ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1053/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1053/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 165 din 07

decembrie 2011 a Tribunalului Călărași s-a admis cererea formulată de

reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași și în baza art. 334

C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată de parchet,

faptei comise de inculpatul D.A. din art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

241/2005 în art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în baza acestui din urmă text legal s-a

dispus condamnarea inculpatului D.A. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 85 alin.

(1) C. pen. a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de

1 an închisoare pronunțată împotriva inculpatului D.A. prin Sentința penală nr.

431 din 2 decembrie 2009 a Judecătoriei Călărași.

A descontopit, în

pedepsele componente, pedeapsa de mai sus, astfel:

- 1 an închisoare

pentru art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a), c) C.

pen.

- 2 luni închisoare

pentru art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a).

În baza art. 34 lit.

b) și 35 (1) C. pen. inculpatul D.A. va executa pedeapsa cea mai grea,

respectiv 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 674

lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei pronunțate,

exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

A obligat inculpatul

în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.S. 2008 SRL, prin C.H.N., la

618.718,61 RON către partea civilă ANAF București și la 1.300 RON cheltuieli

judiciare către stat din care 1.000 RON reprezentând onorariul expertului

desemnat în cauză, doamna R.D., sumă care a fost avansată din fondurile Ministerului

Justiției și 100 RON reprezentând onorariu apărător oficiu.

S-a reținut că, prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași din data de 15

martie 2011 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul D.A.,

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

241/2005.

Prin actul de

inculpare s-a reținut că inculpatul D.A., în calitate de administrator al SC

A.S. 2008 SRL Călărași a omis în cursul anului 2009 să evidențieze în actele

contabile ale societății operațiunile efectuate în urma cărora s-a stabilit o

diferență între stocul faptic și stocul scriptic de 1.829.069,29 RON fiind

astfel prejudiciat bugetul de stat cu suma de 618.718,61 RON.

Evaluând actele și

lucrările dosarului tribunalul a reținut că la data de 8 decembrie 2009

Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași a fost sesizat de către ANAF - DGFP

Călărași cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 241/2005 comisă de numitul D.A.

În fapt, s-a reținut

că în anul 2008 numitul Dumitru Ioan, tatăl învinuitului D.A., a înființat SC

A.S. 2008 SRL Călărași având ca obiect de activitate:servicii anexe pentru

extracția mineralelor.

Prin împuternicirea

din data de 15 ianuarie 2009 administratorul de drept, D.I., a delegat întreaga

competență și responsabilitate în reprezentarea firmei cu terții inculpatului

D.A.

În perioada 18

noiembrie 2009 - 27 noiembrie 2009 organele fiscale au efectuat inspecția

fiscală generală la SC A.S. 2008 SRL Călărași care s-a finalizat cu

procesul-verbal din data de 27 noiembrie 2009 semnat și necontestat de

învinuit, din care reiese că stocul faptic de marfă la data de 24 noiembrie

2009 ar fi trebuit să fie de 1.829.069, 29 RON.

Din nota explicativă

dată de inculpat în data de 27 noiembrie 2009 a reieșit că „nu mai există stoc

de marfă faptic", fără a putea prezenta documente care să justifice

ieșirea din gestiune a acesteia. Având în vedere stocul scriptic de marfă la

data de 24 noiembrie 2009, care este de 1829.069,29 RON și inexistența stocului

faptic, a rezultat un minus de gestiune de 1.829.069,29 RON.

Inculpatul

nominalizat nu a putut prezenta organelor de inspecție fiscală documente care

să justifice minusul în gestiune aferent mărfii cu care societatea figurează în

evidența contabilă la data de 24 noiembrie 2009, deși avea această obligație

conform art. 65 alin. (1) din O.G. nr. 93/2003, care prevede:- „contribuabilul

are sarcina de a dovedi actele și faptele care au stat la baza declarațiilor

sale.." motiv pentru care organele de inspecție fiscală au considerat că

diferența dintre stocul faptic și cel scriptic în valoare de 1.829.069, 29 RON

a fost vândută, drept pentru care au procedat la calculul influențelor fiscale

aferente. Prejudiciul stabilit în sumă de 602.632 RON din care:

- impozit pe profit:

116.621 RON.

- TVA suplimentar:

486.011 RON.

Fiind audiat,

inculpatul a recunoscut fapta pentru care este cercetat, justificând-o, în

parte, prin lipsa proceselor-verbale de scăzământ a balastului transportat

naval și auto.

Acesta a relatat că

„în momentul în care primeau balastul, de multe ori cu barja, conform

calculelor de calaj, era consemnată o anumită cantitate, dar, în realitate, la

descărcare, constatam că era o cantitate mai mică, diferența fiind apa care se

scurgea. Un alt factor care putea duce la înregistrarea de minusuri era

calitatea slabă a balastului prelucrat, aceasta având cantități mici de

pietrișuri și conținut ridicat de parte fină, având ca efect obținerea de

agregate mai mici decât cele obținute, respectiv sub 90%. Pierderile

interveneau și în activitatea de manipulare-descărcare, precum și în procesul

de transport de la furnizorul de balast către mine".

Martorul D.I., tatăl

inculpatului, a declarat că nu poate da relații detaliate despre activitatea

societății.

Martora G.M. a arătat

că în calitate de contabil, a ținut evidența contabilă a SC A.S. 2008 SRL în

baza documentelor puse la dispoziție de către învinuit.

Potrivit Sentinței

civile nr. 467/P/2010 Tribunalul Călărași a numit lichidator judiciar al SC

A.S. 2008 SRL Călărași Cabinet Individual de Insolvență H.N.

Din fișa de cazier

judiciar a reieșit că inculpatul a suferit mai multe condamnări pentru

infracțiunea prev. de Legea nr. 59/1934.

Prin Sentința penală

nr. 431 din 2 decembrie 2009, Judecătoria Călărași l-a condamnat pe inculpat la

pedeapsa cu 1 an de închisoare cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. și art. 290 C. pen. Sentința a

rămas definitivă la 22 februarie 2010. Față de această condamnare, noua

infracțiune a fost săvârșită în condițiile concursului de infracțiuni prev. de

art. 33 lit. a) C. pen., faptele fiind concurente.

Audiat inculpatul în

faza de urmărire penală, acesta a recunoscut și regretat fapta.

Deși legal citat

inculpatul nu s-a prezentat în instanță pentru a da declarație.

La termenul din data

de 12 mai 2011 apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a solicitat proba

cu expertiză contabilă, care să stabilească prejudiciul real creat în

patrimoniul societății al cărei administrator a fost inculpatul și care stă în

proces în calitate de parte responsabilă civilmente.

Reprezentantul

parchetului nu s-a opus admiterii probei cu expertiză contabilă.

Instanța a dispus

efectuarea unei expertize contabile fixând ca obiective următoarele: dacă

diferența dintre stocul faptic și cel scriptic în valoare de 1.829.069,29 RON,

pentru care organele fiscale au stabilit un prejudiciu de 602.632 RON este

cauzat prin neînregistrarea în evidențele contabile a proceselor-verbale de

scăzământ a balastului transportat naval și auto și a altor pierderi ce

interveneau în activitatea de manipulare descărcare, precum și în procesul de

transport.

- care este stocul de

marfă scriptic și faptic la data de 24 noiembrie 2009 în urma înregistrării

acestor pierderi și a proceselor verbale de scăzământ

- stabilirea în

concret a prejudiciului în raport de stocul scriptic și faptic la data de 29

noiembrie 2009.

Raportul de expertiză

contabilă întocmit a concluzionat la obiectivul nr. 1: Diferența dintre stocul

faptic și cel scriptic care este de 1.825.112,06 RON nu este cauzat de

neînregistrarea proceselor verbale de scăzământ. La obiectivul nr. 2: Stocul de

marfă scriptic la data de 24 noiembrie 2009 este în valoare de 1.825.112,06

RON, stocul de marfă faptic la data de 24 noiembrie 2009 este 0. Pentru

obiectivul nr. 3: Prejudiciul stabilit la data de 29 noiembrie 2009 este în

sumă de 618.718.61 lei.

La termenul din data

de 15 septembrie 2011 reprezentantul parchetului a solicitat în baza în baza

art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 9

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, în art. 9 alin. (1) lit. b) și alin.

(2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece

prin fapta dedusă judecății în mod repetat, dar în baza unei rezoluții

infracționale unice, inculpatul a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro

în echivalentul monedei naționale și ca atare sunt incidente disp art. 9 alin.

(1) dar și 2 din legea specială, alin. (2) precizând că în astfel de situații

cu prejudiciu mai mare de 100.000 euro se majorează minimul și maximul pedepsei

cu 2 ani. Aceste solicitări au fost datorită faptului că din actul de inculpare

și din probe s-a reținut că în calitate de administrator în perioada anului

2009 în mod repetat nu a evidențiat în acte operațiunile efectuate, deși sunt

incidente și aceste dispoziții.

Față de probele

administrate în cauză și în raport de concluziile expertizei efectuate

instanța, în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice

a faptei din art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 în art. 9 alin.

(1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.

În baza textului

legal ce a incriminat fapta inculpatului instanța a dispus condamnarea

acestuia.

La individualizarea

pedepsei instanța a avut în vedere pe de o parte circumstanțele reale în care

s-a comis fapta, prejudiciul mare creat în dauna statului, dar și

circumstanțele personale ale inculpatului date de vârsta acestuia și poziția de

recunoaștere în faza de urmărire penală, circumstanțe față de care pedeapsa se

va situa la limita minimă prevăzută de lege.

Ca modalitate de

executare instanța a avut în vedere faptul că inculpatul a mai suferit anterior

condamnări penale pentru fapte grave, respectiv art. 215 C. pen. și întrucât a

fost în prezența dispozițiilor art. 85 C. pen. instanța a dispus anularea

suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare pronunțată prin Sentința

penală nr. 431/2009 a Judecătoriei Călărași și a aplicat regulile concursului

prev. de art. 34 și 35 C. pen.

Soluționând latura

civilă instanța a avut în vedere atât situația de fapt descrisă în

rechizitoriu, dar și concluziile raportului de expertiză contabilă urmând să-1

oblige pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.S. 2008

SRL, prin C.H.N., la 618.718,61 RON către partea civilă ANAF București și la

1300 RON cheltuieli judiciare către stat din care 1000 RON reprezintă onorariul

expertului desemnat în cauză, doamna R.D., sumă avansată din fondurile

Ministerului Justiției și 100 RON reprezintă onorariu apărător oficiu.

Pentru aceste motive

tribunalul a admis cererea formulată de reprezentantul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Călărași.

În baza art. 334 C.

proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată de parchet faptei

comise de inculpatul D.A. din art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005

în art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și în baza acestui din urmă text legal a dispus

condamnarea inculpatului D.A., la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen.

În baza art. 85 alin.

(1) C. pen. a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de

1 an închisoare, pronunțată împotriva inculpatului D.A. prin Sentința penală

nr. 431 din 2 decembrie 2009 a Judecătoriei Călărași.

A descontopit, în

pedepsele componente, pedeapsa de mai sus, astfel:

- 1 an închisoare

pentru art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a), c) C.

pen.

- 2 luni închisoare

pentru art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.

În baza art. 34 lit.

b) și 35 alin. (1) C. pen. inculpatul D.A. va executa pedeapsa cea mai grea,

respectiv 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 674

lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei pronunțate,

exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

II. Împotriva acestei

sentințe penale a declarat apel inculpatul D.A., solicitând achitarea pe

considerentul că infracțiunea dedusă judecății nu a fost probată, iar hotărârea

de condamnare a instanței de fond nu a fost motivată.

Analizând actele și

lucrările dosarului, atât în raport de susținerile apelantului, cât și din

oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea a constatat că apelul a

fost fondat și l-a va admite ca atare pentru următoarele considerente:

Soluția instanței de

fond de condamnare sa bazat pe o analiză deficitară a materialului probator

administrat în cauză și a unor împrejurări cărora li s-a dat relevanță

infracțională, deși este evident caracterul lor speculativ.

Este incontestabil că

în urma inspecției fiscale s-a constatat că între stocul faptic și cel scriptic

există o diferență și, de asemenea, că inculpatul nu putut prezenta documente

care să o justifice, însă concluzia organelor fiscale, ca și a instanței, că

inculpatul, în calitate de administrator a vândut marfa este pur speculativă.

Astfel, instanța de

fond a preluat integral drept motivare a condamnării inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală supozițiile organelor de inspecție

fiscală care au considerat că diferența dintre stocul faptic și cel scriptic în

valoare de 1.829.069, 29 RON a fost vândută și pentru care au procedat la

calculul influențelor fiscale aferente, deși materialul probator administrat în

cauză nu a relevat că inculpatul, în calitate de administrator a vândut marfa

care nu s-a regăsit în gestiune.

Deși Curtea apreciază

că explicațiile inculpatului, potrivit cărora lipsa stocului faptic se datora

fie manipulării deficitare, fie calității slabe a balastului prelucrat, fie

sustragerilor repetate nu sunt plauzibile, nu poate eluda exigențele art. 345

C. proc. pen. alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, „condamnarea se

pronunță dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a

fost săvârșită de inculpat."

Or, în speță, se

constată că una dintre condițiile cumulative cerute de lege pentru o asemenea

finalitate nu este întrunită, respectiv fapta nu constituie infracțiune

întrucât îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv latura

obiectivă.

Astfel, nu se poate

concluziona că inculpatul a prejudiciat bugetul de stat prin omiterea

evidențierii în actele contabile a unor operațiuni comerciale, cum ar fi

vânzarea unor produse, fără ca la dosarul cauzei să existe probe care să

dovedească realitatea acestor operațiuni.

Și aceasta pentru că,

potrivit textului de lege incriminator, infracțiunea de evaziune fiscală constă

în „omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în

alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor

realizate".

Cum nu există probe

care să ateste că operațiunile comerciale pe care le impune legea ca situație

premisă a infracțiunii au fost efectuate, Curtea apreciază că se justifică o

soluție de achitare a inculpatului D.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, potrivit art. II pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

în raport de

exigențele art. 346 alin. (2) Cod proc. pen, Curtea va respinge ca nefondată

acțiunea civilă formulată de către partea civilă D.G.F.P. Călărași, în raport

de împrejurarea că, în mod corespondent aserțiunilor de mai sus, nu s-a făcut

dovada că inculpatul a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 618.718,61 RON

prin neevidențierea în actele contabile ori în alte documente legale de

operațiuni comerciale efectuate.

Având în vedere

aceste aspecte, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea va admite

apelul declarat de către inculpatul D.A. împotriva Sentinței penale nr. 165 din

7 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1814/116/2011 al Tribunalului

Călărași, va desființa sentința apelată și rejudecând, în baza art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. va achita pe inculpat pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 241/2005.

Va respinge ca

nefondată acțiunea civilă.

Așa fiind, prin

Decizia penală nr. 98/A din 22 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală s-a admis apelul declarat de către inculpatul D.A. împotriva

Sentinței penale nr. 165 din 7 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr.

1814/116/2011 al Tribunalului Călărași, a desființat sentința apelată și

rejudecând, în baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală,

prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

A respins ca

nefondată acțiunea civilă formulată de către partea civilă D.G.F.P. Călărași.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile au rămas în sarcina statului.

III. Împotriva

acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București și partea civilă ANAF prin Direcția Generală a Finanțelor Publice

Călărași.

În recursul declarat

de procuror, decizia atacată a fost criticată prin prisma cazului de casare

prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. și a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei recurate și menținerea ca legală și temeinică a

sentinței instanței de fond pentru motivele expuse pe larg în practica și prin

memoriul scris depus la dosarul cauzei.

În recursul declarat

de partea civilă ANAF prin DGFP Călărași, fără a fi motivat în scris, prin

memoriul depus la dosarul cauzei s-a solicitat casarea deciziei ca nelegală și

netemeinică și menținerea hotărârii instanței de fond.

Examinând actele și

lucrările dosarului, decizia recurată în raport de cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că prin

decizia atacată s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință

pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare.

Astfel cum s-a

statuat și prin Decizia în interesul legii nr. 8 din 9 februarie 2009,

incidența dispozițiilor art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

presupune o evidentă stabilire eronată a faptelor în existența sau inexistența

lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin

neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea

conținutului acestora, cu condiția să fi influențat soluția adoptată. Așadar,

prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în

cauză, în sensul că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta

nu există sau atunci când se consideră că un anumit act, un anumit raport de

expertiză ar demonstra existența unei împrejurări, când în realitate din acest

mijloc de probă reiese contrariul.

Eroarea gravă de fapt

presupune deci reținerea unei împrejurări esențiale fără ca probele

administrate să o susțină sau o nereținere a unei astfel de împrejurări

esențiale, deși probele administrate o confirmau, ambele ipoteze fiind

rezultatul denaturării grave a probelor.

Pornind de la aceste

explicații din considerentele Deciziei în Interesul Legii nr. 8 din 9 februarie

2009 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, dezvoltate

anterior și de doctrină, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare,

Înalta Curte are în vedere că în cauză există o contradicție esențială,

intrinsecă, necontroversată și manifestă între soluția de achitare dispusă de

instanța de apel și actele, lucrările și probele directe și indirecte care

coroborate conduc la concluzia că inculpatul a efectuat operațiuni comerciale

cu marfa ce nu a fost găsită faptic în urma controlului.

Astfel, în

conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, cu

modificările ulterioare, sarcina probei potrivit Codului de procedură fiscală

revine contribuabilului, care are sarcina de a dovedi actele și faptele care au

stat la baza declarațiilor sale, iar conform alin. (2) al aceluiași articol de

lege organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe bază de

probe sau constatări proprii și totodată, potrivit art. 90 alin. (2) C. proc.

pen., procesele-verbale și actele de constatare încheiate de alte organe sunt

mijloace de probă dacă legea prevede aceasta.

Dispozițiile art. 214

C. proc. pen., care fac referire la actele încheiate de unele organe de

constatare, enumera, printre altele, organele inspecțiilor de stat, organele de

stat, precum și cele ale unităților publice la care se referă art. 145 C. proc.

pen., iar printre acestea se regăsesc și actele de constatare întocmite de

organele financiar fiscale.

Potrivit art. 108

alin. (1) și (2) din O.G. nr. 92/2003, organele fiscale vor sesiza organele de

urmărire penală în legătură cu controalele efectuate cu ocazia inspecției

fiscale și care ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni,

în condițiile prevăzute de lege, fiind obligate să întocmească un proces-verbal

semnat de organul de inspecție și de contribuabilul supus inspecției.

Din coroborarea

dispozițiilor art. 90 alin. (2) cu cele ale dispozițiilor art. 214 alin. (1)

lit. a) cu referire la alin. (5) ale aceluiași articol și art. 108 alin. (1) și

(2) din O.G. nr. 92/2003, rezultă că procesele-verbale încheiate de organele

fiscale pot constitui mijloace de probă.

În speță, organele de

inspecție fiscală au constatat în urma controlului efectuat la „SC A.Ș.

SRL" unde intimatul inculpat nominalizat avea calitatea de administrator o

diferență între stocul faptic și cel scriptic în valoare de 1.829.069,29 RON

pentru care acesta nu a prezentat documente justificative, stabilindu-se un

prejudiciu de 602.632 RON datorat bugetului de stat, rezultând că același

intimat nu a făcut dovada altei realități decât cea reținută de organele

fiscale.

În cursul cercetării

judecătorești, instanța fondului a dispus efectuarea unei expertize contabile

care a concluzionat că diferența dintre stocul faptic și cel scriptic este de

1.825.112,06 RON și nu s-a datorat neînregistrării proceselor verbale de

scăzământ, iar prejudiciul stabilit la data de 29 noiembrie 2009 este în

cuantum de 618.718,61 RON.

Deși, instanța de

apel, analizând declarațiile inculpatului nominalizat potrivit cărora lipsa

stocului faptic se datora fie manipulării deficitare, fie calității slabe a

balastului, fie a sustragerilor repetate, a considerat că nu sunt plauzibile,

totuși, l-a achitat considerând că nu sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă.

În propriul demers

analitic, Înalta Curte are în vedere că infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 241/2005 prevede că, omisiunea, în tot sau în parte, a

evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor

comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

Sub aspectul laturii

obiective infracțiunea de evaziune fiscală constă tocmai în neînregistrarea în

actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate ori a veniturilor

realizate.

Conținutul

infracțiunii este realizat indiferent de împrejurarea că există ori nu o

evidență contabilă și aceasta poate fi săvârșită în nenumăratele modalității

faptice, una dintre acestea poate fi și derularea unor activități subterane.

Este evident că

diferența dintre stocul faptic și cel scriptic pentru care inculpatul intimat

nu a prezentat documente justificative se datorează tocmai unor asemenea

activități pentru a se sustrage de la plata impozitului datorat semnificativă

în cest sens fiind declarația martorei G.M. care s-a ocupat de evidența

contabilă a firmelor administrate de inculpat.

Astfel, inculpatul

sus-indicat a solicitat martorei la finele anului 2008 reconstituirea evidenței

contabile la SC G&G P.S., față de controlul inspecției fiscale, iar martora

deja menționată arată că erau neconcordanțe între evidențele clienților și

furnizorilor și ale SC G&G P.S., la sfârșitul inspecției fiscale stocurile

care nu au fost găsite au fost facturate către A.S. SRL.

Se mai are în vedere

că în declarația dată în data de 8 decembrie 2010, inculpatul D.A., încercând

să justifice lipsa stocului faptic la un moment dat afirmă că.." cu toate

acestea nu pot explica tot minusul din gestiune pe baza argumentelor expuse mai

sus.

Majoritatea banilor

încasați mergeau către celelalte firme pe care le administram, în sensul că

plăteam datorii ale acestor firme, fără să întocmesc documente în acest

sens".

În consecință, din

declarațiile suscitate rezultă că, pe de-o parte că inculpatul obișnuia să

întocmească documente fictive cu privire la stocurile lipsă din gestiune, iar

pe de altă parte că făcea plăți fără să întocmească documentele justificative,

ceea ce demonstrează chiar în mod indirect că mărfurile lipsă din gestiune au

fost vândute fără a fi facturate.

Așa fiind, constatând

incidența în cauză a susmenționatului caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să admită recursurile de față declarate de

procuror și partea civilă ANAF prin DGFP Călărași și să dispună casarea în

totalitate a deciziei atacate și menținerea sentinței instanței de fond a

Tribunalului Călărași.

Urmează ca sumele de

bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor

declarate de procuror și de partea civilă nominalizată să rămână în sarcina

statului.

Urmează ca onorariul

parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la

prezentarea apărătorului ales în sumă de 100 RON să se dispună a fi suportat

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și partea civilă

Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor

Publice Călărași împotriva Deciziei penale nr. 98/A din 22 martie 2012 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală, privind pe intimatul inculpat D.A.

Casează în totalitate

decizia recurată și menține Sentința penală nr. 165 din data de 07 decembrie

2011, pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. 814/116/2011.

Onorariul parțial

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la

prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va suporta din fondul

Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București și partea civilă Agenția Națională de

Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Călărași,

rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 martie 2013.

Procesat de GGC - LM