Decizia nr. 3459/2011 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 6704/113/2010 — recurs împotriva deciziei nr. 104 a Curții de Apel Galați

Inculpatul I.Ș.A. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen. În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., respectiv pe o durată de 2 ani și 3 luni. Conform art. 17 alin. (2) și (3) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpat suma de 430 RON, bani obținuți din vânzarea drogurilor.

Inculpatul G.M.I. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen. În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar, potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 19 octombrie 2010 la zi.

Inculpatul B.R.N. la o pedeapsă principală de 2 ani și 10 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen. În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar, potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 19 octombrie 2010 la zi.

Inculpatul J.R.L. la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen. Potrivit art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 80 din 01 martie 2002 a Tribunalului Brăila - rest rămas neexecutat 1363 zile închisoare. În baza art. 39 alin. (2) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a contopit restul de 1363 zile închisoare cu pedeapsa principală de 4 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 4 ani închisoare sporită la 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar, potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 19 octombrie 2010 la zi.

Inculpatul minor R.E. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99, art. 109, art. 74 lit. c) și art. 76 lit. e) C. pen. și aplicarea art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen. În temeiul art. 86 4 C. pen., s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 507 din 10 martie 2010 a Judecătoriei Brăila și s-a dispus ca această pedeapsă să fie executată separat de pedeapsa de 3 luni, urmând ca în total inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare. În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului R.E. durata reținerii preventive de 24 de ore din data de 05 decembrie 2009, durata reținerii preventive de 24 de ore din data de 07 decembrie 2009 și durata arestării preventive cu începere de la data de 08 decembrie 2009 până la data de 18 martie 2010. Potrivit art. 17 s-a confiscat de la inculpat suma de 50 RON, bani obținuți din valorificarea drogurilor. În baza art. 17 și 18 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat, în vederea distrugerii, cantitatea de 24,9 grame rezină de cannabis. Conform art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor către stat, astfel: - inculpații G.M.I., B.R.N. și J.R.L. la câte 1.300 RON fiecare; - inculpatul I.Ș.A. 500 RON; - inculpatul R.E. în solidar cu părțile responsabile civilmente R.T. și R.S. la plata sumei de 500 RON. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele. Prin rechizitoriu nr. 27/D/P/2010 din 11 noiembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brăila, au fost trimiși în judecată inculpații: - I.Ș.A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc. prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - G.M.I. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc. prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - R.E. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc. prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.; - B.R.N. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc. prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - J.R.L. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc. prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Prin rechizitoriu, s-a reținut că, din investigațiile efectuate de către lucrătorii din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Brăila a rezultat că inculpatul I.Ș.A. deține și comercializează droguri de risc, respectiv cannabis și rezină de cannabis (hașiș), în Municipiul Brăila, achiziționând drogurile de la persoane a căror identitate nu fusese stabilită încă. Întrucât nu existau alte posibilități de investigare pentru a se afla dacă este într-adevăr vorba de droguri, precum și numele persoanelor implicate în această activitate infracțională, în cauză au fost introduși investigatori și colaboratori sub acoperire. Astfel, prin ordonanțele din data de 15 aprilie 2010 și din data de 12 iulie 2010 ale D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brăila prelungite ulterior la datele de 14 iunie 2010 și respectiv 9 septembrie 2010 s-a dispus autorizarea investigatorilor „E.I.” și „I.E.” și a colaboratorilor sub acoperire „I.D.” și „H.N.”, în vederea strângerii de mijloace de probă. La data de 15 aprilie 2010 inculpatul I.Ș.A. a vândut investigatorului „E.I.” și colaboratorului sub acoperire „I.D.”, contra sumei de 200 RON, un număr de 4 (patru) țigări ce conțineau tutun în amestec cu rezină de cannabis în aceasta fiind pus în evidență terahidrocannabinol (THC), substanță psihotronă biosintetizată de plantă cannabis care face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000. Tot la data de 15 aprilie 2010 același inculpat a vândut investigatorului „E.I.” și colaboratorului sub acoperire „I.D.” încă 6 (șase) țigări ce conțineau tutun în amestec cu rezină de cannabis, contra sumei de 180 RON. De asemenea, la data de 19 aprilie 2010 s-a încercat cumpărarea unui număr de 5 (cinci) țigări ce conțin hașiș, contra sumei de 180 RON de la inculpatul I.Ș.A., prin intermediul investigatorului „E.I.” și a colaboratorului sub acoperire „I.D.” dar acesta a declarat că în acel moment nu avea, dar așteaptă să primească o cantitate de astfel de țigări de la o terță persoană a cărei identitate nu a dezvăluit-o. La datele de 1 iunie 2010 și 8 iunie 2010 inculpatul I.Ș.A. a vândut investigatorului „E.I.” un număr de 4 (patru) și respectiv 2 (două) țigări, însă din analizele fizico-chimice a rezultat că acestea nu conțineau substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului conform Legii nr. 143/2000. La data de 5 august 2010 investigatorul sub acoperire „I.E.” s-a întâlnit cu inculpatul I.Ș.A. și a cumpărat de la acesta, prin intermediul colaboratorului sub acoperire „H.N.” un pachet care conținea o substanță vegetală de culoare verde, despre care vânzătorul a afirmat că conține cannabis. Prin R.C.T.S. din data de 12 august 2010, s-a comunicat faptul că proba supusă analizelor este constituită din 0,2 grame cannabis. Din investigații a rezultat faptul că inculpatul G.M.I. are preocupări de intermediere a unor tranzacții cu droguri de risc, obținând astfel diferite sume de bani de la vânzătorii cărora le găsea clienți. La data de 12 iulie 2010 D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Brăila a solicitat interceptarea, înregistrarea convorbirilor telefonice, a convorbirilor tip SMS, MMS, identificarea codurilor IMEI și localizarea utilizatorului posturilor telefonice purtate de către G.M.I. iar prin încheierea de ședință nr. 91 din data de 12 iulie 2010 (pronunțată în Dosarul nr. 3822/113/2010 al Tribunalului Brăila) s-a admis cererea și a fost eliberată autorizația nr. GG valabilă pe o durată de 30 de zile începând cu data de 13 iulie 2010 și până la data de 11 august 2010. Din convorbirile telefonice interceptate și înregistrate în temeiul acestei autorizații a rezultat faptul că G.M.I. a realizat tranzacții cu rezină de cannabis (hașiș), drog de risc care în limbajul consumatorilor și traficanților de droguri este denumit „ciocolată”. Totodată, acesta a purtat discuții și cu privire la drogul de risc marijuana (cannabis), căruia consumatorii îi spun codificat „M.”. La data de 2 august 2010 investigatorul sub acoperire s-a întâlnit cu inculpatul G.M.I. întrucât acesta din urmă îi transmisese că va intra în posesia unor țigări cu cannabis. În momentul întâlnirii, inculpatul G.M.I. încă nu reușise să procure țigări cu cannabis, făcând demersurile necesare pentru aceasta. La data de 11 august 2010 investigatorul sub acoperire „I.E.” a fost contactat prin intermediul colaboratorului sub acoperire „H.N.” de inculpatul G.M.I. care i-a propus să îi intermedieze o tranzacție cu rezină de cannabis. În aceeași zi, cu autorizarea procurorului, investigatorul sub acoperire a cumpărat prin intermediul inculpatului G.M.I. aproximativ un gram de rezină de cannabis de la o persoană neidentificată care s-a recomandat „E.” - identificată ca fiind inculpatul R.E. Din suma de 70 RON plătită pentru cumpărarea drogurilor, inculpatul R.E. i-a dat o parte și intermediarul - inculpatul G.M.I., conform înțelegerii inițiale. La data de 26 august 2010 investigatorul sub acoperire „I.E.” a fost contactat de către inculpatul G.M.I., de la postul telefonic cu numărul AAA (convorbirile telefonice purtate de la acest post telefonic fiind interceptate în temeiul autorizației din 30 august 2010 emisă de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 4694/113/2010). În aceeași zi, cei doi s-au întâlnit, iar inculpatul G.M.I. l-a condus pe investigatorul sub acoperire la numitul „E.”, G.M.I. întrebându-l pe inculpatul R.E., zis „E.” dacă mai are hașiș de vânzare. Întrucât inculpatul R.E. nu dispunea în acel moment de droguri de risc, i-a propus investigatorului sub acoperire să realizeze o nouă tranzacție în cursul săptămânii viitoare. Ulterior, deși inculpatul G.M.I., a făcut mai multe demersuri pe lângă inculpatul R.E., zis „E.” pentru a mai cumpăra droguri de risc de la acesta, nu au fost realizate și alte tranzacții cu acest inculpat. La data de 8 septembrie 2010, investigatorul sub acoperire „I.E.” a fost contactat de către inculpatul G.M.I. care i-a adus la cunoștință că a negociat cumpărarea unei cantități de circa 100 grame de rezină de cannabis de la o persoană din Municipiul Galați. În baza autorizației emisă de procuror, investigatorul sub acoperire s-a întâlnit cu inculpatul G.M.I. care a purtat mai multe discuții cu persoana din Galați, identificată ulterior ca fiind numitul I.A., stabilind o întâlnire cu acesta în zona supermarketului „R.” din Municipiul Galați. În cadrul acestei întâlniri, inculpatul G.M.I., a cumpărat de la I.A. un fragment solid de culoare brună, contra sumei de 50 RON, pe care a dat-o ulterior investigatorului sub acoperire, însă substanța respectivă nu conținea substanțe stupefiante sau psihotrope. Din cercetările efectuate a mai rezultat că în activitatea infracțională de distribuție a drogurilor, alături de persoanele anterior menționate sunt implicați și inculpatul B.R.N., inculpatul J.R.L. și numiții R.F., N.S. și C.F.F. De la inculpatul B.R.N., prin intermediul inculpatului G.M.I., (care se înțelesese cu inculpatul B.R.N. să primească și el o parte din bani de „o prăjitură”), la data de 20 septembrie 2010 investigatorul „I.E.” a cumpărat cantitatea de 0,7 grame rezină de cannabis (hașiș), analizele de laborator confirmând faptul că substanța vândută constituie drog de risc. În perioada 20-23 septembrie 2010 inculpatul G.M.I. a discutat cu inculpatul B.R.N. pentru a intermedia vânzarea către investigatorul sub acoperire a unei cantități mai mari de rezină de cannabis, inițial obiectul tranzacției fiind circa 100 grame de hașiș contra sumei de 3.000 RON pentru ca, ulterior, să se convină asupra cantității de un kilogram de hașiș contra sumei de 5.000 euro. La discuțiile purtate de investigatorul sub acoperire cu inculpatul B.R.N. la data de 23 septembrie 2010 a asistat și o persoană care s-a recomandat B., identificată ca fiind numitul C.F.D. și care cunoștea detaliile tranzacției ce urma să fie efectuată, dându-și acordul. La data de 23 septembrie 2010, inculpatul B.R.N. a oferit tot prin intermediul inculpatului G.M.I. încă 5,1 grame rezină de cannabis investigatorului sub acoperire „I.E.”, analizele de laborator confirmând faptul că substanța vândută constituie drog de risc. La data de 24 septembrie 2010, investigatorul sub acoperire a fost autorizat să cumpere cantitatea de un kilogram de cannabis (hașiș) contra sumei de 5.000 euro de la inculpatul B.R.N. Pentru realizarea acestei tranzacții, inculpatul G.M.I. a discutat cu inculpatul B.R.N. și ulterior s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire, conducându-l pe acesta la locul de întâlnire fixat de către B.R.N. După ce s-au fixat detaliile tranzacției s-a dat o nouă întâlnire în aceeași zi întrucât inculpatul B.R.N. a declarat că nu are asupra lui pachetul cu droguri deoarece îi este teamă de organele de urmărire penală. În intervalul de timp dintre cele două întâlniri, inculpatul B.R.N. s-a deplasat în Municipiul Brăila pe strada A.C., unde s-a întâlnit cu inculpatul J.R.L. de la care a luat un pachet, potrivit declarațiilor sale ulterioare inculpatul B.R.N. s-a deplasat la locuința inculpatului J.R.L. întrucât cunoștea faptul că acesta deține la domiciliu o cantitate de rezină de cannabis aparținând numitului C.F.D. zis B. și chiar cumpărase o cantitate de hașiș de la acea adresă, pentru consum propriu. În acea zi, datorită faptului că inculpatul B.R.N. nu a vrut să arate conținutul pachetului pe care îl oferea spre vânzare investigatorului sub acoperire, tranzacția nu a fost efectuată. Activitatea infracțională a acestor persoane a continuat, astfel încât la data de 8 octombrie 2010 a fost solicitată eliberarea unor percheziții domiciliare, solicitarea fiind admisă prin încheierea nr. 118 din 8 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5717/113/2010 a Tribunalului Brăila. În dimineața zilei de 19 octombrie 2010 au fost puse în executare autorizațiile de percheziție emise de către instanță. Cu acest prilej, la domiciliul inculpatului B.R.N. au fost descoperite încă 2 grame de rezină de cannabis și un gram de cannabis, la domiciliul inculpatului J.R.L. au fost descoperite 19 grame de rezină de cannabis, iar la domiciliul numitului B.F. a fost descoperită o râșniță care prezenta urme de materie în care s-a pus în evidență THC, substanță psihotropă. În cursul dimineții de 19 octombrie 2010, din investigații a rezultat faptul că rezina de cannabis comercializată în cursul lunii septembrie 2010 de către numitul B.R.N. provenea dintr-o cantitate mai mare care era depozitată la domiciliul numitului N.S. În momentul în care organele de poliție s-au deplasat la domiciliul acestuia, numitul N.S. a fugit. La domiciliul său, cu prilejul efectuării percheziției domiciliare, a fost descoperit un pistol cu aer comprimat, marca G., calibru 4,5 mm., despre care sus-numitul a declarat că îi aparține inculpatului J.R.L. S-a reținut că faptele și vinovăția inculpaților au fost dovedite cu următoarele probe: procesele-verbale de investigații, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor interceptate și înregistrate; suporturile optice conținând imagini și convorbiri interceptate și înregistrate; procesul-verbal de consemnare a declarațiilor martorului cu identitate protejată; procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare; constatările tehnico-științifice ale Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor Constanța care atestă că substanțele sunt droguri de risc; declarațiile inculpaților și ale martorilor V.C.G., S.I., S.O.C. și B.F. Inculpatul I.Ș.A. a recunoscut faptul că a vândut o substanță denumită în limbajul consumatorilor „căcat de urs”, amestecată în țigări făcute artizanal, precum și „iarbă”. În declarația sa, inculpatul a încercat să prezinte drogurile de risc pe care le vânduse drept substanțe etnobotanice legale, însă fiindu-i prezentate convorbirile telefonice interceptate și înregistrate a recunoscut că atunci când făcea referire la faptul că are de vânzare ceva cu „H”, se referea la hașiș (rezină de cannabis) - drog de risc. Din ansamblul convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul I.Ș.A., interceptate și înregistrate rezultă faptul că inculpatul cunoștea cu exactitate că substanțele vândute constituiau drog de risc, folosind în convorbiri termenul de „Ciocolată” (termen care în limbajul consumatorilor și traficanților de droguri desemnează rezina de cannabis - hașișul), „ceva cu H”, sau chiar spunând în clar la telefon „cânepă”. Totodată din declarația martorului cu identitate protejată - I.D. dar și din aceea a martorului S.I. precum și din declarația inculpatului G.M.I., rezultă că inculpatul I.Ș.A. desfășura activități infracționale legate de traficul de droguri de risc, cunoscând că aceste substanțe sunt interzise de lege. Inculpatul R.E., zis E. a declarat că a deținut doar aproximativ un gram de hașiș pe care a intenționat să-l vândă, așa că a apelat la sprijinul inculpatului G.M.I., despre care cunoștea că este consumator de droguri și bănuia că va putea aduce vreun client. Pentru cantitatea de hașiș pe care o avea, inculpatul R.E. a solicitat suma de 50 RON, suma obținută în plus față de aceasta de la un eventual cumpărător urmând să-i revină inculpatului G.M.I. Acesta din urmă i l-a prezentat pe un prieten al său, pe nume „D.” (investigatorul sub acoperire), căruia inculpatul R.E. i-a oferit doza de hașiș cu suma de 70 RON. Din această sumă, inculpatul R.E. și-a păstrat 50 RON, iar diferența de 20 RON i-a oferit-o ulterior inculpatului G.M.I. Convorbirile telefonice interceptate și înregistrate, purtate de către inculpații G.M.I. și R.E. confirmă, pe lângă procesele-verbale ale investigatorului sub acoperire „I.E.” și declarațiile celor doi inculpați, săvârșirea faptelor așa cum au fost prezentate și recunoscute. Inculpatul B.R.N. a arătat în declarația sa că inculpatul G.M.I., l-a contactat și i-a prezentat un prieten al său (investigatorul sub acoperire), despre care i-a spus că este consumator de droguri și i-a cerut să îi dea acestuia droguri de risc. Cele două tranzacții realizate de către inculpatul B.R.N. cu investigatorul sub acoperire au fost intermediate de către inculpatul G.M.I. Tot prin intermediul acestuia, trebuia să se realizeze, la data de 24 septembrie 2010 o tranzacție cu un kilogram de hașiș, contra sumei de 5.000 de euro. Potrivit declarației inculpatului B.R.N., din această tranzacție, inculpatul G.M.I., recunoscând doar că ar fi primit și el o parte mai mică, fără să precizeze cât anume. Respectiva tranzacție nu a avut loc întrucât, deși inculpatul B.R.N., prin intermediul lui G.M.I., s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire de două ori în cursul zilei de 24 septembrie 2010, investigatorul nu a vrut să dea suma de 5.000 de euro pe care o avea supra sa până când inculpatul B.R.N. nu îi arăta cantitatea de un kilogram hașiș. Deoarece inculpatul B.R.N. i-a oferit investigatorului sub acoperire un parchet înfășurat în folie de plastic și sigilat cu bandă adezivă pe care nu a vrut să îl desfacă, tranzacția nu a fost realizată. În declarația sa dată în fața organelor de urmărire penală și ulterior la instanță, inculpatul B.R.N. a arătat că în acel pachet de un kilogram se află săpun de casă, pe care îl luase de la locuința inculpatului J.R.L., iar cele două fragmente de hașiș pe care i le oferise investigatorului sub acoperire la datele de 20 și 23 septembrie 2010 le dăduse în ideea de a îi câștiga încrederea acestuia și de a îl înșela ulterior, oferindu-i altceva decât rezină de cannabis. Același inculpat, B.R.N. a mai arătat că rezina de cannabis pe care i-o oferise investigatorului sub acoperire cât și cea găsită la domiciliul său cu prilejul efectuării percheziției domiciliare, provenea de la numitul C.F.D. zis B. Cu privire la aceste droguri, inculpatul B.R.N. a arătat că le cumpăra de la C.F.D., zis B. pe care îl contacta telefonic, iar acesta, la rândul său, îl suna pe inculpatul J.R.L. care îl chema pe numitul N.S. pentru a aduce drogurile. Inculpatul B.R.N. a mai declarat și faptul că la una din tranzacții a mers cu C.F.D. la domiciliul inculpatului J.R.L., fiind lăsat să aștepte în stradă, interval de timp în care a fost chemat numitul N.S. Ulterior, C.F.D. a ieșit din curtea inculpatului J.R.L., dându-i rezina de cannabis pe care o ceruse. Cu privire la cannabisul găsit la domiciliul său, cu prilejul efectuării percheziției domiciliare, inculpatul B.R.N. a declarat că era destinat consumului propriu și că provenea dintr-o cultură spontană situată în Insula Mare a Brăilei. Cu toate că inculpatul B.R.N. a încercat să acrediteze ideea deținerii drogurilor doar pentru consum propriu, s-a constatat că aceasta nu este conformă cu realitatea, deținerea fiind motivată de vânzarea către alți consumatori, așa cum s-a întâmplat și la datele de 20 și 23 septembrie 2010. Convorbirile telefonice interceptate și înregistrate au confirmat faptul că inculpatul B.R.N. a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de risc, așa cum a fost prezentată și recunoscută de către inculpat. Inculpatul J.R.L., fiind audiat a negat faptul că ar fi deținut rezina de cannabis aparținând lui C.F.D., destinată vânzării și că ar fi intermediat vreo astfel de tranzacție între C.F.D. și B.R.N. Cu privire la cantitatea de 19 grame rezină de cannabis descoperită la locuința sa, a arătat că drogul de risc îl deținea în vederea consumului propriu, fiind achiziționat din Municipiul Brăila, de la o persoană necunoscută. Declarația a fost infirmată de către inculpatul B.R.N. care a arătat că pentru a cumpăra rezină de cannabis de la C.F.D., acesta l-a condus o dată la domiciliul lui J.R.L. și de la acest inculpat de acasă i-a adus droguri de risc, precum și de procesul verbal de investigații din care rezultă că la data de 24 septembrie 2010 inculpatul B.R.N., intenționând să vândă droguri de risc investigatorului sub acoperire, s-a deplasat mai întâi la domiciliul inculpatului J.R.L. La termenul din 17 decembrie 2010, inculpații au recunoscut că au săvârșit faptele în modalitatea reținută prin rechizitoriu, au solicitat aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și au cerut ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunosc și, și le însușesc. La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. care prevăd că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a C. pen. de limitele de pedeapsă fixate de legiuitor: în speță pedeapsa este cuprinsă între 3-15 ani și interzicerea unor drepturi, iar prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. limitele se reduc cu 1/3, respectiv 2-10 ani și interzicerea unor drepturi; de gradul de pericol social al faptelor săvârșite și de circumstanțele personale ale persoanelor inculpaților. În contextul elementelor de individualizare mai sus expuse, instanța a reținut că prin activitatea desfășurată, inculpații au adus atingere relațiilor sociale contra persoanei privitoare la traficul și consumul ilicit de droguri de risc, prezentând astfel un pericol social sporit. În ceea ce-l privește pe inculpatul I.Ș.A., s-a avut în vedere că acesta are vârsta de 18 ani împliniți la data de 30 aprilie 2010. Deși a început comiterea faptelor în minorat, 15 aprilie 2010, ultima faptă a săvârșit-o la data de 5 august 2010, urmând ca să răspundă ca o persoană majoră. Tribunalul a ținut cont de vârsta acestuia, de faptul că este elev la Liceul de Artă „H.D.” în clasa a XII-a cu un comportament corespunzător la școală, așa cum rezultă de caracterizarea dată de profesorul diriginte, de poziția sinceră și de regret pentru faptele comise, de faptul că s-a prezentat la toate termenele de judecată cât și la Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Brăila, îndrumat de părinți pentru a obține abstinență la consumul de substanțe etno-botanice. Pentru aceste considerente, instanța a reținut în favoarea inculpatului și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., a aplicat dispozițiile art. 76 lit. d) C. pen. și a coborât pedeapsa sub minimul prevăzut de dispozițiile legale cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. În ceea ce privește modalitatea de executare, față de elementele de individualizare de mai sus, s-a apreciat că scopul procesului penal și reeducarea inculpatului pot fi realizate și fără executarea efectivă a pedepsei, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 81 C. pen. Privitor la inculpatul G.M.I. s-a avut în vedere că are vârsta de 19 ani, studii 12 clase, fără ocupație, mai este cercetat într-o altă cauză penală pentru comiterea infracțiunii de furt calificat conform rechizitoriului întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila și că pe parcursul judecății a recunoscut și regretat faptele săvârșite. S-a apreciat că, alături de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., în favoarea inculpatului pot fi reținute și dispozițiile art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. d) C. pen. În ceea ce-l privește pe inculpatul B.R.N. s-a reținut că are vârsta de 26 ani, studii 11 clase și conform caracterizărilor depuse la dosar și eliberate de familie, ar fi lucrat în cadrul întreprinderii familiale „B.G.” din anul 2005. Situația este inexactă deoarece, în anul 2005 era arestat, fiind eliberat la data de 15 septembrie 2006. Față de aceste considerente, s-a apreciat că, chiar în condițiile reținerii dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., se impune ca inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă într-un cuantum mai mare. Referitor la inculpatul J.R.L. are vârsta de 30 ani, studii 10 clase, fără ocupație și este recidivist, fiindu-i aplicabile disp. art. 37 lit. a) C. pen. Astfel, prin sentința penală nr. 80 din 1 martie 2002 pronunțată de Tribunalul Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 2635 din 3 iulie 2003 a Consiliului Superior al Justiției, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 C. pen. A fost arestat la data de 25 octombrie 2001 și liberat condiționat la 15 septembrie 2008 cu un rest neexecutat de 1363 zile închisoare. Inculpatul minor R.E. zis E. are 17 ani, este elev în clasa a IX a la Colegiul Tehnic „E.N.” are o situație bună la învățătură și un comportament corespunzător, conform actelor depuse la dosar. A recunoscut și regretat comiterea faptelor reținute în sarcina sa și s-a prezentat la proces de fiecare dată însoțit de mama sa. Prin sentința penală nr. 507 din 18 martie 2010 a Judecătoriei Brăila rămasă definitivă prin neapelare la data de 7 aprilie 2010, a fost condamnat la câte două pedepse de câte 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie și complicitate la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, iar ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere pe o perioadă de 5 ani. Nu a înțeles că trebuie să aibă un comportament corespunzător și a comis o nouă infracțiune în perioada termenului de încercare. Împotriva sentinței penale nr. 230 din 27 decembrie 2010 a Tribunalului Brăila au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. Brăila Biroul Teritorial Brăila și inculpații I.Ș.A., G.M.I., B.R.N. și J.R.L. La termenul din 25 martie 2011, inculpatul I.Ș.A. a declarat că-și retrage apelul, astfel că în privința acestuia urmează a se face aplicarea art. 369 alin. (1) C. proc. pen. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. Brăila Biroul Teritorial Brăila a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate, sub următoarele aspecte: - instanța a omis să facă aplicarea art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în referire la art. 118 lit. a) C. pen. și să dispună confiscarea sumei de 250 RON, sumă pe care inculpatul B.R.N. a obținut-o din vânzarea drogurilor; - infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, este prevăzută în Anexa 1 la Legea nr. 76/2008, astfel că se impunea aplicarea art. 7, din Lege, și prelevare de probe biologice de la inculpați în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.; - cheltuielile judiciare la care inculpații au fost obligați către stat sunt modice și nu acoperă integral cheltuielile judiciare avansate de stat. Sub acest aspect s-a invocat că numai în faza de urmărire penală valoarea cheltuielilor judiciare a fost de 35.052 RON, din care suma de 1.800 RON o reprezintă onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu. Inculpatul G.M.I. a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei. A invocat că nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta, a avut o contribuție redusă la săvârșirea faptei, situație în care poate beneficia de dispozițiile art. 86 1 privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Inculpatul B.R.N. a susținut că a recunoscut și regretat faptele săvârșite și că față de contribuția concretă pe care a avut-o la săvârșirea faptelor pedeapsa aplicată este prea mare, comparativ cu pedepsele aplicate celorlalți inculpați. A susținut că el a participat doar la două acte materiale și i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare, pe când inculpatul I.Ș.A. a efectuat 6 livrări de substanțe vegetale, la 3 dintre acestea stabilindu-se că a fost cannabis și i s-a aplicat o pedeapsă de numai 3 luni închisoare și ca modalitate de executare suspendarea condiționată. A considerat că și în cazul său sunt aplicabile dispozițiile art. 74 lit. c) și alin. (2) și art. 76 lit. d) și coborârea pedepsei sub minimul special, stabilit de lege ca efect al aplicării art. 320 1 C. proc. pen. Curtea a apreciat că apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Brăila și inculpații B.R.N. și J.R.L. sunt fondate, urmând a fi admise, iar apelul declarat de inculpatul G.M.I. este nefondat, urmând a fi respins pentru motivele ce vor fi arătate în continuare. Din probele administrate în cauză, respectiv procesul-verbal din data de 20 septembrie 2010 și procesul-verbal din data de 23 septembrie 2010, rezultă că inculpatul B.R.N. a vândut în două rânduri droguri investigatorului sub acoperire și a obținut suma totală de 250 RON. Așa fiind, instanța avea obligația să facă cercetarea penală și să dispună confiscarea sumei de 250 RON, sumă pe care inculpatul B.R.N. a obținut-o din vânzarea drogurilor. În cauză se impunea ca instanța să dispună prelevarea de probe biologice de la inculpați în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., deoarece infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, este prevăzută în Anexa 1 la Legea nr. 76/2008, astfel că se impunea aplicarea art. 7 din Lege. Potrivit art. art. 189 alin. (1) C. proc. pen., cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor de probă, retribuirea apărătorilor precum și orice alte cheltuieli ocazionate de desfășurarea procesului penal s-au acoperit din sumele avansate de stat sau plătite de părți. În caz de condamnare dacă cheltuielile judiciare au fost avansate de stat, potrivit art. 191 C. proc. pen., cheltuielile judiciare se recuperează de la inculpați. Din dispozițiile legale de mai sus, rezultă cu prisosință că cheltuielile judiciare ce urmează a fi recuperate de la inculpați trebuie să asigure acoperirea integrală a cheltuielilor pe care statul le-a avansat. În cauză numai pentru plata apărătorilor din oficiu, în faza de urmărire penală s-a avansat suma de 1.800 RON. Pentru stabilirea existenței faptelor și a vinovăției inculpaților au fost efectuate un număr mare de acte de urmărire penală. Interceptarea unui mare număr de posturi telefonice pe o perioadă îndelungată, activități complexe de supraveghere operativă și filaj, percheziții domiciliare, folosirea de investigatori sub acoperire și colaboratori. Audierea unui număr mare de inculpați și martori, situație în care se constată că, cheltuielile judiciare la care inculpații au fost obligați sunt modice și nu acoperă integral cheltuielile judiciare pe care statul le-a avansat. S-a apreciat că față de modul și împrejurările concrete în care inculpații B.R.N. și J.R.L. au săvârșit faptele și de contribuția concretă a acestora la săvârșirea faptelor, comparativ cu contribuția celorlalți inculpați și în condițiile în care s-a reținut că și aceștia beneficiază de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., pedepsele aplicate acestora sunt prea mari. Sub acest aspect, s-a avut în vedere că din probele administrate în cauză inițiatorul principal al activității infracționale a fost inculpatul I.Ș.A. La data de 15 aprilie 2010, acesta a vândut colaboratorului „I.D.” și investigatorului 6 țigări conținând cannabis, la data de 01 iunie 2010 a vândut 4 țigări, la data de 08 iunie 201 a vândut 2 țigări 4 țigări, iar la data de 05 august 2010 a vândut cantitatea de 0,2 grame cannabis și cu toate acestea a primit doar o pedeapsă de 3 luni închisoare cu suspendare condiționată.. În ceea ce-l privește pe inculpatul B.R.N. s-a constatat că acesta a participat doar la 2 acte materiale, respectiv la data de 20 septembrie 2010, când prin intermediul lui G.M.I. a vândut cantitatea de 0.7 grame rezină de cannabis și la data de 23 septembrie 2010, când prin intermediul aceluiași inculpat a vândut 5,1 grame rezină de cannabis. S-a constatat că, deși inculpatul B.R.N. a desfășurat aceeași activitate infracțională ca și inculpatul G.M.I., inițiative aparținând acestuia din urmă - la data de 02 august 2010 s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire și i-a promis că-i va procura țigări cu cannabis, primului i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare, iar celui de-al doilea o pedeapsă de 2 ani închisoare. Având în vedere însă gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite și faptul că inculpatul B.R.N. nu este la primul impact cu legea penală fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 99 și urm. C. pen. și a sancționat administrativ pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor s-a constatat că în favoarea acestuia nu pot fi reținute circumstanțe atenuante. În ceea ce-l privește pe inculpatul J.R.L. s-a constatat că activitatea sa infracțională a constat doar în aceea că a deținut la domiciliu, în scopul vânzării cantitatea de 19 grame rezină de cannabis. Este adevărat că inculpatul J.R.L. este recidivist, dar această stare nu justifica aplicarea unei pedepse într-un cuantum așa de mare, deoarece fiind vorba de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., regimul sancționator este cel prevăzut de art. 39 alin. (2) C. pen. În ceea ce-l privește pe inculpatul G.M.I. s-a constatat că prima instanță a dat dovadă de clemență aplicându-i acestuia o pedeapsă de numai 1 an închisoare, dând eficiență atât dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. cât și dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen. Este adevărat că acesta nu are antecedente penale, însă trebuie avut în vedere că acesta a dat dovadă de perseverență infracțională, săvârșind prezenta infracțiune deși știa că prin rechizitoriu nr. i327/P/2010 din 06 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e) C. pen., situație în care în mod corect prima instanță a apreciat că scopul procesului penal și reeducarea inculpatului pot fi realizate doar prin executarea efectivă a pedepsei. Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați și inculpații B.R.N., J.R.L. și R.E. Parchetul a criticat soluția ca netemeinică și a solicitat majorarea pedepselor aplicate celor doi inculpați. A fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Inculpații J.R.L. și B.R.N. au criticat soluția ca netemeinică și au solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate. Au invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. În ședința publică din 6 octombrie 2011, inculpatul R.E. a învederat instanței că își retrage recursul, motiv pentru care se va lua act de manifestarea sa de voință. Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și prin prisma celor care, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. se pot lua în considerare din oficiu de instanță, constată că recursurile formulate sunt nefondate. Conform art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a Codului, de limitele de pedeapsă aplicate în Partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În sarcina celor doi inculpați s-a reținut infracțiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, pentru care sancțiunea prevăzută de lege este pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. Ambii inculpați au recunoscut faptele și au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., astfel încât pedeapsa ce se poate aplica în cauză are limitele cuprinse între 2 și 10 ani închisoare. Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B.R.N. și pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului J.R.L. corespund gravității faptelor comise și circumstanțelor personale ale inculpaților, fiind apte să conducă la realizarea scopurilor trasate prin intermediul art. 52 C. pen. - prevenția generală și prevenția specială. Deși inculpații nu au un loc de muncă din care să-și câștige existența, Înalta Curte apreciază că aplicarea unor pedepse mici în cuantum reprezintă o șansă pentru aceștia, având în vedere că sunt tineri, de a se reintegra în societate. Valorificarea pedepsei doar prin prisma funcției sale de măsură de constrângere chiar și în cazul inculpatului J.R.L. care este recidivist și ca atare majorarea ei, ar fi de natură să împiedice realizarea unuia din scopurile sancțiunii penale - reeducarea condamnatului. Nici solicitarea inculpaților de a reduce cuantumul sancțiunii, și de a schimba modalitatea de executare în cazul inculpatului B.R.N. nu poate fi primită pentru că în acest mod ar fi anulat o altă finalitate a sancțiunii penale - prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. De aceea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile formulate, urmând ca în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. să-i oblige pe recurenții inculpați la cheltuieli judiciare către stat.