ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 772/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 772/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 377 din 14

aprilie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, au fost condamnați

inculpații:

- I.M. la pedeapsa de 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare

risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 75 lit. a) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) și

art. 76 C. pen.; la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de introducere în țară, fără drept, de droguri de mare risc prevăzută

de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a)

C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui

termen de încercare de 6 ani, în conformitate cu dispozițiile art. 86

2

C. pen. Supravegherea inculpatului a fost încredințată Serviciului de

Supraveghere și Reintegrare Socială București, inculpatul având obligația să

respecte următoarele măsuri:

a) să se prezinte la datele fixate

de organul desemnat cu supravegherea acestuia;

b) să anunțe în prealabil orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

e) să nu intre în legătură cu O.L., R.A.

și G.O.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 65 C. pen., i s-a

interzis inculpatului exercitarea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen., timpul

arestului preventiv a fost dedus de la 26 noiembrie 2002, la zi, iar în

conformitate cu dispozițiile art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a

dispus punerea în libertate de îndată a inculpatului, dacă nu este arestat în

altă cauză.

- O.L. la pedeapsa de 6 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare

risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.; la pedeapsa de 6

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de

droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 C.

pen.; la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de deținere de droguri, fără drept, pentru consum propriu prevăzută de art. 4

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., i s-a

interzis inculpatei exercitarea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 88 C. pen., timpul

arestului preventiv a fost dedus de la 26 noiembrie 2002, la zi, iar în

conformitate cu dispozițiile art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de

arest a inculpatei.

- R.A. la pedeapsa de 6 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare

risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.; la

pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în

țară fără drept de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a)

și art. 76 lit. a) C. pen.; la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri fără drept pentru consum propriu,

prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C.

pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen.; la pedeapsa de 2 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291

C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.; la pedeapsa de 2 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea,

prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art.

76 C. pen.; la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută de art. 70 alin. (1) din O.U.G.

nr. 105/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.; la pedeapsa de 2

luni închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de fals

material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 26, raportat la art. 288

alin. (1) C. pen., art. 6 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a)

și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., i s-a

interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 88 C. pen., timpul

arestului preventiv a fost dedus de la 26 noiembrie 2002, la zi, iar în

conformitate cu dispozițiile art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de

arest a inculpatei.

- G.O. la pedeapsa de 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art.

76 C. pen.; la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de consum ilicit de droguri, prevăzută de art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 C.

pen.; la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzute de art. 279 alin. (1)

C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și

art. 10 lit. c) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare.

În conformitate cu dispozițiile art.

65 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui

termen de încercare de 6 ani, în conformitate cu dispozițiile art. 86

2

C. pen. Supravegherea inculpatului a fost încredințată Serviciului de

Supraveghere și Reintegrare Socială de pe lângă Tribunalul București,

inculpatul având obligația să respecte următoarele măsuri:

a) să se prezinte la datele

stabilite de organul desemnat cu supravegherea acestuia;

b) să anunțe în prealabil orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

e) să nu intre în legătură cu I.M.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 88 C. pen., timpul

arestului preventiv a fost dedus de la 26 noiembrie 2002, la zi, iar în

conformitate cu dispozițiile art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a

dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în

altă cauză.

- T.A. la pedeapsa de un an și 6

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de consum ilicit de droguri,

prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C.

pen., art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de

încercare de 3 ani și 6 luni, potrivit dispozițiilor art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatei asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., timpul

arestului preventiv a fost dedus de la 26 noiembrie 2002, la zi, iar în conformitate

cu dispozițiile art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de

îndată în libertate a inculpatei, dacă nu este arestată în altă cauză.

În baza art. 17 din Legea nr.

143/2000, coroborat cu art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea a 21998

doze conținând substanța activă Lysergic (LSD) precum și a cantităților de 995

grame, 1295 grame, 25,3 grame, 120,1 grame și 129,5 grame canabis, urmând să se

procedeze conform dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 111, art. 112 lit. f)

și art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea pistolului cu gaze ridicat

de la inculpatul G.O.

În temeiul art. 348 C. proc. pen.,

s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate (pașaport pe numele M.M. eliberat

de Republica Cehia și carnet internațional de student pe numele M.M.).

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă

de câte 3.000.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 22 noiembrie 2002,

autoritățile Republicii Federale Germania au încunoștințat Inspectoratul

General al Poliției Române, Direcția de Combatere a Crimei Organizate și

Antidrog despre sosirea pe aeroportul Frankfurt/Main a unui colet cu LSD,

destinatarul fiind M.U. din București. S-a organizat livrarea supravegheată a

coletului care a fost ridicat pe data de 26 noiembrie 2002 de martora M.U.

însoțită de inculpatul I.M.

La percheziția coletului, în dublura

pereților genții s-au găsit 220 folii conținând Lysergic acid diethlamide

(LSD).

Destinatarul coletului era inculpata

R.A. care urma să asigure transportul drogurilor în Olanda. Pentru a-i parveni

coletul, inculpata R.A. a apelat la inculpata O.L. care a fost de acord să

asigure intermedierea, pentru suma de 500 dolari S.U.A., folosindu-se de

martora M.U., în vârstă de 83 ani.

Transportul drogurilor a fost

efectuat de inculpatul I.M., care a cunoscut conținutul acestuia și care,

pentru a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, a condus

organele de cercetare penală la domiciliul inculpaților R.A., G.O. și T.A. Cu

ocazia percheziției efectuate, în locuință s-a găsit cantitatea de 2564,9 grame

canabis, toți cei trei inculpați fiind consumatori ai drogului ce aparținea lui

G.O. Cu același prilej, organele de cercetare penală au mai găsit un pistol cu

gaze aparținând inculpatului G.O. și pentru care acesta nu deținea autorizație,

precum și un pașaport și un carnet internațional de student pe numele M.M.,

false, având fotografia inculpatei R.A.

Documentele au fost falsificate în

Cehia și Thailanda cu contribuția inculpatei, care a pus la dispoziția unor

persoane necunoscute fotografiile necesare și au fost folosite la intrarea în

țară, când inculpata s-a prezentat autorităților române sub o identitate falsă.

Instanța de fond a procedat la

schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în actul de trimitere în

judecată în sarcina inculpaților I.M., O.L., R.A. și G.O., în sensul

înlăturării dispozițiilor art. 41 alin. (2), cu privire la infracțiunile

prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 din Legea

nr. 143/2000, considerând că inculpații nu au săvârșit mai multe acte de trafic

de droguri, iar în ce privește consumul de droguri ne găsim în prezența unei

unități materiale infracționale.

De asemenea, considerând că

infracțiunea, cadru în care sunt descrise elementele de conținut constitutiv

ale infracțiunilor de trafic ilicit de droguri, prevăzute de art. 2 din Legea

nr. 143/2000 și introducerea în țară de droguri fără drept, prevăzută de art. 3

din aceeași lege se regăsește în alineatul 1 al celor două texte de lege, la

încadrarea juridică dată faptelor comise de acești inculpați s-au reținut și

dispozițiile alineatelor 1 și 2 ale art. 2 și art. 3 din Legea nr. 143/2000.

Instanța de fond a apreciat că din

materialul probator administrat în cauză nu rezultă că inculpatul G.O. a

efectuat acte de traficare a drogurilor de mare risc, motiv pentru care, în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. c) C. proc. pen., a dispus

achitarea acestuia pentru infracțiunea, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților a fost stabilită pe baza materialului probator administrat în

cauză: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile

martorilor, procese-verbale de percheziție domiciliară, rapoarte de constatare

tehnico-științifice, raport de constatare balistică, raport de constatare

grafică, planșe foto, corpuri delicte, declarațiile inculpaților care au

recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.

Împotriva sentinței instanței de

fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatele

O.L. și R.A.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

București a criticat sentința apelată pentru greșita achitare a inculpatului G.O.,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000; greșita reținere a dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen., cu

privire la infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000; greșita

încadrarea juridică dată faptelor de trafic de droguri în sensul aplicării art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în loc de art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000; greșita individualizare judiciară a pedepselor; greșita aplicare

a pedepsei complementare, conform art. 65 C. pen., doar pe lângă pedepsele

rezultante; greșita confiscare a unor cantități de droguri; omisiunea de a se

pronunța asupra sumelor de bani ridicate de la inculpata R.A. și care nu fac

obiectul dosarului.

Inculpata O.L. a criticat sentința

instanței de fond cu privire la individualizarea pedepsei aplicate, solicitând

reducerea cuantumului acesteia.

Inculpata R.A. a cerut achitarea

pentru infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2), art. 3 alin. (1) și (2)

și art. 4 din Legea nr. 143/2000, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.

a) și art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru primele două infracțiuni și

respectiv art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. b) C. proc. pen., pentru cea

de-a treia infracțiune.

În subsidiar, a solicitat reducerea

pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, prin schimbarea încadrării juridice în complicitate la tentativa

acestei infracțiuni și aplicarea dispozițiilor art. 26, raportat la art. 20 și

art. 21 C. pen.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 503 din 4 septembrie 2003, a admis apelurile

procurorului și inculpatelor O.L. și R.A., a desființat parțial sentința penală

nr. 377 din 14 aprilie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală și,

pe fond, a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată

inculpatului I.M., pedeapsa rezultantă de 6 ani aplicată inculpatei O.L.,

pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatei R.A., pedeapsa

rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului G.O. în pedepsele

componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpații I.M., O.L.

și R.A. din art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

75 lit. a) C. pen. și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (pentru inculpata R.A. cu referire la art.

26 C. pen.).

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul G.O. din

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C.

pen., în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a)

C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 334 C.

proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpații

O.L., R.A., G.O. și T.A. din art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

75 lit. a) C. pen., în art. 4 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 16 din Legea nr.

143/2000, art. 74 și art. 76 C. pen., inculpatul I.M. a fost condamnat la

pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 16 din Legea nr.

143/2000, art. 74 și art. 76 C. pen., același inculpat a fost condamnat la

pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa de 3 ani

închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 2 ani, în conformitate cu dispozițiile art. 65 C. pen.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen.,

inculpata O.L., a fost condamnată la pedeapsa de 6 ani închisoare și

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 3 ani.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen.,

aceeași inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 6 ani închisoare și

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 3 ani.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., inculpata a fost condamnată

la un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., inculpata va executa pedeapsa de 6 ani închisoare

și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 3 ani, în conformitate cu dispozițiile art. 65 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen.,

inculpata R.A. a fost condamnată la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen., raportat la

art. 3 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art.

74 și art. 76 C. pen., aceeași inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 6 ani

închisoare.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., inculpata a fost condamnată

la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa de 6 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., inculpatul G.O. a fost

condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen.,

același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 2 ani.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., inculpatul a fost condamnat

la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani închisoare

și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 2 ani, în conformitate cu dispozițiile art. 65 C. pen.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., inculpata T.A. a fost

condamnată la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpata R.A. a sumei de 810 dolari S.U.A. depusă

la B.N.R. și restituirea către aceasta a sumelor de 610 euro, 300 coroane, 1000

yeni, 11 lei moldovenești, 100 peso și 660 bat thail.

Celelalte dispoziții ale sentinței

au fost menținute.

S-a menținut starea de arest a

inculpatelor O.L. și R.A. și s-a dispus prelungirea acestuia cu 30 zile de la 8

septembrie 2003, la 7 octombrie 2003.

Onorariul apărătorului din oficiu în

sumă de câte 600.000 lei pentru inculpații O.L., G.O. și T.A. se avansează din

fondul Ministerului Justiției.

Instanța de control judiciar a

considerat că toate criticile formulate de procuror, cu excepția celor referitoare

la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților și la măsura de siguranță

a confiscării, sunt întemeiate și a procedat în consecință.

S-a reținut că din probele administrate

în cauză și din declarațiile inculpaților rezultă că în vara anului 2002

inculpata R.A., aflată în Olanda, i-a trimis inculpatei O.L. colete cu

comprimate Ecstasy, pe care aceasta le-a vândut în România, dându-i o parte

inculpatului G.O., pentru comercializare.

Instanța de apel a apreciat ca

nefondate criticile formulate de inculpatele O.L. și R.A.; acesteia din urmă nu

i s-au aplicat dispozițiile art. 65 C. pen., fiind cetățean străin.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații O.L.,

T.A., R.A. și G.O.

Cu privire la recursul Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București a solicitat admiterea recursului declarat și casarea hotărârilor

atacate, criticând decizia instanței de apel pentru următoarele motive:

1) greșita aplicare art. 86

1

C. pen., în cazul inculpaților I.M. și G.O.;

2) greșita individualizare a

pedepselor aplicate inculpaților I.M., G.O., O.L., T.A. și R.A.;

3) greșita aplicare a dispozițiilor

articolului 17 din Legea nr. 143/2000;

4) omisiunea aplicării art. 117 C.

pen., în cazul inculpatelor R.A. și T.A.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 și 17

1

C. proc.

pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta este fondat pentru motivele ce se vor

arăta în continuare:

1

alin. (3) C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu poate fi

dispusă în cazul infracțiunilor intenționate, pentru care legea prevede

pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.

Ori, inculpații I.M. și G.O. au fost

condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, pentru care

legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani și respectiv, de la 15 la

25 ani închisoare.

În aceste condiții, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că instanțele de fond și apel au pronunțat

hotărâri judecătorești cu încălcarea legii penale, dispunând suspendarea

executării sub supraveghere, conform dispozițiilor art. 86

1

C. pen.,

a pedepselor aplicate celor doi inculpați.

Critica formulată referitor la

greșita aplicare art. 86

1

C. pen., în cazul inculpaților I.M. și G.O.

fiind întemeiată, Înalta Curte urmează să înlăture aplicarea acestor prevederi

și să dispună ca pedepsele stabilite, de câte 3 ani închisoare să fie executate

în regim de detenție.

motiv de recurs formulat de procuror, prin care s-a solicitat înlăturarea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen. și majorarea

pedepselor aplicate inculpaților I.M., G.O., O.L., T.A. și R.A., Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Pedepsele aplicate inculpaților I.M.,

G.O., T.A. și R.A. reprezintă, în cazul fiecăruia dintre ei, rezultatul unei

juste interpretări și aplicări a prevederilor art. 72 C. pen., instanța de

judecată dând eficiența cuvenită criteriilor generale de individualizare.

Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că, prin cuantumul și modalitatea de executare, pedepsele dispuse în

cazul acestor inculpați sunt suficiente și în măsură să asigure realizarea

scopului punitiv-educativ al acestora, precum și reinserția socială a

condamnaților.

Cât privește modul de

individualizare a pedepsei aplicate inculpatei O.L., acesta va face obiectul

examinării în cadrul motivelor de recurs formulate de sus-numită.

aplicare a dispozițiilor articolului 17 din Legea nr. 143/2000, se constată a

fi întemeiat.

Potrivit art. 17 din Legea nr.

143/2000, drogurile care au făcut obiectul infracțiunilor, prevăzute de art. 2

și art. 10, se confiscă.

În urma analizelor de laborator a

drogurilor, au rămas următoarele cantități: 2.550,2 grame canabis și 21.973

doze LSD.

În consecință, dispoziția instanței

de judecată de a se confisca, în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, a 21.998

doze LSD și a cantităților de 995 gr., 1295 gr., 25,3 gr., 120,1 gr., 129,5 gr.

canabis se dovedește a fi greșită, Înalta Curte de Casație și Justiție urmând a

admite motivul de recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen. și să dispună modificarea acesteia, constatând că obiectul

confiscării îl constituie cantitatea de 2.550,2 gr. canabis și 21.973 doze LSD.

omisiunea aplicării art. 117 C. pen., în cazul inculpatelor R.A. și T.A. se

dovedește a fi întemeiat.

Potrivit art. 117 C. pen.,

cetățeanului străin care a comis o infracțiune i se poate interzice rămânerea

pe teritoriul țării.

Având în vedere că inculpatele R.A.

și T.A. au cetățenie moldoveană, fiind condamnate pentru săvârșirea unor

infracțiuni grave, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză

sunt incidente dispozițiile, privind expulzarea prevăzute de art. 117 C. pen.

și urmează să facă aplicarea acestora, dispunând expulzarea celor două

inculpate.

Cu privire la recursul declarat de

inculpata O.L.

Inculpata O.L. a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor pronunțate și achitarea sa, în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic ilicit de droguri de mare risc și reducerea cuantumului pedepsei

aplicate pentru infracțiunea de deținere de droguri, fără drept, pentru consum

propriu.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta este întemeiat, pentru motivele ce se

vor arăta în continuare:

Din analiza materialului probator administrat

în cauză rezultă că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația

de fapt și vinovăția inculpatei, pentru toate faptele reținute în sarcina

acesteia.

Inculpata O.L. a avut o contribuție

efectivă la introducerea drogurilor de mare risc, LSD, în țară, organizând

preluarea coletului de la poștă prin mijlocirea inculpatului I.M. și a martorei

M.U., totul la rugămintea inculpatei R.A. și în scopul obținerii unor foloase

materiale.

Înalta Curte de Casație și Justiție

reține că, împreună cu I.M. și R.A., inculpata O.L. a procurat și vândut

droguri de mare risc și a consumat droguri (de altfel, chiar cu ocazia

introducerii sale în arestul I.G.P., în portmoneul inculpatei s-a găsit un

comprimat de MDMA Ecstasy), faptele care întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de trafic, introducere în țară și consum ilicit de droguri,

prevăzute de art. 2 alin. (2), art. 3 alin. (2) și art. 4 din Legea nr.

143/2000.

În cauză nefiind motive de achitare

a inculpatei, critica formulată în recurs, în temeiul dispozițiilor art. 385

9

pct. 18, nu poate fi primită.

Înalta Curte de Casație și Justiție

constată însă că motivul de casare, privind modul de individualizare a

pedepselor aplicate inculpatei este întemeiat.

Instanța de apel a aplicat, pentru

infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 75 lit. a), 74 și art. 76 C. pen. și prevăzute de art. 3 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 și art. 76 C. pen.,

pedepse de câte 6 ani închisoare, care se dovedesc a fi greșit individualizate

în raport de criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen.

Dând eficiența cuvenită

circumstanțelor atenuante reținute în sarcina inculpatei, privind conduita bună

avută anterior săvârșirii infracțiunilor, contribuția avută la stabilirea

situației de fapt, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să reducă

pedepsele aplicate inculpatei O.L., pentru infracțiunile mai sus arătate de la

câte 6 ani închisoare la câte 4 ani și 6 luni închisoare și interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani, ca

pedeapsă complementară pe lângă fiecare pedeapsă aplicată.

Înalta Curte de Casație și Justiție

consideră că, prin cuantumul stabilit, pedepsele aplicate sunt în măsură să

asigure resocializarea inculpatei și reeducarea acesteia în spiritul respectării

valorilor sociale încălcate, precum și prevenirea săvârșirii în viitor de fapte

penale.

Cu privire la recursul declarat de

inculpata T.A.

Inculpata T.A. a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei atacate și menținerea sentinței penale pronunțată

de instanța de fond, referitor la aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.,

privind suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni

închisoare ce i-a fost aplicată pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de

art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), 75 lit. a) și art.

76 C. pen.

Temeiul juridic invocat al

recursului este cel prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C.

proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 385

1

alin. (4) C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința

cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când

apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele

prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel,

chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost

modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.

Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că inculpata T.A. nu a atacat cu apel sentința penală nr. 377 din 14

aprilie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, prin care a fost

condamnată la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75

lit. a), 74 lit. a) și art. 76 C. pen. Executarea pedepsei a fost suspendată

condiționat pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, potrivit

dispozițiilor art. 81 și art. 82 C. pen.

În apel, prin decizia penală nr. 503

din 4 septembrie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus

condamnarea inculpatei, în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 74 și art. 76 C. pen., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.

Celelalte dispoziții ale sentinței

au fost menținute, prin urmare și dispoziția privind suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe durata unui termen de 3 ani și 6 luni închisoare,

conform art. 81 și art. 82 C. pen.

Prin urmare, situația juridică a

inculpatei nu a fost modificată în apel în nici un mod, ceea ce conduce la inadmisibilitatea

recursului declarat fără folosirea anterioară a căii de atac a apelului.

Cu privire la recursurile declarate

de inculpații R.A. și G.O.

Inculpata R.A. a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 26 C. pen.,

raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât fapta de a

introduce ilegal droguri de mare risc în România a fost întreruptă de

activitatea organelor de poliție, care au dat operațiunii un caracter licit.

Totodată, s-a solicitat achitarea

pentru infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) și art. 4 din Legea nr.

143/2000, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

lit. a) și respectiv art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a mai solicitat înlăturarea

măsurii de siguranță a confiscării sumei de 810 dolari S.U.A., întrucât nu s-a

făcut dovada că banii provin din săvârșirea unei infracțiuni.

Inculpatul G.O. a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei atacate și menținerea sentinței instanței de fond.

Temeiul juridic al recursurilor

inculpaților îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 17

1

C. proc. pen.

Examinând recursurile, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate.

Probatoriul administrat în cauză a

fost corect și temeinic analizat de instanța de apel, care a reținut în sarcina

inculpaților R.A. și G.O. infracțiunile săvârșite de fiecare dintre aceștia,

dându-le încadrarea juridică corespunzătoare.

Inculpata R.A. a avut inițiativa

atragerii în rețeaua de traficanți și a celorlalți făptuitori, a introducerii

de droguri de mare risc în România, pe care le-a și deținut, ea însăși fiind o

consumatoare de droguri de risc.

Inculpatul G.O. a deținut și a

traficat droguri de mare risc și s-a dovedit a fi consumator de canabis.

De altfel, inculpații au recunoscut

săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, relatând modul și împrejurările în

care le-au comis.

Pătrunderea în România a drogurilor

LSD ascunse în pereții dubli ai unui colet s-a făcut în mod ilicit, acțiunea de

livrare supravegheată efectuată de organele de poliție, neconferind

legitimitate introducerii ilegale a narcoticelor în țară.

Inculpata R.A. a dobândit din

vânzarea drogurilor trimise în România sume de bani în dolari, această

activitate devenind un mijloc de subzistență, în condițiile în care inculpata

nu avea nici o ocupație. În aceste condiții, confiscarea sumei de 810 dolari

S.U.A. ca măsură de siguranță, prevăzută de art. 118 lit. d) C. pen., este

legală și temeinică.

În ce privește cererea inculpatului G.O.

de a se menține sentința instanței de fond, această solicitare apare ca

nefondată atât prin prisma argumentelor prezentate mai sus, cât și prin cele

dezvoltate în secțiunea cu privire la examinarea recursului declarat de

procuror și în care au arătat că aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C.

pen., contravine legii care nu permite suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere în cazul infracțiunilor intenționate, pentru care sunt prevăzute

pedepse cu închisoare mai mare de 15 ani, situație în care se află recurentul,

condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 2 alin. (2) din

Legea 143/2000 și art. 3 alin. (2) din Legea 143/2000, fapte sancționate cu

închisoarea de la 10 la 20 ani și respectiv de la 15 la 25 ani închisoare.

Pentru aceste motive și constatând

din oficiu că nu sunt alte motive de casare, Înalta Curte de Casație și

Justiție urmează să respingă recursurile inculpaților R.A. și G.O. ca

nefondate.

În consecință, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d), art. 385

15

pct.

1 lit. a) și b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să admită

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de

inculpata O.L., împotriva deciziei penale nr. 503 din 4 septembrie 2003 a

Curții de Apel București, secția I penală și să caseze decizia atacată cu

privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate pentru inculpații I.M.

și G.O., cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatei O.L.,

pentru infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 și art. 3

alin. (2) din Legea 143/2000, ambele cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 și

art. 76 C. pen., cu privire la măsura confiscării și omisiunea aplicării art.

117 C. pen.

Dispozițiile art. 86

1

C.

pen., vor fi înlăturate cu privire la inculpații I.M. și G.O., față de care se

va dispune să execute pedepsele aplicate de câte 3 ani închisoare în regim de

detenție.

În cauză se va face aplicarea art.

71 și art. 64 C. pen., pentru ambii inculpați.

Cu privire la inculpata O.L., se va

dispune înlăturarea dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen. și reducerea

pedepselor aplicate acesteia pentru infracțiunile, prevăzute de art. 2 alin.

(2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 și art. 76 C.

pen. și art. 3 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a), art.

74 și art. 76 C. pen., de la câte 6 ani închisoare la câte 4 ani și 6 luni

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate se vor contopi cu

pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată în prezenta cauză, urmând ca

inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare și

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 2 ani.

Se va modifica dispoziția cu privire

la confiscarea dispusă în baza art. 17 din Legea 143/2000, constatându-se că

obiectul confiscării îl constituie cantitatea de 2.550,2 gr canabis și 21.973

doze LSD.

În baza art. 117 C. pen., se va

dispune expulzarea inculpatelor R.A. și T.A.

Înalta Curte de Casație și Justiție

va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpata T.A. și ca nefondate

recursurile declarate de inculpații R.A. și G.O., împotriva aceleiași decizii

penale.

Timpul arestului preventiv se va

deduce din pedepsele aplicate de la 26 noiembrie 2002, la 10 februarie 2004,

pentru inculpatele O.L. și R.A., și de la 26 noiembrie 2002, la 14 aprilie 2003,

pentru inculpații I.M. și G.O.

Recurenții inculpați R.A., G.O. și T.A.

vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul apărătorului din oficiu

desemnat pentru apărarea recurentei inculpate O.L. se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 385

15

pct. 1 lit. a) și b) C.

proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen.,

art. 192 alin. (2) și (3) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpata O.L., împotriva

deciziei penale nr. 503 din 4 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția

I penală.

Casează decizia penală atacată cu

privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate pentru inculpații I.M.

și G.O., cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatei O.L.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 75 lit. a),

art. 74 și art. 76 C. pen., cu privire la măsura confiscării și omisiunea

aplicării art. 117 C. pen.

art. 86

1

C. pen., pentru inculpații I.M. și G.O. și dispune ca

pedepsele aplicate de câte 3 ani închisoare, să fie executate în regim de detenție.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen., pentru ambii inculpați.