ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1063/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1063/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 118, pronunțată la

data de 25 iunie 2010, în Dosarul nr. 3105/113/2009 al Tribunalului Brăila,

secția penală, inculpatul B.O. a fost condamnat, în baza art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 5

(cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de droguri de risc și la

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe timp de 2 (doi) ani.

În baza art. 71 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Prin aceeași

hotărâre, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, instanța de fond a

condamnat pe inculpatul P.C.G. la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de risc.

A aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe timp de 6 (șase)

luni.

A făcut aplicarea

art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantității de 468,80 gr.

cannabis.

A respins cererea

D.I.I.C.O.T. privind luarea măsurii confiscării speciale a autoturismului

proprietatea inculpatului P.C.G. și a dispus ridicarea sechestrului asigurător.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt, susținută de

probatoriul administrat în cauză:

În primăvara anului

2009, inculpatul B.O. a procurat o cantitate de aproximativ 500 gr. rezină de

cannabis, cu intenția vânzării pe raza municipiului Brăila, pe care a

îngropat-o în curtea casei sale, de unde urma a fi scoasă în momentul în care

va identifica cumpărători.

Cu privire la

deținerea cantității menționate de droguri și a modalității de ascundere

inculpatul B.O. la informat pe inculpatul P.C.G., vecin și prieten, căruia i-a

cerut sprijinul în vederea vânzării drogurilor, urmând ca la realizarea

tranzacției să-i remită acestuia suma de 500 euro.

Demarând acțiunea

racolării de eventuali clienți, inculpatul B.O. a apelat la un cunoscut al sau

căruia, în data de 20 iulie 2009, în jurul orelor 1830, în zona benzinăriei X

situată în municipiul Brăila, pe șoseaua Buzăului, la intersecția cu șoseaua de

centură, i-a vândut contra sumei de 60 RON cantitatea de 2,1 gr. rezină de

cannabis.

La întâlnirea

programată în locația menționată, inculpatul a venit împreună cu un tânăr, cu

autoturismul nr. înmatriculare X, pe care îl conducea.

La data de 22 iulie

2009, inculpatul B.O., însoțit de același tânăr, s-a întâlnit la o terasă

situată la intrarea parcului "M.", în municipiul Brăila, cu

colaboratorul "E.A." și investigatorul acoperit "D.R.".

Cu această ocazie,

inculpatul B.O. a adus întreaga cantitate de hașiș, pentru a o vinde

investigatorului acoperit.

Tranzacția nu a avut

loc, ca urmare a unei neînțelegeri asupra prețului comunicat anterior, "25

de sute" care reprezenta nu 2.500 RON ci 2.500 euro, sumă pe care

investigatorul acoperit nu o avea asupra sa.

Inculpatul B.O. i-a

comunicat investigatorului numărul telefonului pe care îl folosea, stabilind ca

acesta din urma să îl contacteze când va dispune de întreaga sumă.

În aceeași zi a avut

loc o nouă întâlnire între aceștia, în stația de carburant din comuna Viziru,

prilej cu care inculpatul B.O. le-a înmânat o cantitate de 1,6 gr. rezină de

cannabis.

La data de 26 august

2009, investigatorul acoperit "D.R." l-a contactat pe inculpatul

B.O., aducându-i la cunoștință că are suma de 2.500 RON. S-a stabilit ca loc al

tranzacției aceeași stație de carburant din localitatea Viziru, unde urmau să

se întâlnească la ora 12

00

.

În jurul orelor 11

30

inculpatul s-a deplasat la locul de întâlnire, dar a plecat în jurul orelor 11

50

,

întrucât în zonă patrulau lucrători din cadrul Postului de Poliție Viziru.

În după amiaza

aceleiași zile, investigatorul sub acoperire a fost contactat telefonic de

către inculpatul P.C.G., acesta propunându-i să se întâlnească pentru a-i vinde

hașișul.

După mai multe

convorbiri telefonice s-a stabilit ca loc al întâlnirii zona complexului

"P.M.", pentru ora 20

00

.

În jurul orelor 20

00

,

în parcarea complexului a sosit inculpatul B.O., conducând același autoturism,

însoțit de inculpatul P.C.G..

Inculpatul P.C.G. l-a

sunat din nou pe investigatorul acoperit, căruia i-a spus să se întâlnească în

magazinul "C.", aflat în aceeași zonă comercială.

P.C. s-a îndreptat

spre locul de întâlnire, iar inculpatul B.O. a rămas în parcare, supraveghind

zona.

La locul fixat,

inculpatul Preda s-a întâlnit cu investigatorii acoperiți "D.R." și

"E.I.", a verificat dacă aceștia au asupra lor suma de 2.500 euro și,

după ce a constatat existența sumei solicitate, a stabilit locul și modalitatea

de realizare a tranzacției.

După înmânarea

pachetului cu hașiș și preluarea sumei de bani, inculpatul P.C.G. a ieșit din

clădirea stației de carburanți "P." situată la intrarea în stațiunea

Lacu Sărat și a fost prins de organele de poliție.

În acest timp,

inculpatul B.O. se afla ascuns în vegetația din zonă.

Coroborând probele

administrate în cauză, instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului

B.O., care în baza aceleiași rezoluții infracționale a procurat și deținut în

vederea comercializării, în perioada mai - august 2009, cantitatea de 500 gr.

cannabis și a vândut în mod repetat diferite cantități, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă

continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului P.C.G.,

care la data de 26 august 2009, împreună cu inculpatul B.O. a vândut cantitatea

de circa 500 gr. rezină de cannabis, contra sumei de 2.500 euro, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc,

prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea

pedepselor instanța de fond a avut în vedere că inculpatul B.O. nu se află la

primul impact cu legea penală, fără a fi însă aplicabile prevederile

referitoare la starea de recidivă, atitudinea nesinceră pe parcursul procesului

penal și a aplicat acestuia o pedeapsă corelativă pericolului social ridicat al

faptei.

Cu privire la

inculpatul P.C.G., prima instanța a avut în vedere că acesta nu are antecedente

penale, nu este căsătorit și că pe parcursul procesului a avut o atitudine

relativ sinceră.

Împotriva hotărârii

primei instanțe au declarat apel inculpații B.O. și P.C.G., solicitând

reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii cuantumului, prin

reținerea circumstanțelor atenuante.

Prin Decizia penală

nr. 174/A din 10 decembrie 2010, Curtea de Apel Galați, secția penală a admis

apelul declarat de inculpatul B.O., a desființat în parte sentința atacată și a

redus pedeapsa aplicată acestuia de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.

Prin aceeași

hotărâre, apelul declarat de către inculpatul P.C.G. a fost respins, ca

nefondat.

În motivarea acestei

hotărâri, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit corect starea

de fapt, corespunzătoare probatoriului administrat în cauză, precum și

vinovăția inculpaților și a făcut o justă încadrare juridică a faptelor.

În apel, inculpatul

B.O. a recunoscut comiterea faptelor și le-a regretat sincer, această atitudine

fiind un indiciu că inculpatul a conștientizat gravitatea faptelor săvârșite.

Această atitudine

sinceră a fost avută în vedere de către instanța de apel și, în consecință, a

dispus reducerea pedepsei aplicate acestuia de prima instanță.

Cu privire la

inculpatul P.C.G., instanța de apel a apreciat că pedeapsa aplicată acestuia

este temeinic individualizată de către prima instanță, așa încât nu se impune

reducerea ei.

Împotriva acestei din

urma hotărâri a declarat recurs inculpatul B.O., criticile privind greșita

individualizare judiciară a pedepsei, urmare nereținerii circumstanțelor atenuante.

Examinând legalitatea

hotărârii atacate prin prisma motivului de recurs invocat și a dispozițiilor

art. 385

9

alin. (3) din C. proc. pen., Curtea constată următoarele:

Potrivit art. 52

alin. (1) C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de

reeducare a condamnatului, scopul pedepsei constând în prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni.

Pe de altă parte,

potrivit dispozițiilor art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea și aplicarea

pedepselor trebuie să se țină seama de dispozițiile părții generale a Codului

penal, de limitele de pedeapsă fixate în norma incriminatoare, de gradul de

pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Așadar, înfăptuirea

justiției penale impune stabilirea de pedepse care, concomitent, sunt

rezultatul proporționalizării în raport de aplicarea, cumulat, a criteriilor

generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și asigură realizarea

scopului prevăzut de art. 52 din același cod.

Administrând probe,

prima instanță a stabilit corect starea de fapt.

În raport de starea

de fapt astfel stabilită, prima instanță a reținut că fapta inculpatului

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea

pedepsei prima instanță a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.

72 C. pen. referitoare la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite,

la limitele de pedeapsă fixate în norma incriminatoare, circumstanțele

personale ale inculpatului și poziția procesuală a acestuia.

Instanța de apel,

având în vedere atitudinea inculpatului în acea etapă procesuală și, fără a

reține circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, a reindividualizat pedeapsa

în sensul reducerii cuantumului pedepsei, orientat spre minimul normei

incriminatoare.

Inculpatul a criticat

decizia pronunțată în apel, sub aspectul nereținerii dispozițiilor art. 74 - 76

C. pen.

Or, cu referire la

individualizarea pedepsei ca unul dintre principiile de bază ale procesului

penal, temeinicia și legalitatea hotărârilor judecătorești de condamnare este

dată de existența proporției juste dintre riposta socială determinată în

procesul de stabilire și aplicare a pedepsei și culpabilitatea și

periculozitatea relevate de probatoriul administrat în cauză.

Examinând hotărârea

sub aspectul acestei critici se constatată că pedeapsa, redusă de instanța de

apel, reflectă pericolul social concret al infracțiunii săvârșite de către

inculpatul B.O. și apare ca fiind just proporționalizată, răspunzând

criteriilor referitoare la persoana inculpatului și atitudinea acestuia față de

fapta comisă, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului.

Pe de altă parte,

existența uneia din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen.

nu obligă instanța să o considere circumstanța atenuantă judiciară,

recunoașterea acesteia fiind lăsată la latitudinea instanței de judecată.

Or, probele

administrate exclud concluzia ca săvârșirea faptelor de către inculpat este o

situație cu caracter accidental, așa încât atitudinea sinceră, de recunoaștere

a faptelor comise, de altfel ulterior dovedirii incontestabile a acestora prin

alte mijloace de probă, nu justifică aplicarea art. 74, 76 C. pen.

Ca atare, pedeapsa de

4 ani închisoare apare ca fiind just individualizată, hotărârea atacată nefiind

supusă cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Totodată, examinând

cauza în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

nici alte cazuri de casare susceptibile a fi invocate din oficiu nu se

constată.

În consecință, pentru

motivele expuse, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.O. împotriva

Deciziei penale nr. 1063 din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția

penală, va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării

preventive și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către

stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.O. împotriva Deciziei penale nr.

174/A din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 27 august

2009 la 18 martie 2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 martie 2011.