ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1918/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1918/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În

baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :

A. Prin

sentința penală

nr. 405 din 17 mai 2010 Tribunalul București, secția I-a

penală, a respins ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice

formulată de inculpatul V.G.S.

S-au admis, în parte, cererile

de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații V.A.A. și P.E.C.

În baza art. 334 C. proc. pen.

s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpaților după cum urmează:

- pentru inculpatul V.A.A. din

infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41,

alin. (2), art. 75 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75

lit. a) C. pen. (cultivarea de cannabis în scopul comercializării) și

infracțiunea prev. art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen. (deținerea a 0,34 grame cannabis pentru consum propriu).

- pentru inculpatul V.G.S. din

infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41.alin.

(2) C. pen, art. 75, lit. a) C. pen. și art. 14 lit. b) din Legea nr. 143/2000

în infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 75 lit. a) C. pen.

- pentru inculpatul P.E.C. din

infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41

alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (cultivarea de

cannabis în scopul comercializării) și infracțiunea prev. art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 (deținerea a 85,93 grame cannabis pentru consum propriu).

I. În baza art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen. a

fost condamnat inculpatul V.A.A. la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 61 C. pen. s-a

dispus revocarea liberării condiționate pentru restul neexecutat de 798 zile din

pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 1654/2004 a

Tribunalului București, secția I penală, și s-a contopit acest rest cu pedeapsa

de 4 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute

pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o

durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale rezultante de 4 ani

închisoare.

În baza art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat

inculpatul V.A.A. la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de deținere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului

propriu.

În baza art. 61 C. pen. s-a dispus

revocarea liberării condiționate pentru restul neexecutat de 798 zile din

pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 1654/2004 a

Tribunalului București, secția I penală, și contopește acest rest cu pedeapsa

de 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 798 zile

închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art.34 lit.

b) și art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopite pedepsele aplicate în prezenta

cauză de 4 ani închisoare și de 798 zile închisoare, urmând ca inculpatul V.A.A.

să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C.

pen. s-a aplicat inculpatului V.A.A. pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale

rezultante de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. s-a

dedus din pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare perioada de detenție de la data

de 09 octombrie 2009 la data de 27 ianuarie 2010.

II. În baza art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat

inculpatul V.G.S. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 71 alin. (1) C.

pen. s-a aplicat inculpatului V.G.S. pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) ) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În

baza art. 86

1

și art. 86

2

C. pen. s-a dispus

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe

durata unui termen de încercare de 6 ani.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen.,

pe durata suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei de 3 ani închisoare, s-a dispus suspendarea executării

pedepselor accesorii.

Pe durata termenului

de încercare inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de

supraveghere:

a)

să

se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul București;

b) să

anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și

orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să

comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)

să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86

3

alin.

(1) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului obligația de a nu schimba domiciliul

sau reședința avută decât cu încuviințarea instanței.

S-a atras atenția inculpatului

asupra disp. art. 86

4

C. pen. referitoare la revocarea suspendării

executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul a

fost reținut și arestat de la data de 09 octombrie 2009 până la data de 11

martie 2010.

III. În baza art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat

inculpatul P.E.C. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul P.E.C. la o pedeapsă de 1 an și

2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de

risc, fără drept, în vederea consumului propriu.

In baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate

în cauză de 3 ani închisoare și de 1 an și 2 luni închisoare, urmând ca

inculpatul P.E.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C.

pen. s-a aplicat inculpatului P.E.C. pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit.

a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În

baza art. 86

1

și art. 86

2

C. pen. s-a dispus

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe

durata unui termen de încercare de 6 ani.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen.,

pe durata suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei închisorii de 3 ani, s-a dispus suspendarea executării

pedepselor accesorii.

Pe durata termenului

de încercare inculpatul fiind obligat să respecte următoarele măsuri de

supraveghere:

a)

să se

prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

București;

b) să

anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și

orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să

comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)

să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86

3

alin.

(1) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului obligația de a nu schimba domiciliul

sau reședința avută decât cu încuviințarea instanței.

S-a atras atenția inculpatului

asupra disp.art.86

4

C. pen. referitoare la revocarea suspendării

executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul fost

reținut și arestat de la data de 09 octombrie 2009 până la data de 10 noiembrie

2009.

În baza art. 17 alin. (1) și

art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea, în vederea

distrugerii, de la inculpați a cantității de 882,45 grame cannabis rămase după efectuarea analizelor de laborator, cantitate depusă la camera de

corpuri delicte a I.G.P.R. – D.C.J.E.S.O. cu dovezile seria H nr. 0001842 din 23

octombrie 2009 și seria H nr. 0001992 din 03 decembrie 2009.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.

s-a dispus confiscarea de la inculpați a tuturor bunurilor folosite la

cultivarea plantelor de cannabis consemnate la I.G.P.R. – D.C.J.E.S.O. cu dovezile seria H nr. 0002965 din 26 octombrie 2009 și seria H nr. 0002967 din 09

noiembrie 2009.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.

s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.E.C. a pipei artizanale, a dispozitivului

metalic de mărunțit și a cântarului electronic ASHIBA consemnate la I.G.P.R. – D.C.J.E.S.O. cu dovada seria H nr. 0001992 din 03 decembrie 2009.

În baza art. 191 alin. (2) C.

proc. pen. au fost obligați inculpații V.A.A., V.G.S. și P.E.C. la plata a câte

3600 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

sentință, din examinarea mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală

și la instanța de fond, s-a reținut că în urma informațiilor operative, la data

de 10 aprilie 2009, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București s-a sesizat din oficiu

cu privire la faptul că o persoană cunoscută cu porecla „N.", care

locuiește în sector 1, se ocupă cu comercializarea unor cantități importante de

cocaină și cannabis.

Ulterior, în urma verificărilor

și investigațiilor efectuate de lucrători din cadrul I.G.P.R. – D.G.C.C.O. –

Direcția Antidrog persoana suspectă a fost identificată în persoana

inculpatului V.A.A.

În temeiul autorizației nr. 410/AI

din 16 aprilie 2009, dată în baza încheierii din 16 aprilie 2009 a Tribunalului

București, au fost interceptate convorbirile telefonice purtate de inculpatul V.A.A.,

condiții în care au rezultat indicii temeinice că acesta împreună cu o persoană

cunoscută cu numele „E." intenționează să închirieze un apartament unde să

înființeze o plantație de cannabis în vederea comercializării (filele 19-22

d.u.p.).

Ca urmare a acestor informații,

s-a trecut la culegerea de informații și la supraveghere operativă, ocazie cu

care locația unde s-a înființat cultura de cannabis a fost identificată în

imobilul din București, sector 1.

Totodată au fost identificate

alte două persoane implicate în această operațiune de cultivare de cannabis în

persoana inculpaților P.E.C. și V.G.S.

La data de 08 octombrie 2009 a

fost efectuată o percheziție domiciliară la apartamentul nr. 149, situat la

parterul scării B a blocului din sector 1, aparținând tatălui inculpatului V.G.S.,

unde au fost găsite 40 de ghivece conținând fiecare câte o plantă de cannabis;

3 saci cu pământ folosit ca răsadnițe și conținând plante puiet; un bidon cu

stropitoare; un caiet conținând însemnări cu privire la tratamentele zilnice ce

urmau să fie aplicate plantelor; o rolă de bandă adezivă.

S-a constatat că apartamentul

era prevăzută cu sistem de ventilație prin tubulatură și un număr de 4

ventilatoare electrice de cameră și un ventilator de tubulatură, un termometru,

un instrument de măsurare a umidității, două prize programabile digital, două

transformatoare, 4 lămpi artizanale cu becuri de mare putere și lumină albă. De

asemenea, camera era tapetată în întregime cu folie de plastic și folie de

aluminiu.

În holul apartamentului și în

baie au fost găsite mai multe fragmente vegetale de culoare verde oliv, iar în

bucătărie au fost găsite un număr de trei bonuri fiscale emise de

„BRICOSTORE" la datele de 26 septembrie 2009, 21 septembrie 2009 și 27

septembrie 2009 pentru materiale folosite la sistemul electric și de

ventilație, precum și o pungă de îngrășământ pentru plante.

Cu ocazia percheziției

domiciliare la imobilul de mai sus au fost prelevate și ridicate un număr de 16

urme papilare de pe suprafețele camerei, de asemenea fiind sigilate și ridicate

în vederea prelevării de urme papilare mai multe înscrisuri, bonuri, un bidon

de plastic și rola de bandă adezivă.

Conform raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 524450 din 16 octombrie 2009, probele analizate au

constat în 40 de plante cannabis (760,2 grame), 5 frunze ale plantei cannabis, 3 frunze ale plantei cannabis, 151,09 grame fragmente de plante cannabis, în toate evidențiindu-se Tetrahidrocannabinol (THC) - substanță psihotropă

biosintetizată de planta cannabis.

Cantitatea de 751,1 grame și 74,3 grame fragmente de plante cannabis rămase în urma analizelor de laborator au fost

depuse la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovada seria H

nr. 0001842 din 23 octombrie 2009.

În urma percheziției domiciliare

la locuința inculpatului V.A.A. au fost găsite și ridicate fragmente vegetale

cu o greutate de 0,34 grame, care au fost supuse analizelor de laborator. Prin

raportul de constatare tehnico-științifică nr. 524449 din 14 octombrie 2009 s-a

stabilit că proba, consumată în cursul analizelor de laborator, cuprinde

cannabis.

Și la locuința inculpatului P.E.C.

s-a efectuat o percheziție domiciliară, unde au fost găsite și ridicate mai

multe fragmente vegetale cu o masă netă de 85,93 grame, țigări, o pipă artizanală, un dispozitiv de mărunțit și un cântar electronic ASHIBA.

Din raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 524448 din 19 octombrie 2009 rezultă că fragmentele

vegetale cu o greutate de 85,93 grame cannabis și o țigară ruptă conțin

cannabis.

Cantitatea de 57,05 grame de cannabis, rămasă în urma analizelor de laborator, pipa și dispozitivul de mărunțit au

fost depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovada

seria H nr. 0001992 din 03 decembrie 2009.

Din procesele verbale de

consemnare a înregistrărilor telefonice coroborate cu declarațiile celor 3

inculpați date în cursul judecății, pe care prima instanță le-a apreciat mult

mai sincere decât cele din cursul urmăririi penale, rezultă că în urma

discuțiilor purtate începând cu luna mai 2009 între cei trei inculpați, aceștia

au hotărât să înființeze o cultură de cannabis în vederea comercializării pe

piața ilicită a drogurilor.

Pentru aceasta inculpatul V.G.S.

s-a oferit să pună la dispoziție apartamentul nr. 149, situat la parterul

scării B a blocului „L." din sector 1, aparținând tatălui său.

Ulterior înțelegerii dintre ei,

cei trei inculpați au cumpărat materialele necesare cu care au înființat

cultura de cannabis descoperită de organele de anchetă cu ocazia percheziției

domiciliare.

Fiecare inculpat s-a implicat activ

în această activitate fie prin oferirea locației (inculpatul V.), folosirea

autoturismului (inculpatul V.), culegerea de informații pentru îngrijirea

plantelor (inculpatul P.), împărțirea între toți inculpații a cheltuielilor de

întreținere a culturii de cannabis, efectuarea de activități specifice de

îngrijire a plantelor, interceptările telefonice, declarațiile date în instanță

de inculpați și raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr.

355837 din 28 octombrie 2009 fiind edificatoare sub acest aspect.

Prima instanță a considerat

vădit neîntemeiată apărarea inculpaților potrivit căreia cultura de cannabis

s-a înființat pentru consumul propriu, iar nu în scopul comercializării,

probele de la dosar fiind categorice în sensul reținut de instanță. Din

transcrierile înregistrărilor telefonice a rezultat foarte clar că înființarea

culturii de canabis s-a făcut în principal pentru comercializarea pe piața

neagră a drogurilor.

Astfel, într-o discuție purtată

cu mama sa la data de 19 iunie 2009 (așa cum inculpatul P. a declarat în fața

tribunalului), inculpatul P. a afirmat textual că „a deschis o afacere cu S.

(inculpatul V.S.) și că în două – trei luni urmează să scoată bani de la ea….

Si cum am mai spus o să face pe o perioadă scurtă de timp. Să economisim, să

luăm 30.000 Euro fiecare și după care să facem ceva” (filele 67 -69 d.u.p.).

Într-o altă discuție inculpatul

a spus aceleași persoane: „Am spus că fac chestia asta cu roșii, castraveți, cu

astea. Da? Mai am cam două luni până se termină. Ok? Până cresc toate și asta

am 2 luni de zile și pe urmă o să fac bani mulți. Adică o să fac bani mari.”.

Prima instanță a apreciat că

scopul avut în vedere de inculpați, de vânzare a canabisului, rezultă cu

evidență și din faptul că inculpatul V. a arătat că a consumat de vreo 7-8 ori

cannabis, ultima oară în luna iulie 2009. Cum reținerea inculpatului a avut loc

la data de 09 octombrie 2009, prima instanță a considerat vădit neîntemeiată

susținerea că inculpatul Voicu a participat la înființarea culturii în scopul

asigurării consumului propriu, fiind evident că inculpatul era cel mult un

consumator ocazional de cannabis, iar cultura descoperită de organele de

anchetă a fost făcută în scopul comercializării, așa cum a rezultat din

înregistrările telefonice ale convorbirilor purtate de inculpatul P.

Faptul că înființarea culturii

de cannabis s-a făcut în vederea vânzării reiese și din declarația inculpatului

P. dată în fața instanței, în care a arătat cu partea sa din cannabis îi

ajungea aproape un an, în condițiile în care obișnuia să consume cannabis de

câteva ori pe săptămână (fila 47 dosarul tribunalului).

Tribunalul nu a luat în

considerare apărarea inculpatului P. că au fost glume sau exagerări afirmațiile

sale făcute în discuțiile purtate cu mama sa privind obținerea de bani ca

urmare a comercializării de „roșii, castraveți sau legume” – cannabis în limbaj

criptat. Că așa stau lucrurile rezultă cu evidență din discuțiile purtate nu

doar cu mama sa, ci și cu o altă persoană de sex masculin, în care inculpatul P.

învederează că avea în vedere extinderea culturii de „roșii, floare de roșii” -

cannabis - la o suprafață mult mai mare, ciclul fiecărei culturi fiind de circa

1,5 – 2 luni (filele 67-69, 78, 119, 120 d.u.p.). Cum plantarea roșiilor este o

activitate neprofitabilă în România și cu un ciclu complet imposibil de

realizat în 1,5 – 2 luni, este evident că inculpatul P. avea în vedere o altă

cultură, respectiv cea de cannabis, singura în măsură să îi aducă lui și

coinculpaților câștiguri substanțiale într-un timp foarte scurt.

În ceea ce îl privește pe

inculpatul V., prima instanță a considerat că și acesta a urmărit același scop,

pe lângă considerentele mai sus expuse, instanța având în vedere implicarea

acestui inculpat în domeniul comerțului ilicit de droguri ce transpare cu

evidență din înregistrările telefonice făcute de organele de anchetă (filele 32

– 34 d.u.p.).

Cum activitatea în care acesta

s-a implicat avea o dimensiune foarte mare, fiind avută în vedere chiar o

extindere a culturii de cannabis, prima instanță a considerat că scopul avut în

vedere și de inculpatul V. a fost acela de vânzare a cannabisului, chiar dacă

inculpatul a avut în vedere și asigurarea propriului consum.

Cu privire la încadrarea

juridică a infracțiunilor comise de inculpați prima instanță a reținut că

pentru inculpatul V.A.A. se regăsesc elementele constitutive ale infracțiunilor

prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C.

pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, pentru această din urmă

infracțiune având în vedere deținerea pentru consumul propriu a cantității de

0,34 gr. cannabis, descoperită cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la

08 octombrie 2009 la locuința sa, întrucât în raport de declarația inculpatului

V. coroborate cu declarațiile celorlalți doi coinculpați, din care rezultă că

inculpatul V. obișnuia să consume cannabis, față de faptul că nu există nici un

indiciu că deținerea celor 0,34 grame cannabis era în scopul comercializării, prima

instanță a apreciat că această faptă nu poate fi încadrată în dispozițiile art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ci în cele ale art. 4 alin. (1) din aceeași

lege.

Cu privire la acest inculpat

sunt incidente și dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., întrucât faptele deduse

judecății sunt săvârșite în timpul liberării condiționate din pedeapsa de 7 ani

și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1654/2004 a Tribunalului

București, secția I penală, (fila 210 dosarul instanței, fila 307 d.u.p.).

Pentru inculpatul V.G.S. s-a

stabilit că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.,

după cum s-a apreciat că nu sunt incidente cu privire la acest inculpat

dispozițiile art. 14 lit. b) din Legea nr. 143/2000, întrucât inculpatul Voicu,

în calitate de subinspector în cadrul Ministerului Administrației și

Internelor, nu avea printre atribuțiile de serviciu sarcini pe linia combaterii

traficului ilicit de droguri, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar

(filele 199, 200 dosarul tribunalului).

Relativ la același aspect, prima

instanță a apreciat că dispozițiile art. 14 lit. b) din Legea nr. 143/2000 au

în vedere sarcini anume prevăzute printre atribuțiile de serviciu, iar nu

sarcini generale ce revin polițiștilor, cum este aceea de a contribui la

combaterea infracționalității, dispozițiile respective fiind de strictă

interpretare, nefiind permisă o interpretare extensivă.

Pentru inculpatul P.E.C. s-a

stabilit, de asemenea, că sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

75 lit. a) C. pen., dar și ale infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, motivat de deținerea pentru consum propriu a cantității de 85,93

gr. cannabis descoperită cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la 08

octombrie 2009 la locuința sa, rezultând din declarația inculpatului P.

coroborate cu declarațiile celorlalți doi coinculpați, că acesta obișnuia să

consume cannabis, față de faptul că nu există nici un indiciu că deținerea

celor 85,93 grame cannabis era în scopul comercializării, ținând seama că la

locuința acestui inculpat s-a găsit și o pipă în care s-a evidențiat cannabis,

precum și un dispozitiv de mărunțit cannabis, prima instanță a apreciat că

această faptă nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, ci în cele ale art. 4 alin. (1) din aceeași lege.

Relativ la încadrarea juridică a

faptelor inculpaților, prima instanță a mai reținut că fapta de cultivare a

plantelor de canabis reprezintă un proces de durată care se integrează într-o

infracțiune naturală unică, fiind cu desăvârșire exclusă ideea unei infracțiuni

continuate compusă din mai multe acțiuni care realizează fiecare în parte

conținutul aceleași infracțiuni.

Prima instanță a considerat

întemeiate, în parte, cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de

inculpații V.A.A. și P.E.C., întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, doar fapta

fiecărui inculpat de a deține 0,34, respectiv 85,93 grame cannabis pentru consum propriu, se încadrează în dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, fapta de cultivare a cannabisului realizând elementele

constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Prima instanță a reținut că față

de considerentele privind înțelesul noțiunii de cultivare de cannabis și cele

privind scopul comercializării avut în vedere de inculpați, este neîntemeiată

cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul V.G.S.,

fiind întemeiată doar schimbarea de încadrare juridică pusă în discuție din

oficiu de instanță, respectiv de înlăturare a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C.

pen. și ale art. 14 lit. b) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea pedepselor,

prima instanță a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C.

pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare,

natura și gravitatea faptei, pericolul social concret al faptei, împrejurările

comiterii faptei și persoana făptuitorilor.

La stabilirea cuantumului

pedepsei cu închisoarea, prima instanță a ținut seama de numărul mare de plante

de canabis cultivate, de cantitatea deținută de inculpatul P., de urmările

grave care se pot produce prin punerea în circulație sau deținerea de droguri,

de lipsa antecedentelor penale în cazul inculpaților V. și P., de starea de

recidivă postcondamnatorie în cazul inculpatului V., de prezența inculpaților

în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată, de

recunoașterea faptelor, chiar în contextul încercării de a încadra faptele în

dispoziții penale mai puțin severe, de atitudinea de regret al faptelor.

Totodată, prima instanță a avut în vedere vârsta tânără a inculpaților,

pregătirea profesională, situația familială și posibilitățile reale de

reintegrare ale fiecăruia, aspecte deduse din înscrisurile în circumstanțiere

depuse de inculpați la dosarul instanței.

Față de condamnările anterioare

ale inculpatului V., de poziția parțial sinceră a inculpaților, în ceea ce

privește scopul cultivării cannabisului, în raport de cantitatea relativ

ridicată a plantelor de cannabis cultivate, de cantitatea mare de cannabis

deținută de inculpatul P., de calitatea inculpatului V. de subinspector de poliție,

care îi impunea o conduită în acord cu normele penale și mai ales cu

așteptările societății în slujba căreia era, prima instanță a apreciat că nu se

impun a se reține circumstanțele atenuante față de niciunul dintre inculpați.

În raport de considerentele

reținute la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților V.G.S. și P.E.C.,

prima instanță a apreciat că există suficiente elemente care impun concluzia că

scopul preventiv-educativ și sancționator prev. de art. 52 C. pen. poate fi

atins și fără executarea efectivă a pedepselor aplicate, amenințarea executării

în întregime a pedepsei aplicate fiind de natură să inhibe tendințele

criminogene ale inculpaților și să schimbe atitudinea acestora cu privire la

relațiile sociale proteguite de lege.

Fiind posibilă și binevenită

reinserția socială a inculpaților fără privarea lor de libertate, însă sub un

control strict al societății,

în baza art. 86

1

și

art. 86

2

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepselor.

S-a constatat că inculpatul V.

fost reținută și arestat de la data de 09 octombrie 2009 până la data de 11

martie 2010, iar inculpatul P. a fost reținut și arestat de la data de 09

octombrie 2009 până la data de 10 noiembrie 2009.

B. Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul V.A.A.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de apel depuse în

scris de către parchet s-a criticat sentința pentru greșita individualizare a

pedepselor aplicate inculpaților P.E.C. și V.G.S., atât în privința cuantumului

pedepselor cât și al modalității de executare prin suspendarea sub

supraveghere; greșita înlăturare a disp. art. 41 alin. (2) C. pen. cu privire

la infracțiunile reținute în sarcina inculpaților; nelegala schimbare a

încadrării juridice a infracțiunilor reținute prin rechizitoriu în sarcina

inculpaților P.E.C. și V.A.A. (prin reținerea și a infracțiunii de cultivare,

extragere, fabricare și deținerea drogurilor de risc în vederea consumului

propriu) fără a fi pusă în discuția părților.

În susținerea orală a apelului,

procurorul de ședință a susținut doar două critici aduse sentinței, respectiv

greșita schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina

inculpatului P.E.C. și greșita individualizare a pedepselor aplicate

inculpaților P.E.C. și V.G.S.

Cu privire la prima critică, s-a

susținut că inculpatul P.E.C. a comis două acte materiale de trafic de droguri

de risc, fiind incidente dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. și

neregăsindu-se infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Aceasta, întrucât deținerea

cantității de 85,93 gr. cannabis constatată la 08 octombrie 2009 cu ocazia

percheziției domiciliare, întrunește tot elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de droguri de risc, deținerea fiind în scopul

comercializării, iar nu al consumului propriu, așa cum rezultă din SMS-ul

primit la 29 septembrie 2009, din declarația inculpatului V.A.A., dar și din

alte dovezi găsite la locuința inculpatului (dispozitiv de mărunțit, cântar

electronic).

Cu privire la a doua critică,

respectiv greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților P.E.C. și V.G.S.

s-a arătat că, atât cuantumul pedepselor, cât și modalitatea de executare nu

sunt de natură să răspundă criteriile art. 72 C. pen., având în vedere

cantitatea mare de droguri descoperită, statutul de polițist al inculpatului V.G.S.,

scopul urmărit de inculpatul P.E.C., respectiv obținerea de mijloace materiale

pe căi ilicite, amploarea acestui fenomen infracțional.

S-a solicitat majorarea

cuantumului pedepselor și executarea lor în regim de detenție.

În apelul inculpatului V.A.A., s-a

criticat sentința pentru greșita încadrare juridică a infracțiunii de trafic de

droguri de risc reținute, arătând că pot fi regăsite elementele constitutive

ale infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., iar nu ale infracțiunii

prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. Aceasta, întrucât

din probele administrate nu rezultă elemente ale traficului de droguri, s-a dat

o amploare exagerată activității inculpatului, inculpații erau consumatori de

droguri și au cultivat plante pentru obținerea de droguri pentru consum

propriu.

Din convorbirile telefonice

purtate de inculpați rezultă că ar fi vorba și de o plantație de roșii, după

cum nu reiese că plantația de cannabis ajunsă la maturitate ar fi destinată

vânzării.

S-a solicitat achitarea pe

temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

lipsind intenția inculpatului în comiterea infracțiunilor.

La momentul descoperirii

plantelor, având în vedere stadiul de dezvoltare, acestea nu erau apte pentru

consum, cu atât mai puțin pentru comercializare. De asemenea, a arătat că

cantitatea de 0,34 cannabis găsită la locuința sa era pentru consumul propriu.

În subsidiar, s-a solicitat

achitarea prin constatarea incidenței art. 18

1

C. pen., fiind

regăsite toate criteriile art. 18

1

alin. (3) C. pen. și să se aplice

inculpatului o amendă administrativă, potrivit art. 91 lit. c) C. pen.

Prin

decizia penală nr.

276/A din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva

sentinței penale nr. 405 din data de 17 mai 2010 pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală, în dosarul nr. 47.895/3/2009, s-a desființat, în

parte, sentința penală nr. 405 din data de 17 mai 2010 a Tribunalului București, secția I penală, și rejudecând în fond:

A descontopit

pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicate inculpatului P.E.C., în

pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În temeiul art. 334 C. proc.

pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în

sarcina sa, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit.

a) C. pen. și de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, într-o singură

infracțiune prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C.

pen. a condamnat pe inculpatul P.E.C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. a

aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

A constatat că inculpatul P.E.C.

a fost arestat preventiv în perioada 9 octombrie 2009 – 10 noiembrie 2009 ce a

fost dedusă din pedeapsă.

A înlăturat aplicarea disp. art.

86/1 – 86/4 C. pen. și a art. 71 alin. (5) C. pen. în ce privește pe inculpatul

V.G.S., făcând în privința acestui inculpat aplicarea art. 71 și art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A constatat că inculpatul a fost

reținut și arestat preventiv în perioada 9 octombrie 2009 – 11 martie 2010.

A menținut celelalte dispoziții

ale sentinței penale.

A respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpatul V.A.A. împotriva aceleiași sentințe

penale.

Pentru a decide în

acest sens, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit corect

activitatea infracțională desfășurată de fiecare inculpat, participația

fiecăruia, precum și vinovăția acestora.

De altfel, nici la instanța de

fond și nici în apel inculpații nu au negat comiterea faptelor, prin poziția

lor procesuală au nuanțat activitățile desfășurate și contribuția fiecăruia

(ceea ce se circumscrie exercitării dreptului la apărare), dar au susținut că

plantele de cannabis cultivate erau pentru consumul propriu și nu pentru

comercializare. Acest aspect a fost examinat temeinic de prima instanță,

stabilind judicios și pe baza dovezilor că plantele de cannabis au fost

cultivate pentru comercializare.

Instanța de fond a

stabilit însă o situație juridică criticabilă cu privire la deținerea de către

inculpatul P.E.C. a cantității de 85,93 grame cannabis constatată la percheziția domiciliară efectuată la data de 08 octombrie 2009 la locuința sa, considerând

că deținerea a fost pentru consum propriu, iar nu pentru comercializare,

stabilindu-se și existența infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr.

143/2000.

Sub acest aspect,

instanța de apel a constatat că prima instanță a avut în vedere preponderent

declarațiile inculpaților care au susținut că erau consumatori de droguri,

inclusiv inculpatul P.E.C., ignorând găsirea cu ocazia percheziției domiciliare

a unui instrument de mărunțit cannabis, un cântar electronic ASHIBA,

dispozitive folosite în mod obișnuit în operațiunile de comercializare a

drogurilor.

Un alt element probator este și

SMS-ul primit de inculpatul P. la data de 29 septembrie 2009, de la telefon nr.

din care reiese că inculpatul este întrebat (în limba engleză) de o altă

persoană dacă are „ceva bun” și dacă acea persoană poate trece pe la el („pot

să trec pe la tine?” – fila 124 d.u.p.). ceea ce relevă că inculpatul era

cunoscut ca deținător de droguri pentru comercializare, iar faptul că ar fi

consumat și el (la percheziție găsindu-se și o pipă în care s-a evidențiat

cannabis) nu poate conduce la concluzia lipsei elementelor circumscrise

comercializării de cannabis.

Inculpatul P.E. a

declarat la urmărirea penală (fila 298) cu privire la cannabis-ul găsit la

locuința sa că l-a procurat de la „un individ pe care nu îl cunosc și îl

dețineam pentru consum propriu”, pentru ca inculpatul V.A., tot la urmărirea

penală (fila 356 verso) să declare că „tot E. mi-a propus să-mi dea „iarbă”

pentru consum, de la el”.

Toate acestea sunt

elemente probatorii ce nu pot fi ignorate și care conduc la constarea că

inculpatul a deținut cantitatea de 85,93 gr. cannabis pentru comercializare,

astfel încât schimbarea încadrării juridice a infracțiunii efectuate de prima

instanță prin reținerea și a infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 nu are nici un suport faptic și probator.

Așa fiind, în sarcina

acestui inculpat a fost reținută o singură infracțiune de trafic de droguri de

risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, comisă în formă

continuată potrivit art. 41 alin. (2) C. pen., în baza același rezoluții

infracționale, dar și cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., reținut de prima

instanță, motivat de participația împreună cu alte două persoane, iar pedeapsa

de 3 ani închisoare aplicată de prima instanță a fost considerată nu doar în

concordanță cu criteriile art. 72 C. pen., dar și cu ansamblul circumstanțelor

cauzei, natura și gravitatea faptei, participația inculpatului, poziția sa

procesuală dar și cu persoana acestuia.

În ce privește

critica din apelul parchetului privind greșita individualizare a pedepselor

aplicate inculpaților P.E.C. și V.G.S., instanța de apel a constatat că aceasta

este întemeiată numai sub aspectul stabilirii unei modalități de executare în

regimul suspendării sub supraveghere pentru ambii inculpați, pedepsele aplicate

sub aspectul cuantumului fiind proporționale cu gravitatea faptelor,

împrejurările comiterii și persoana fiecărui inculpat.

În ce privește

modalitatea de executare a pedepselor, a constatat că prima instanță s-a orientat,

în mod nejustificat, spre o modalitate neprivativă de libertate care, chiar în

condițiile în care s-au stabilit reguli de supraveghere, nu poate realiza

cerința prevenției și scopul pedepsei potrivit art. 52 C. pen., întrucât

infracțiunea de trafic de droguri de risc prezintă prin natura și consecințele

sale o faptă de o gravitate ridicată, dovadă și regimul sancționator sever

prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (de la 3 la 15 ani

închisoare).

Instanța de apel a

mai reținut că în cauză s-a constatat că inculpații au organizat în mod

temeinic activitatea infracțională, unul a pus la dispoziție apartamentul în

care au plantat cannabis (V.G.S.), altul procura instalațiile necesare și se

ocupa preponderent de îngrijirea plantelor (P.E.C.), altul finanța cultura și a

pus la dispoziție autoturismul pentru transport (V.A.), pentru ca pe parcursul

derulării activității toți inculpați să ajungă să se îngrijească de buna

dezvoltare a plantelor până la maturitate. Totodată, numărul de plante de cannabis

găsite (40 plante) arată că nu era vorba de o cultură sporadică și de mică

amploare, mai ales că apartamentul fusese dotat cu instalații de căldură și

umiditate necesare unor astfel de culturi.

În condițiile în care

inculpaților li s-au aplicat pedepse la nivelul minimului special prevăzut de

lege, stabilirea unei sancțiuni penale proporționale cu ansamblul

circumstanțelor cauzei trebuie să aibă în vedere atât criteriile art. 72 C.

pen., dar și scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. Ca atare, instanța de

apel a constatat că doar prin executarea pedepselor în regim de detenție poate

fi asigurat scopul pedepsei, prevenirea comiterii de noi fapte.

Circumstanțele

personale ale inculpaților (vârsta, lipsa antecedentelor penale, situația

familială, socială și medicală a fiecăruia) au fost avute în vedere când s-a

stabilit o pedeapsă de 3 ani închisoare, nefiind justificată, pentru aceleași

circumstanțe, stabilirea și a executării pedepsei în regim fără privare de

libertate.

În ce privește apelul

inculpatului V.A.A., s-a constatat că prima instanță a stabilit temeinic

împrejurările faptice ale cauzei, participația sa infracțională, dovezile

produse fiind apreciate potrivit art. 63 C. proc. pen. Astfel, nu se poate

reține că activitatea inculpatului este circumscrisă unei singure infracțiuni

de deținere ilicită de droguri de risc pentru consum propriu, întrucât, atât

din declarațiile sale, ale celorlalți inculpați, dar și din celelalte mijloace

de probă administrate rezultă că inculpatul, împreună cu ceilalți doi

inculpați, au cultivat cannabis într-un apartament din București, în vederea

comercializării, iar nu pentru consum propriu.

C. Împotriva

acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații

V.G.S., V.A.A. și P.E.C.

, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul – inculpat

V.G.S. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., solicitând menținerea cuantumului pedepsei aplicate, însă cu

schimbarea modalității de executare, în sensul aplicării disp. art. 86

1

C. pen., apreciind că această modalitate este oportună în raport de datele

cauzei, de condițiile concrete în care s-a implicat în activitatea

infracțională și, nu în ultimul rând, de datele personale ale acestuia.

Recurentul - inculpat

P.E.C. a invocat același caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea, în parte, a deciziei

penale atacate și, pe fond, aplicarea dispozițiilor art. 81 sau art. 86

1

C. pen., scopul pedepsei putând fi atins și în această modalitate. A arătat că

a devenit cetățean american, însă a rămas în țară pentru bunica sa, care are

nevoie de supraveghere medicală, că are un copil împreună cu concubina sa, care

este alături de el și că desfășoară o activitate din care își întreține familia.

Recurentul - inculpat

V.A.A. a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și achitarea

sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în

ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri, față de lipsa intenției,

iar pentru cea de consum de droguri, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., fiind vorba despre o cantitate

mică de droguri și o activitate ocazională, invocând în acest sens cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

În subsidiar, a

invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

solicitând redozarea pedepsei. A arătat că se impune a fi reținute circumstanțe

atenuante, având în vedere vârsta, dar și conduita inculpatului.

Examinând decizia

recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

,

18 și 14 C. proc. pen., CURTEA constată următoarele:

I.1. Recursul

inculpatului V.A.A. vizând achitarea în ceea ce privește infracțiunea de trafic

de droguri, față de lipsa intenției, este neîntemeiat și urmează a fi respins.

Instanța de fond și

cea de apel au făcut o corectă evaluare a materialului probator aflat la

dosarul cauzei, respectiv declarațiile recurentului, ale celorlalți coinculpați,

alte mijloace de probă, din care rezultă că inculpatul V.A.A. împreună cu

ceilalți doi inculpați au cultivat cannabis într-un apartament din București, în

vederea comercializării, iar nu pentru consum propriu.

Suplinind motivarea

instanței de apel care l-a confundat pe inculpatul V.A.A. cu coinculpatul V.G.S.

(arătând la filele 14 și 15 din decizie că este cel care a pus la dispoziție

apartamentul în care era plantat cannabis, precum și că a avut reprezentarea

activității ilicite ce urma să o desfășoare, mai ales că a avut și calitatea de

polițist), Înalta Curte reține că din probele administrate în cauză reiese fără

dubiu participația recurentului - inculpat V.A.A. la săvârșirea infracțiunii de

trafic de droguri de risc, în sensul că acesta a finanțat cultura și a pus la

dispoziție autoturismul pentru transport, alături de coinculpatul V.G.S. - care

a pus la dispoziție apartamentul în care au plantat cannabis și de coinculpatul

P.E.C. - care a procurat instalațiile necesare și s-a ocupat preponderent de

îngrijirea plantelor, toți inculpații îngrijindu-se, totodată, de buna

dezvoltare a plantelor până la maturitate. De asemenea, probele administrate în

cauză relevă că intenția inculpatului, la fel ca și a coinculpaților, a fost

aceea de a înființa o cultură de cananabis și a obține plante mature în vederea

comercializării iar nu a consumului propriu, argumente în acest sens

constituindu-l atât numărul de plante de cannabis găsite (40 plante) – ce

demonstrează că nu era vorba de o cultură sporadică și de mică amploare -,

investiția considerabilă făcută în echiparea apartamentului - care a fost dotat

cu instalații de căldură și umiditate necesare unor astfel de culturi -, precum

și discuțiile telefonice purtate de inculpat, interceptate legal, din care

reiese că acesta comercializa droguri.

Ca atare, solicitarea

inculpatului de a se constata că fapta sa nu întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de trafic de droguri de risc - lipsind intenția de a

comercializa cannabis, pe care l-a cultivat doar pentru consumul propriu -,

este neîntemeiată.

privește solicitarea de a se aplica o sancțiune cu caracter administrativ

pentru infracțiunea de deținere de droguri în vederea consumului propriu,

întrucât fapta în conținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță,

Înalta Curte constată că, într-adevăr, cantitatea care s-a găsit la inculpat

este relativ mică, de 0,34 gr. cannabis, dar aceasta vine tocmai în sprijinul

ideii că era deținută pentru consumul propriu, fiind de notorietate că niciun

consumator nu-și procură o cantitate mare de droguri, ci doze relativ mici, în

caz contrar fiind indicii de trafic. Așadar, cantitatea mică de drog de risc

găsită asupra inculpatului nu poate duce implicit la concluzia lipsei de

pericol social al faptei sau a lipsei vădite de importanță.

Totodată, analizând

solicitarea inculpatului, Înalta Curte constată că printre criteriile

recomandate la evaluarea în concret a gradului de pericol social, legiuitorul a

inclus și pe cele referitoare la persoana făptuitorului; or, nu se poate face

abstracție că recurentul inculpat V.A.A. are un cazier judiciar ce reflectă o

aplecare spre activități infracționale și, chiar dacă nu există o specializare

a inculpatului, fiind pentru prima oară acuzat pentru infracțiuni legate de

traficul și consumul de droguri, nu se poate susține pertinent că activitatea

infracțională a acestuia este izolată și nu prezintă pericol social.

Ca atare, nici acest

motiv de critică, privind greșita aplicare a legii, nu poate fi primit, el

fiind soluționat în mod similar de către instanța de apel.

aspect, al individualizării pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte

constată că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante, motivele

invocate de recurent, respectiv vârsta și conduita sa, nefiind suficiente

pentru a justifica aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) sau c) C.

pen.

De altfel, în ceea ce

privește cuantumul pedepselor aplicate inculpatului pentru cele două

infracțiuni reținute în sarcina sa, acesta este orientat doar cu puțin peste

minimul prevăzut de lege, deși este incidentă și circumstanța agravantă prev.

de art. 75 lit. a) C. pen., precum și starea de agravare a pedepsei dată de

comiterea faptei în stare de recidivă postcondamnatorie, iar restul de pedeapsă

rămas neexecutat din pedeapsa anterioară este destul de mare, de 798 zile, ceea

ce denotă că inculpatul, deși a beneficiat de beneficiul liberării

condiționate, a dat în continuare dovadă de perseverență infracțională, care nu

justifică clemența solicitată instanței în sensul reducerii cuantumului

pedepsei.

În ceea ce privește

modalitatea de executare, cuantumul stabilit al pedepsei rezultante – de 4 ani

închisoare și aplicarea dispozițiilor art. 61 C. pen., nu permit și nu

justifică aplicarea altei modalități de executare decât cea privativă de

libertate.

Ca atare, Înalta

Curte constată că privește pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect

individualizată, potrivit criteriilor art. 72 C. pen., având în vedere ansamblul

circumstanțelor cauzei, precum și persoana inculpatului.

II. În ceea ce

privește recursurile declarate de inculpații V.G.S. și P.E.C., vizând

stabilirea unei modalități de executare neprivativă de libertate, Înalta Curte

apreciază că individualizarea judiciară făcută de instanța de apel nu

corespunde criteriilor prevăzute de dispozițiile art. 52 și 72 C. pen. Dimpotrivă,

prima instanță a procedat la o individualizare mai fidelă criteriilor prev. de

art. 72 C. pen., reținând că în raport de natura faptelor comise, pericolul

social al acestora, împrejurările în care au fost săvârșite și datele ce

caracterizează pozitiv persoana inculpaților (lipsa antecedentelor penale, prezența

inculpaților în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată,

poziția de recunoaștere a faptelor, chiar nuanțată și atitudinea de regret a

acestora, vârsta tânără a inculpaților, pregătirea profesională, situația

familială și posibilitățile reale de reintegrare ale fiecăruia), sunt

suficiente temeiuri pentru a aprecia că scopul pedepselor poate fi atins și fără

privare de libertate, dispunând suspendarea sub supraveghere a executării

acestora.

Ca atare, apreciind

că individualizarea făcută de instanța de fond este justă sub aspectul

modalității de executare, Înalta Curte va menține în totalitate soluția fondului

în ceea ce îl privește pe inculpatul V.G.S., iar în ceea ce privește pe inculpatul

P.E.C., va dispune ca pedeapsa stabilită de instanța de apel pentru

infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., să fie executată în aceeași

modalitate de executare, cea prev. de art. 86/1 C. pen., cu obligațiile

aferente, constatând că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea

acesteia în regim de detenție.

Pentru toate aceste

considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să

fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit.

d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpați V.G.S. și P.E.C.

sub aspectul individualizării pedepsei, modificând decizia atacată în ceea ce

privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, în

sensul că executarea va fi suspendată sub supraveghere, apreciind că în acest

mod se va realiza scopul pedepsei, de constrângere și reeducare a inculpaților,

dar și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.

Conform dispozițiilor

art. 192 alin. (3) din același cod, cheltuielile judiciare avansate de către

stat pentru soluționarea recursurilor declarate de inculpații V.G.S. și P.E.C. rămân

în sarcina acestuia.

Totodată, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca

nefondat

recursul

declarat de inculpatul V.A.A., constatând că pedeapsa aplicată este bine dozată

și nu se justifică modificarea acesteia, întrucât, prin cuantumul și

modalitatea de executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatului,

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare

încălcării legii penale.

Conform dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul – inculpat V.A.A. va fi obligat la

plata ch