculpatului C.A.C. s-a găsit înghițită capsula de cocaină (10 grame) și suma de 1.585 euro.

Și această faptă a fost recunoscută de cei 3 inculpați.

Împotriva sentinței, au declarat apeluri inculpații C.A.C., M.D.F., N.L., C.A.D., D.E.M., M.I., M.D.M., B.I. și N.M., ei criticând soluția pentru greșita încadrare juridică a faptelor, pentru greșita stabilire a situației de fapt și, implicit a vinovăției (inculpații D.E.M., M.I. și N.M.), pentru grava eroare de fapt (inculpatul B.I.) și pentru greșita individualizare a pedepselor.

Prin decizia penală nr. 410 din 18 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelurile declarate de inculpații M.D.F., N.M., M.I., M.D.M. și B.I., a desființat, în parte sentința, a înlăturat dispozițiile art. 33 – art. 34 C. pen. și, în ce-i privește pe inculpații M.D.F. și N.M., a descontopit pedepsele rezultante în pedepsele componente.

În baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat, în ce-l privește pe inculpatul M.D.F., încadrarea juridică a faptelor, după cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 4 C. pen., a art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) din același cod, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000;

- din infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege,

- din infracțiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 4, a art. 41 alin. (2), a art. 75 lit. a) C. pen., raportat la art. 10 din aceeași lege, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și în complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 10 din aceeași lege, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În ce privește pe inculpata N.M., a schimbat încadrarea juridică a faptelor astfel:- din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 4, a art. 41 alin. (2) și a art. 75 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și

- din infracțiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 4, a art. 41 alin. (2) și a art. 75 lit. a) C. pen., raportat la art. 10 și art. 16 din Legea nr. 143/2000. În baza dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 4, a art. 41 alin. (2) și a art. 75 lit. c) C. pen., cu referire la art. 10 și art. 16 din aceeași lege, inculpatul M.D.F. a fost condamnat la 8 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 10 și la art. 16 din aceeași lege, inculpatul a fost condamnat la 9 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-a decis contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 9 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 4, a art. 41 alin. (2), a art. 75 lit. a) C. pen., cu referire la art. 10 și art. 16 din aceeași lege, inculpata N.M. a fost condamnată la 9 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 4, a art. 41 alin. (2) și a art. 75 lit. a) C. pen., a art. 74 lit. a) și art. 76 din același cod, inculpații M.I., M.D.M. și B.I. au fost condamnați la câte 7 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Prin decizie, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C.A.C., N.L., C.A.D. și D.E.M.

Nemulțumiți și de hotărârea pronunțată de instanța de apel, în termenul legal, inculpații C.A.C., B.I., M.D.F.. M.D.M., N.L., D.E.M., M.I. și N.M. au declarat recursuri, cazurile de casare invocate fiind următoarele:

1 – privind pe inculpatul C.A.C., art. 385

9

pct. 17, pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen., respectiv faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică, s-a comis o eroare gravă de fapt prin condamnarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen.;

2 – privind pe inculpatul B.I., art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen.;

3 – privind pe inculpatul M.D.F., art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.;

4 – privind pe inculpatul M.D.M., 385

9

pct. 14 și pct. 17 C. proc. pen. [(greșita reținere a circumstanțelor agravante prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen. și greșita individualizare a pedepsei)];

5 – privind pe inculpatul N.L., 385

9

pct. 14 C. proc. pen.;

6 – privind pe inculpatul D.E.M., art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., în cauză fiind comisă o gravă eroare de fapt;

7 – privind pe inculpata N.M., art. 385

9

pct. 10, pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen. (instanțele nu s-au pronunțat asupra unor cereri esențiale de natură a influența soluția procesului, greșita încadrare juridică a faptelor și greșita individualizare a pedepsei);

8 – privind pe inculpata M.L., art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursurile nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor detalia.

Din verificarea lucrărilor dosarului se reține că situația de fapt a fost stabilită prin coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarațiile inculpaților (de la urmărirea penală și nemijlocit la cercetarea judecătorească), datele comunicate de I.P.F. privind intrările și ieșirile din țară ale tuturor inculpaților, redarea înregistrărilor convorbirilor telefonice, procesele-verbale de confruntare între inculpați, declarațiile martorilor B.S., Z.A., O.G., D.C., înscrisuri ridicate cu ocazia perchezițiilor efectuate la inculpații M.D.F., N.L. și N.M. (adrese, numere de telefon ale traficanților, ale persoanelor de contact din alte țări implicate în activitățile ilicite ale traficanților de droguri), recunoașterea faptelor de către inculpații C.A.C., M.D.F., N.M., aceștia descriind amănunțit participarea lor și a altora la activitatea infracțională.

În ce privește încadrarea juridică a faptelor, instanța de fond și cea de apel au detaliat, în baza probelor administrate și a textelor încriminatoare, vinovăția inculpaților.

Referitor la individualizarea pedepselor, în acord cu criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., stabilirea pedepselor și/sau a rezultantelor, a fost făcută cu considerarea pericolului social deosebit de grav al faptelor, mărit de săvârșirea acestora în formă continuată ce s-a derulat pe o perioadă de timp îndelungată, împrejurările în care s-au comis, respectiv de mai multe persoane împreună, dar și persoana inculpaților, tineri, fără antecedente penale și cooperanți pe parcursul desfășurării procesului penal, sens în care unii au beneficiat de reținerea de circumstanțe atenuante.

Totodată, executarea pedepselor în regim de privare de libertate reprezintă singura modalitate de reeducare a inculpaților și de prevenire de noi fapte ce ar aduce atingere ordinii de drept.

Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respinse.

Conform art. 192 din același cod, cu referire la art. 189 alin. (1), inculpații recurenți vor fi obligați să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.A.C., B.I., M.D.F., M.D.M., N.L., D.E.M., M.I. și N.M. împotriva deciziei penale nr. 410/ A din 18 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive, după cum urmează:- pentru inculpații M.D.F. și C.A.C., de la 6 iulie 2004 la 7 noiembrie 2006;

- pentru inculpatul M.D.M., de la 22 noiembrie 2004 la 7 noiembrie 2006;

- pentru inculpatul N.L., de la 13 iulie 2004 la 7 noiembrie 2006;

- pentru inculpatul D.E.M., de la 15 iulie 2004 la 7 noiembrie 2006;

- pentru inculpata M.I., de la 5 octombrie 2004 la 7 noiembrie 2006;

- pentru inculpatul B.I., de la 29 noiembrie 2004 la 7 noiembrie 2006.

Obligă recurenții inculpați C.A., B.I., M.D.F., M.D.M., N.L., D.E.M. și N.M. la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Obligă pe recurenta inculpată M.I., la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2006.