ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1589/2014

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 332/PI din 2 octombrie 2013, Tribunalul Timiș, în temeiul art. 334 C. proc. pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.D.S., din infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul C.D.S., la pedeapsa de 3 ani închisoare. În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), alin. (3) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen. În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 276 din 30 ianuarie 2013 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la 11 februarie 2013 și executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 3 ani aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul C.D.S. la pedeapsa de 6 luni închisoare. În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 276 din 30 ianuarie 2013 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la 11 februarie 2013, și executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 6 luni aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele astfel stabilite, de 4 ani închisoare și de 1 an și 6 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 57 C. pen. În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 35 alin. (1) C. pen., art. 65 alin. (2), alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 de ore din data de 22 iulie 2013 și a arestului preventiv de la data de 23 iulie 2013 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpatul C.D.S. cantitatea de 5142,8 gr. cannabis. În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus distrugerea drogurilor confiscate de la inculpat, cu păstrarea de contraprobe. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul C.D.S. la plata sumei de 700 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele: Prin rechizitoriul nr. 131/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Timișoara, înregistrat la data de 13 august 2013 pe rolul Tribunalului Timiș Dosar nr. 8493/30/2013, a fost trimis în judecată inculpatul C.D.S., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc, prevăzute de art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, s-a reținut următoarele: La data de 1 iulie 2013, în urma unor activități specifice pe linia combaterii traficului și consumului de droguri de risc, desfășurate de ofițerii antidrog din cadrul B.C.C.O.

Timișoara, au fost identificați mai mulți indivizi care aveau preocupări pe linia cultivării de cannabis în scopul recoltării și comercializării lui ulterioare către consumatorii aflați pe raza municipiului Timișoara. Continuând investigațiile, ofițerii antidrog au procedat la culegerea de date și informații care să le ușureze aflarea identității celor care erau preocupați sau aveau legătură cu activitatea de cultivare a cannabisului, astfel că s-a reușit identificarea acestora în persoana inculpatului C.D.S. și a învinuiților D.I., V.D.N. și O.A. Pentru a stabili contribuția infracțională a fiecăruia dintre ei în comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc sub forma cultivării, ofițerii antidrog au procedat la monitorizarea în timp a acestei activități, reușind în final să stabilească în mod concret autorul și implicarea certă în săvârșirea acestei fapte.

Astfel, în urma investigațiilor s-a constatat că celui căruia îi aparțin cele două suprafețe de teren cultivate cu cannabis este inculpatul C.D.S. care s-a preocupat îndeaproape de plantarea semințelor de cannabis și îngrijirea lor până la maturizare. În ceea ce privește pe învinuiții V.D.N. și O.A., respectiv numitul D.I. cercetările nu au evidențiat vreo activitate menită să-i încrimineze penal. În baza probelor deținute, în data de 22 iulie 2013 ofițerii B.C.C.O. Timișoara au organizat o acțiune de identificare și prindere în flagrant a persoanei care se ocupă de îngrijirea culturii, irigarea plantelor și recoltarea lor, prilej cu care a fost surprins în flagrant inculpatul C.D.S. în timp ce inspecta parcelele cultivate cu cannabis.

Cu ocazia reținerii sale, asupra inculpatului au fost găsite unelte specifice (clește de mână și un fierăstrău) destinate recoltării plantelor de cannabis. Cu aceeași ocazie s-a procedat la efectuarea unor percheziții domiciliare la locuințele inculpatului și învinuiților V.D.N. și O.A., fără însă a se depista bunuri sau substanțe interzise de lege. În urma cântăririi plantelor de cannabis după recoltarea lor de către ofițerii antidrog, s-a constatat că acestea au greutatea de circa 40 kg. masă verde și au pus în evidență tetrahidrocannabinol, (THC) substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Ulterior după uscarea plantelor, s-a stabilit că acestea au greutatea de 5150,1 gr. fragmente vegetale ce aparțin plantei cannabis, evidențiind de asemenea existența tetrahidrocannabinolului (THC) substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis ce face parte din anexa III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului de droguri. Privitor la cantitatea de 5142,8 gr. cannabis rămasă în urma analizelor de laborator aceasta a fost ambalată și sigilată, fiind predată ulterior organelor de anchetă în vederea distrugerii lor cu păstrarea de contraprobe. În probațiune a fost atașat Dosarul nr. 131/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Timișoara.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele: La data de 1 iulie 2013, în urma unor activități specifice pe linia combaterii traficului și consumului de droguri de risc, desfășurate de ofițerii antidrog din cadrul B.C.C.O. Timișoara, au fost identificați mai mulți indivizi care aveau preocupări pe linia cultivării de cannabis în scopul recoltării și comercializării lui ulterioare către consumatorii aflați pe raza municipiului Timișoara. Continuând investigațiile, s-a reușit identificarea inculpatului C.D.S., despre care existau date că se ocupă cu cultivarea a două parcele de teren cu cannabis, la marginea localității C., comuna B. din județul Timiș. În vederea stabilirii activității infracționale a inculpatului, ofițerii antidrog au procedat la monitorizarea în timp a acestei activități, constatându-se că cel care cultiva cele două suprafețe de teren cu cannabis este inculpatul C.D.S.

care s-a preocupat îndeaproape de plantarea semințelor de cannabis și îngrijirea lor până la maturizare (a se vedea procesul-verbal din data de 16 iulie 2013 și planșele foto anexe). În baza probelor deținute, în data de 22 iulie 2013 ofițerii B.C.C.O. Timișoara au organizat o acțiune de identificare și prindere în flagrant a persoanei care se ocupă de îngrijirea culturii, irigarea plantelor și recoltarea lor, prilej cu care a fost surprins în flagrant inculpatul C.D.S. în timp ce inspecta parcelele cultivate cu cannabis. Cu ocazia reținerii sale, asupra inculpatului au fost găsite unelte specifice (clește de mână și un fierăstrău) destinate recoltării plantelor de cannabis. Cu ocazia constatării infracțiunii, inculpatul C.D.S.

a declarat că plantele de cannabis îi aparțin, au fost cultivate de acesta, iar, în acea zi, a venit vă verifice starea în care se află. Totodată, inculpatul a indicat ofițerilor antidrog locurile unde a sădit plantele de cannabis, fiind identificate un număr de trei liziere, defrișate de alți arbuști, unde se aflau mai multe plante de cannabis care aveau la bază, în compoziția solului, nisip și îngrășăminte pentru menținerea umidității solului și creșterea plantelor. În prima lizieră au fost identificate un număr de 25 de plante de cannabis, în diverse stadii de creștere, de la 40.50 c, până la 1,80-1,90 m. în a doua lizieră au fost identificate un număr de 216 de plante de cannabis în diverse stadii de creștere, de la 40.50 cm până la 2,5 m. De asemenea, tot în acest loc, au fost găsite un număr de 51 de plante rupte și așezate la uscat.

În a treia lizieră au fost identificate un număr de 4 plante de cannabis de aproximativ 1,5 m. Cu aceeași ocazie, inculpatul C.D.S. a condus organele de poliție la o altă cultură de cannabis, înființată tot de către acesta, situată la o distanță de aproximativ 2 km de locul primei culturi, unde s-a găsit un număr de 220 de plante de cannabis în diverse stadii de creștere, de la 20 la 50 cm. Aceste aspecte rezultă din procesul-verbal de prindere în flagrant. Cu aceeași ocazie s-a procedat la efectuarea unor percheziții domiciliare la locuințele inculpatului și ale martorilor V.D.N. și O.A., fără însă a se depista bunuri sau substanțe interzise de lege. În urma cântăririi plantelor de cannabis după recoltarea lor de către ofițerii antidrog, s-a constatat că acestea au greutatea de circa 40 kg.

masă verde și au pus în evidență tetrahidrocannabinol, (THC) substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Ulterior după uscarea plantelor, s-a stabilit că acestea au greutatea de 5150,1 gr. fragmente vegetale ce aparțin plantei cannabis, evidențiind de asemenea existența tetrahidro-cannabinolului (THC) substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis ce face parte din anexa III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului de droguri. Privitor la cantitatea de 5142,8 gr. cannabis rămasă în urma analizelor de laborator aceasta a fost ambalată și sigilată, fiind predată ulterior organelor de anchetă în vederea distrugerii lor cu păstrarea de contraprobe.

Fiind audiat, în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut parțial faptele reținute în sarcina sa, declarând faptul că, începând de la vârsta de 16 ani este consumator de droguri, cannabis, consumând la început mai puțin, apoi zilnic, câte un gr. de cannabis și frecventând, totodată, un cerc de persoane consumatoare de droguri. În aceste condiții, a luat hotărârea de a cultiva cannabis, întrucât costul unui gram de cannabis (80 RON/gr) pe care-l cereau dealerii din municipiul Timișoara era foarte ridicat și a căutat astfel să-și ușureze situația prin producerea directă a plantelor de cannabis. În cursul anului 2012 a primit cu titlu gratuit semințe de cannabis de la o cunoștință și a început să caute informații de pe internet cu privire la cultivarea și îngrijirea plantelor, iar apoi a căutat să-și găsească și parcele necesare pentru a putea sădi semințele de cannabis.

Astfel, în luna mai 2013, s-a angajat ca zilier la consăteanul său O.A. și la socrul acestuia V.D.N., îngrijind livezile cu pruni de la marginea satului C., comuna B. Tot din acea perioadă a început că cultive două parcele din apropierea livezilor, la marginea satului C., cu cannabis. După plantarea semințelor inculpatul a continuat să urmărească creșterea plantelor, mergând la parcele o dată la 3-4 săptămâni, după cum a declarat acesta. În data de 22 iulie 2013 inculpatul, având asupra sa un ferăstrău de mână și foarfece de vie, s-a deplasat la parcelele sale cu intenția de a recolta plantele, însă, în momentul în care a pătruns în cultură, a fost surprins și somat de lucrători de la jandarmerie, care l-au imobilizat și reținut până la sosirea ofițerilor antidrog din cadrul B.C.C.O.

Timișoara. Martorii O.A. și V.D.N. au confirmat faptul că i-au propus inculpatului să lucreze ca zilier la aceștia, pentru a îngriji livezile cu pruni ale martorului V.D.N. de la marginea satului C., comuna B., inculpatul desfășurând această activitate în perioada mai-iulie 2013 și fiind remunerat de către martorul O.A. cu suma totala de 2.900-3.100 RON. În această perioadă a locuit la casa părintească a martorului V.D.N., deplasându-se zilnic la livezi, fără a fi însă supravegheat de vreunul din cei doi martori. Totodată aceștia au declarat că nu au avut cunoștință de faptul că inculpatul cultiva parcele cu cannabis, în imediata apropiere a livezilor, și, de asemenea, nu știau că acesta este consumator de droguri.

Față de cele de mai sus, din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, instanța a constatat că sunt stabilite cu certitudine cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, inculpatul recunoscând parțial comiterea faptelor reținute în sarcina sa și arătând că, fiind un consumator dependent de cannabis a intenționat să-și reducă cheltuielile ocazionate de cumpărarea cannabisului de la dealerii ocazionali, prin cultivarea directă a plantelor, invocând în apărarea sa faptul că a cultivat cannabis doar pentru consumul propriu. Având în vedere cantitatea mare de cannabis cultivată de inculpat (în urma cântăririi plantelor de cannabis după recoltarea lor de către ofițerii antidrog, s-a constatat că acestea au greutatea de cca.

40 kg. masă verde, iar după uscarea plantelor, s-a stabilit că acestea au greutatea de 5150,1 gr. fragmente vegetale ce aparțin plantei cannabis), suprafața pe care acest drog era cultivat, ustensilele folosite, modalitatea în care erau „ajutate” să crească plantele, instanța va înlătura apărarea inculpatului referitoare doar la consumul propriu (consum care se limita la 1 gr. cannabis/zi, în perioada de maximă dependență), aspectele învederate anterior conducând, în mod indubitabil, la concluzia că inculpatul a cultivat plante de cannabis în vederea comercializării. În drept, fapta inculpatului C.D.S. de a cultiva fără drept plante de cannabis pe care le-a îngrijit până la maturitate, în vederea comercializării întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Totodată, fapta inculpatului C.D.S. de a cultiva, fără drept, plante de cannabis pe care le-a îngrijit până la maturitate, în vederea consumului propriu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Elementul material al laturii obiective s-a realizat prin acțiunea de cultivare a unui număr de 316 plante de cannabis în vederea comercializării și consumului propriu. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit faptele cu intenție directă, conform art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a acționat cu intenție directă, având reprezentarea faptului că nu era îndreptățiți să cultive acele plante întrucât prin aceste activități realizează o faptă prevăzută de legea penală, dar cu toate acestea au urmărit săvârșirea faptei în vederea obținerii drogurilor necesare propriului consum și comercializării.

Față de cele de mai sus, constatând că sunt întrunite elementele constitutive atât ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1), cât și a infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în temeiul art. 334 C. proc. pen. instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.D.S., din infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. La individualizarea judiciară a pedepsei inculpatului conform art. 72 C. pen., instanța a avut în vedere faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale, precum și faptul că a recunoscut parțial săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, fapt pentru care nu se justifică reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.

Totodată, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, dat de modul și împrejurările săvârșirii faptelor, în special de cantitatea mare de plante de cannabis cultivată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel inculpatul. A reiterat cererea de a se dispune achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și acordarea beneficiului suspendării condiționate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, arătând că a cultivat plantele de cannabis în vederea consumului propriu. Prin decizia penală nr. 226/A din 25 noiembrie 2013, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de inculpatul C.D.S.

împotriva sentinței penale nr. 332/PI din 2 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 8493/30/2013. A desființat sentința penală apelată și, rejudecând: În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul C.D.S., la pedeapsa de 3 ani închisoare. În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), alin. (3) C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 276 din 30 ianuarie 2013 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la 11 februarie 2013 și executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 3 ani aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpatul C.D.S., pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În temeiul art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului C.D.S.

și în temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus arestul preventiv din 2 octombrie 2013 la zi. A menținut în rest dispozițiile deciziei penale recurate cu privire la arestul preventiv, dispoziția de confiscare, distrugerea drogurilor și cheltuielile judiciare. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a reținut că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond rezultând din probele dosarului că inculpatul C.D.S. a cultivat droguri de risc, activitate ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 reține instanța de prim control judiciar că nu s-a dovedit că fapta de cultivare a plantelor de cannabis a fost efectuată în scopul consumului propriu și nici dacă inculpatul este consumator de droguri. Apreciază instanța de apel că simplele afirmații ale inculpatului că este consumator de droguri nu pot determina condamnarea acestuia pentru infracțiunea de cultivare a drogurilor pentru consum propriu în lipsa unei probe științifice care să dovedească indubitabil că acesta a consumat astfel de substanțe. Pentru aceste raționamente, instanța de apel a dispus achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. Referitor la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, apreciază instanța de prim control judiciar că a fost corect individualizată fiind aptă să atingă funcțiile pedepsei respectiv educativă, preventivă și de exemplaritate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 385 3 C. proc. pen. inculpatul C.D.S. În baza cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. inculpatul solicită achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 arătând că nu există probe care să facă dovada vinovăției sale sub aspectul comiterii acestei fapte.

În subsidiar, inculpatul solicită a se da eficiență dispozițiilor art. 5 C. pen. în sensul de a se aplica legea penală mai favorabilă. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, apreciază Înalta Curte că recursul inculpatului este întemeiat numai sub aspectul incidenței dispozițiilor art. 5 C. pen. pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare. Întrucât inculpatul C.D.S. a declarat recurs înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc.

pen., iar sesizarea instanței de recurs a avut loc înainte de momentul intrării în vigoare, Înalta Curte reține incidența în cauză a normelor tranzitorii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 255/2013 potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. Față de aceste norme tranzitorii, Înalta Curte va analiza recursul de față în raport de cazurile de casare reglementate de C. proc. pen. anterior.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond în urma unei analize coroborate și obiective a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal fapta a fost just încadrată juridic, astfel că în mod corect a apreciat instanța de fond cât și instanța de apel că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Atât instanța de fond cât și instanța de apel au realizat o motivare amplă a hotărârilor, au stabilit fapta, modalitatea și împrejurările în care a fost comisă, au administrat probe concludente și utile aflării adevărului, au răspuns tuturor apărărilor formulate de inculpați, dând astfel eficiență cerințelor unui proces echitabil în deplin acord cu jurisprudența C.E.D.O.

Înalta Curte își însușește starea de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de fond din care rezultă în esență că inculpatul, în cursul anului 2012, a primit cu titlu gratuit semințe de cannabis de la o cunoștință și a început să caute informații pe internet cu privire la cultivarea și îngrijirea plantelor, iar apoi a început să caute teren pentru a putea sădi semințele de cannabis. În realizarea acestui obiectiv, inculpatul s-a angajat ca zilier la consăteanul său O.A. și la socrul acestuia V.D.N., îngrijind livezile cu pruni de la marginea satului C., comuna B. Tot din acea perioadă a cultivat două parcele cu cannabis la marginea satului C. pe care le urmărea cu regularitate pentru a vedea evoluția acestora.

În data de 22 iulie 2013 inculpatul, având asupra sa un ferăstrău de mână și foarfece de vie, s-a deplasat la parcelele cu cannabis pentru a recolta plantele însă în momentul în care a pătruns în cultură a fost somat de către lucrători de la jandarmerie care l-au imobilizat și reținut până la sosirea ofițerilor antidrog din cadrul B.C.C.O. Timișoara. Din actele dosarului rezultă că inculpatul nu a contestat situația de fapt, însă a afirmat că a cultivat plantele de cannabis în vederea consumului propriu. Recurentul inculpat C.D.S. a recunoscut că plantele de cannabis îi aparțin chiar cu ocazia constatării infracțiunii, el arătând că a sădit plantele de cannabis și în ziua respectivă venise să verifice starea în care se află.

În urma cântăririi plantelor de cannabis, după recoltarea lor de către ofițerii antidrog, s-a constatat că acestea au greutatea de cca. 40 kg masă verde, iar după uscare acestea au greutatea de 5150,1 gr. fragmente vegetale. În mod corect a apreciat instanța de apel că simpla afirmație a inculpatului că este consumator de droguri și a plantat cannabis pentru consumul propriu nu este suficientă pentru a putea reține vinovăția acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, în lipsa unor probe științifice care să facă dovada indubitabilă că inculpatul este consumator de droguri. Având în vedere cantitatea mare de cannabis cultivată coroborată cu celelalte probe testimoniale și științifice administrate în cauză, reține Înalta Curte că fapta comisivă a inculpatului de a cultiva plante de cannabis în cantitate de 40 kg masă verde, respectiv 5150,1 gr.

după uscare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Ca atare, reține Înalta Curte că toate criticile formulate de apărare din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 și pct. 12 C. proc. pen. nu sunt întemeiate și nu au consistența necesară de a determina reformarea deciziei penale atacate. În altă ordine de idei, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul inculpatului C.D.S. este întemeiat și va fi admis ca atare numai prin prisma aplicării legii penale mai favorabile. Potrivit dispozițiilor art. 5 din noul C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În cauza de față de la pronunțarea deciziei penale în apel, 25 noiembrie 2013, și până la soluționarea recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., împrejurare în raport de care Înalta Curte va analiza dispozițiile care reglementează aplicarea legii penale în timp cu referire strictă la modificările aduse infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 sub aspectul conținutului constitutiv și al regimului sancționator la data comiterii faptei și cel în vigoare la momentul soluționării recursului. Sub aspectul conținutului constitutiv infracțiunea de trafic de droguri de risc nu a suferit modificări în continuare infracțiunea este prevăzută și incriminată de Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (1). Singurele modificări aduse de Legea nr. 187/2012 Legii nr. 143/2000 constau în regimul sancționator.

Astfel înainte de modificare infracțiunea de trafic de droguri de risc era sancționată cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. După modificările aduse prin art. 81 din Legea nr. 187/2012, infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este sancționată cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Ca atare, având în vedere noile limite speciale ale pedepsei, net inferioare vechii reglementări, apreciază Înalta Curte că legea nouă reprezintă legea penală mai favorabilă, fapt pentru care îi va da eficiență și va reduce proporțional pedeapsa aplicată inculpatului. Cum pedeapsa aplicată inculpatului era egală cu minimul special prevăzut de norma de incriminare față de limitele speciale ale pedepsei cuprinse între 3 ani și 15 ani închisoare, Înalta Curte va aplica o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de noua incriminare, limitele speciale ale pedepsei fiind cuprinse între 2 ani și 7 ani închisoare.

Reținând că legea nouă reprezintă legea penală mai favorabilă Înalta Curte de Casație și Justiție va da eficiență și dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012 potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege penală mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Față de toate argumentele prezentate, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul inculpatului C.D.S., va casa în parte decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 332/PI din 2 octombrie 2013 a Tribunalului Timiș și rejudecând în fond: Va face aplicarea art. 5 C. pen.

și în consecință: Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen. în condițiile art. 67 C. pen. Va menține revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 276 din 30 ianuarie 2013 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la 11 februarie 2013 și va dispune executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 2 ani aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen.

în condițiile art. 67 C. pen. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii de 24 ore din 22 iulie 2013 și arestării preventive de la 23 iulie 2013 la 9 mai 2014. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.D.S. împotriva deciziei penale nr. 226/A din 25 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Casează în parte decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 332/PI din 2 octombrie 2013 a Tribunalului Timiș și rejudecând în fond: Face aplicarea art. 5 C. pen. și în consecință: Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen. în condițiile art. 67 C. pen.

Menține revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 276 din 30 ianuarie 2013 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la 11 februarie 2013 și dispune executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 2 ani aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen. în condițiile art. 67 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii de 24 ore din 22 iulie 2013 și arestării preventive de la 23 iulie 2013 la 9 mai 2014. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 9 mai 2014.