ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1918/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele : A. Prin sentința penală nr. 405 din 17 mai 2010 Tribunalul București, secția I-a penală, a respins ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul V.G.S. S-au admis, în parte, cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații V.A.A. și P.E.C. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpaților după cum urmează: - pentru inculpatul V.A.A. din infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41, alin. (2), art. 75 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen.

(cultivarea de cannabis în scopul comercializării) și infracțiunea prev. art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (deținerea a 0,34 grame cannabis pentru consum propriu). - pentru inculpatul V.G.S. din infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41.alin. (2) C. pen, art. 75, lit. a) C. pen. și art. 14 lit. b) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. - pentru inculpatul P.E.C. din infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

(cultivarea de cannabis în scopul comercializării) și infracțiunea prev. art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (deținerea a 85,93 grame cannabis pentru consum propriu). I. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.A.A. la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc. În baza art. 61 C. pen.

s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul neexecutat de 798 zile din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 1654/2004 a Tribunalului București, secția I penală, și s-a contopit acest rest cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale rezultante de 4 ani închisoare. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.A.A. la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului propriu.

În baza art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul neexecutat de 798 zile din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 1654/2004 a Tribunalului București, secția I penală, și contopește acest rest cu pedeapsa de 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 798 zile închisoare. În baza art. 33 lit. a), art.34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză de 4 ani închisoare și de 798 zile închisoare, urmând ca inculpatul V.A.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 alin. (1) C. pen.

s-a aplicat inculpatului V.A.A. pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante de 4 (patru) ani închisoare. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare perioada de detenție de la data de 09 octombrie 2009 la data de 27 ianuarie 2010. II. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.G.S. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc. În baza art. 71 alin. (1) C. pen.

s-a aplicat inculpatului V.G.S. pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) ) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 86 1 și art. 86 2 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

Pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 86 3 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului obligația de a nu schimba domiciliul sau reședința avută decât cu încuviințarea instanței. S-a atras atenția inculpatului asupra disp.

art. 86 4 C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat de la data de 09 octombrie 2009 până la data de 11 martie 2010. III. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.E.C. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul P.E.C. la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului propriu.

In baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în cauză de 3 ani închisoare și de 1 an și 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul P.E.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului P.E.C. pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 86 1 și art. 86 2 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de 3 ani, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

Pe durata termenului de încercare inculpatul fiind obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 86 3 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului obligația de a nu schimba domiciliul sau reședința avută decât cu încuviințarea instanței. S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.86 4 C. pen.

referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. S-a constatat că inculpatul fost reținut și arestat de la data de 09 octombrie 2009 până la data de 10 noiembrie 2009. În baza art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, de la inculpați a cantității de 882,45 grame cannabis rămase după efectuarea analizelor de laborator, cantitate depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. – D.C.J.E.S.O. cu dovezile seria H nr. 0001842 din 23 octombrie 2009 și seria H nr. 0001992 din 03 decembrie 2009. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpați a tuturor bunurilor folosite la cultivarea plantelor de cannabis consemnate la I.G.P.R.

– D.C.J.E.S.O. cu dovezile seria H nr. 0002965 din 26 octombrie 2009 și seria H nr. 0002967 din 09 noiembrie 2009. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.E.C. a pipei artizanale, a dispozitivului metalic de mărunțit și a cântarului electronic ASHIBA consemnate la I.G.P.R. – D.C.J.E.S.O. cu dovada seria H nr. 0001992 din 03 decembrie 2009. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații V.A.A., V.G.S. și P.E.C. la plata a câte 3600 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, din examinarea mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală și la instanța de fond, s-a reținut că în urma informațiilor operative, la data de 10 aprilie 2009, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că o persoană cunoscută cu porecla „N.", care locuiește în sector 1, se ocupă cu comercializarea unor cantități importante de cocaină și cannabis. Ulterior, în urma verificărilor și investigațiilor efectuate de lucrători din cadrul I.G.P.R. – D.G.C.C.O. – Direcția Antidrog persoana suspectă a fost identificată în persoana inculpatului V.A.A.

În temeiul autorizației nr. 410/AI din 16 aprilie 2009, dată în baza încheierii din 16 aprilie 2009 a Tribunalului București, au fost interceptate convorbirile telefonice purtate de inculpatul V.A.A., condiții în care au rezultat indicii temeinice că acesta împreună cu o persoană cunoscută cu numele „E." intenționează să închirieze un apartament unde să înființeze o plantație de cannabis în vederea comercializării (filele 19-22 d.u.p.). Ca urmare a acestor informații, s-a trecut la culegerea de informații și la supraveghere operativă, ocazie cu care locația unde s-a înființat cultura de cannabis a fost identificată în imobilul din București, sector 1. Totodată au fost identificate alte două persoane implicate în această operațiune de cultivare de cannabis în persoana inculpaților P.E.C.

și V.G.S. La data de 08 octombrie 2009 a fost efectuată o percheziție domiciliară la apartamentul nr. 149, situat la parterul scării B a blocului din sector 1, aparținând tatălui inculpatului V.G.S., unde au fost găsite 40 de ghivece conținând fiecare câte o plantă de cannabis; 3 saci cu pământ folosit ca răsadnițe și conținând plante puiet; un bidon cu stropitoare; un caiet conținând însemnări cu privire la tratamentele zilnice ce urmau să fie aplicate plantelor; o rolă de bandă adezivă. S-a constatat că apartamentul era prevăzută cu sistem de ventilație prin tubulatură și un număr de 4 ventilatoare electrice de cameră și un ventilator de tubulatură, un termometru, un instrument de măsurare a umidității, două prize programabile digital, două transformatoare, 4 lămpi artizanale cu becuri de mare putere și lumină albă.

De asemenea, camera era tapetată în întregime cu folie de plastic și folie de aluminiu. În holul apartamentului și în baie au fost găsite mai multe fragmente vegetale de culoare verde oliv, iar în bucătărie au fost găsite un număr de trei bonuri fiscale emise de „BRICOSTORE" la datele de 26 septembrie 2009, 21 septembrie 2009 și 27 septembrie 2009 pentru materiale folosite la sistemul electric și de ventilație, precum și o pungă de îngrășământ pentru plante. Cu ocazia percheziției domiciliare la imobilul de mai sus au fost prelevate și ridicate un număr de 16 urme papilare de pe suprafețele camerei, de asemenea fiind sigilate și ridicate în vederea prelevării de urme papilare mai multe înscrisuri, bonuri, un bidon de plastic și rola de bandă adezivă.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 524450 din 16 octombrie 2009, probele analizate au constat în 40 de plante cannabis (760,2 grame), 5 frunze ale plantei cannabis, 3 frunze ale plantei cannabis, 151,09 grame fragmente de plante cannabis, în toate evidențiindu-se Tetrahidrocannabinol (THC) - substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis. Cantitatea de 751,1 grame și 74,3 grame fragmente de plante cannabis rămase în urma analizelor de laborator au fost depuse la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovada seria H nr. 0001842 din 23 octombrie 2009. În urma percheziției domiciliare la locuința inculpatului V.A.A. au fost găsite și ridicate fragmente vegetale cu o greutate de 0,34 grame, care au fost supuse analizelor de laborator.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 524449 din 14 octombrie 2009 s-a stabilit că proba, consumată în cursul analizelor de laborator, cuprinde cannabis. Și la locuința inculpatului P.E.C. s-a efectuat o percheziție domiciliară, unde au fost găsite și ridicate mai multe fragmente vegetale cu o masă netă de 85,93 grame, țigări, o pipă artizanală, un dispozitiv de mărunțit și un cântar electronic ASHIBA. Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 524448 din 19 octombrie 2009 rezultă că fragmentele vegetale cu o greutate de 85,93 grame cannabis și o țigară ruptă conțin cannabis. Cantitatea de 57,05 grame de cannabis, rămasă în urma analizelor de laborator, pipa și dispozitivul de mărunțit au fost depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.

- D.C.J.S.E.O. cu dovada seria H nr. 0001992 din 03 decembrie 2009. Din procesele verbale de consemnare a înregistrărilor telefonice coroborate cu declarațiile celor 3 inculpați date în cursul judecății, pe care prima instanță le-a apreciat mult mai sincere decât cele din cursul urmăririi penale, rezultă că în urma discuțiilor purtate începând cu luna mai 2009 între cei trei inculpați, aceștia au hotărât să înființeze o cultură de cannabis în vederea comercializării pe piața ilicită a drogurilor. Pentru aceasta inculpatul V.G.S. s-a oferit să pună la dispoziție apartamentul nr. 149, situat la parterul scării B a blocului „L." din sector 1, aparținând tatălui său. Ulterior înțelegerii dintre ei, cei trei inculpați au cumpărat materialele necesare cu care au înființat cultura de cannabis descoperită de organele de anchetă cu ocazia percheziției domiciliare.

Fiecare inculpat s-a implicat activ în această activitate fie prin oferirea locației (inculpatul V.), folosirea autoturismului (inculpatul V.), culegerea de informații pentru îngrijirea plantelor (inculpatul P.), împărțirea între toți inculpații a cheltuielilor de întreținere a culturii de cannabis, efectuarea de activități specifice de îngrijire a plantelor, interceptările telefonice, declarațiile date în instanță de inculpați și raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. 355837 din 28 octombrie 2009 fiind edificatoare sub acest aspect. Prima instanță a considerat vădit neîntemeiată apărarea inculpaților potrivit căreia cultura de cannabis s-a înființat pentru consumul propriu, iar nu în scopul comercializării, probele de la dosar fiind categorice în sensul reținut de instanță.

Din transcrierile înregistrărilor telefonice a rezultat foarte clar că înființarea culturii de canabis s-a făcut în principal pentru comercializarea pe piața neagră a drogurilor. Astfel, într-o discuție purtată cu mama sa la data de 19 iunie 2009 (așa cum inculpatul P. a declarat în fața tribunalului), inculpatul P. a afirmat textual că „a deschis o afacere cu S. (inculpatul V.S.) și că în două – trei luni urmează să scoată bani de la ea…. Si cum am mai spus o să face pe o perioadă scurtă de timp. Să economisim, să luăm 30.000 Euro fiecare și după care să facem ceva” (filele 67 -69 d.u.p.). Într-o altă discuție inculpatul a spus aceleași persoane: „Am spus că fac chestia asta cu roșii, castraveți, cu astea.

Da? Mai am cam două luni până se termină. Ok? Până cresc toate și asta am 2 luni de zile și pe urmă o să fac bani mulți. Adică o să fac bani mari.”.

Prima instanță a apreciat că scopul avut în vedere de inculpați, de vânzare a canabisului, rezultă cu evidență și din faptul că inculpatul V. a arătat că a consumat de vreo 7-8 ori cannabis, ultima oară în luna iulie 2009. Cum reținerea inculpatului a avut loc la data de 09 octombrie 2009, prima instanță a considerat vădit neîntemeiată susținerea că inculpatul Voicu a participat la înființarea culturii în scopul asigurării consumului propriu, fiind evident că inculpatul era cel mult un consumator ocazional de cannabis, iar cultura descoperită de organele de anchetă a fost făcută în scopul comercializării, așa cum a rezultat din înregistrările telefonice ale convorbirilor purtate de inculpatul P. Faptul că înființarea culturii de cannabis s-a făcut în vederea vânzării reiese și din declarația inculpatului P. dată în fața instanței, în care a arătat cu partea sa din cannabis îi ajungea aproape un an, în condițiile în care obișnuia să consume cannabis de câteva ori pe săptămână (fila 47 dosarul tribunalului).

Tribunalul nu a luat în considerare apărarea inculpatului P. că au fost glume sau exagerări afirmațiile sale făcute în discuțiile purtate cu mama sa privind obținerea de bani ca urmare a comercializării de „roșii, castraveți sau legume” – cannabis în limbaj criptat. Că așa stau lucrurile rezultă cu evidență din discuțiile purtate nu doar cu mama sa, ci și cu o altă persoană de sex masculin, în care inculpatul P. învederează că avea în vedere extinderea culturii de „roșii, floare de roșii” - cannabis - la o suprafață mult mai mare, ciclul fiecărei culturi fiind de circa 1,5 – 2 luni (filele 67-69, 78, 119, 120 d.u.p.). Cum plantarea roșiilor este o activitate neprofitabilă în România și cu un ciclu complet imposibil de realizat în 1,5 – 2 luni, este evident că inculpatul P. avea în vedere o altă cultură, respectiv cea de cannabis, singura în măsură să îi aducă lui și coinculpaților câștiguri substanțiale într-un timp foarte scurt.

În ceea ce îl privește pe inculpatul V., prima instanță a considerat că și acesta a urmărit același scop, pe lângă considerentele mai sus expuse, instanța având în vedere implicarea acestui inculpat în domeniul comerțului ilicit de droguri ce transpare cu evidență din înregistrările telefonice făcute de organele de anchetă (filele 32 – 34 d.u.p.). Cum activitatea în care acesta s-a implicat avea o dimensiune foarte mare, fiind avută în vedere chiar o extindere a culturii de cannabis, prima instanță a considerat că scopul avut în vedere și de inculpatul V. a fost acela de vânzare a cannabisului, chiar dacă inculpatul a avut în vedere și asigurarea propriului consum. Cu privire la încadrarea juridică a infracțiunilor comise de inculpați prima instanță a reținut că pentru inculpatul V.A.A.

se regăsesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, pentru această din urmă infracțiune având în vedere deținerea pentru consumul propriu a cantității de 0,34 gr. cannabis, descoperită cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la 08 octombrie 2009 la locuința sa, întrucât în raport de declarația inculpatului V. coroborate cu declarațiile celorlalți doi coinculpați, din care rezultă că inculpatul V. obișnuia să consume cannabis, față de faptul că nu există nici un indiciu că deținerea celor 0,34 grame cannabis era în scopul comercializării, prima instanță a apreciat că această faptă nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ci în cele ale art. 4 alin. (1) din aceeași lege.

Cu privire la acest inculpat sunt incidente și dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., întrucât faptele deduse judecății sunt săvârșite în timpul liberării condiționate din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1654/2004 a Tribunalului București, secția I penală, (fila 210 dosarul instanței, fila 307 d.u.p.). Pentru inculpatul V.G.S. s-a stabilit că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., după cum s-a apreciat că nu sunt incidente cu privire la acest inculpat dispozițiile art. 14 lit. b) din Legea nr. 143/2000, întrucât inculpatul Voicu, în calitate de subinspector în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, nu avea printre atribuțiile de serviciu sarcini pe linia combaterii traficului ilicit de droguri, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (filele 199, 200 dosarul tribunalului).

Relativ la același aspect, prima instanță a apreciat că dispozițiile art. 14 lit. b) din Legea nr. 143/2000 au în vedere sarcini anume prevăzute printre atribuțiile de serviciu, iar nu sarcini generale ce revin polițiștilor, cum este aceea de a contribui la combaterea infracționalității, dispozițiile respective fiind de strictă interpretare, nefiind permisă o interpretare extensivă. Pentru inculpatul P.E.C. s-a stabilit, de asemenea, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., dar și ale infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, motivat de deținerea pentru consum propriu a cantității de 85,93 gr.

cannabis descoperită cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la 08 octombrie 2009 la locuința sa, rezultând din declarația inculpatului P. coroborate cu declarațiile celorlalți doi coinculpați, că acesta obișnuia să consume cannabis, față de faptul că nu există nici un indiciu că deținerea celor 85,93 grame cannabis era în scopul comercializării, ținând seama că la locuința acestui inculpat s-a găsit și o pipă în care s-a evidențiat cannabis, precum și un dispozitiv de mărunțit cannabis, prima instanță a apreciat că această faptă nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ci în cele ale art. 4 alin. (1) din aceeași lege.

Relativ la încadrarea juridică a faptelor inculpaților, prima instanță a mai reținut că fapta de cultivare a plantelor de canabis reprezintă un proces de durată care se integrează într-o infracțiune naturală unică, fiind cu desăvârșire exclusă ideea unei infracțiuni continuate compusă din mai multe acțiuni care realizează fiecare în parte conținutul aceleași infracțiuni. Prima instanță a considerat întemeiate, în parte, cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații V.A.A. și P.E.C., întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, doar fapta fiecărui inculpat de a deține 0,34, respectiv 85,93 grame cannabis pentru consum propriu, se încadrează în dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fapta de cultivare a cannabisului realizând elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Prima instanță a reținut că față de considerentele privind înțelesul noțiunii de cultivare de cannabis și cele privind scopul comercializării avut în vedere de inculpați, este neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul V.G.S., fiind întemeiată doar schimbarea de încadrare juridică pusă în discuție din oficiu de instanță, respectiv de înlăturare a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și ale art. 14 lit. b) din Legea nr. 143/2000. La individualizarea pedepselor, prima instanță a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, natura și gravitatea faptei, pericolul social concret al faptei, împrejurările comiterii faptei și persoana făptuitorilor.

La stabilirea cuantumului pedepsei cu închisoarea, prima instanță a ținut seama de numărul mare de plante de canabis cultivate, de cantitatea deținută de inculpatul P., de urmările grave care se pot produce prin punerea în circulație sau deținerea de droguri, de lipsa antecedentelor penale în cazul inculpaților V. și P., de starea de recidivă postcondamnatorie în cazul inculpatului V., de prezența inculpaților în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată, de recunoașterea faptelor, chiar în contextul încercării de a încadra faptele în dispoziții penale mai puțin severe, de atitudinea de regret al faptelor. Totodată, prima instanță a avut în vedere vârsta tânără a inculpaților, pregătirea profesională, situația familială și posibilitățile reale de reintegrare ale fiecăruia, aspecte deduse din înscrisurile în circumstanțiere depuse de inculpați la dosarul instanței.

Față de condamnările anterioare ale inculpatului V., de poziția parțial sinceră a inculpaților, în ceea ce privește scopul cultivării cannabisului, în raport de cantitatea relativ ridicată a plantelor de cannabis cultivate, de cantitatea mare de cannabis deținută de inculpatul P., de calitatea inculpatului V. de subinspector de poliție, care îi impunea o conduită în acord cu normele penale și mai ales cu așteptările societății în slujba căreia era, prima instanță a apreciat că nu se impun a se reține circumstanțele atenuante față de niciunul dintre inculpați. În raport de considerentele reținute la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților V.G.S. și P.E.C., prima instanță a apreciat că există suficiente elemente care impun concluzia că scopul preventiv-educativ și sancționator prev. de art. 52 C. pen.

poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepselor aplicate, amenințarea executării în întregime a pedepsei aplicate fiind de natură să inhibe tendințele criminogene ale inculpaților și să schimbe atitudinea acestora cu privire la relațiile sociale proteguite de lege. Fiind posibilă și binevenită reinserția socială a inculpaților fără privarea lor de libertate, însă sub un control strict al societății, în baza art. 86 1 și art. 86 2 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor. S-a constatat că inculpatul V. fost reținută și arestat de la data de 09 octombrie 2009 până la data de 11 martie 2010, iar inculpatul P. a fost reținut și arestat de la data de 09 octombrie 2009 până la data de 10 noiembrie 2009. B. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul V.A.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de apel depuse în scris de către parchet s-a criticat sentința pentru greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților P.E.C. și V.G.S., atât în privința cuantumului pedepselor cât și al modalității de executare prin suspendarea sub supraveghere; greșita înlăturare a disp. art. 41 alin. (2) C. pen. cu privire la infracțiunile reținute în sarcina inculpaților; nelegala schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpaților P.E.C. și V.A.A. (prin reținerea și a infracțiunii de cultivare, extragere, fabricare și deținerea drogurilor de risc în vederea consumului propriu) fără a fi pusă în discuția părților. În susținerea orală a apelului, procurorul de ședință a susținut doar două critici aduse sentinței, respectiv greșita schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului P.E.C.

și greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților P.E.C. și V.G.S. Cu privire la prima critică, s-a susținut că inculpatul P.E.C. a comis două acte materiale de trafic de droguri de risc, fiind incidente dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. și neregăsindu-se infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Aceasta, întrucât deținerea cantității de 85,93 gr. cannabis constatată la 08 octombrie 2009 cu ocazia percheziției domiciliare, întrunește tot elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, deținerea fiind în scopul comercializării, iar nu al consumului propriu, așa cum rezultă din SMS-ul primit la 29 septembrie 2009, din declarația inculpatului V.A.A., dar și din alte dovezi găsite la locuința inculpatului (dispozitiv de mărunțit, cântar electronic).

Cu privire la a doua critică, respectiv greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților P.E.C. și V.G.S. s-a arătat că, atât cuantumul pedepselor, cât și modalitatea de executare nu sunt de natură să răspundă criteriile art. 72 C. pen., având în vedere cantitatea mare de droguri descoperită, statutul de polițist al inculpatului V.G.S., scopul urmărit de inculpatul P.E.C., respectiv obținerea de mijloace materiale pe căi ilicite, amploarea acestui fenomen infracțional. S-a solicitat majorarea cuantumului pedepselor și executarea lor în regim de detenție. În apelul inculpatului V.A.A., s-a criticat sentința pentru greșita încadrare juridică a infracțiunii de trafic de droguri de risc reținute, arătând că pot fi regăsite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen., iar nu ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. Aceasta, întrucât din probele administrate nu rezultă elemente ale traficului de droguri, s-a dat o amploare exagerată activității inculpatului, inculpații erau consumatori de droguri și au cultivat plante pentru obținerea de droguri pentru consum propriu. Din convorbirile telefonice purtate de inculpați rezultă că ar fi vorba și de o plantație de roșii, după cum nu reiese că plantația de cannabis ajunsă la maturitate ar fi destinată vânzării. S-a solicitat achitarea pe temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind intenția inculpatului în comiterea infracțiunilor. La momentul descoperirii plantelor, având în vedere stadiul de dezvoltare, acestea nu erau apte pentru consum, cu atât mai puțin pentru comercializare. De asemenea, a arătat că cantitatea de 0,34 cannabis găsită la locuința sa era pentru consumul propriu. În subsidiar, s-a solicitat achitarea prin constatarea incidenței art. 18 1 C. pen., fiind regăsite toate criteriile art. 18 1 alin. (3) C. pen. și să se aplice inculpatului o amendă administrativă, potrivit art. 91 lit. c) C. pen.

Prin decizia penală nr. 276/A din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 405 din data de 17 mai 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 47.895/3/2009, s-a desființat, în parte, sentința penală nr. 405 din data de 17 mai 2010 a Tribunalului București, secția I penală, și rejudecând în fond: A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicate inculpatului P.E.C., în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor. În temeiul art. 334 C. proc.

pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina sa, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, într-o singură infracțiune prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.E.C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pe durata executării pedepsei principale. A constatat că inculpatul P.E.C. a fost arestat preventiv în perioada 9 octombrie 2009 – 10 noiembrie 2009 ce a fost dedusă din pedeapsă. A înlăturat aplicarea disp. art. 86/1 – 86/4 C. pen. și a art. 71 alin. (5) C. pen. în ce privește pe inculpatul V.G.S., făcând în privința acestui inculpat aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 9 octombrie 2009 – 11 martie 2010. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.A.A. împotriva aceleiași sentințe penale. Pentru a decide în acest sens, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit corect activitatea infracțională desfășurată de fiecare inculpat, participația fiecăruia, precum și vinovăția acestora.

De altfel, nici la instanța de fond și nici în apel inculpații nu au negat comiterea faptelor, prin poziția lor procesuală au nuanțat activitățile desfășurate și contribuția fiecăruia (ceea ce se circumscrie exercitării dreptului la apărare), dar au susținut că plantele de cannabis cultivate erau pentru consumul propriu și nu pentru comercializare. Acest aspect a fost examinat temeinic de prima instanță, stabilind judicios și pe baza dovezilor că plantele de cannabis au fost cultivate pentru comercializare. Instanța de fond a stabilit însă o situație juridică criticabilă cu privire la deținerea de către inculpatul P.E.C. a cantității de 85,93 grame cannabis constatată la percheziția domiciliară efectuată la data de 08 octombrie 2009 la locuința sa, considerând că deținerea a fost pentru consum propriu, iar nu pentru comercializare, stabilindu-se și existența infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Sub acest aspect, instanța de apel a constatat că prima instanță a avut în vedere preponderent declarațiile inculpaților care au susținut că erau consumatori de droguri, inclusiv inculpatul P.E.C., ignorând găsirea cu ocazia percheziției domiciliare a unui instrument de mărunțit cannabis, un cântar electronic ASHIBA, dispozitive folosite în mod obișnuit în operațiunile de comercializare a drogurilor. Un alt element probator este și SMS-ul primit de inculpatul P. la data de 29 septembrie 2009, de la telefon nr. din care reiese că inculpatul este întrebat (în limba engleză) de o altă persoană dacă are „ceva bun” și dacă acea persoană poate trece pe la el („pot să trec pe la tine?” – fila 124 d.u.p.).

ceea ce relevă că inculpatul era cunoscut ca deținător de droguri pentru comercializare, iar faptul că ar fi consumat și el (la percheziție găsindu-se și o pipă în care s-a evidențiat cannabis) nu poate conduce la concluzia lipsei elementelor circumscrise comercializării de cannabis. Inculpatul P.E. a declarat la urmărirea penală (fila 298) cu privire la cannabis-ul găsit la locuința sa că l-a procurat de la „un individ pe care nu îl cunosc și îl dețineam pentru consum propriu”, pentru ca inculpatul V.A., tot la urmărirea penală (fila 356 verso) să declare că „tot E. mi-a propus să-mi dea „iarbă” pentru consum, de la el”. Toate acestea sunt elemente probatorii ce nu pot fi ignorate și care conduc la constarea că inculpatul a deținut cantitatea de 85,93 gr.

cannabis pentru comercializare, astfel încât schimbarea încadrării juridice a infracțiunii efectuate de prima instanță prin reținerea și a infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 nu are nici un suport faptic și probator. Așa fiind, în sarcina acestui inculpat a fost reținută o singură infracțiune de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, comisă în formă continuată potrivit art. 41 alin. (2) C. pen., în baza același rezoluții infracționale, dar și cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., reținut de prima instanță, motivat de participația împreună cu alte două persoane, iar pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de prima instanță a fost considerată nu doar în concordanță cu criteriile art. 72 C. pen., dar și cu ansamblul circumstanțelor cauzei, natura și gravitatea faptei, participația inculpatului, poziția sa procesuală dar și cu persoana acestuia.

În ce privește critica din apelul parchetului privind greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților P.E.C. și V.G.S., instanța de apel a constatat că aceasta este întemeiată numai sub aspectul stabilirii unei modalități de executare în regimul suspendării sub supraveghere pentru ambii inculpați, pedepsele aplicate sub aspectul cuantumului fiind proporționale cu gravitatea faptelor, împrejurările comiterii și persoana fiecărui inculpat.

În ce privește modalitatea de executare a pedepselor, a constatat că prima instanță s-a orientat, în mod nejustificat, spre o modalitate neprivativă de libertate care, chiar în condițiile în care s-au stabilit reguli de supraveghere, nu poate realiza cerința prevenției și scopul pedepsei potrivit art. 52 C. pen., întrucât infracțiunea de trafic de droguri de risc prezintă prin natura și consecințele sale o faptă de o gravitate ridicată, dovadă și regimul sancționator sever prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (de la 3 la 15 ani închisoare).

Instanța de apel a mai reținut că în cauză s-a constatat că inculpații au organizat în mod temeinic activitatea infracțională, unul a pus la dispoziție apartamentul în care au plantat cannabis (V.G.S.), altul procura instalațiile necesare și se ocupa preponderent de îngrijirea plantelor (P.E.C.), altul finanța cultura și a pus la dispoziție autoturismul pentru transport (V.A.), pentru ca pe parcursul derulării activității toți inculpați să ajungă să se îngrijească de buna dezvoltare a plantelor până la maturitate. Totodată, numărul de plante de cannabis găsite (40 plante) arată că nu era vorba de o cultură sporadică și de mică amploare, mai ales că apartamentul fusese dotat cu instalații de căldură și umiditate necesare unor astfel de culturi.

În condițiile în care inculpaților li s-au aplicat pedepse la nivelul minimului special prevăzut de lege, stabilirea unei sancțiuni penale proporționale cu ansamblul circumstanțelor cauzei trebuie să aibă în vedere atât criteriile art. 72 C. pen., dar și scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. Ca atare, instanța de apel a constatat că doar prin executarea pedepselor în regim de detenție poate fi asigurat scopul pedepsei, prevenirea comiterii de noi fapte. Circumstanțele personale ale inculpaților (vârsta, lipsa antecedentelor penale, situația familială, socială și medicală a fiecăruia) au fost avute în vedere când s-a stabilit o pedeapsă de 3 ani închisoare, nefiind justificată, pentru aceleași circumstanțe, stabilirea și a executării pedepsei în regim fără privare de libertate.

În ce privește apelul inculpatului V.A.A., s-a constatat că prima instanță a stabilit temeinic împrejurările faptice ale cauzei, participația sa infracțională, dovezile produse fiind apreciate potrivit art. 63 C. proc. pen. Astfel, nu se poate reține că activitatea inculpatului este circumscrisă unei singure infracțiuni de deținere ilicită de droguri de risc pentru consum propriu, întrucât, atât din declarațiile sale, ale celorlalți inculpați, dar și din celelalte mijloace de probă administrate rezultă că inculpatul, împreună cu ceilalți doi inculpați, au cultivat cannabis într-un apartament din București, în vederea comercializării, iar nu pentru consum propriu. C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații V.G.S., V.A.A.

și P.E.C. , criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul – inculpat V.G.S. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând menținerea cuantumului pedepsei aplicate, însă cu schimbarea modalității de executare, în sensul aplicării disp. art. 86 1 C. pen., apreciind că această modalitate este oportună în raport de datele cauzei, de condițiile concrete în care s-a implicat în activitatea infracțională și, nu în ultimul rând, de datele personale ale acestuia. Recurentul - inculpat P.E.C. a invocat același caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea, în parte, a deciziei penale atacate și, pe fond, aplicarea dispozițiilor art. 81 sau art. 86 1 C. pen., scopul pedepsei putând fi atins și în această modalitate.

A arătat că a devenit cetățean american, însă a rămas în țară pentru bunica sa, care are nevoie de supraveghere medicală, că are un copil împreună cu concubina sa, care este alături de el și că desfășoară o activitate din care își întreține familia. Recurentul - inculpat V.A.A. a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri, față de lipsa intenției, iar pentru cea de consum de droguri, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen., fiind vorba despre o cantitate mică de droguri și o activitate ocazională, invocând în acest sens cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen. În subsidiar, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepsei. A arătat că se impune a fi reținute circumstanțe atenuante, având în vedere vârsta, dar și conduita inculpatului. Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 , 18 și 14 C. proc. pen., CURTEA constată următoarele: I.1. Recursul inculpatului V.A.A. vizând achitarea în ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri, față de lipsa intenției, este neîntemeiat și urmează a fi respins. Instanța de fond și cea de apel au făcut o corectă evaluare a materialului probator aflat la dosarul cauzei, respectiv declarațiile recurentului, ale celorlalți coinculpați, alte mijloace de probă, din care rezultă că inculpatul V.A.A.

împreună cu ceilalți doi inculpați au cultivat cannabis într-un apartament din București, în vederea comercializării, iar nu pentru consum propriu. Suplinind motivarea instanței de apel care l-a confundat pe inculpatul V.A.A. cu coinculpatul V.G.S. (arătând la filele 14 și 15 din decizie că este cel care a pus la dispoziție apartamentul în care era plantat cannabis, precum și că a avut reprezentarea activității ilicite ce urma să o desfășoare, mai ales că a avut și calitatea de polițist), Înalta Curte reține că din probele administrate în cauză reiese fără dubiu participația recurentului - inculpat V.A.A. la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, în sensul că acesta a finanțat cultura și a pus la dispoziție autoturismul pentru transport, alături de coinculpatul V.G.S.

- care a pus la dispoziție apartamentul în care au plantat cannabis și de coinculpatul P.E.C. - care a procurat instalațiile necesare și s-a ocupat preponderent de îngrijirea plantelor, toți inculpații îngrijindu-se, totodată, de buna dezvoltare a plantelor până la maturitate. De asemenea, probele administrate în cauză relevă că intenția inculpatului, la fel ca și a coinculpaților, a fost aceea de a înființa o cultură de cananabis și a obține plante mature în vederea comercializării iar nu a consumului propriu, argumente în acest sens constituindu-l atât numărul de plante de cannabis găsite (40 plante) – ce demonstrează că nu era vorba de o cultură sporadică și de mică amploare -, investiția considerabilă făcută în echiparea apartamentului - care a fost dotat cu instalații de căldură și umiditate necesare unor astfel de culturi -, precum și discuțiile telefonice purtate de inculpat, interceptate legal, din care reiese că acesta comercializa droguri.

Ca atare, solicitarea inculpatului de a se constata că fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc - lipsind intenția de a comercializa cannabis, pe care l-a cultivat doar pentru consumul propriu -, este neîntemeiată. 2. În ceea ce privește solicitarea de a se aplica o sancțiune cu caracter administrativ pentru infracțiunea de deținere de droguri în vederea consumului propriu, întrucât fapta în conținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță, Înalta Curte constată că, într-adevăr, cantitatea care s-a găsit la inculpat este relativ mică, de 0,34 gr. cannabis, dar aceasta vine tocmai în sprijinul ideii că era deținută pentru consumul propriu, fiind de notorietate că niciun consumator nu-și procură o cantitate mare de droguri, ci doze relativ mici, în caz contrar fiind indicii de trafic.

Așadar, cantitatea mică de drog de risc găsită asupra inculpatului nu poate duce implicit la concluzia lipsei de pericol social al faptei sau a lipsei vădite de importanță. Totodată, analizând solicitarea inculpatului, Înalta Curte constată că printre criteriile recomandate la evaluarea în concret a gradului de pericol social, legiuitorul a inclus și pe cele referitoare la persoana făptuitorului; or, nu se poate face abstracție că recurentul inculpat V.A.A. are un cazier judiciar ce reflectă o aplecare spre activități infracționale și, chiar dacă nu există o specializare a inculpatului, fiind pentru prima oară acuzat pentru infracțiuni legate de traficul și consumul de droguri, nu se poate susține pertinent că activitatea infracțională a acestuia este izolată și nu prezintă pericol social.

Ca atare, nici acest motiv de critică, privind greșita aplicare a legii, nu poate fi primit, el fiind soluționat în mod similar de către instanța de apel. 3. Sub un ultim aspect, al individualizării pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte constată că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante, motivele invocate de recurent, respectiv vârsta și conduita sa, nefiind suficiente pentru a justifica aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) sau c) C. pen.

De altfel, în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa, acesta este orientat doar cu puțin peste minimul prevăzut de lege, deși este incidentă și circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen., precum și starea de agravare a pedepsei dată de comiterea faptei în stare de recidivă postcondamnatorie, iar restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa anterioară este destul de mare, de 798 zile, ceea ce denotă că inculpatul, deși a beneficiat de beneficiul liberării condiționate, a dat în continuare dovadă de perseverență infracțională, care nu justifică clemența solicitată instanței în sensul reducerii cuantumului pedepsei.

În ceea ce privește modalitatea de executare, cuantumul stabilit al pedepsei rezultante – de 4 ani închisoare și aplicarea dispozițiilor art. 61 C. pen., nu permit și nu justifică aplicarea altei modalități de executare decât cea privativă de libertate. Ca atare, Înalta Curte constată că privește pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, potrivit criteriilor art. 72 C. pen., având în vedere ansamblul circumstanțelor cauzei, precum și persoana inculpatului. II. În ceea ce privește recursurile declarate de inculpații V.G.S. și P.E.C., vizând stabilirea unei modalități de executare neprivativă de libertate, Înalta Curte apreciază că individualizarea judiciară făcută de instanța de apel nu corespunde criteriilor prevăzute de dispozițiile art. 52 și 72 C. pen.

Dimpotrivă, prima instanță a procedat la o individualizare mai fidelă criteriilor prev. de art. 72 C. pen., reținând că în raport de natura faptelor comise, pericolul social al acestora, împrejurările în care au fost săvârșite și datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpaților (lipsa antecedentelor penale, prezența inculpaților în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată, poziția de recunoaștere a faptelor, chiar nuanțată și atitudinea de regret a acestora, vârsta tânără a inculpaților, pregătirea profesională, situația familială și posibilitățile reale de reintegrare ale fiecăruia), sunt suficiente temeiuri pentru a aprecia că scopul pedepselor poate fi atins și fără privare de libertate, dispunând suspendarea sub supraveghere a executării acestora.

Ca atare, apreciind că individualizarea făcută de instanța de fond este justă sub aspectul modalității de executare, Înalta Curte va menține în totalitate soluția fondului în ceea ce îl privește pe inculpatul V.G.S., iar în ceea ce privește pe inculpatul P.E.C., va dispune ca pedeapsa stabilită de instanța de apel pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., să fie executată în aceeași modalitate de executare, cea prev. de art. 86/1 C. pen., cu obligațiile aferente, constatând că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție. Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpați V.G.S. și P.E.C. sub aspectul individualizării pedepsei, modificând decizia atacată în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, în sensul că executarea va fi suspendată sub supraveghere, apreciind că în acest mod se va realiza scopul pedepsei, de constrângere și reeducare a inculpaților, dar și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (3) din același cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat pentru soluționarea recursurilor declarate de inculpații V.G.S. și P.E.C. rămân în sarcina acestuia.

Totodată, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V.A.A., constatând că pedeapsa aplicată este bine dozată și nu se justifică modificarea acesteia, întrucât, prin cuantumul și modalitatea de executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul – inculpat V.A.A. va fi obligat la plata ch